RY

GRAMA TIC A-VOCABULAR

RA
LI B
RELAȚIA SINTACTICĂ DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT
DE

MARINA RĂDULESCU

T Y
0. Relația sintactică dintre subiect și predicat (respectiv dintre
propoziția subiectivă și regenta ei) a prilejuit numeroase discuții în lite­

SI
ratura de specialitate. Sit■uîndu/se fie pe pozițiile gramaticii descriptiv-
tradiționale, fie pe pozițiile gramaticii de orientare structuralistă, fie pe

ER
cele ale gramaticii tiansformaționale, diverși cercetători au încercat să
găsească soluția adecvată a acestei piobleme controversate. Dat fiind că
gramatica descriptivă de tip tradițional aie cea mai largă audiență, stînd
la baza elaborării manualelor școlare, precum și a unor cursuri universi­
IV
tare, considerăm util ca, în cele ce urmează, să sistematizăm diferitele opi­
nii formulate, evaluîudu/le din perspectiva acestei gramatici și arătînd
care ar' fi, după părerea noastră, soluția pe care ar putea-o adopta o des­
UN

criere de acest tip pentru a defini satisfăcător relația dintre subiect' și pre­
dicat în limba română contemporană.
1. în prezentarea critică a părerilor diverșilor cercetători care au
abordat problema în discuție, vom examina, mai întii, teoriile în care
AL

relația subiect-predicat este co^isiid^eată drept un raport sintactic special,

de un tip aparte, identificabil numai în cazul celor două părți de propoziție
în cauză (eventual și al propozițiilor corespunzătoare, în frază).
TR

1.1. Marea majoritate a cercetătorilor văd în raportul sintactic din­

tre subiect și predicat o relație de interdependență, numită fie
ca mai sus, fie relație de dependență (determinare sau subordonare) reci­
procă, relație de inerență (sau de implicație), relație predicativă.
EN

1.1.1. Cei care consideră, explicit sau implicit, că în limba română

se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coor­
donarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie
/C

a acesteia.
Aceasta este interpretarea dată de Gramatica Academiei, unde se
afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se înca­
drează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare,
SI

deși acest raport se găsește într-o situație destul de deoseb^ă: determi­

narea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are aspectul
unei corelații de inerență, ceea ce se oglindește și în modul de definire a
IA

părților de propoziție respective” *.

De aceeași părere este și Ecaterina Teodorescu, care privește problema
interdependenței dintre cele două părți principale de propoziție sub
U

aspectul restricțiilor de ordin formal pe care și le impun unul altuia subi-

BC

1 Gramatica limbii române, ediția a Il-a, București, Editura Academiei R. S. România,

1966, voi. al II-lea, Sintaxa [vom folosi in continuare sigla GLR3 II], p. 79 (subl. ns. — M. R.).
 RY
MARINA RADULESCU
2
12

RA
^tul și predicatue, arâtfnd că subtectui cere pre&oatutai să se acorde cu d
în număr și persoană, iar predicatul cere subiectul nominal și pr onominal
să stea în cazul nominaatv; în frază, propoziția cu rol de subiect cere ver­
bului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a. IlI-a smgulai

LI B
(uneori, cînd subiectiva e introdusă prin citi sau cari în limba v eche ,
verbul din regentă stă la persoana a IlI-a plural), iar predicatul regentei
cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (cind
această „cerință” nu este respectată, apare auacoiutul). Autoarea ajunge
la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și pre­

Y
dicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sînt interdependente

T
(cf. și Sextil P u ș c a r i u, Limba română, București, 194°, p. 156). Și
dacă interdependență înseamnă dependență! mutuală, înscrierea relației

SI
subiect-predicat la subordonare, ca un tip al acesteia (cf. Louis
H j e 1 m s 1 e v, La notion de rection, în „Acta eingui^^1^:^^ca”, I, 1939, 1,

ER
p. 2°), se dovedește a fi întemeiată” 2
în ceea ce privește acordul în persoană al predicatului cu subiectul,
menționăm că acesta se realizează, după unele opinii 3, numai dacă subi­
ectul este exprimat prin pronume persi^o^al; cînd subiectul este exprimat
IV
prin alte părți de vorbire (ca substantivul, despre care în mod curent se
spune că nu are categoria morfologică a persoanei), fenomenul în discuție
UN
poate fi considerat recțiune. pentru că substantivul-subiect cere verbului-
predicat (sau din "componența predicatului, dacă ne gîndim la predicatul
nominal) o categorie morfologică pe care el nu o are. în al doilea rînd, observa­
țiile Ecaterinei Teodorescu cu privire la restricțiile reciproce de ordin formal
identificate în planul frazei, între subiectivă și regenta ei, sînt valabile
L

numai pentru tipul de subi<^<^t^î^^^să: Cine se scoală dedimineață, departe

RA

ajunge, nu și pentru celelalte tipuri (S e p ar e că va ploua, Se zice că

va ploua, Bine că nu plouă, E necesar să plouă, Dacă bate vintul
înseamnă că n-o să plouă etc.).
Ideea interdependenței dintre subiect și predicat apare și în altă
NT

lucrare a aceleiași autoare, unde se afirmă că înscrierea relației subiect-

predicat la subordonare impune distingerea mai multor tipuri de depen­
dență: determinarea=dependență unilaterală și obligatorie, interdependen­
ța = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facul­
CE

tativă (cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată

autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă
și o subiectivă de tip'ul : Cine-și pune boii în cîrd cu dracu’ îi scoate fără
coarne, pe .cînd în cazul unui enunț ca : Se spune că X a scris un roman
I/

raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obli­

gatorie, pentru că în enunțuri ca ultimul citat cele două propoziții nu s-ar
S

presupune reciproc, ci „numai prima o cere în mod necesar pe a doua” 4.

IA

TT . . Raportiil apozUio și cel predteatto, în „AuiIiI1 stiințifice ale

U^îivl^rslltațit « Al- I. Cuza » din Iași”, (Serie nouă), Secțiunea III, tomul XX, anul 1974,
U

p. 7 — o.
plda3gog^^că<l19'72^pP5°’ S01^5’-80’ Elemente de analiză sintactică București, Editma didartică
BC

lVi- cff dfflmni Prop°;ilia/abiectio^ București. EdUura științifică, 1972, p.

113 , cf. și GLR II, p. 266-27°, care încadrează propoziția subiectivă la s ubordonare.
 RY
3 RELAȚIA SINTACTICĂ DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 13

RA
Aceasta ar însemna că, implicit, autoarea ar trebui să considere
subiectiva ■ drept elementul regent în enunțuri de felul celui menționat (de
vreme ce ea nu poate fi substituită cu zero, iar regenta poate fi), lucru care
nu credem că se poate susține. Presupunem, însă, că Ecaterina Teodorescu

LI B
a operat cu testul substituției cu zero asupra subiectivei făcînd abstracție
de elementul introductiv conjuncțional că : intr-adevăr, spre deosebire de
propoziția regentă (Se spune) care, singură, nu reprezintă un enunț finit
din punct de vedere sintact^i^co-semantic, propoziția X a scris un roman
este un enunț finit. Nu același lucru se poate spune însă despre *<^ă X a

Y
scris un roman, care cere obl^igatoriu o propoziție regentă : ori Se

T
spune că X a scris un roman, ori Am aflat că X a scris un roman, ori Mă
mir că X a scris un roman, ori Faptul că X a scris un roman mă surprinde etc.

SI
, De aceea, după părerea noastră, trebuie să admitem că raportul
sintactic este de același tip în ambele cazuri aduse în discuție mai sus,
pentru că amîndouă propozițiile — și subiectiva și regenta ei — răspund

ER
la fel (și anume negativ) la proba omisiunii, care reprezintă criteriul avut
în vedere de autoare.
Neajunsul principal al teoriei că subiectul și predicatul se află într-un
IV
raport de interdependență, văzut ca subordonare reciprocă, așa cum
apare la autorii discutați mai sus, este acela că subiectul și predicatul sînt
considerate, amîndouă, părți principale de propoziție, cu argumentul că
UN

ele reprezintă „minimul necesar pentru existența unei propoziții” 5. Aceasta

înseamnă că nu se ține seama de propozițiile (e drept, nu prea numeroase)
numit-e „monomembre verbale”, de tipul : Plouă, Ninge, A fulgerat,
O să tune, Se înserează, S-a înnoptat etc. 56, alcătuite numai din predicat,
AL

exprimat printr-un verb a cărui acțiune nu poate fi pusă în legătură cu

un autor exprimat prin subieec 78(nu este vorba, deci, de propoziții cu su­
biectul subînțeles sau inclus). Aceste propoziții nu numai că există și sînt
corecte în limba română, dar sînt și des folosite, așa că ar fi trebuit să fie
TR

avute în vedere. Propoziții care să fie exprimate numai prin subiect nu

există, în schimb, în limba română 8, pentru că așa-numitele propoziții
„monomembre nominale”, de tipiU : Toamnăl 9, siz^'t-, de fapt, propoziții
EN

cu predicație (unde se poate spune că predicatul este exprimat numai

prin intonație, un mijloc de expresie suprasegmental, redat în general în
scris, în aceste situații, prin semnul exclamării10.
/C

5 GLR2 II, p. 74; Eeaflrtna Teodorescu, ari. cil., p. 8.

6 GLR2 II, p. 69.
7 Acad. Iorgu Iordan consideră că și în aceste propoziții există, de fapt, un subiect, care
nu poate fi identiiiica : „Mai exact spus, nu l-a putut identifica omul primitiv, de la care s-au
SI

transmis pînă astăzi aceste construcții fără subiect, rămase fixe” (Limba română contempo­
rană, București, Ministerul învățămtnfului, 1954, p. 550, nota 3).
8 Id., ib„ p. 549 ; cf. și Șt. Iacob, Natura subiectului, în lR, XVIII, 1969, p. 509—510;
IA

Barbu B. Berceanu, Sistemul gramatical al limbii române (Reconsiderare), București, Editura

științifică, 1971, p. 80; Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformafională a grupului verbal
in limba română, București, Editura Academiei, 1974 [vom folosi în continuare sigla Pană Din­
delegan, 1974], p. 58 și 180.
U

9 GLR2 II, p- 70; vezi și ibid., pct. 2. A., p. 72 — 73, precum și observația de la § 495,
p. 66.
10 Tot aici pot fi aduse în discuție și propozițiile de tipul: Ajutor I, Foc I, Bine 1, Strașnic I
BC

etc., considerate „cuvinte izolate”, care, „întrebuințate în condiții anumite, sînt, ca înțeles,
echivalentele unei propoziții sau fraze” (Iorgu Iordan, lucr. cit., p. 516).
 RY
MARINA RĂDULESCU 4
14

în consecință, „minimul necesar pentru existența unei propoziții ”

RA
în limba română se dovedește a fi numai predicatul, deci, in funcție de
acest criteriu, numai predicatul poate fi considerat parte principala de pro­
poziție u.

LI B
• 1.1.2. Cercetătorii care afirmă că în limba română există mai multe
tipuri de raporturi sintactice, nu numai coordonarea și subordonarea,
consideră relația de interdependență dintre subiect și predicat
drept un raport aparte, diferit atît de coordonare, cit și de subordoma-e 12.
Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește rela­

Y
ția sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea

T
următoare : „în aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și
subiectul depinde de predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se

SI
subordonează celeilalte” 12
13*
15
.
Apare aici o contradicție de exprimam, poate și de gîndire : subiectul

ER
și predicatul d e p i n d în egală măsură unul de altul, dar nu se subordo­
nează unul celuilalt. Or, în metalimbajul tradițional (în care este formu­
lată teoria lui V. Șerban, ca dealtfel și a celorlalți doi autori citați în nota 13),
dependență = subordonarea. De aceea, nu se justifică delimitarea in­
IV
terdependenței, așa cum a fost ea prezentată mai sus, de subordonam.
De fapt, ca ș’i autorii comentați sub 1.1.1., V. Șerban, D. Crașoveanu și
C. Dimitriu interpretează iutnrdepnudeuta dintre subiect și predicat ca o
UN

subordonare reciprocă.
Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este pri­
vită relația dintre subiect și predicat și de, alți cercetători, care identifică
4 tipuri de relații sintactice :
AL
TR

După ce se menționează restricțiile de ordin formal pe care și le

EN

impun unul altuia subiectul și predicatul, se ajunge la concluzia că relația

predicativă este o „interdependență sintactică” ls. Se precizează, de ase­
/C

12 Ș*. Șt- Iac°b> lucr. cit., p. 510; Barbu B. Berceanu, lucr. cit., p. 45—46.
Menționăm, în acest context, în primul rînd opinia acad. Iorgu Iordan, care, fără să
vorbească explicit , de existența mai multor tipuri de raporturi sintactice, arată următoarele:
„Subiectul și predicatul nu se pot găsi unul fată de altul în raportul de subordonam, pentru
SI

motivul ca .sînt independente' Și mai departe : „Raportul logic dintre subiect si predicat,
este un raport de «lnnrență » (sau de « atașam », « alipire », « încorporare », « cuprindem »)
rare se cxpumii U^wstic prm congruență sau acord (în uumăr, pnrsoauă, gwi și c^” (lucr.
nt., p. 552). ' '
IA

. - ' ?e^ani<iSinl"X". li"lbii. române, Curs practic, București, Editura didactică și pedago­
gica’. 1970, p. 4a 46; cf. și Dumitru Crașoveanu, Acoriul predicatului ai stibietiul, in Limim
contemporană,.Curs, RumiUi a in-a, Sintaxa propoziției Timișo^ 19’3, p. 176--1’" ;
U

C.;P?.1.miV?u,T ^«vu/u in legătură cu raporturile sintactice, în „Analele științifice ale Univer­

sității «Al. I. Cuza » din Iași , (Sene nouă), Secțiunea III, tomul XX, anul 1974, p. 12 — 13.
!4 Sorin Stati, lucr. cit., p. 56 — 57.
BC

15 Id., ib., p. 50.

 RY
5 RELAȚIA SINTACTICA DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 15

RA
menea, că relația predicativă se manifestă și la nivelul frazei, între subiec­
tivă și „propoziția-predicat”
Teoria este astfel formulată incit să rezulte diferența dintre subordo­
nare (unde un termen este regent și celălalt subordonat) și relația predica­

LI B
tivă (unde un termen este subiectul celuilalt, termenii impunîndu-și unul
altuia restricții formale, expresie a mtstdspsndențst lor sintactice). De
fapt, după cum sugerează și schemele grafice, relația predicativă este vă­
zută de autorul menționat tot ca o subordonare reciprocă |X «- -> Y|, de

Y
vreme ce schema subordonării este |X <- Y|.

T
Belația subiect-predicat apare tot ca un raport sintactic aparte și
la Vaier ia Guțu Eomalo, care consideră că există 2 clase de relații sintac­

SI
tice : (I) relațiile de dependență și (II) relațiile denondependență. La rela­
țiile de dependență intră (1) raportul de interdependență (sau dependență

ER
bilaterală) dintre subiect și predicat, care reprezintă „forma de depen­
dență maximă”, fiind relația „ai cărei termeni — fie A și B —, se presu­
pune obligatoriu : ambii termeni răspund negativ testului omisiunii”, (2)
raportul de subordonare (sau dependență unilaterală), în cadrul căruia
IV
termenul care nu poate fi omis es'te regent, iar celălalt este termenul subor­
donat (determinantul), (3) raportul de subordonare (dependență) dublă,
unde determinantul are 2 regenți (elementul predicativ suplimentar) și (4)
UN

raportul de dependență complexă, unde determinantul are un singur

regent, dar presupune existența a încă unui nume în structură (comple­
mentele cumulativ, opozițional, de excepție și 5ociattvi 17.
Aici, diferența dintre interdependență (unde termenii relației se
AL

presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre

termeni presupune prezențe celuilalt) apare cu claritate. în terminologic
autoarei, dependență ■ subordonare și numai dependența unilaterală im­
plică subordonare, corespunde, deci, subordonării din gramatica tradițio­
TR

nală 18.

16 Id., ib., p. 143 — 144. Cf. și Eeefsttne Alexandrescu, Cu privire la unele probleme ale
EN

propozițiilor subiective, predicative și regentele acestora, in LL, XV, 1967, p. 167—177, care afir­
mă că propozițiile subiective (ca și cele predicative) „n-ar trebui să fie încadrate în categoria
subordonatelor, ci ar trebui să constituie o categorie aparte care să fie numite propoziții ine­
rente” (p. 177; subl. ns. — U.H.).
/C

17 Valeria Guțu Romalo, Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București,

Editura didactică și pedagogică, 1973, p. 38 — 41. Credem că ultimele două raporturi sintactice
menționate, numite și de autoare „variante” ale raportului de subordonare, n-ar trebui puse pe
același plan cu primele două, ci să fie considerate subtipuri ale subordonării. De asemenea,
tot la dependenta complexă și-ar putea găsi locul și „al doilea complement direct” din GLR2 II
(p. 157), numit „complement secundar” de autoare (p. 171) sau „obiect secundar” (la Pană
SI

Dindelegan, 1974, p. 19 — 21; cf. și idem, Sintaxa limbii române, Partea I, Sintaxa grupului ver­
bal, București, 1976 [lucrare pentru care vom folosi sigla Pană Dindelegan, 1976], p. 91 — 93),
pentru că și acesta presupune, pe lingă verbul regent, prezența a incă unui nume (complement
IA

direct) în structură.
18 ddeea oondțtionăriireippoece dintee uubicti ți predicai făăr: ăi s: ^eaăe Pscczz: Zcăă
interdependența dintre ele este văzută ca un subtip el subordonării sau ce un report aparte)
stă, în subtext, și la baza modelului trznsformaționzl clasic, de tip chomskian, așa cum zpzre
U

în lucrarea lui Em. Vasiliu, Sanda Goli^^i^nția Eis-iscu, Sintaxa transformațională a limbii ro­
mâne, București, Editura Academiei, 1969, unde grupul nominal-subiect este introdus, alături
BC

și pe același plen cu GPrsd (= grup predicativ), sub directe dominanță a simbolului Nucleu,
spre deosebire de celelalte grupuri nominale (obiect direct, obiect indirect etc.), cere apar mai
jos în derivare, sub dominația simbolului GV (= grup verbal) — (lucr. cit., p. 77 și p. 99 — 100).
 RY
MARINA RADULESCU 6
16

RA
2. Vom examina, în continiiai'Ci opmiîle unor cercetători care cred
că relația subiect-predicat este asemănătoare, ca tip de i raport sintactic,
cu relațiile pe care le stabilesc și alte părți de propoziție.

LI B
2.1. O modalitate de interpretare a relației dintre subiect și predicat
este și considerarea ei drept un raport de subordonare. Cercetătoru
care adoptă acest punct de vedere pornesc, ca și cei ^mentați sub 1.1.1.,
de la ideea că există numai 2 tipuri de relații sintactice : coordonarea și
subordonarea.

Y
2.1.1. Relația subiect-predicat a fost văzută ca un raport de subor­

T
donare în cadrul căruia subiectul ar fi termenul regent, iar predicatul —
termenul subordonat de către D. D. Drașoveanu, cu următoarea justifi­

SI
care : „ . • .dacă în determinarea raportului gramatical este lmtăritor mij­
locul gramatical de realizare a acestui raport (și nu felurile de cuvinte prin
care se exprimă o parte sau alta de propoziție) și dacă în cazul predicatu­

ER
lui și subiectului acest mijloc este acordul — același ca și cel dintre atribut
și substantiv —, atunci și predicatul este subordonat subiectului, ca și
atributul, substantivului” IV
Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic
este hotărîtor „mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul rela­
ției subiect-predicat, pe lingă acord, mai există, după cum s-a văzut din
UN
paginile anterioare, încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a rela­
ției, și anume recțiunea cazuală : verbul (la mod personal sau nu) cere
numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect
și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina
L

cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect, de tipul celor

discutate la p. 13) * 20. în consecință, paralelismul dintre relația subiecc—
RA

predicat șirelația substantiv—atribut adjectival nu se poate susține, pen­

tru că, deși acordul se realizează de la subiect spre predicat, predicatul
impune și el o restricție formală subiectului, pe cînd atributul adjectival
nu impune nici o restricție formală substantivului determinat.
NT

După părerea noastră, acordul, mai precis „direcția” în care se rea­

lizează el, nu reprezintă expresia formală (sau gramaticală) a tipului de
raport ; acordul, ca și recțiunea (care are și ea caracter orientat),
CE

este numai una dintre mărcile formale care indică existența unei relații
între două părți de propoziție, fără să dea informații concludente asupra
tipului de raport sintactic stabilit între ele. De aceea, în sintagma substan-
țiv-atribut adjectival, faptul că (a) substantivul este elementul regent,
iar adjectivul-atribut este termenul subordonat și faptul că (b) adjecti-
I/

vul-atribut este cel ^are „preia” particularitățile morfologice ale substan­

tivului trebuie privite, credem, ca două aspecte paralele, două caracteris­
S

tici — stabilite din puncte de vedere și după criterii deosebite — ale res­
pectivei sintagme. Așadar, după cum nu putem dovedi caracterul de ele-
IA

Această viziune are drept consecință faptul că autorii nu admit în structura de adîncime a
U

limbu romane propozițiile fără subiect, privindu-le pe toate ca fenomene ale structurii de su­
prafață, obținute prin transformări, spre deosebire de Pană Dindelegan 1974 n 60 — 61 si
Pană Dindelegan, 1976, p. 83 — 8'1. ° ’ ’ p' ’ ■
BC

p. 181,suSl.I^^—pP79UZUI‘ n CL i 1958‘
20 Cf. Pană Dindelegan, 1976, p. 45.
 RY
7 RELAȚIA SINTACTICA DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 17

RA
ment regent al substantivului în sintagma amintită numai prin faptul că
el „impune” adj ectivului-atribut particularitățile sale morfologice, tot așa
nu putem susține că subiectul este elementul regent în sintagma subiect—

LI B
predicat numai prin faptul că verbul-predicat „preia” particularitățile
morfologice ale numelui prin care se exprimă subieettu 21. —
îutl-uu articol recent, D. D. Drașoveanu reia teza subordonării
predicatului față de subiect cu argumente noi. După părerea sa, „structura
în discuție se supune, ca oricare alta, probei omisSbiiitățu : și luptă din omul

Y
luptă este omisibil ca și luptător din omul luptător" pentru că „și luptă,
din exemplul de mai sus, exprimă o n o t ă a unei noțiuni (deosebită de

T
luptător prin aceea că este prezentată „în desfășurare”), or, între o notă și

SI
noțiunea ei nu poate fi interdependență, pentru că, în timp ce o noțiune
poate exista fără afirmarea uneia din notele sale, o notă nu poate exista în
afara noțiunii din al cărei conținut face parte” 21 22.

ER
După cum ușor se poate constata, argumentarea lui D. D. Drașo-
veanu, ca dealtfel și terminologia folosită, ține cu consecvență metodolo­
gică de domeniul logicii clasice. Intr-adevăr, din punctul de vedere al
IV
logicii, în sintagma omul luptă subiectul reprezintă noțiunea, iar predica­
tul una dintre notele acesteia, prezentată „în desfășurare” și, ca atare,
chiar dacă luptă este omis, noțiunea exprimată prin cuvîntul omul poate
UN

exista în continuare După cunoștințele noastre, însă, în judecata omul

luptă ambii termeni pot fi, succesiv, fie subiect, fie predicat, din punct, de
vedere logic. Astfel, dacă judecata în discuție este privită ca răspuns la
întrebarea : Cine luptă 1 — Omul luptă, atunci omul constituie predicatul
logic, iar luptă subiectul, care poate fi omis, fiind termenul „cunoscut” ;
L

dimpotrivă, dacă judecata de mai sus este privită ca răspuns la întrebarea :

RA

Ce face omul? — Omul luptă, luptă constituie predicatul logic, care nu

poate fi omis, fiind elementul „nou” 2324 *.
Teza lui D. D. Drașoveanu ar putea fi valabilă, poate, îutl-o grama­
tică elsabi^r^r^ită pe baze logice, care să descrie organizarea logică a structurii
NT

limbajului. într-o gramatică descriptivă de tip tradițional, însă (ca dealt­

fel și într/uuu de tip structural), unde se pornește de la enunț și se anali­
zează structura, organizarea formală a enunțului, ea nu-și poate găsi lo­
CE

cul. în gramatică, „proba omiî^j^iDili^tXi^^ii” trebuie să fie supusă „exigențe­

lor enunțului” și, în acest context, luptător din Omul luptător învinge
greutățile este omisibil, dar luptă din Omul luptă cu greutățile spre a le
învinge nu este omisibil. Nu se poate susține, așadar, subordonarea „gra­
maticală” a predicatului față de subiect.
I/

2.1.2. Relația dintre subiect și predicat a fost interpretată și ca o

relație de subordonare în cadrul căreia predicatul ar fi termenul regent, iar
S

subiectul elementul subordonat, determinantul lui 24.

IA

21 Cf. și D. Crașoveanu, lucr. cit., p. 176 — 177.

U

22 D. D. Drașoveanu, Coordonarealsubordonarea — o diviziune dihotomică, in CL, XXII,

1977, nr. l,p,31.
22 Cf. și GLR2 II, p. 18.
BC

24 Ideea importanței mai mari a predicatului apare și la Al. Graur, Părțile principale ale
propoziției, in LL, VI, 1962, p. 49 — 52; cf. și GLR2 II, p. 74; Ecaterma Teodorescu, art. cit.,
p. 8.
 RY
MARINA RADULESCU 8
18

RA
O teorie inspirată de Bene Legene 25 dezvoltă Șt. Iacob, cere - încc-
drează ra^ortu1 5ubiect-predicat lz - wnsidrn’md - cz ^mwtm
este „un element dependent, anume un determinant verbal , pentru că
predicații ss asigură în primul rînd prin verbe (și subistitut^sls- lor), deter­

LI B
minate apoi de celelalte părți ds propoziție 26. Msnționînd sxistsnța pio-
pozițiilor fără subiect, autorul citat propune o „struetută sintactică pira­
midală” z propoziției (în locul csIsi duals), cu prsdicztu1 în yhf și cu rami­
ficații progresive spre bzză, structură în cars subiectului îi revine „rolul
sintactic ds prim element dependent” 2728 .

Y
Pornind tot ds la propozițiile fără subiect, Barbu B. Bercsenu ajunge

T
la concluzie că numai predicatul poate fi considerat parte principală ds
propoziție; subiectul „care poate lipsi (plouă, bate la ușă) părînd — for­

SI
mal csl puțin — un fsl ds complement avantajat (prin acordul verbului
cu el)” 28.
Inconvenientul teorisi subordonării subiectului față ds predicat,

ER
în termenii în care apare lz autorii amintiți mei sus, este zcslz că susțină­
torii si cred că pot dovedi subordonarea subiectului față de predicat prin
referire le propozițiile fără subiect, dar în aceste propoziții nu putem vorbi
IV
ds relația subisct-prsdieat, ds vrsms cs sa nu ss realizează (nsexistînd
unul dintre termenii relației). Subordonarea subiectului față ds predicat
s-ar putea susține numai dacă sa ar fi dovedită pe baza unor smmțuti cu
UN
subiect și predicat, unds, deci, relația se realizează efectiv. Existența pro­
pozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la
nivelul sistemului2930 „funcția” ( = reportul sintactic) dintre clasa sintac­
tică Predicat (=- totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic ds
L

predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest

rol sintactic) ssts ds determinare, deci o corelație ds specifi­
RA

care, pentru că există csl puțin un membru al classi Predicat care nu pre­
supune cu nsessitats un membru al classi Subiect, dar nu există nici un
membru al clasei Subiect care să nu presupună cu nsessitats un membru
al classi Predicat. Dacă ne referim la proces, deci la Il1cții1e sintac­
NT

tice, raportul dintre subiect și predicat ests o funcție ds interdependența

( = relație dS-solidaritate) 30. Presupunînd că, la nivelul procesului, am vrea
să carzetsrizăm enunțurile fără subiect sub reportul relației subisct-prs-
CE

dicat, nu putem spuns despre sls altceva decît că, în acssts situații, rela­
ția subiect-predicat nu ss manifestă sau că avem a facs cu o relație subisct-
prsdicat zero.
Subordonarea subiectului față ds predicat rsisss și din modelul
I/

transformațional propus ds Gabiisla Pană Dindslegzn, cars include sim­

bolul categorial Subiect sub directa dominanță a nodului GV ( = grup
verbal), alături ds simboluri ca Obdir ( = obiectul direct), Obind ( = obi­
S
IA

l969 p258-62POZ/W^!SS - d'iținUlon■ Le suîel- în ..Lcngus freneetse. Lc syntcxs”, Peris, nr 1

28 Șt. Izcob, Zucr. cit., p. 511.
" Cf. și L. -1s5nisrs, Elements de syntaxe structurale, Paris 1959 n 104
U

~ Bcrbu B. Bsrcscnu, lucr. cit., p. 252 — 253. ’ ’

29 Jn uniformitate cu tafe rap^m-Uor sinfecftes eșe cum zpars sc 1z L. W^m-
BC

- z °’ lan^uess’ Madison, Ths Untver5ity of Wisconsin Pts55, 1963,

30 Cf. Pană Dindelegan, 1976, p. 55.
 RY
9 RELAȚIA SINTACTICA DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 19

ectul indirect în dativ), Atributiv ( = numele predicativ) etc. 31. Subiectul

RA
dobîndește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a comple­
mentelor respective, autoarea acordînd subiectului statutul de „determi­
nant (modificator) direct al verbului” 3132. Concluzia că subiectul este un

LI B
determinant al verbului se datorește faptului că, în viziunea sa, „grupul
verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndepli­
nește rolul de nucleu, impunînd gravitarea celorlalți constituenți în jmul
lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției.
[. ..] Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori

Y
verbali, cazul asigurînd, și în situația acestuia, legătura strînsă cu ver­
bul” 3334
.

T
C^o^s^ti^ltăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci
formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teo­

SI
riei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția”
acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele

ER
două părți de propoziție, observăm ca acum re^cțiunea cazuală este crite­
riul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modifi­
catori verbali, „direcția” recțiunii cazuale justificînd statutul subiectului
de determinant direct al verbului, ca și ceilial^ți determinanți verbali.
IV
Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică
sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili, după părerea
UN
noastră, ce tip de raport sintactic este relația subiect-predicat. Trebuie să
se apeleze la un at criteriu, în funcție de care să se soluționeze această
problemă.
Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească
caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat
AL

asemănarea dintre subiect și ceiiralți determinanți ai verbului (complemen­

te, nume predicativ), deși această asemănare nu merge pînă la identitate
și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predi­
TR

cat este identică cu subordonarea oricărui complement.

Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil
în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela
Pană Dindelegan, arătînd că proprietatea de a fi co^s^tlituelt obli­
EN

gatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul,

proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare,
deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiect, nu îi este specifică
numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul
/C

indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți

obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel, sînt nereperate în limba
română enunțuri — numai cu subiect și predicat — de tipul: *El cla­
rifică, *E l adoră, *El se dedică, *
L -uu deferit, *Discuția se referea, *El se
SI

erijează, *El se comportă, * Scrisoarea datează, * Sacul cîntărește etc., pentru

că verbele respective stabilesc două relații obligatorii — cu subiectul și cu
IA

încă un nominal (obiect direct, indirect etc.) 34.

31 Pană Dindelegan, 1974, p. 15 si p. 59,
32 Id., ib„ p. 266 (subl. ns-AU.«.).
33 Id., i'A, p. 59 — 60 (subl. ns. — M.R.).
U

34 Pană Dindelegan, 1976, p. 55 — 56. Sugerînd posibilitatea de a se stabili o gradație

între părțile secundare de propoziție, Al. Graur (lucr. cit., p. 52) arată că, în anumite situații,
BC

complementul di-ect nu poate lipsi „pentru că verbul nu are suficient înțeles pentru a for­
ma o comunicare independentă”; cf. și Șt. Iacob, lucr. cit., p. 509.
 RY
MARINA RĂDULESCU 10
20

Așadar, după cum arată autoarea, deși relația de interdependență

RA
îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai „subiectul și
atributivul «de baza» 3536 sînt determinanții care, în toate aparițiilor lor,
intră într-o relație de interdependență cu verbul. Ceilalți dntnrmiuanți
(obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional, circumstanțialul)

LI B
satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unila­
terală 36, în funcție de posibditatea suprimării sau nonsuprimării acestora,
trăsătură care variază de la un verb la altul” 3’.
3. Tu conniimai'e, vom încerca să ajungem la o definire a n^4;a^.iei sin­

Y
tactice dintre subiect și predicat aplicabilă într-un model descriptiv-tra-
dițional, preluînd unele dintre soluțiile propuse de autorii comentați sub

T
1. ’ și 2. și lntegrindu/le într/o sinteză nouă.

SI
După cum se știe, gramatica tradițională pornește de la texte și
analizează, așadar, relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri ates­
tate. De aceea, în vederea definirii relației în discuție, ne vom baza pe un

ER
set de enunțuri, cît mai diferite ca structură (unele preluate din lucrările
discutate anterior) :
(1) Plouă.
(2) Nu-i pasă de nimic.
IV (16) E ușor a scrie versuri.
(17) E ușor să scrii versuri.
(3) Aici se mănîncă bine. (18) De zis, e ușor.
UN
(4) Liniște ! (19) E ușor să zici asta.
(5) Noapte. (20) Cine tace, aprobă.
(6) Copilul a tăcut. (21) Tăcerea înseamnă aprobare.
(7) Romanul a fost scris de N. (22) A tăcea înseamnă a aproba.
(8) Ioana este ordonată.
AL

(9) Ioana s-a făcut profesoară. (23) A tăcea înseamnă aprobare.

(10) Ioana va deveni medic. (24) A tăcea înseamnă să aprobi.
(11) Tu ai idei interesante. (25) Tăcerea înseamnă că aprobi.
TR

(12) El a clarificat toate problemele. (26) Dacă taci înseamnă că aprobi.

(13) Seara citesc romane de aventuri. (27) Să taci înseamnă să aprobi.
(14) Tnrm^WWA-.șn ședința, toți au
plecat acasă. (28) Firește (Bine) că plecăm mîine.
EN

(15) A venit vremea de a pricepe și (29) Se pare că mîine vom pleca.

tu că nu se poate spune orice. (30) Trebuie să plecăm mîine.
/C

O primă constatare este aceea că în enunțurile (1), (2) și (3) nu există

subiect, deci, în situații de felul acestora, relația subiect-predicat nu se
realizează. Ele se caracterizează prin relație șublec1t-prndlcut zero (vezi
și p. 18). '
SI

îu ciunțunk' (4) — (13) și (16) — (30) extetă, ș subfect și predicat —

verbal sau nominal — (respectiv propoziție subiectivă și rngeuifr)y si
anume : rn nuuuțurlln (6)-(12) și (ÎO)-^), ambii termeni ai relației sînt
IA

expnmați, m enunțurile (4) ș1 ( 5 ) predicatul este deductibil : (4') Să fie

(Faceți) liniște! și (5 ) E noapte., iar îu enunțul (13) subiectul este inclus :
U

35 Numele predicativ, în terminologia tradițională

36 Subordonare (sau determinare).
BC
 RY
11 RELAȚIA SINTACTICĂ DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 21

RA
(13') Seara (eu) citesc romane de aventuri. Observăm, ds asemenea, că în
(14) și (15) subiectul ss află în relație cu vsrbe lz moduri nspsr5onz1e, deci
nu cu predicate (ns referim la sintagmele : Terminîndu-se ședința și de a
pricepe și tu).

LI B
Pentru identificarea tipului ds raport sintactic dintre subiect și
predicat vom încerce întîi să ns folosim de criteriul „restricțiilor formale”,
deci ds a c o r d, cars acționează ds lz subiect (subiectivă) spre predicat
(regentă) șideeeețiulec uzuală, care acționează cu direcția pre­
dicat (regentă) -» subiect (subiectivă). Chiar dacă fzcsm abstracție ds

Y
observația (ds lz p. 19) referitoare la ineficisjuța acestui criteriu în cssa
cs privește stabilirea tipului ds raport sintactic, constatăm că sl nu este

T
aplicabil într-o serie ds enunțuri dintre cels luate în discuție. Astfel, ob­

SI
servăm că „acordul” nu ss'ts operant în cazul enunțurilor (14)—(19),
(22) — (24) și (26) — (30), iar recțiunsa cazuzlă nu ss poate aplica în enun­
țurile (16) — (19), (22)—(24) și (26) — (30). Așadar, criteriul „restricțiilor

ER
formele”, formulat în termenii acordului și ai recțiunii czzuals, nu ss'ts
concludent pentru elucidarea tipului ds report sintactic dintre subiect
și predicat, pentru că nu poate fi folosit în toate situațiile.
.—■ Avsm nevois, în concluzie, ds un alt criteriu, care să respecte condiția
IV
apl1caaui1iățit lz toate enunțurile în care apare relația subiect-predicat,
dovedindu-ss astfel eficient pentru definirea tipului ds raport sintactic în
UN
discuție.
Crsdsm că acesta er putea fi criteriul omitiiUiiiății termeni­
lor relației (sau criteriul substituției cu zero), cars, după părerea noastră,
poete fi adoptat fără dificultăți ds către gtamaftea tradițională și în dis­
cutarea relației sintactice subiect-predicat, cu ctît mai mult cu cit acest
L

procedeu formal ssts folosit în gtzmatiea tradițională în elts situații 38.

RA

în conformitate cu acest criteriu, după cum s-a văzut și în paginils

I anterioare, ss dovedește că în cadrul relației subiect-predicat nici unul din-
‘ tre termeni nu este omisibil, nu ss poat-s substitui cu zsro, fără a prsjudi-
i cia VCUU
calitIII)atea snunț IIJ.
ds V-lXUlll
LVtU UV tnteltgtUt1 textului
X UIX CVa UV-
*'-V supus uiwj
tllUl ULljJlW tei JJlVUVl
acesUVl Ds uivvvoij
probs. -L>V acesa,
NT

I -ss poate spune că relația dintre subiect și predicat ss carcct sri^eăzârprin

lijrf erdspetd eiță sintactică și poete fi chiar numită inter’dspsn-
dență 3®. Sub acest aspect, ea ss deosebește ds relația predicatului cu com­
plementul direct din enunțuri cz (13), unde apere o relație ds subordo­
CE

nare. pentru că și (13”) Seara (eu) citesc, sste un enunț rspstat în limba
română (deci, în această relație, unul dintre termeni — csl subordonat,
determinantul — sste omisi^l).
Astfel prezentată, relația subiect-prsdicat nu ss diferențiază însă ds
I/

relație predicatului cu complementul direct din enunțuri ca (11) și (12) 38 39

40
și nici ds rslația verbului cu numels predicativ (în structura predicatului
S

nominal) din enunțuri ca (8), (9) și (10), pentru că nici complementele res­
pective și nici numels predicativ nu sînt omisiUi1s. în acest mome^it al
IA

discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru dslimi-

U

38 Le di5eutarsz apozițisi, de exemplu.

39 în sensul in cere ssfe privită intsrdspendsnțe de Vzlsriz Guțu Romelo, lucr. cit.,
p. 38 — 39 ; cf. și Pană Dindelegan, 1976, p. 55.
BC

40 Se pot da sxsmpls și ds clts complemente (indirect, circumstanțial) nsomt5tUile, deci

in rslație de interdspsndsnțr cu predicatul.
 RY
MARINA RADULESCU 12
22

-tarea celor trei tipuri de determinanți. Vom constata . .că în toate cele trei
tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cazuale de la verb

RA
la nume, dar ’numai în cazul relației subiect-predicat apare o marcă for­
mală în plus, și anume acordul în număr (și persoană), care se manifestă
obligatoriu cu direcția nume (subiect) -> verb (predicat). Deci, diferența

LI B
dintre subiect și ceilalți determinanți obligatorii ar fi aceea că numai in
cazul interdependenței ’ subiect-predieat restricțiile formale sînt bilaterale,
mai precis numai termenul subiect (subiectivă) impune și el o restricție
formală termenului predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației
de interdependență dintre ei.

Y
Observația de mai sus este valabilă pentru enunțuri ca (4) — (13),
(20), (21) și (25); dar, ca să putem adopta condiția reciprocității restricții­

T
lor formale între termenii relației drept element distinctiv al raportului

SI
sintactic subiect-predicat, în comparație cu celeilalte raporturi sintactice
de interdependență, trebuie să dovedim că restricțiile formale au caracter
bilateral în relația subiect-predicat și în enunțuri ca (14) — (19), (22) — (24)

ER
și (26) — (30). în ceea ce privește enunțurile (14) și (15), putem spune că
reciprocitatea restricțiilor dintre termenii relației subiect-verb (în sintag­
mele terminîndu-se ședința și de a pricepe și tu) se evidențiază dacă înlocu­
IV
im modul nepersonal cu forma corespunzătoare a verbului la un mod
personal, deci dacă înlocuim relația subiect-verb cu relația subiect-predi­
cat, care ne interesează.
UN
Procedeul nu mai este valabil însă în celeilalte enunțuri, unde ver­
bul este la un mod personal, avem deci predicat (verbal sau nominal). Se
pune, așadar, problema diferențierii enunțurilor (16) și (18) de enunțuri ca :
(31) Poți (Ești capabil a) scrie versuri și
(32) De zis, te pricepi (să zici) ;
AL

a enunțurilor (17) și (19) de enunțuri ca :

(33) Poți să scrii versuri și
(34) Te rog să zici asta;
TR

a enunțurilor (22), (23) și (24) de un enunț ca :

(35) A tăcea știu și eu;
a enunțului (26) de un enunț ca :
EN

(36) Dacă taci vei înțelege ;

a enunțului (27) de un enunț ca :
(37) Sătacinupoți
și. a enunțurilor (28), (29) și (30) de un enunț ca :
/C

(38) Știi că vom pleca mîine,

pe baza . faptului că interdependența din prima serie de enunțuri se mani­
festa piin ieștiicții formale bilaterale, iar interdependența din a doua serie
de enunțuri — (31) — (38). — se caracterizează prin restricții formale uni­
SI

laterale (și anume. numai de la predicat spre complement, respectiv nu­

mai de la regență spre propoziția completivă).
Dacă urmărim să vedem de ce natură e restricția formală care pleacă
IA

de la predicat spie subiect (și de la predicatul r’egentei spre propoziția

subiectivă) m enunțurile (16)-(19) și (28)-(30), vom constata că ea'se
man^esta m selectarea unui anumit tip de subiect (subiectivă), adică :
U

(1) dd^c^ă predIeaăul und propozl^i esse ee^j^iiim^a prin expresie verbală
impersonală sau verb (reflexiv) impersonal — vezi sintagma nu se poate
BC

spune din enunțul (15) , atunci subiectul ei nu poate fi exprimat decît

 RY
13 RELAȚIA SINTACTICĂ DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 23

RA
prin verb la infinit'4au la supin; (2) dacă predicatul regentei este expri­
mat prin expresie verbală impersonală, prin adverb predicativ suu prin
verb (reflexiv) impersonal, atunci propoziția subiectivă nu poate fi in­
trodusă decit prin conjuncție subordonatoare (că sau să).

LI B
Eămîne să dovedim că există restricții formale care se manifestă și
cu direcția subiect (subiectivă) -+ predicat (predicatul din regentă). Con­
statăm că în toate aceste. enunțuri verbul prin care se exprimă predicatul
propoziției (sau verbul copulativ din componența expresiei verbale im­
personale), precum și verbul prin care se exprimă predicatul regentei,

Y
este la persoana a IlI-a singular (indiferent de persoana la care este verbul -
predicat din subiectivă), ceea ce ne poate îndreptăți să spunem că subiec­

T
tele exprimate prin verb la infinitiv sau verb la supin impun, ca o restric­

SI
ție formală, persoana a III-a singular verbului cu rol de predicat (sau din
componența predicatuLui; la fel, subiectivele conjuucțlouuln impun
verbului-predicat (sau din componența predicatului) din propoziția re­

ER
gentă să stea la persoana a IlI-a singular 41. Fenomenul acesta poate fi
interpretat ca recțiune sau, dacă verbul la infinitiv, supin și propozițiile
respective sînt asimilate clasei substantivului, ca un fenomen de „acord”,
în accepția gramaticii tradiționale.
IV
Lucrurile se prezintă cu totul diferit în nnuuțurlle (31) — (38) : com­
plementele exprimate prin verb la infimtiv sau la supin nu impun o anu­
UN
mită persoană predicatului cu care intră în relație de interdependență
(Poți scrie versuri / Pot scrie versuri / Putem scrie versuri etc., sau De zis,
vă pricepeți (să ziceți) / De zis, mă pricep (să zic) / De zis, se pricepe (să
zică) etc.), după cum nici completivele respective nu impun restricții for­
male predicatului din regentă (Te rog să taci / Te roagă să taci / Te rugăm
L

să taci etc., Dacă taci, vei înțelege / Dacă taci, vom înțelege etc. sau Știi că
RA

vom pleca mîine / (Ei) știu că vom pleca mîine etc.).

.“Așadar, din cele de mai sus s-a văzut că relația de interdependență
subiect (subiectivă)-predicat (regentă) se curaci.nl■izează prin restricții
formale reciproce (mna^lii^^<^^^i^^^‘ie prin acord, recțiune și selecția anumitor
NT

tipuri de termeni), pe cînd interdependența dintre diversele tipuri de com­

plemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa
restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) -> predicat
CE

(regentă).
în ceea ce privește enunțurile (21) — (27) construite cu verb copula­
tiv -ț-nume predicativ ( = predicat nominal) sau cu verb copulativ în
regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul
poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe de
I/

altă parte, propoziția subiectivă poate fi introdusă prin conjucție subordo-

natoare, dar și prin pronume relativ, de exemplu :
S

(39) Cine tace înseamnă că aprobă.

Deci, acest- tip de predicat (sau de regentă) nu impune restricții în selec­
IA

tarea unui anumit tip de subiect (subiectivă). în propozițiile cu predicat

41 Rămm în afara acestei restricții numai enunțurile de tipul lui (28), al căror pre­
U

dicat din regentă nu poate fi marcat sub aspectul persoanei. Considerăm, totuși, că restricția
formală impusă de subiectivă regentei poate fi evidențiată și în acest caz dacă înlocuim adver­
bul predicativ cu expresia verbală impersonală corespunzătoare : (28') E firesc (E bine) să plecăm
BC

mîine. Procedăm, deci, la fel cum am procedat cu verbele la moduri unpnrsonaln în relație cu
uu subiect.
 RY
MARINA RADULESCU 14
21

nominal (sau în frazele în care regrata emțnm m1 eerb co]^idl^aiv) nu re

RA
■piure problema debmitârn sutaretutn1 (sau a ^bfe^'vm) rte .cornpmm^t
(sau de compteM™), pentru că verbele c°pulatiee nu mt^ in relațle de
interdependentă cu complemente (propoziții completive). Se pune numai

LI B
problemă delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (pro­
poziția predicativă), lucru care se reălizeăză prin t o . p i c ă, în sensul că
subiectul (subiectivă) precedă verbul copulativ, în timp ce numele .pre­
dicativ (predicativa) se plasează după verbul .copulație. In legătură cu
iecțiunra de persoană cu direcția subiect (subiectivă) —> predicat (regen­

Y
tă), lucrurile se prezintă lă fel că în enunțurile (16) — (19) și (29)—(30), în
sensul că subiectele (și subiectivele respective) impun verbului din compo­

T
nență predicatului nominal (și verbului copulativ din regentă) tot persoană

SI
a IlI-a singular, deci nici aceste enunțuri nu contrazic afirmația de mai
sus că în relația de interdependență subiect-predicat și subiectul impune
predicatului restricții formale.

ER
în privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul,
recunoscut de toți cercetătorii, că el se acordă, în situații ca cele din enun­
țul (8) și (9), cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nu­
IV
mele predicativ, constatare care ă dus lă ideea „dublei subordonării” ă
numelui predicativ.
Deși în relație de interdependență cu verbul copulativ, numele pre­
UN

dicativ (predicativa) nu îi impune acestuia restricții formale, după cum

nici complementele (completivele) neomlsibile nu impun restricții formale
verbului regent (din propoziție sau din regentă). Verbul copulativ, însă,
impune numelui predicativ — prin recțlune — cazul nominativ, iar cînd
L

numele predicativ nu se exprimă prin nume, verbul copulație „selectea­

ză” verbe la infinitiv ca în enunțul (22), sau lă supln, de exemplu :
RA

(40) Asta nu e de spus.

Propozițlri predicative verbul copulativ îi impune să fie introdusă prin
conjuncție, că în enunțurile (24)—(27), prin pronume relative, de exemplu :
NT

(41) Vei deveni ce vrei

sau prin adverbe relative, de exemplu :
(42) (Ea) este cum mi-am închipuit.
CE

Similar, verbul (lă mod personal sau nu) impune — prin recțlune —
complementelor cu care stabilește relații de interdependență cazul sau
prepoziția, iar cînd complementul se exprimă prin verb îl impune forma
de infinitiv-, că .în enunțul (35) sau de supin, de exemplu :
I/

(43) De citit știe, de scris nu știe.

Propoziției completive îi impune elementele conjuncționăle introductive.
S

_ Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul

complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de interde­
IA

pendența, restricțiile formale au caracter unilateral.

în concluzie, pentru a diferenția și prin denumire cele trei tipuri de
intrrdrprndență discutate mai sus, credem că ele s-ar putea numi : (1)
U

relație. de interdependență subiectivă - relația dintre subiect (subiectlv-ă)

BC

și predicat (regentă), (2) relație de intrrdrpendrntă predieetiliaărrrlatlă

dintre numele predicativ (predicativă) și verbul copulativ din componență
 RY
15 RELAȚIA SINTACTICA DINTRE SUBIECT ȘI PREDICAT 25

ptsdteetu1ui nominal (sau din regentă) și (3) relație ds intsrdspsndență

RA
completivă — relația dintre predicat (regentă) și complementele (compls-
tivele) obligatorii.
Relația ds mfstdependență subiectivă ss caracterizează prin carac­
terul nonomtstbt1 al cslor doi termeni și prin restricții formale reciproce.

LI B
Relația ds interdependență completivă ss eerzctetizszzr prin nono-
mi5tb^itatsa cslor doi termeni și prin restricții formale unilaterale, numai
cu direcția predicat (regentă) -» complement
Relația ds interdependență predicativă ss caracterizează prin non-

Y
omisibilitatsz cslor doi termeni și prin faptul că sa apare numai dacă în
enunț mai există o relație ds interdependență, și enums relația subiect-

T
pi'edicct ; restricțiile formale earaetsri5ftcs acestei relații sînt. unilate­

SI
rale, sls ss manifestă numai cu direcția verb copulativ -» nume ptsdi-
cefiv (predicativă) și subiect -> nums predicativ (predicativă).
Schematic, cels spuse mai sus s-ar putse prezenta c5i^fS :

ER
(1) relație ds intstdspsndsnță subiectivă : IV S P
î______ ,i

(2) relația ds interdependentă completivă : P C

UN
I_____ î

(3) relație ds tntsrdspsndenfă predicativă - S <-> P <-> Npred.

l__________ t
L
RA

(săgeata dublă indică relație ds interdependență, ier săgețile simple indică

direcția restricțiilor formale).
Față ds csls atrtats pînă acum, credem că ests impropriu ca, lz ni­
velul frazei, să numim „regente” — cum ss obișnuiește și cum am proce­
NT

dat pînă acum și noi sprs a ns face înțeleși — propozițiile cu care stabi­
lesc relații sintactice subiectivele, predicativele și completivele obligato­
rii. ds vreme cs relație sintactică identificată este ds infetdspendențăL
CE

Credem că s-zr pufse adopta termenul ds propoziție inerentă 42 pentru

propoziția interdependentă față ds subiectivă, predicativă și completi­
vele obligatorii, în opoziție cu propozițis regentă, pentru propoziția deter­
minată ds completive facultative etc.
în concluzie-, s-ar putse vorbi, credem, ds următoarele tipuri ds ts-
I/

lzții sintactice, ezraetsristies pentru determinanta predicatului (sau zi

verbului le moduri nepsr5onalel 42 43:
S
IA

42 Cf. Ecet. Alsxzndăsscu, lucr. cit., p. 177.

43 Schema noastră rsptszinfr o combinație întrs clasificarea propusă ds Velsriz Guțu
Romclo (lucr. cit., p. 38 — 41) și cez din Pană Dindelegan, 1976 (p. 52—57). Spre deosebite de
Velsriz Guțu Romalo (șl numeroși clți cercetători comentați) și ds acord cu Gabrislz Penă
U

Dindelegan, nu considerăm relație ds intsrdspsndsnță ce fiind specifică numai subiectului și

predicatului. în consecință, nu tdsnftfterm relația ds infsrdspendsnță cu eereeteău1 reciproc,
BC

bilateral, al rs5ftieții1or formale ps cate și le impun tsrmsnii unei relații, trr5rturr specifică
numai relației subiect-predicat.
 MARINA RADULESCU 16

RY
26

I Relații de dependență ( = determinare)

1. Interdependența

RA
a. subiectivă î (oMffoi^nc crirerluiui
conform b. com plet ivă 1 restriciidor formale
criteriului c. predic ativă J

LI B
substituției 2. Dependența unilaterală ( = subordonare)
cu zero a. completivă î
b. predicativă 44 [ conform criteriului
c. complexă 45 J restricțiilor formale
Considerăm că înlocuirea termenului de « subordonare», generic în

Y
gramatica tradițională pentru toate aceste tipuri de relații, cu ter menul de
«dependență» (sau «determinare») 48 este recomandabilă, pentru a se evita

T
o serie de echivocul! și exprimări contradictorii. Termend «subordonare»

SI
rămme, astfel, să fie folosit numai peint-ru un tip de relație de dependență,
și anume dependența unilaterală, caracteristică det•ermlnauților omisibili,
care sînt într-adevăr subordonați unui regent.

ER
După cum s-a constatat, în definirea tipurilor de relații sintactice
am folosit două criterii: (I) criteriul omisibdității termenilor (sau proba
substituției cu zero) și (II) criteriul restricțiilor formale (lărgind sfera lor).
IV
Am considerat că trebuie să se opereze o ierarhizarea acestor cri­
terii, în sensul că proba substituției cu zero trebuie aplicată în primul
rînd (ea primează întrucît s-a dovedit a fi definitorie pentru stabilirea tipu­
UN
lui de raport sintactic în toate situațiile), iar criteriul restricțiilor formale,
într-o formă îmbunătățită, trebuie aplici^^t abia după aceea, pentru deli­
mitări mai nuanțate.
L

Octomtafe 1979 Institutul de lingvistică

București, Spiru Hârci 12*45
RA
NT
CE
S I/
IA

« Pentru elementul predicativ suplimentar

U

45 Pentru complementele cumulativ. oDo7itiunul ,

doilea complement direct”. P ) onal, de execepție, sociativ și pentru „al
16 Cf. Valeria Guțu Romalo, lucr. cit., p 38
BC