Pericolul înăbușirii în sânge a protestelor de atunci a fost mereu motiv de

îngrijorare pentru liderul sindical Wałęsa. "Trebuie să dai dovadă de determinare

totală, altfel nu-i poți conduce pe ceilalți. Trebuie să nu te mai gândeşti la
familie, la moarte, la bani. Știam că puteau să mă omoare oricând. Dar mă gândeam
că pot să mă ucidă, dar nu să mă şi învingă", spune Wałęsa.

Lupta poloneză pentru libertate

Disidentul din fosta RDG, Joachim Gauck, mai târziu președinte al Republicii
Federale reunificate, a privit în 1980 evenimentele din Polonia "cu entuziasm și
scepticism", după cum povestește azi. În RDG oamenii își cam pierduseră speranța
schimbării, după înăbușirea revoltei din 17 iunie 1953 și după ridicarea Zidului
Berlinului. Ceea ce a transformat "viața într-o neputință politică", a declarat
Gauck în dialog cu DW.

În Polonia, dimpotrivă, se reactivase acea disponibilitate de secole a poporului de

a se opune regimului la putere şi de a-şi "cuceri şi susţine propria identitate,
ori de câte ori era nevoie. Este o caracteristică întâlnită la toate generațiile de
polonezi", constată Gauck. La una din vizitele sale în Polonia, Gauck a spus:
"Limba libertății este poloneza".La căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989,
Polonia avea deja primul șef de guvern necomunist. Deja la începutul lui 1989
avuseseră loc discuții la masa rotundă între guvernul comunist și Solidarność, în
iunie au fost apoi organizate primele alegeri semilibere din blocul comunist.

Prețul ridicat al libertății

Dar acest rol de pionieri în lupta anti-comunistă a avut un preţ mare. Pe 13
decembrie 1981, dorinţa de libertate a polonezilor, născută la Gdansk, a fost
curmată brusc. Guvernul a instaurat starea de război, care a durat până în 1983 și
care a limitat dramatic drepturile civile. 10.000 de opozanți ai regimului au fost
arestați, numeroase persoane au fost ucise. Mișcarea Solidaritatea a fost nevoită
să funcționeze ilegal și a fost reînregistrată abia în 1989.

Din străinătate au venit reacții contradictorii. Cancelarul social-democrat german

Helmut Schmidt a văzut instaurarea stării de război drept factor stabilizator,
fiind aspru criticat de SUA și Marea Britanie. Un sprijin solid a primit mișcarea
anti-comunistă poloneză, în 1983, din Norvegia, când Lech Wałęsa, pe atunci aflat
în detenție, a primit premiul Nobel pentru Pace.

Moștenirea Solidarității
Mișcarea democratică din jurul sindicatului liber Solidaritatea a devenit între
timp unul din miturile fondatoare ale Poloniei de azi. Când premierul Mateusz
Morawiecki spune că "Polonia de azi a crescut din Solidarność", el atinge sufletele
tuturor polonezilor, indiferent de orientarea lor politică. În Solidaritatea au
coexistat numeroase curente diferite, atât de stânga, cât și de dreapta.

Tocmai de aceea, mișcarea ajunge adesea în disputele politice de azi din Polonia.
"Mulți au dreptul să se considere urmași ai Solidarność, dar azi observăm în
Polonia cum reprezentanții guvernului de dreapta PiS își arogă dreptul de a fi
singurii demni de a duce mai departe această moștenire", spune istoricul Peter
Oliver Loew.