IMPACTUL DEGRADĂRII TERENURILOR

ASUPRA AȘEZĂRILOR UMANE ÎN PERIMETRUL LACULUI DE

ACUMULARE IZVORUL MUNTELUI
Muscalu Ioana Monica, drd Faculatea de Geografie,Universitatea
București, Școala Doctorală Simion Mehedinți-natură și dezvoltare.

ABSTRACT

Peisajul montan, din jurul văii Bistriței, a suferit modificări importante începând cu
secolul XIX datorită exploatării pădurilor, defrișărilor ,extracției de resurse, pășunatului
excesiv, construirii barajului și a lacului de acumulare, și construirii căilor de comunicație.
Datorită intensității, acestor activități antropice, efectele s-au resimțit prin degradarea
versanților, modificări ale limitelor fitogeografice în special restrângerea pădurilor și prin
accelerarea eroziunii gravitaționale,fluviatile sau crionivale. Cele mai frecvente forme de
degradare a mediului, datorită activităților umane, sunt creșterea numărului de alunecări de
teren, diferite forme de eroziune în suprafață și în adâncime, poluarea solului cu îngrășăminte
chimice, pesticide, metale grele, materiale radioactive, deșeuri vegetale ,agricole , forestiere și
dejecții animale. Impactul acestor forme de degradare asupra așezărilor umane este în
continuă creștere atât ca intensitate cât și ca suprafață afectată. Principalele efecte sunt :
distrugerea totală sau parțială a construcțiilor, blocarea albiei râului Bistrița cu aluviuni fapt
ce poate genera potențiale inundații, distrugerea culturilor agricole, reducerea perioadei de
funcționare a hidrocentralei Bicaz, îmbolnăvirea populației datorită ingerării unor substanțe
chimice .

INTRODUCERE

În vederea evaluării impactului degradării terenurilor asupra așezărilor umane am

inițiat un demers investigativ pornind de la cauzalitatea degradării terenurilor constatând că
acesta este datorată mai puțin factorilor naturali , și într-o măsură covârșitoare factorilor
antropici, astfel fiecare activitate economică practicată în zona lacului Izvorul
Muntelui,contribuie la degradarea terenurilor în diferite moduri, iar efectele degradării se
răsfrâng asupra așezărilor umane și a activităților economice din zonă.

METODOLOGIE

În vederea relaționării de tip cauză-efect, am realizat o inventariere cartografică a

suprafețelor afectate de diferite tipuri de degradare și printr-o analiză a datelor colectate pe
teren, am stabilit corelația existentă între activități economice degradarea terenurilor și
efectele asupra așezărilor umane. În vederea cartării terenurilor degradate și a cercetării
acestora ,am analizat :perimetrul lacului Izvorul Muntelui (densitatea rețelei hidrografice,
profilele longitudinale ale văilor raportat la profilul general de echilibru, nivelele de bază ale
văilor tipuri de unități geomorfologice, intensitatea formelor de degradare și ritmul de evoluție
a proceselor alcătuirea geologică a bazinului (caractere stratigrafice,raportul între panta
structurală și morfologică,prezența statelor argiloase și raportul acestora cu orizonturile
acvifere,existența sărurilor solubile a grohotișurilor sau coluviilor, în terenurile afectate de
eroziune) caracteristicile generale ale solului, atât în zonele neafectate de eroziune cât și pe
terenuri erodate sau degradat, vegetația naturală, modul de utilizare a terenului, și posibiltățile
de ameliorare a fiecărui mod de degradare și a bazinului hidrografic în general.

CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC

Efectele degradării terenurilor asupra activităților economice

A. Efectele alunecărilor de teren asupra populației și activităților economice

În bazinul hidrografic al lacului Izvorul Muntelui sunt prezente procese de degradare a
terenurilor: gravitaționale (alunecări de teren, prăbușiri, solifluxiuni)dar și denudaționale
(ravene, rigole, torenți).Alunecările de teren au frecvența cea mai mare datorită alcătuirii
petrografice a flișului din argile, marne, șisturi marno-argiloase, roci cu plasticitate avansată
în contact cu apa(Stănescu,Văcărașu,Sficlea,Swizewski,1980).Procesele gravitaționale sunt
prezente încă din amonte de Poiana Teiului și continuă până la Izvorul Muntelui fiind ușor de
observat pe versantul stâng al văii Bistriței.Torenții prezenți și ei pe versanții mai abrupți sunt
activați de ploile torențiale sau de topirea bruscă a zăpezii și dezvoltă o eroziune specifică
datorită durității reduse a rocilor,dar și lipsei vegetației forestiere (Barbu Lupașcu, Rusu,
1981). Versanții cu înclinări mai reduse sunt afectați de procese de solifluxiune și de
pluviodenudare, procese ce pot fi observate pe văile: Bistricioarei, Schitului și Jgheabului.

Fig. nr. 1. Alunecare de teren, în apropiere de Borsec

Principalele efecte ale alunecărilor de teren,sunt distrugerea totală sau parțială a

construcțiilor(locuințe,construcții civice sau industrial)blocarea albiei râului Bistrița,sau
formarea unor acumulări,de apă și aluviuni ce generează posibile inundații,distrugerea rețelei
edilitare de apă, gaz sau canalizare, sau blocarea unor căi de comunicație rutiere sau feroviare.
Alunecările de teren pot produce pagube importante atunci când proiectarea și executarea
unor construcții nu ia în calcul constituția versanților adiacenți. Construcțiile pot fi afectate de
alunecările de teren,în cazul celor de dimensiuni mai mici situate la interferența terenurilor
plate cu versanții datorită lucrărilor de excavație care exclud posibiltatea sortării materialului
favorizând declanșarea fenomenului. În cazul construcțiilor afectate de alunecări pot fi
înregistrate și accidente sau chiar pierderi de vieți omenești. Aluncările de teren au efecte
complexe atât asupra solului cât și asupra mediului înconjurător, deoarece pătura de sol poate
fi îndepărtată, se pierde fertilitatea acestuia pot fi colmatate , râuri , afluenți ai Bistriței , lacul
de acumulare Izvorul Muntelui, șoselele ,terenurile din aval poate dispărea vegetația naturală
pot fi distruse culturile agricole,se poate reduce perioada de funcționare a hidrocentralei .
Eroziunea în suprafață este rezultatul fenomenului de șiroire în urma căruia stratul
superficial de sol este spălat, sau este afectat progresiv de rigole , ravene și ogașe . Acțiunea
dinamică a apei din precipitații ,determină îndepărtarea treptată, a stratului superior de sol de
pe versanții înclinați ,din jurul lacului Izvorul Muntelui.În timp se poate ajunge la
îndepărtarea totală a stratului de sol fertil ,și apariția la suprafață a orizonturilor nefertile
ajungând-se la roca mamă .Această formă de eroziune în suprafață ,este extrem de dăunătoare
fiind greu de sesizat ,ia poate duce la pierderea orizontului cu humus dar și a elementelor
fertilizante sau a pesticidelor administrate .Scurgerile sunt peliculare la început ,se
concentrează apoi într-o rețea de șuvițe de apă adânci de 1-2 cm ,se unesc apoi formând
șiroaie de 3-5 cm adâncime,care se unesc la rândul lor pe linia de cea mai mare pantă și
formează rigole ce pot ajunge până la 20 de cm în adâncime în special în perioadele când
solul este lipsit de protecția vegetală. Manifestările de torențialitate ale ploilor sunt mai
evidente în lunile :mai, iunie,iulie ,când provoacă pagube mari agriculturii dar și așezărilor
umane, podurilor ,drumurilor și căilor ferate. Starea de eroziune a solului are un rol important
în acumularea apei în sol , astfel terenurile în pantă, afectată de eroziune slabă rețin cu 59 %
până la 73, 6 % mai multă apă, în funcție de cultură, decât terenurile cu eroziune puternică .
Pe solurile cenușii de pădure afectate de eroziune puternică cantitățile de apă acumulate sunt
mai mici de maxim 64, 6 % comparativ cu eroziunea slabă . Acest factor este unul dintre cei
mai importanți ce determină producții scăzute la toate culturile pe terenurile în pantă deoarece
apa este principalul mijloc de transport în circuitul sol-plantă .Apa din sol dizolvă și disociază
compușii ce conțin elemente nutritive și săruri necesare hrănirii plantelor,și întreținerea
proceselor fiziologice ale acestora .Solul are rolul de rezervor pentru apa provenită din
precipitații ,o stochează în perioadele ploioase, și o pune la dispoziția plantelor în perioadele
secetoase . Aceste fenomen necesită lucrări de nivelare, dar împiedică executarea firească a
lucrărilor agricole, fiind orientate pe linia de cea mai mare pantă . În vederea reducerii
pierderilor de sol, se organizează antierozional teritoriul și se execută lucrări speciale ,
hidrotehnice și agrotehnice , paralel cu direcția curbelor de nivel . Dintre lucrările
hidrotehnice de combatere a eroziunii solului, pot fi menționate : valuri de pământ, canale de
coastă, debușeele și terasele, iar dinte lucrările agrotehnice se recomandă sistemele de culturi
direcționate în lungul curbelor de nivel, culturi în fâșii sau cu benzi înierbate . Eroziunea în
suprafață este o eroziune temporală deoarece utilajele agricole pot trece peste rigole și le pot
distruge fie înainte de semănat fie în timpul lucrărilor de întreținere . Solul dislocat și deplasat
prin eroziune nu mai poate fi adus în locul de origine .
Eroziunea în adâncime ce include rigola, ogașul și ravena, precum și torenții , ce au
drept consecințe,eroziunea și îndepărtarea solului și dezechilibrarea versanților. Astfel
terenurile își pierd productivitatea atât din punct de vedere agricol cât și silvic. Eroziunea în
adâncime și alunecările contribuie cu cel puțin 50 % din eroziunea totală . În timp ce
eroziunea în suprafață alunecările de teren au cea mai mare contribuție . În zona studiată,
pierderea de teren agricol este determinată în proporție de 80 % de alunecările de teren , iar
dacă se iau în considerare , și suprafețele limitrofe cu dificultăți mari în executarea lucrărilor
cu mașini agricole rata este chiar mai mare. Un efect al eroziunii solului este îndepărtarea unei
cantități mari de materie organică și elemente nutritive. După unele estimări pentru un
centimetru de sol erodat se pierd 60 kg ha / cereale. Eroziunea de adâncime dă naștere unor
formațiunii cu caracter în peisajul versanților dar cu o răspândite mai mică decât în cazul
eroziunii în suprafață . Rigolele deschid calea apariției formațiunilor eroziunii în adâncime.
Deși au o răspândite mare ele pot fi ușor nivelate cu ajutorul plugului prin lucrări de arat în
direcția axului fiecărei rigole, lucrările se repetă ,până la astuparea rigolelor, apoi se execută
aratul pe contur a întregii suprafețe, afectată de eroziune prin rigole. Apariția ogașelor
împiedică executarea mecanizată a lucrărilor solului pe direcția curbelor de nivel ,iar când
densitatea acestora crește pe versant terenul nu mai poate fi lucrat, este scos din circuitul
agricol și este vulnerabil tuturor tipurilor de degradare. Ravena este o continuare a ogașului,
cu adâncire a acestuia cu până la 30 de m, cu lățimi ce pot ajunge la 50 de m .Ravenele
afectează așezările omenești ,obiective economice ,și căi de comunicație .Măsurile de
combatere sunt cele de nivelare cu ajutorul buldozelelor sau împădurirea acestora cu specii
rapid crescătoare , asigurându-se astfel stabilitatea ravenelor .

Eroziunea solului și colmatarea

Practicile de sol erodate sunt transportate până la baza versanților ajungând în rețeaua
hidrografică ,astfel încât aceste particule fine colmatează râurile și lacurile, ridicând nivelul
albiilor,și crescând pericolul inundării zonelor din jur, precum și creșterea nivelului pânzei
freatice ceea ce determină înmlăștinirea solurilor și pierderea productivității acestora .
Colmatarea lacului de acumulare Izvorul Muntelui, devine o problemă la interes național
deoarece afectează industria energetică ,iar colmatarea râului Bistrița determină
disfuncționalități în alimentarea cu apă a localităților, iar costurile degradării lacului și râului
Bistrița ,sunt mari ,determinând creșterea costului apei de consum. Materialele detritice
transportate de torenți în special cele mai grosiere de tip bolovăniș sau pietriș ,reprezintă o
amenințare pentru construcții, drumuri sau căi ferate . De asemenea terenurile erodate își pierd
valoarea turistică, și în special malurile erodate ale râurilor și lacurilor de acumulare devin
nefavorabile agrementului .

Eroziunea solului prin poluare

Poluarea solului se manifestă prin schimbarea chimismului acestuia în urma receptării

unor cantități variabile de substanțe, provenite din agricultură, silvicultură, emisii ce prezintă
niveluri diferite de toxicitate. Efectele poluării se agravează, prin combinarea acestui fenomen
cu eroziunea și transportul afectând în acest mod suprafețe mai mari de teren și devenind un
pericol pentru întreaga societate. În bazinul lacului Izvorul Muntelui cultura specifică este cea
a cartofului extinsă pe mai mult din jumătate din terenurile arabile aceasta fiind urmată de:
cultura porumbului și de cea a legumelor în luncile râurilor. În practicile agricole o pondere
însemnată, o are totuși creșterea animalelor, pe baza pășunilor și fânețelor naturale. Se cresc
ovine ,în stilul transhumant, bovine și păsări de curte, care au frecvență cea mai mare de
peste 60 %. Pentru creșterea randamentului agricol în decursul timpului, oamenii au defrișat
terenuri în pantă și au utilizat practici agricole necorespunzătoare. O consecință a acestor
fenomene este spălarea și transportul solului de pe terenuri în pantă, neacoperite cu vegetație
în apele Bistriței și ale afluenților acestuia, în special în timpul iernii. Eroziunea solului se
manifestă, concomitent cu fenomenul de colmatare a apelor din râuri și implicit din lacul
Izvorul Muntelui și este caracterizat prin: apariția unor șanțuri diferențiate după dimensiuni, în
rigole și ravene, ceea ce determină, reducerea productivității solului. În cazul în care au fost
utilizate îngrășăminte chimice sau pesticide, prin antrenarea acestora, în procesele de șiroire a
apei pe versant se produce poluarea apelor de suprafață și subterane, fenomen însoțit de
pierderea nutrienților și a materiei organice din sol.

POLUAREA SOLULUI CU PESTICE ȘI ÎNGRĂȘĂMINTE CHIMICE

Pesticidele sunt utilizate, pentru prevenirea și combaterea unor insecte, rozătoare,sau alte
tipuri de dăunători, în agricultură și silvicultură. În bazinul lacului Izvorul Muntelui, acestea
sunt folosite, atât în pădurile de foioase și conifere, cât și pe suprafețele cultivate agricol cu
porumb și cartof .Cel mai frecvent utilizate sunt cele din categoria orogano-clorurate cu
persistență mare. Utilizarea acestora este necesară, deoarece cresc producția de cartof cu peste
50 %,iar în cazul absenței, pesticidelor ce combat gândacul de colorado și mana,producția ar
putea să scadă cu 70 % la cartof, și cu 50 % la porumb. Deși necesare, pesticidele acționează,
asupra micro -organismelor din sol, influențează procesele biochimice din sol și în general
întregul sistem edafic. Modul de acumulare a pesticidelor în sol, se realizează în trei moduri:
prin tratarea părților aeriene a plantelor, care spălate de precipitații, ajung apoi în sol, prin
încorporarea unor resturi de plante și animale, ce conțin pesticide în sol sau în urma
transportului aerian a acestuia. Pesticidele persistă, mulți ani în sol, unde se pot deplasa,prin
difuzie, transport în masă sau în stare de soluție și în urma reacțiilor chimice, care se produc
între pesticide și compușii organici sau minerali, acestea se pot descompune. Există și tipuri
de pesticide, rezistente la degradare, care au efecte pe termen lung, denumite și reziduri de
pesticid. După anul 1990, în bazinul lacului Izvorul Muntelui au început să fie introduse
pesticide care se degradează mai rapid, un exemplu fiind insecticidele organo-fosforice.
Îngrășămintele chimice se aplică, fie pe părțile aeriene ale plantelor fie la suprafața solului
sau chiar în sol. După compoziția chimică, îngrășămintele chimice, pot fi: azotoase, fosforice,
potasice. Combinatul chimic din vecinătatea orașului Piatra Neamț de la Săvinești produce
îngrășăminte brute cu azot și din această cauză, acest tip de îngrășăminte este cel mai utilizat
în zona studiată. Îngrășămintele bazate pe fosfor, sunt necesare deoarece în lipsa acestei
substanțe tulpinile rămân subțiri, părțile aeriene cresc foarte lent, iar în frunze se acumulează
multă clorofilă. În Bazinul Lacului Izvorul Muntelui, insuficiența de fosfor apare în
primăverile mai reci și mai uscate afectând producția de cartof și porumb. Fosforul provine în
mod natural din roca parentală pe care s-a format solul, însă,pe versanții munților Ceahlău,
Bistrița și Stânișoara, solurile de sub fânețe,și de sub plantații silvice, prezintă la adâncimi de
60-80 de m un strat cu un conținut redus de fosfor, în timp ce în regiunile arate din
extravilanul localităților, doar 1 % din fosforul conținut de sol poate fin accesibil, plantelor de
cultură în decursul unui an. Îngrășămintele bazate pe potasiu, sunt necesare plantelor,
deoarece insuficiența acestui element determină veștejirea plantelor, scăderea rezistenței
acestora sau apariția umor pete necrotice pe frunze. În zona Lacului Izvorul Muntelui, a fost
identificat, un conținut ridicat de potasiu, de 4 grame ,potasiu k/100 gr sol, în solurile
argiloase , și un conținut mult mai redus, sub 1 gram/100 gr sol, în solurile mai evoluate,
afectate de procese de alterare a argilei. Datorită contaminării, cu îngrășăminte sau pesticide,
solurile dar și vegetația, determină un grad ridicat de toxicitate atât asupra organismelor
vegetale cât și asupra a celor animale și în special asupra oamenilor. Datorită pantei reliefului
îngrășămintele și pesticidele pot ajunge și în apele curgătoare folosite în multe localități ca
surse de apă potabilă. În urma ingerării pesticidelor, reacția metabolică a acestora în
organismul uman constă în perturbarea funcțională a mai multor sisteme și aparate
imunitar,nervos, endocrin , respirator,cardio-vascular, renal și de reproducere. Expunerea la
pesticide,și ingerareea acestora poate determina, și instalarea unor boli cronice .În bazinul
lacului Izvorul Muntelui cultura specifică este cea a cartofului extinsă pe mai mult de
jumătate din terenurile arabile aceasta fiind urmată de: cultura porumbului și de cea a
legumelor în luncile râurilor. În practicile agricole o pondere însemnată, o are totuși creșterea
animalelor, pe baza pășunilor și fânețelor naturale. Se cresc ovine, în stilul transhumant,
bovine și păsări de curte, care au frecvență cea mai mare de peste 60 %. Pentru creșterea
randamentului agricol în decursul timpului, oamenii au defrișat terenuri în pantă și au utilizat
practici agricole necorespunzătoare. O consecință a acestor fenomene este spălarea și
transportul solului de pe terenuri în pantă, neacoperite cu vegetație în apele Bistriței și ale
afluenților acestuia, în special în timpul iernii. Eroziunea solului se manifestă, concomitent cu
fenomenul de colmatare a apelor din râuri și implicit din lacul Izvorul Muntelui și este
caracterizat prin: apariția unor șanțuri diferențiate după dimensiuni, în rigole și ravene, ceea
ce determină, reducerea productivității solului. În cazul în care au fost utilizate îngrășăminte
chimice sau pesticide, prin antrenarea acestora, în procesele de șiroire a apei pe versant se
produce poluarea apelor de suprafață și subterane, fenomen însoțit de pierderea nutrienților și
a materiei organice din sol. Combinatul chimic din vecinătatea orașului Piatra Neamț de la
Săvinești produce îngrășăminte brute cu azot și din această cauză, acest tip de îngrășăminte
este cel mai utilizat în zona studiată. Îngrășămintele bazate pe fosfor, sunt necesare deoarece
în lipsa acestei substanțe tulpinile rămân subțiri, părțile aeriene cresc foarte lent, iar în frunze
se acumulează multă clorofilă. În Bazinul Lacului Izvorul Muntelui, insuficiența de fosfor
apare în primăverile mai reci și mai uscate afectând producția de cartof și porumb .Fosforul
provine în mod natural din roca parentală pe care s-a format solul, însă, pe versanții munților
Ceahlău, Bistrița și Stânișoara, solurile de sub fânețe,și de sub plantații silvice, prezintă la
adâncimi de 60-80 de m un strat cu un conținut redus de fosfor, în timp ce în regiunile arate
din extravilanul localităților, doar 1 % din fosforul conținut de sol poate fin accesibil,
plantelor de cultură în decursul unui an. Îngrășămintele bazate pe potasiu, sunt necesare
plantelor, deoarece insuficiența acestui element determină veștejirea plantelor, scăderea
rezistenței acestora sau apariția umor pete necrotice pe frunze. În zona Lacului Izvorul
Muntelui, a fost identificat, un conținut ridicat de potasiu, de 4 grame potasiu k/100 gr sol, în
solurile argiloase , și un conținut mult mai redus, sub 1 gram/100 gr sol, în solurile mai
evoluate, afectate de procese de alterare a argilei.
 Datorită contaminării, cu îngrășăminte sau pesticide, solurile dar și vegetația,
determină un grad ridicat de toxicitate atât asupra organismelor vegetale cât și asupra a
celor animale și în special asupra oamenilor. Datorită pantei reliefului îngrășămintele
și pesticidele pot ajunge și în apele curgătoare folosite în multe localități ca surse de
apă potabilă .
 În urma ingerării pesticidelor, reacția metabolică a acestora în organismul uman constă
în perturbarea funcțională a mai multor sisteme și aparate imunitar, nervos, endocrin ,
respirator,cardio-vascular , renal și de reproducere. Expunerea la pesticide,și
ingerarea acestora poate determina, și instalarea unor boli cronice precum
:PARKINSON , CANCER , ALZHAIMER, DIABET, BOLI
CARDIOVASCULARE ȘI RENALE

Poluarea solului cu metale grele

În categoria metalelor grele sunt incluse cele care au densitate mai mare decât 5 . Dintre
acestea intervin în fertilitatea solului microelemente precum : fier , mangan ,cupru, zinc
molibden , și cobalt , esențiale atât pentru plante cât și pentru animale și om . Atunci când
accesibilitatea acestor microelemente depășește anumite limite ele pot avea efecte negative
asupra plantelor și implicit asupra animalelor și omului . În zona studiată emisiile de la
mijloacele de transport ce tranzitează DN 15 ,precum și irigarea cu ape uzate, aplicarea pe
teren a nămolurilor de la stațiile de epurare, a apelor uzate , fertilizarea , utilizarea pesticidelor
și aplicarea de îngrășăminte organice au dus la creșterea concentrației de metale grele în soluri
În anumite condiții, metale grele trec în soluția de sol determinând poluarea solului, a
plantelor , animalelor și omului , sau pot fi levigate în apa freatică sau apele de suprafață
afectând animalele sau omul , prin apa de băut.Textura solului,în special conținutul de argilă
influențează reținerea metalelor grele și redarea lor lentă . În zona studiată, în cazul solurilor
argiloase există de aceea un pericol mai mic pentru plante,de a absorbi cantități de metale
grele în exces la nivel toxic. În vederea diluării metalelor grele din sol se recomandă lucrări de
arat adânci sau aducerea de material din piatră inferioară a solului cu conținut redus de metale
grele la partea superioară , precum și cultivarea unor plante cu afinitate redusă pentru metale
grele în exces ,precum și extinderea plantațiilor forestiere și a plantelor ornamentale.
 Poluarea solului cu materii radioactive

În zona studiată acest tip de poluare este accidental și poate fi provocat de avarii sau
accidente, provenite de la centralele electrice , nucleare , sau de anumite deșeuri care scapă în
mediul înconjurător. În sol mai ales în orizonturile lui superioare se concentrează stronțiu și
cesiu radioactiv ,care trec apoi în anumite plante sau animale . Mineralele argiloase fixează
puternic SR-85.

Poluarea solului cu deșeuri și reziduuri vegetale , agricole și forestiere .

În această categorie sunt incluse solurile poluate prin depozitarea dezordonată sau prin
aruncare la voia întâmplării a deșeurilor vegetale agricole și forestiere precum: nitrații, agenți
patogeni, semințe de buruieni, reziduri solide sau lichide, provenite din creșterea vacilor de
lapte, a porcilor sau păsărilor.

Poluarea solului cu dejecții animale

Creșterea animalelor este o practică veche în această regiune, însă dejecțiile provenite de la
animale și păsări au un conținut ridicat de materie organică, precum și alte elemente nutritive
ca : fosfor, potasiu,sau microelemente ce constituie o sursă de substanțe fertilizante pentru sol,
și de aceea folosirea lor ca îngrășământ reprezintă cel mai eficient mod de degajare a lor .
Aplicarea nerațională a lor pe terenuri agricole însă poate duce la creșterea concetrațiilor de
elemente nutritive în scurgerile de suprafață de pe terenurile agricole ,transportul lor împreună
cu agenți patogeni în apele de suprafață și inclusiv în lacul Izvorul Muntelui . Conținutul
excesiv de materie organică și fosfor în lacul Izvorul Muntelui, stimulează creșterea plantelor
acvatice, determină reducerea concentrației de oxigen în apă, sub nivelul minim necesar vieții
peștilor,și poate provoca eutrofizarea acestuia.În concluzie aplicarea lor în concentrații
necorespunzătoare ,afectează solul,și în special proprietățile fizice, permeabilitatea ,
capacitatea de reținere a apei ,conțintul de oxigen și fertilitatea solului .Alături de acest fapt
dejecțiile animale sunt purtători de diverși agenți patogeni animal care se pot transmite omului
și care atribuie fenomenul de poluare acestei activități .

Exploatarea pajiștilor montane

În zona lacului Izvorul Muntelui până la altitudinea de 1700 de m , apar spontan specii de
ierburi valoroase precum : POA ANUUA , FESTUCA RUBRA , AGROSTIS TENUIS ,
TRIFOLIUM REPENS , LOTUS CORNCULSTUS ȘI KRINOSURUS KRISTATUS , ȘI
ALTELEiar la alitudini de peste 1700 de m, festuca surprina, agrostis ruprestis și altele . În
cazul unor exploatări extensive , se resimt influențe negative atât asupra vegetației ierboase
cât și asupra solului. Practicile necorespunzătoare fiind suprâncărcarea cu animale,fertilizare
irațională, menținerea animalelor pe toată pajiștea, lipsa rotației pășune-fâneață .Efectele
acestor practici sunt dispariția ierburilor valoroase , apariția golurilor în covorul ierbos,
distrugerea stratului de sol , sau în combinație cu acțiunea agenților externi și a pantei
versantului , apar ravene și ogașe , și o eroziune în adâncime care poate aduce la zi roca
mamă. Refacerea covorului ierbos a pajiștilor degradate , se realizează prin refolosirea
îngrășămintelor organice și chimice, fie prin reânsămânțarea terenului și schimbarea structurii
floristice. Tehnica pășunatului rațional prevede o serie de reguli ce contribuie la eroziunea
solului precum: începerea pășunatului în primăvară când iarba ajunge la înălțimea de 15 cm
pe pajiștile naturale și 18 cm pe cele semănate: scoaterea animalelor la pășunat când terenul
este suficient de uscat pentru a nu se tasa solul și pentru a nu se cunoaște urma copitelor,iar pe
timp de ploaie animalele vor fi scoase de pe pășune ; pășunatul pe o tarla care să dureze
maxim 6 zile pentru a nu se produce degradarea solului și covorului ierbos,urmând o perioadă
de repaus de 20-25 -35 de zile ;aplicarea diferențiată a fetilizării cu azot și însămânțarea de
soiuri de plante cu precocitate diferită ;folosirea tarlalelor 1-2 ani în regim de fâneață și
întreruperea pășunatului toamna cu cel puțin înaintea înghețurilor permanente pentru a da
posibilitatea ierburilor să se pregătească de iernat.

REZULTATE

Datorită degradării terenurilor, este afectată activitatea de exploatare a lemnului, și transportul

acestuia, în lungul văii Bistriței către Patra Neamț, prin activitatea tradițională de plutărit. Pe
anumite suprafețe pădurile au fost înlăturate total datorită eroziunii și defrișărilor în special pe
văile râurilor Bsitricioara, Hangu, Grințieș , Bicaz . Păstoritul practicat din antichitate, este
prezent și astăzi în munții Ceahlău, în Poiana Stânelor și Poiana Maicilor. Activitatea afectată
și ea de degradarea terenurilor, prin scăderea cantitativă a pășunilor. Alunecările de teren ,
declanșate sau reactivate, în bazinul lacului Izvorul Muntelui, au afectat mai multe așezări din
zonă precum : Poiana Teiului, Hangu, Bicaz, Păstrăveni, Făueni, Cuejdel . În ultimii cinci ani
aceste localități au afectate de peste 900 de alunecări de teren, 160 afectând locuințele, 20
afectând stabilitatea șoselei DN 15,și necesitând lucrări de drenaj,conslodare ,stabilizarea
versantului. Pe versanții ce aparțin munților Ceahlău și Stânișoara au fost identificate forme
de eroziune în suprafață și în adâncime care au avut ca efect îndepărtarea totală sau parțială a
stratului de sol, și scoaterea din circuitul agricol a terenurilor degradate . Poluarea solului cu
îngrășăminte chimice și pesticide, a fost identificată prin creșterea conținutului de potasiu,de
până la 4 grame /100 grame sol . În urma ingerării pesticidelor populația din zonă este afectată
de perturbări funcționale a sistemelor și aparatelor endocrin , respirator, cardiovascular, și
renal .

BIBLIOGRAFIE
Anania M,1900 Plutăritul pe Bistrita , manuscris .
Bădescu G, 1971 , Ameliorarea ternurilor erodate , Editura Ceres București .
Berca M, 2008, Probleme de ecologia solului, Constantin E, Mărăcineanu F, 2005, Rolul
îmbunătățirilor funciare în dezvoltarea rurală dueabilă, Editura cartea universtară București .
Constantin , C 2010 , Plutăritul pe Bistrița , Editura Universitas .
Cojoc G,2016 Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor
hidrotehnice ,Editura Terra Nostra ,Iași.
Stănescu I, Văcărașu I , Swizeswi, C , Sficlea V , 1980 , Masivul Ceahlău, Țara Giurgeului,
depresiunea Dărmănești , Podisul Covorului , Ed Științifică și Enciclopedică București .
Motoc, M.1984, Participarea proceselor de eroziune și a foloisințelor terenului la diferențierea
transportului de aluviuni, în suspensie, pe râurile din România , BUL.INF.ASS, 13, București.
Instituția Prefectului Neamț –Monografia jud Neamț, 2016 .
Ionescu Ș, Echizzly A,1992, Probleme de aluvionare legate de lacurile de baraj din
adminstrarea RNL lucrările celui de –al IV-lea simpozion P.E.A., Piatra Neamț .
Ichim I, 1968, Contribuții la studiul hidrogellgic al văii Bistriței , lucrările stațiinuno de
cecetărri bilogice, geologice și geografice Stejarul .