La 31 august 1980, electricianul Lech Wałęsa, până la acea dată un necunoscut,

reprezentant al muncitorilor greviști, s-a așezat la aceeași masă cu vicepremierul

polonez Mieczysław Jagielski pentru a semna o înțelegere.

Cea mai importantă concesie făcută de guvernul de la Varșovia după săptămâni

întregi de greve în mai multe fabrici poloneze a fost înființarea unui sindicat
liber. La 17 septembrie se năștea Solidarność (Solidaritatea), oficial primul
sindicat liber în spatele Cortinei de Fier.

Dar Lech Wałęsa nu a crezut cu adevărat atunci în promisiunile comuniștilor. "Vor

renunța la tot ce s-a stabilit, sunt obligați să o facă – așa am crezut atunci", a
declarat el pentru DW. Amintirile sale despre protestele anti-comuniste din Polonia
anilor 1956, 1970 și 1976 erau încă proaspete – toate s-au sfârșit în confruntări
sângeroase cu poliția.

Milioane de oameni împotriva regimului comunist

Din 1967, Lech Wałęsa lucra ca electrician la fabrica Lenin din Gdansk, unde se
construiau nave pentru piața internațională, ceea ce genera încasări masive în
valută, care intrau în vistieria statului comunist. Grevele la uzina respectivă au
început la jumătatea lui august 1980, dar deja în iulie avuseseră loc proteste mai
mici la alte fabrici din Polonia.
Un semnal important a venit din partea Papei Ioan Paul al II-lea, originar din
Polonia. În timpul unei slujbe oficiate la Varșovia în 1979, el a rostit celebrul
său apel "Nu vă temeți!", cuvinte care au indicat calea pentru milioane de
polonezi.

Furia oamenilor se adresa regimului comunist, aflat la putere de 35 de ani, care

și-a asigurat privilegii, în timp ce a adus economia într-o stare deplorabilă. În
țara cu 35 de milioane de locuitori, în doar câteva săptămâni s-au alăturat
mișcării Solidaritatea nu mai puțin de 10 milioane de persoane.

Forța muncitorilor
"Special era faptul că mișcarea se bucura de susţinerea muncitorilor. Ei au animat-
o, ei i-au dat forță", spune istoricul german Peter Oliver Loew, director al
Institutului Germano-Polonez din Darmstadt. "Dacă ies în stradă la proteste doar
câțiva intelectuali, nu are loc nicio revoluție. Dar când o fabrică intră în grevă,
o fabrică de care depind încasările statului, atunci este pus la îndoială întregul
sistem comunist, care se legitimează tocmai prin proletariat", arată Loew, care
vede multe asemănări între Solidarność și valul de proteste de azi din Belarus.