Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Spiru Haret, București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializare: Psihologie

Curs: INTRODUCERE ÎN PSIHODRAMĂ

Conf. univ.dr. GRAȚIELA SION

JOCUL DE ROL IN PSIHODRAMĂ

Student: CRISTINA ANTON

Anul III
IF 2020-2021
Fondatorul psihodramei, Jacob Levi Moreno, s-a născut la București, în

România, la 18 mai 1889, sub numele de Iacob Levi, aparținând unei familii de

evrei sefarzi.

A urmat cursurile de filozofie clasică și de matematică la Universitatea din

Viena , continuând apoi la Facultatea de Medicină.

A înființat alături de colegul său evreu, Haim Klemmer, în anii 1908-1914,

un centru comunitar numit ”Casa Întâlnirii” (Haus der Begegnung). Oferind pe

bază de voluntariat, ajutor celor fără adăpost, imigranților, refugiaților.

Tot în această perioadă Jacob Levi Moreno, îl întâlnește pe Sigmund

Freud. Ideile și teoriile sale acestuia i s-au părut destul de interesante la început,

ulterior având anumite rezerve, a preferat să se ocupe în mod special de psihologie

și dinamica grupurilor.

Întorcându-se la Viena, Jacob Levi Moreno, a prezentat un real interes față

de teatru și posibilele aplicații ale artei teatrale în terapeutică. Ulterior, în anul

1921, cu ajutor financiar din partea fratelui său William, Jacob Levi Moreno,a

înființat la Viena ,”Teatrul Spontaneității”(Stegneiftheater). Fiind un teatru bazat

pe improvizație , nu a avut un succes prea mare la public, închizându-și porțile în

anul 1925. Data întemeierii lui, 1 aprilie 1921, a rămas întiparită în imaginea lui

Jacob Levi Moreno ca ”Ziua de naștere a psihodramei”


Jacob Levi Moreno rămâne în istoria psihologiei ca fondator al

psihodramei ș sociometriei, inițiator al studiilor de dinamica a grupurilor mici și

folosirea teatrului în tratarea și vindecarea suferințelor mentale.

Unele dintre cele mai importante opere ale lui Jacob Levi Moreno sunt :

 Povestea vieții mele;

 The words of the Father;

 Sociometry and the science of man;

 The Theatre of Spontaneity.

”Psihodrama ar fi astfel teatru omului eliberat din barierele finței lui , din

firea lui, în mijlocul unui auditoriu format din persoane care, și ele, ies din tiparele

sinelui, participând împreună la faptul că unul dintre semenii lor se exteriorizează

pentru a-și retrăi viața și a și-o regăsi pe scenă.”(pag 13 ”living out of his life on

the stage”, J.L.Moreno, Psychodrama vol. 1).

Psihodrama este știința care explorează adevărul ființelor umane sau

realitatea situațiilor, prin metode dramatice, după cum mai afirma Jacob Levi

Moreno. Disecat puțin” psihodrama” vine de la cuvântul grecesc psyche-suflet și

de la termenul de dramă –acțiune , înfăptuire.

Persoana în cauză se simte eliberată de constrângeri și își exprimă liber

sentimentele, trăirile, emoțiile, participanților grupului. Datorită acestui lucru


putem trage concluzia că psihodrama este o întâlnire privilegiată, unde individul

nu vine să asiste, ci vine să experimenteze psihodrama.

Rolul, fie el fiziologic, psihologic, social, profesional,este considerat de

către Moreno, ca fiind reluat pe tot parcursul vieții. Rolul fiecăruia este determinat

în mare parte de rolul celuilalt, care îi dă replica. Din aceste considerente, putem

spune despre psihodramă că permite, în primul rând, perceperea rolului jucat de

fiecare dată, în raport cu rolul jucat de celălalt.

Ce se întâmplă în interiorul grupului, în momentul dat, se poate explica prin

aspectul personal dar și din punct de vedere sociometric al grupului. Deci mai

putem denumi psihodrama ca o experiență a grupului, pentru grup, cu grupul și de

către grup. Asocierea cu schimburile de rol în interiorul grupului, îl face pe individ

să nu se simtă singur, abandonat, exclus, anxios, să conștientizeze faptul că nu este

singurul care se confruntă cu asemenea probleme. Reprezentanții grupului trebuie

sa dea dovadă de empatie, înțelegere și afectivitate. Protagonistul trebuie să simtă

rezonanța afectivă din partea grupului, dar trebuie lăsat să se recupereze fără să se

simtă criticat sau chestionat pentru ceea ce a făcut.

Tehnicile psihodramatice derivează atât din psihoterapia moreniană, cât

si din dramaterapie, evaluând și valorificând potențialul si dezvoltarea psihologică

a jocului de rol. Majoritatea tehnicilor psihodramatice sunt folosite in diverse

terapii și consiliere,dar și in alte forme de activitate,cel mai des fiind folosite în


educație. Cel mai des intâlnit in sistemul educațional este jocul de rol, inversiunea

de rol, dublul, oglinda, concretizarea, solilocviul și atomul social.

JOCUL DE ROL

Prin jocul de rol se stimulează autocunoașterea, persoana jucându-și

propriul rol astfel producând modificări în sfera personalității și a creșterii stimei

de sine. Jocul de rol îl implică persoana în totalitate, din punct de vedere psihic,

motivație cogniție, inconștient, conștient, subconștient, acesta ajungând să se

cunoască mai bine pe sine și pe ceilalți. Totdodată, individul ajunge să aibă o mai

bună relaționare cu cei din jur.

Prin jocul de rol, în psihodramă, individul ajunge să treacă de la acțiune la

reperzentare și invers, în urma adaptării la propria personalitate și cerințe sociale.

Inversiunea de rol

Individul își asumă un rol al altei persoane, obiect, ființă supranaturală,

exprimând trăirile afective ale rolului asumat în timp ce altă persoană își asumă

rolul protagonistului. Această tehnică permite accesul la noi perspective si

decentratea protagonistului.

Oglinda

Rolul protagonistului este jucat de către o altă persoană, acesta urmărind

doar scena.
Solilocviul

Exprimarea în cuvinte a ceea ce simte și trăiește protagonistul într-un

anumit moment. Această tehnică facilitează conștientizarea și exprimarea

gândurilor și a trăirilor.

Concretizarea

Sunt exprimate trăirile interioare ale protagonistului, gânduri, imagini

mentale, emoții, vulnerabilități, resurse prin intermediul altor persoane .

Atomul social

Reprezintă relațiile cu alte persoane, familia (atomul familial), colegii de

serviciu (atom profesional), de școală (atom școlar), etc. Aceasta este o modalitate

de clarificare a conflictelor, distanțării sociale, emoționale, etc.

În acest caz, tehnicile psihodramatice ar putea fi folosite în cadrul orelor de

diringenție, consiliere școlara, ore de actorie, etc.


BIBLIOGRAFIE

1. Moreno, J., L., Scrieri fundamentale despre pshihodramă, metoda de grup și

spontaneitate, Ed. Trei, București, 2009.

2. J.L.Moreno, Psychodrama vol. 1, Beacon House, New York, 1975

3. Stancu, Ioana, Mic tratat de consiliere pshihologică și școlară, Ed. Sper,

București, 2005.

4. Conf. univ.dr. GRAȚIELA SION, Sinteza de curs ”Introducere în pshodramă”.