Sunteți pe pagina 1din 6

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLITIE ,, Alexandru Ioan-Cuza’’


FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE
GRUPA: 202
STUDENT: Firondoiu Denis

EXPERTIZA BALISTICA

Introducere
Balistica judiciară este o ramură a tehnicii criminalistice, care elaborează
metodele şi mijloacele tehnico ştiinţifice de studiere a armelor de foc portative, a
muniţiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii, în vederea identificării armei cu care
s-a tras şi ulterior a autorului infracţiunii. Tehnic, investigarea balistică judiciară se
realizează în baza principiilor, a regulilor generale cu privire la identificarea
criminalistică, precum şi prin apelarea la metode şi procedee comune cu cele ale
altor ramuri ale tehnicii criminalistice.
Acest domeniu aparent atât de spectaculos al cercetării criminalistice a apărut şi
s-a dezvoltat plecând de la bazele şi datele ştiinţifice oferite de balistica propriu-zisă
ca ştiinţă care studiază fenomenele legate de tragerea cu armele de foc. Necesităţile
cercetării judiciare a unor evenimente în care au fost utilizate şi arme de foc -
omoruri, sinucideri, jafuri - au dus la apariţia balisticii judiciare.
În prezent, gradul de complexitate al infracţiunilor comise cu arme de foc,
variază de la vătămări corporale sau ucideri din culpă, în cadrul unor accidente de
vânătoare, până la infracţiuni de omor comise de persoane care prezintă un grad
sporit de pericol social.
Existenţa unor grupări de tip mafiot, care îşi dispută supremaţia asupra unor zone
sau domenii din ceea ce denumim “economie subteran㔺i internaţionalizarea
legăturilor acestor grupări, au generat în numeroase cazuri, reglări de conturi în
vederea înlăturării “concurenţei”. Atentatele cu bomba şi atacurile armate,
intervenite între grupurile rivale, au indignat şi îngrozit opinia publică, făcând să
scadă încrederea în organismele abilitate de lege cu prevenirea şi combaterea
acestor infracţiuni. Activităţile predilecte ale reţelelor criminalităţii organizate
constau in: traficul de arme; muniţii; substanţe radioactive; explozivi; valută falsă;
droguri; prostituţie; reciclarea fondurilor ilicite etc.
Balistica generală are două ramuri: balistica interioară si balistica exterioară.
Balistica interioară studiază toate fenomenele şi procesele care au loc pe timpul
tragerii. Tragerea este un proces termodinamic şi gazodinamic complex si rapid,
aproape instantaneu. Sursa de energie utilizata sunt combustibilii chimici, sub
formă de pulberi balistice, caracterizaţi de o mare cantitate de energie chimică.
Balistica exterioară este o ramură a mecanicii, care studiază legile mişcării unui
corp greu, aruncat sub un anumit unghi faţă de orizont.

Continut
Expertiza urmelor formate de armele de foc
Expertiza criminalistică a urmelor principale ale unei trageri constă în examinarea
orificiilor de intrare şi de ieşire, a canalelor formate atât pe corpul uman, cât şi pe
obiectele cu care glonţul a venit în contact. Totodată sunt supuse examinării şi
urmele de ricoşare.
Expertiza urmelor secundare ale tragerii
Cercetarea criminalistică a acestei categorii de urme este destinată descoperirii şi
examinării urmelor aparţinând factorilor secundari sus-menţionaţi ai tragerii cu o
armă de foc, formaţi în jurul sau în interiorul orificiului de intrare a proiectilului, ca
şi a urmelor specifice de tragere formate de mâna persoanei care a folosit arma.
Examinarea preliminară
Prima etapă a expertizei este destinată examinării obiectului presupus purtător de
urme suplimentare de tragere, prin intermediul microscopului optic, deşi rezultatele
sale nu sunt întotdeauna concludente. De aceea, este necesar să se recurgă de
metode specializate, mai frecvent fiind utilizate:
Examinarea chimică, prin care sunt puse în evidenţă urmele suplimentare de
împuşcare existente în jurul orificiului de intrare, în ţeava armei şi pe mâna
trăgătorului.1 De exemplu, se caută identificarea nitraţilor şi nitriţilor cu ajutorul
reactivilor speciali, cum ar fi cei pe bază de brucină, impregnaţi pe o hârtie
fotografică. Hârtia se introduce sub materialul presupus purtător de urmă, după care
se calcă cu un fier cald, prezenţa nitriţilor conducând la apariţia unor puncte roşii.
Pentru identificarea nitriţilor pe mâna trăgătorului se mai apelează uneori la aşa-
numitul “test cu parafină”, care este mai curând spectaculos decât concludent, ca, de
altfel, întreaga examinare chimică, care nu este strict specifică, dând rezultate
pozitive şi în alte cazuri, din care motiv el trebuie interpretat de organele judiciare
cu rezerva de cuvenită.
Alte tehnici de descoperire sau delimitare a suprafeţei în care se află factori
suplimentari ai tragerii se bazează pe examinarea în radiaţii infraroşii, rezultatele
fiind observate cu ajutorul transformatorului electronooptic sau fixate prin
fotografiere. Hârtia fotografică se introduce sub obiectul presupus purtător de urmă
de funingine, după care va fi expusă la radiaţii infraroşii. Acestea vor străbate

1
obiectul, cu excepţia locului în care sunt particulele de funingine, impresionând
hârtia în funcţie de gradul de penetrare.
Metode de certitudine
În prezent, aplicarea unor tehnici moderne de vârf, în examinările criminalistice, a
făcut posibilă, printre altele, şi stabilirea cu certitudine a existenţei urmelor
specifice tragerii, mai ales a celor de pulbere, inclusiv pe mâna trăgătorului. Dintre
tehnicile de vârf intrate în uzul laboratoarelor de criminalistică, menţionăm
următoarele:
 Microscopia electronică cu baleiaj (MEB), conjugată cu microscopia
spectrală în radiaţii röentgen, efectuată cu microscopia electronică de radiaţii
cu dispersie de energie. Acest gen de examinare permite o analiză punctuală
a particulelor de pulbere descoperite pe mâna trăgătorului, prin microscopie
urmată de analiza spectro-chimică propriu-zisă.
 Microspectrofotometria în radiaţii infraroşii, efectuată cu aparate de tip
„Nanospec”, permite analiza unor particule de pulbere cu diametrul de 20
milimicroni, stabilind cu certitudine natura lor, fără ca metoda să aibă un
caracter distructiv. Aparatul se compune dintr-un microscop cu detector în
radiaţii infraroşii, un înregistrator spectral şi un ordinator pentru interpretarea
datelor.
Identificarea armelor de foc după urmele formate pe glonţ şi pe tubul cartuşului
Identificarea armei cu care s-a săvârşit o infracţiune reprezintă scopul final al
oricărei expertize balistice judiciare. Procesul de identificare constă în examinarea
comparativă a gloanţelor, a tuburilor descoperite în corpul victimei sau la faţa
locului, cu gloanţele trase experimental cu arma găsită în câmpul infracţional ori
ridicată de la persoana suspectă.
Examinarea destinată identificării parcurge cele două faze principale cunoscute:
 în prima fază se determină grupul sau categoria căreia aparţine arma;
 în a doua fază, are loc identificarea propriu-zisă prin examenul comparativ al
caracteristicilor individuale, specifice fiecărei ţevi ghintuite şi fiecărui
ansamblu al mecanismelor de tragere;
Identificarea armei după urmele formate pe glonţ
Identificarea după urmele formate pe glonţ presupune o delimitare a cercului
armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetării a armelor ale căror
caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate pe glonţ; pentru
aceasta se iau în calcul numărul golurilor şi plinurilor ghinturilor, lăţimea acestora,
unghiul şi sensul de răsucire, calibrul.
Identificarea armelor după urmele lăsate pe tubul cartuşului
Acest gen de identificare se desfăşoară în aceleaşi condiţii şi faze ca şi
identificarea după urmele formate pe glonţ. Captarea tuburilor de comparaţie se
realizează mai uşor, prin folosirea, de pildă, a unor săculeţe ori sertăraşe prinse în
dreptul ferestrei carcasei închizătorului.
Sisteme informatice de identificare a armelor de foc
Tehnicile de calcul sunt aplicate astăzi şi identificării balistice, prioritate în
materie având-o serviciile nord-americane. Astfel:
 Identificarea după urmele formate pe gloanţe (proiectil), se realizează
prin sistemul IBIS
 Identificarea după urmele formate pe tubul cartuşului este efectuată prin
sistemul DRUG-FIRE
Dincolo de aceste sisteme, la toate departamentele de criminalistică moderne
există fişiere sau baze de date cvasi-totalitatea tipurilor de cartuşe, cu
caracteristicile acestora şi a armelor de foc care permit identificări generice rapide
(de exemplu, în Germania, Olanda, Anglia, Franţa ş.a.).

Alte probleme rezolvate de expertiza balistică criminalistică a armelor de foc


Refacerea inscripţiilor ştanţate pe arme. Refacerea inscripţiilor sau seriilor
înlăturate de pe armele de foc este necesară pentru stabilirea locului de provenienţă
a armei, a modelului, anului de fabricaţie etc. Examinarea devine absolut
obligatorie în situaţiile în care infractorul a înlăturat prin pilire seria şi numărul
armei. Metode curente de refacere sunt următoarele:
 Metoda chimică bazată pe reacţia diferită a părţilor metalice cu densitate
mai mare, sub acţiunea unui reactiv.
 Metoda feromagnetică, constând în aderarea selectivă a particulelor
metalice la suprafaţa armei, magnetizată în prealabil. Particulele metalice
vor adera mai mult la zonele ştanţate.
 Metoda electrochimică, considerată mai rapidă, sigură şi cu posibilităţi de
repetare. Dintre variantele acestei metode, cea mai fiabilă este considerată
varianta bazată pe aparatul denumit Electronoserpil.
Examinări „acustice”. Investigaţiile denumite „acustice” presupun examinarea
urmelor sonore ale împuşcăturii, armării şi percuţiei, controversată în practică, dar
socotită de unii specialişti ca servind atât la stabilirea tipului şi a modelului armei,
cât şi la identificarea propriu-zisă, pe baza examenului comparativ al sonogramei în
litigiu cu sonogramele obţinute prin tragerile experimentale. Desigur că
identificarea ar fi posibilă, teoretic, numai prin existenţa unei imprimări a „urmelor
sonore” ale împuşcăturii, în momentul săvârşirii infracţiunii, imprimare ce trebuie
să îndeplinească, obligatoriu, anumite condiţii de ordin calitativ.
Alte genuri de examinări balistice.
Examinarea armelor de foc atipice şi a armelor de fabricaţie artizanală este
destinată stabilirii caracteristicilor de fabricaţie, a particularităţilor balistice
generale, precum şi a eventualelor elemente particulare pe baza cărora se poate face
identificarea. Dintre expertizele de acest gen, cele mai frecvente privesc armele de
fabricaţie artizanală, ori improvizaţii de arme, unele confecţionate din ţevi de
calorifer.
Examinarea urmelor lăsate de pistoalele de implantat bolţuri care, deşi nu unt
incluse în categoria armelor de foc, sunt apte sa producă leziuni mortale.
Examinarea armelor de alarmă şi de apărare, tot mai frecventă astăzi, pe lângă
aspectele tehnice propriu-zise, specifice oricărei cercetări tehnice criminalistice,
urmăreşte stabilirea tipului de ţeavă, de regulă obturată, destinată numai gazelor. O
atenţie specială este acordata muniţiei, identificării tipului de gaze, a modului şi a
locului de fabricaţie.

Concluzie
Efectuarea expertizei criminalistice reprezintă în sine, o activitate ce impune din
partea organelor judiciare, nu numai inerente cunoştinţe de specialitate din
domeniul juridic şi criminalistic, dar şi cunoştinţe generale din multiple domeniile
ale ştiinţei şi tehnicii.
Balistica judiciară îşi dovedeşte eficacitatea, mai ales atunci când vine vorba
despre cazurile extrem de complicate ale comiterii faptelor penale, atunci când se
pune în discuţie limitele şi condiţiile legitimei apărări, etc. Desigur că balistica
judiciară nu-şi încheie limitele ei doar în ceea ce este expus în prezenta lucrare, ea
fiind mult mai complexă şi multiaspectuală decât pare.
Cu toate că ochiul unui individ ce nu este nici măcar iniţiat în domeniul balisticii,
îi poate părea că este o facilă activitate, trebuie să afirmăm că nici pe departe nu
este aşa. Exact cum se poate deduce din cele expuse în prezenta lucrare, balistica
judiciară este o ştiinţă multidisciplinară, cuprinzînd aspecte şi elemente din
armologie, traseologie, medicină legală, tehnică, informatică, etc.
Pe parcursul dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific, s-a creat în paralel şi un
sistem apreciativ în ceea ce priveşte urmele lăsate de arme pe elementele de
muniţie, urmele împuşcăturii şi valoarea acestora în identificarea armei cu care s-a
tras și a autorului infracţiunii. Toate acestea au avut ca rezultat sporirea experienţei
acumulată de specialişti precum şi utilizarea principiilor şi a legităţilor balisticii.
Bibliografie
Emilian Stancu, ,,Tratat de criminalistica’’ , Editura Universul Juridic, Bucuresti
C. Suciu, ,,Criminalistica’’ , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti