Sunteți pe pagina 1din 2

Nume, prenume: FIRONDOIU DENIS

Grupa: 202
Drept penal. Partea generală II Examen 30.06.2020

Raspuns:

1) Conform art.15 alin.(1) Cod Penal, infractiunea este definita ca fiind ,,fapta
prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila
persoanei care a savarsit-o’’. Cauzele justificative precum legitima aparare
(art.19 CP), starea de necesitate (art.20 CP) sau cauzele de neimputabilitate
precum constrangerea fizica sau morala ( art.24-25 CP) inlatura caracterul penal
al faptei, deci respectiva fapta nu va putea fi retinuta ca infractiune in conditiile
existentei vreunei dintre aceste cauze.
In speta data, s-ar putea retine legitima aparare ca si cauza justificativa, insa
acest lucru nu este posibil fiindca nu sunt indeplinite toate conditiile pentru ca
acest beneficiu sa opereze. Art.19 alin. (2) Cod Penal stabileste ca o persoana se
afla in legitima aparare doar daca savarseste fapta ilicita pentru a inlatura un
atac material, direct, imediat si injust, iar acest atac ar pune in pericol valori
sociale de inalta importanta ( viata, integritatea corporala). Legitima aparare
presupune conditii atat in ceea ce priveste atacul, cat si actiunea de aparare.
Conditiile referitoare la atac sunt expuse in cadrul art.19 CP iar cele referitoare
la actiunea de aparare sunt ca aceasta sa fie sub forma unei fapte prevazute de
legea penala, sa fie absolut necesara pentru inlaturarea atacului, sa fie indreptata
strict impotriva agresorului si nu asupra altei persoane si sa se desfasoare in
limitele proportionalitatii raportat la gravitatea atacului.
Nu se va putea retine legitima aparare in speta data deoarece atacul lui A.S. nu
este material, in sensul ca aceasta nu foloseste niciun obiect sau mijloc pentru a
initia un atac, fiind vorba doar de o amenintare orala, nicidecum de un pericol
fizic. De asemenea, atacul nu este direct, intrucat nu agresorul, ci victima I.M.
se apropie de acesta in scopul exercitarii unei actiuni violente. Totodata, atacul
nu este nici imediat, pentru ca pericolul creat nu este un eveniment sigur si nici
in curs de desfasurare. Putem avea in vedere faptul ca A.S. l-a lovit cu pumnii
pe I.M., insa acest lucru s-a intampla cu aproximativ o ora inainte, deci nu la
izbucnirea acestui incident. Atacul constand in adresarea unei amenintari cu
privire la viata lui I.M. nu este suficient pentru a pune pericol viata acestuia, in
lipsa unui obiect sau al unui mijloc de atac.
Considerand actiunea de aparare intreprinsa de I.M., si anume lovirea cu un
cutit asupra lui A.S. si decesul rezultat din aceasta actiune, nu era necesara
pentru inlaturarea presupusului atac. Doar simpla amenintare nu justifica
savarsirea unei astfel de infractiuni. I.M. avea alte alternative de a respinge
atacul, precum fuga. Apararea nu s-a desfasurat in limitele proportionalitatii cu
gravitatea atacului, fiindca doar amenintarea fara niciun pericol concret nu
justifica infractiunea de omor. Chiar daca I.M. se afla in stare de panica, putea
sa si dea seama ca urmarile actiunii sale vor fi vadit mult mai grave decat daca
ar fi ales alta cale de rezolvare a conflictului iscat.
2) In speta data, nu se va putea retine nicio cauza de neimputabilitate. La prima
vedere, constrangerea morala ar putea fi incidenta, fiindca A.S. il ameninta pe
I.M. cu un pericol grav pentru persoana sa, ci anume viata sa. Insa, o conditie ca
sa existe si sa opereze constrangerea morala este imposibilitatea de a actiona in
alt mod, conditie care nu este indeplinita. Lovirea lui A.S. cu cutitul in zona
inimii nu era nici de departe o varianta pentru a inlatura pericolul provocat de o
amenintare. Amenintarea a produs , intr-adevar, efecte asupra psihicului lui I.M.
( stare de panica), dar aceasta amenintarea nu era susceptibila de a fi
materializata, fiindca A.S. nu detinea mijloacele necesare pentru a pune in
executare actiunea, iar I.M. nu putea fi convins ca raul cu care a fost constrans
se va produce. Excesul neimputabil nu isi va gasi aplicarea deoarece, I.M.,
depasind limitele proportionalitatii, situatie generata de existenta unei stari de
panica, putea sa prevada ca in urma loviturii cu cutitul in zona inimii , A.S.
poate deceda. Nu poate fi vorba nici de intoxicatie ca stare de neimputabilitate,
fiindca consumul de bauturi alcoolice s-a facut in mod voluntar.
3) In speta data, poate fi vorba de participatie penala proprie sub forma instigarii
(art.47 CP) , fiindca persoana, in calitatea instigatorului, determina o alta
persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala, instigatorul fiind
considerat autorul moral, sau cel care a initiat si planuit activitatea infractionala.
I.J. l-a lovit pe A.S cu pumnul in urma indemnului venit din partea barmanului.
In acest caz, exista atat persoana instigatorului cat si a instigatului, iar
activitatea instigatorului este concreta si efectiva, deoarece, prin indemn,
barmanul reuseste sa-l convinga pe I.J. sa savarseasca infractiunea de vatamare
corporala (art.194 CP). O alta conditie necesara pentru existenta instigarii este
ca instigatul sa nu fi luat anterior hotararea de a savarsi fapta la care a fost
instigat, situatie improbabila, intrucat I.J. nu avea vreo intentie de a-l lovi pe
A.S. fara a fi impins moral spre a face asta si nu poate fi dedusa nicio proba care
sa afirme posibilitatea survenirii atacului in lipsa indemnului barmanului. De
asemenea, instigarea exista in acest caz deoarece savarsirea faptei de catre
instigat a avut loc ulterior faptei de instigare comise de barman. Daca I.J. nu-l
ataca pe A.S., atunci nu ar fi existat nicio participatia penala sub forma
instigarii.