Leasing-ul este o operaţie juridică complexă prin care o persoană (de obicei o societate

specializată), cumpără un bun pentru a-l închiria unei alte persoane (utilizator), care la sfârşitul
contractului de locaţie are posibilitatea de a cumpăra bunul respectiv contra unui preţ rezidual (preţ
convenit în aşa fel încât să se ţină seama, cel puţin în parte, de vărsămintele efectuate cu titlu de
chirie, adică de amortizare a bunului pe această cale).
Nu este lipsit de importanţă faptul că utilizatorul nu este obligat să cumpere: el poate continua
contractul de locaţie sau poate să rezilieze acest contract.
Operaţia de leasing presupune trei subiecţi:
– vânzătorul lucrului: poate fi un furnizor, un constructor, un fabricant;
– cumpărătorul bunului: în fapt este finanţatorul afacerii, deoarece pune la dispoziţie banii.
– utilizatorul bunului: cel care îl foloseşte în afacerile curente.
Formele operaţiunilor de leasing sunt următoarele:
a) după obiectul său concret
– mobiliar. De obicei se utilizează în vânzările de echipament industrial, de autoturisme. Conform O.
G. nr.51/1997, republicată în M.Of. nr.9/12.01.2000 şi modificată prin Legea nr.571/2003 şi Legea
nr.533/2004 publicată în M.Of. nr.1135/01.12.2004 nu pot intra în asemenea schemă bunurile ce fac
obiectul unei concesiuni şi înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru şi alte creaţii
intelectuale.
– imobiliar. Au ca obiect bunuri imobile. În regim de carte funciară operaţiunile se intabulează sau
notează, după caz.
b) în raport cu părţile contractante
un beneficiu. În această perioadă leasing-ul nu poate fi reziliat.
– leasing operaţional. Este un contract de locaţie pur şi simplu a unor materiale pe termen scurt,
încheiat între întreprinderi comerciale care nu au un statut de instituţie financiară, dar care oferă
prestaţii suplimentare, precum service-ul. De obicei, este un leasing direct şi închirierea bunului se
face pe o perioadă mai scurtă decât durata vieţii economice a acestuia.
– leasing funcţional. Realizarea lui presupune respectarea numai parţială în perioada de bază de
închiriere a preţului bunului contractat. Societatea de leasing îşi asumă riscul privind uzura morală şi
răspunde pentru furnizarea pieselor de schimb, efectuând reparaţii şi plătind impozitele către stat.
d) după elementele cu care se calculează ratele:
– leasing net: ratele cuprind numai părţi din preţul bunului închiriat şi din beneficiu.
– leasing brut: ratele cuprind părţi din preţ, cheltuieli de întreţinere, reparaţii şi beneficiu.
e) după durata închirierii:
– pe termen mediu de la 1 an la 2-3 ani
– pe termen lung, presupune o durată medie de 8 ani.
Potrivit prevederilor art. 7 din OG nr. 51/1997 republicată şi modificată, contractul de leasing nu se
poate încheia pe o perioadă mai mică de 1 an.
f) după tehnica de realizare
– leasing experimental, se foloseşte pentru promovarea vânzăr