Sunteți pe pagina 1din 16

Miscellanea Historica et Archaeologica

in Memoriam Dumitru Berciu

(ediderunt: Constantin Augustus Bărbulescu, Costin Croitoru, Ovidiu Vasile Udrescu)


Volum apărut cu suportul financiar al
Primăriei orașului Ocnele Mari,
Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Vâlcea și
Asociației pentru Apărarea Drepturilor Tinerilor Vâlcea,

cu sprijinul Centrului de Cercetare Istorică, Arheologică și de Patrimoniu


„Gheorghe I. Brătianu”, Universitatea din Pitești și al
Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Republica Moldova
Miscellanea Historica et Archaeologica
in Memoriam Dumitru Berciu

(ediderunt: Constantin Augustus Bărbulescu, Costin Croitoru, Ovidiu Vasile Udrescu)

Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”

Brăila, Râmnicu Vâlcea – 2020


Colegiul știinţific:
cercet. științific dr. Costin Croitoru, Muzeul Brăilei „Carol I”
conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu, Universitatea din Pitești
cercet. științific dr. Stănică Pandrea, Muzeul Brăilei „Carol I”
cercet. științific dr. Sorin Cociș, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj-Napoca
cercet. științific dr. Florian Matei-Popescu, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București
asist. univ. drd. Ovidiu Vasile Udrescu, Universitatea din Pitești
conf. univ. dr. Ion Gheleţchi, Universitatea de Stat „B. P. Hasdeu”, Cahul

Coperta, macheta grafică, prelucrare ilustraţii: Costin Croitoru


Tehnoredactare, rezumate: autorii
Coperta I: Foto Dumitru Berciu (Arhiva familiei);
Coperta II: Scrisoare adresată Regelui Mihai (Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale
Constanţa, Fondul personal Dumitru Berciu (1907-1998), Pachetul 5, fila 20).

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Miscellanea Historica et Archaeologica in Memoriam Dumitru
Berciu / (ediderunt: Constantin Augustus Bărbulescu, Costin
Croitoru, Ovidiu Vasile Udrescu). - Brăila : Editura Istros a Muzeului
Brăilei „Carol I”, 2020
ISBN 978-606-654-414-6
I. Bărbulescu, Constantin Augustus (ed.)
II. Croitoru, Costin (ed.)
III. Udrescu, Ovidiu Vasile (ed.)
902

Autorilor le revine responsabilitatea științifică a lucrărilor publicate.


© Toate drepturile intelectuale asupra prezentei ediţii sunt rezervate autorilor, editorilor și editurii.
Reproducerea integrală sau parţială a textului ori ilustraţiei se va face doar cu acordul scris al acestora.
CUPRINS

Adina Berciu-Drăghicescu,
Dumitru Berciu (1907-1998) – o viață închinată arheologiei românești ....................................... 9
Adina Berciu-Drăghicescu,
Lista publicațiilor lui Dumitru Berciu ................................................................................................ 29
Constantin Augustus Bărbulescu, Ovidiu Vasile Udrescu,
Arheologul Dumitru Berciu – o viață în câteva imagini ................................................................. 47
Sorin Ignătescu,
Un schimb de scrisori dintre Dumitru Berciu și Vasile Ciurea cu privire la toporul din aramă
de la Probota ............................................................................................................................................. 59
Constantin Augustus Bărbulescu, Ovidiu Vasile Udrescu, Laurențiu Mecu,
Alexandru Iulius Nălbitoru,
Date noi despre Buridava. Însemnări inedite din jurnalul lui Dumitru Berciu ........................ 67
***
Constantin Augustus Bărbulescu, Ovidiu Vasile Udrescu, Laurențiu Mecu,
Alexandru Iulius Nălbitoru, Denis Aurelian Negrea,
Cercetări arheologice interdisciplinare la Buridava. Campania 2020 ......................................... 93
Costin Croitoru,
Cohors I Hispanorum (equitata veterana): „Pirob[o]ridavae in praesidio / Buridavae in
Vexilla[t]ione”..........................................................................................................................................107
***
Corneliu Beldiman, Diana-Maria Beldiman,
Industria materiilor dure animale în eneoliticul din Transilvania: Artefacte descoperite la
Turdaș – „Luncă” (2011) ........................................................................................................................ 125
Ioan Andi Pițigoi,
Imitații autohtone după monede macedonene aflate în colecția Muzeului Județean Argeș ..149
Constantin Augustus Bărbulescu,
Gropi și câmpuri de gropi în perioada clasică a civilizației dacice – practica nemuririi la
geto-daci. O perspectivă arheologică și etnografică (I) ...................................................................167
Aurora Pețan,
Atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia. O reevaluare .........................................................189
Dan Anghel,
Fructiera dacică din perspectiva tehnicilor de confecționare ...................................................... 207
George Dan Hânceanu,
Unealtă dacică de grădinărit descoperită la Roșiori – Dulcești (jud. Neamț) ......................... 227
Gabriela Filip,
A Glass Bracelet from Făcăi-Braniște, Craiova................................................................................. 233
Dorel Bondoc, Ion Tuțulescu,
Reprezentarea de acvilă romană de la Horezu, jud. Vâlcea ......................................................... 237
Constantin C. Petolescu,
Un nou ofițer de rang ecvestru: L. COELIVS FIRMINVS .............................................................. 245
Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu,
Băile romane de la Voinești .................................................................................................................. 251
Florin Moței,
Cuptoare descoperite la Hărman „Groapa Banului” (campania 2005) ..................................... 269
Ion Stângă,
Basilica paleocreștină de la Izvoarele, județul Mehedinți ............................................................. 283
***
Florin Epure,
Valori de patrimoniu cultural național la Ocnele Mari ............................................................... 303
Claudiu Purdea,
De la căutarea comorilor la braconaj arheologic în munții Șureanu (II). Premise, evoluție
legislativă, diferențe și asemănări ......................................................................................................323
REPREZENTAREA DE ACVILĂ ROMANĂ DE LA HOREZU, JUD. VÂLCEA

A ROMAN AQUILA REPRESENTATION FROM HOREZU, VÂLCEA COUNTY

Dorel Bondoc,
(Muzeul Olteniei, Craiova)
Ion Tuțulescu
(Muzeul Județean Vâlcea)

Abstract: From Horezu, Vâlcea County comes a representation of a Roman


aquila, made of bronze. The archaeological context of its discovery is unknown, but most
probably it was found by a treasure hunter. The dimensions of the piece are 14.3 x 12.7cm
and the back part of the piece is flat. Taking into the account techincal characteristics and
several analogies, the most appropriate identification is that of its belonging to a statue,
whose cuirass decorated it. The aquila from Horezu dates widely between the 2nd-3rd
centuries AD.
Keywords: aquila, Roman period, bronze, Horezu, statue.

De pe raza localității Horezu, jud. Vâlcea, provine o reprezentare de


acvilă realizată din bronz, datând din epoca romană a Daciei. Am aflat mai întâi
despre acest obiect, grație unei știri dintr-un ziar local1. Contextul de descoperire
este cu totul necunoscut, dar judecând după fotografia publicată2 (fig. 1), cel mai
probabil este vorba despre o detecție ilegală de metale. Ne susținem această
afirmație prin aceea că o reprezentare de acvilă romană nu putea fi găsită laolaltă
cu tetradrahme grecești, inele și vârfuri de lănci medievale, precum și monede de
la împărăteasa Maria Tereza. Negreșit, o astfel de acumulare este imposibilă. Pe
de altă parte, se poate lesne observa că lipsesc vase ceramice, obiecte de piatră
sau de os, ori alte materii prime. Concluzionând, este vorba despre agoniseala
unui detectorist amator, care a colindat prin siturile de pe valea Oltului sau aiurea,

1Daciana Mitrache, Comoara arheologică controversată descoperită pe un islaz din Horezu: acvila de
bronz de 2.000 de ani, în ziarul Adevărul, Râmnicu-Vâlcea, 18 martie 2018 (reluat în același ziar în
data de 8 mai 2020).
2 Vezi http://www.ziare.com/rm-valcea/stiri-actualitate/video-comoara-arheologica-controversata-

descoperita-pe-un-islaz-din-horezu-acvila-de-bronz-de-2-000-de-ani-7207135, accesat în data de


06.04.2020.

Miscellanea Historica et Archaeologica in Memoriam Dumitru Berciu


(ediderunt: Constantin Augustus Bărbulescu, Costin Croitoru, Ovidiu Vasile Udrescu)
Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, Brăila-Râmnicu Vâlcea, 2020, pp. 237-243.
238 Dorel Bondoc, Ion Tuțulescu

adunând cu detectorul tot ce a putut gasi. De la bun început trebuie să spunem că


nu încurajăm astfel de practici, împiedicarea acestora reprezentând oricum,
apanajul altor insitituții. Odată însă descoperite, aceste obiecte trebuiesc
publicate și astfel aduse la cunoștința publicului larg și a celor interesați.
Reprezentarea de acvilă de la Horezu a fost descoperită fragmentată în
mai multe bucăți; câteva bucăți din aripile păsării erau desprinse de corpul
propriu-zis, iar unul dintre picioare avea o porțiune lipsă; în prezent, după
operațiunea de restaurare, acvila a fost întregită și se găsește într-o stare de
conservare stabilă (fig. 2).
În ceea ce privește aspectul general, se poate remarca, în primul rând,
faptul că nu avem de-a face cu un obiect realizat ronde-bosse. Spatele piesei este
plat și negreșit, acvila se aplica pe această latură pe un obiect mai mare, cel mai
probabil fiind vorba despre o statuie. În lipsa oricăror informații privind contextul
de descoperire, se datează larg în secolele II-III p. Chr.
Acvila a fost redată în poziție verticală, sprijinită pe cele două picioare
solide (aspectul de soliditate poate fi sugerat și de bogăția penajului). Capul drept,
cu privirea spre înainte, conferă reprezentării un aspect demn. Detaliile feței au
fost redate explicit, ochii clar exprimați, ciocul coroiat. Gâtul este înalt și puternic.
Aripile sunt în poziție semideschisă, așadar pasărea se găsește în poziție de
repaus. La partea inferioară a picioarelor, ghearele puternice țineau probabil un
fulger, care însă nu s-a mai păstrat.
Pe întreaga suprafață a reprezentării se poate remarca bogăția
penajului, redat în felurite moduri pe diferitele părți anatomice ale păsării. Astfel,
gâtul, pieptul și picioarele au fost acoperite cu un penaj fin (numit popular, puf),
reprezentat în șuvițe. În discordanță cu acest aspect, penajul aripilor a fost redat
în forme patrulatere neregulate la partea superioară și prin linii lungi incizate la
partea inferioară. Întreaga reprezentare a acvilei este dominată de realismul atât
de specific artei romane.
Dimensiuni: înălțime - 14,3 cm; lățime maximă (în dreptul aripilor) - 12,7
cm; grosime - 0,4 cm. Piesa se găsește în prezent la Muzeul Județean Vâlcea.
Cu privire la semnificația piesei, încercarea de a o identifica drept un
stindard de legiune, așa cum s-a încercat3, este greu de acceptat. Și asta din mai
multe considerente. Primul dintre argumentele ce pot fi invocate în acest sens
este acela că acvilele legionare erau realizate din aur4. Existau și exemplare din
argint5, mai puține ce-i drept. Acesta ar fi probabil și motivul pentru care, până în

3 Vezi supra, notele de subsol 1-2.


4 Dio Cassius, 40, 18.
5 V. Moga, I. Piso, M. Drâmbărean, L'aigle de la Legio XIII Gemina, în Acta Musei Napocensis, 43-

44/1, 2006-2007 (2008), pp. 177-184; I. Piso, L'aigle en argent de Micia, în Studia Antiqua et
Archaeologica, XX, 2014, pp. 219-229.
Reprezentarea de acvilă romană de la Horezu, jud. Vâlcea 239

prezent nu a fost descoperit nici măcar un exemplar de acest fel6. Ca să nu mai


vorbim de faptul că era vorba despre piese de mari dimensiuni, realizate ronde-
bosse, purtate în vârful unei tije din lemn7 de către aquiliferi.
Cât privește reprezentările de acvile realizate din materiale mai puțin
prețioase, în aceste cazuri trebuiesc căutate alte explicații. Semnificația acvilelor
de bronz sau de marmură ori alte materiale (piatră, lut), a fost discutată în mai
multe rânduri8. De la bun început ar fi atractivă ipoteza asocierii acvilei de la
Horezu, cu o semnificație militară9, având în vedere faptul că acvila era practic
simbolul general al armatei romane10. Există posibilitatea ca astfel de acvile de
bronz să fi făcut parte din standardele compozite purtate de diverse unități
militare romane11. Alte acvile de dimensiuni mai mici erau aplicate la partea
superioară a unora dintre coifuri12. În sfârșit, reprezentări de acvile se regăsesc pe
umbo-urile unora dintre scuturile romane, uneori cu siluetele doar
incizate/gravate13, alteori redate în relief14.
Pe de altă parte, nu poate fi neglijată nici semnificația religioasă, având
în vedere faptul că acvila însoțește în cele mai multe cazuri, reprezentări ale lui
Iupiter15. Cel mai adesea este vorba despre piese sculpturale de marmură sau

6 Pentru acvile legionare, vezi K. M. Töpfer, Signa Militaria. Die römischen Feldzeichen in der
Republik und im Prinzipat, Mainz, 2011, pp. 18-20.
7 A. von Domaszewski, Aufsätze zur römischen Heeresgeschichte, Darmstadt, 1972, pp. 29-34; C. G.

Alexandrescu, Blasmusiker und Standartenträgen im Römischen heer. Untersuchungen zur Benennung,


Funktion und Ikonographie, Cluj-Napoca 2010, p. 316, Tafel 1 / G1-G2; p. 325, G 60-G 61.
8 Referindu-ne aici doar la titlurile din istoriografia românească, amintim: D. Isac, Monumente votive

romane din Banat, în Banatica, 1, 1971, pp. 111-125; D. Bondoc, O acvilă romană la Perişor, judeţul
Dolj, în Thraco-Dacica, XXI, 1-2, 2000, pp. 253-256; Idem, A Roman bronze aquila from Sălcuţa, Dolj
County, în Apulum, XLVIII, 2011, pp. 245-254; Gh. Popilian, D. Bondoc, A ceramic mould from
Romula, în Moesica et Christiana. Studies in Honour of Professor Alexandru Barnea (editori: A.
Panaite, R. Cârjan, C. Căpiță), Brăila, 2016, pp. 367-378.
9 K. M. Töpfer, op.cit., pp. 65-67.
10 Caesar, Bell. Gall., IV, 25; Plinius, Naturales historiae, X, 16.
11 T. V. Avelaira, Estandartes militares (signa militaria) de época imperial procedentes de Hispania, în

Sautuola, XIII, 2007, pp. 474-476; K. M. Töpfer, op.cit., pp. 327-328, SR 10; p. 335, SR 17.15; p. 340,
SR 18.4; p. 393, Re 22.
12 M. Feugère, Weapons of the Romans, edition Stroud Gloucestershire, 2002, p. 141, fig. 193; M. C.

Bishop, J. C. N. Coulston, Roman military equipment from the Punic Wars to the fall of Rome, Second
Edition, Oxford, 2006, pl. 2/c; Th. Fischer, E. Riedmeier-Fischer, Der Römische Limes in Bayern,
Regensburg, 2008, p. 65, Abb. 30.
13 G. Ulbert, Th. Fischer, Der Limes in Bayern, Stuttgart, 1983, p. 31, fig. 9; H. Klumbach, Drei

römische Schildbuckel aus Mainz, în Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums, 13,


1966, pp. 165-183.
14 A. Nabbefeld, Römische Schilde. Studien zu funden und bildlichen überlieferungen vom ende der

Republik bis in die späte Kaiserzeit, Rahden/Westf, 2008, p. 275, nr. 716.
15 E. Durham, Symbols of power: the Silchester bronze eagle and eagles in Roman Britain, în

Archaeological Journal, 170, 2013, iluss. 5-6; mai recent, D. Bondoc, Jupiter Fulminans de la Cioroiu
Nou, în Oltenia. Studii și comunicări, XXVI, 2019, pp. 110-116.
240 Dorel Bondoc, Ion Tuțulescu

piatră, dar nu lipsesc nici cele de bronz. Uneori, acvila a fost redată în asociere cu
alte animale (cerbi, căprioare), pe piese de cult aparținând cultului lui Iupiter
Dolichenus16. Semnificația redării acvilei pe discul opaițelor, poate fi de semenea,
bănuită. Nu în ultimul rând, reținem o serie de reprezentări de acvile realizate din
lut17.
Revenind la acvila de la Horezu, definitorii pentru precizarea funcției sale
sunt materialul din care a fost realizată (bronz), dimensiunile relativ mici și spatele
plat. Ultima caracteristică indică fără dubii faptul că este vorba despre o piesă
aplicată pe o alta, mai mare. Singura posibilitate rezonabilă este aceea a
apartenenței sale la o statuie. Recent, din castrul de la Răcari, a fost semnalată o
statuie de bronz cu reprezentare de acvilă pe cuirasă18 (fig. 3, stânga). Nu deținem
foarte multe date despre astfel de reprezentări, însă statuia cu acvilă de la Răcari
nu este singura de acest gen. O astfel de reprezentare a fost sugerată deja pentru
o statuie a lui Iulius Caesar19, iar de la Madauros provine o statuie de marmură cu
acvilă pe cuirasă20 (fig. 3, dreapta) din secolul al III-lea.
În fața acestor evidențe nu ne rămâne decât să concluzionăm că
reprezentarea de acvilă de bronz de la Horezu, a aparținut unei statui din bronz, a
cărei cuirasă o decora. Un astfel de obiect era realizat prin turnare, într-un tipar
monovalv21, după care era lipit (atașat) pe statuia respectivă.
La finalul acestui scurt demers, se impun și câteva precizări despre locul
de descoperire al piesei. Exceptând mărturia descoperitorului, nu există nici o
certitudine că ar fi fost descoperită la Horezu, jud. Vâlcea. La fața locului nu au
fost găsite indicii plauzibile în acest sens și nu deținem informații conform cărora
ar fi existat urme romane în teritoriul localității22. Admițând totuși că relatarea
descoperitorului ar fi fost sinceră, nu există nici o problemă să apreciem faptul că
încă din antichitate statuia respectivă fusese spartă în vederea recuperării

16 N. Gudea, Űber ein Typologie der dreieckigen Votivplatten mit Reliefverzierung im Kulte des IOMD,
în vol. The Antique Bronzes. Typology, Chronology, Authenticity. The Acta of the 16th International
Congress of Antique Bronzes, Bucharest, May 26th-31st, 2003 (2004), pp. 216-228.
17 D. Bondoc, Tipare şi figurine ceramice romane. Muzeul Romanaţiului Caracal (Figurine ceramice

romane de la Romula) / Roman moulds and figurines of ceramic. The museum from Caracal (Roman
figurines of ceramic from Romula), Craiova, 2005, pp. 51-53.
18 D. Bondoc, N. Gudea, Castrul roman de la Răcari. II. Clădirea comandamentului (principia). Statuile

de bronz și bronz aurit / The roman auxiliary fort of Răcari. II. The headquarters building (Principia).
Bronze and gilded bronze statues, Craiova 2017, pp. 301-306.
19 M. Kerrigan, O istorie întunecată. Împărații romani. De la Iulius Caesar la căderea Romei, ediția

București, 2010, p. 14.


20 G. Souville, Statues Impériales du Musée de Guelma, în Libyca. Archéologie-Épigraphie, II, 1, 1954,

pp. 157-159.
21 Un tipar de acest fel provine de la Romula, (Gh. Popilian, D. Bondoc, op. cit.), însă acvila de la

Horezu este mai mare și mai elaborată.


22 Localitatea Horezu a fost marcată pe harta Olteniei romane (ediția București 1978) întocmită de

prof. D. Tudor, dar lipsește din repertoriul descoperirilor.


Reprezentarea de acvilă romană de la Horezu, jud. Vâlcea 241

metalului, iar bucățile rezultate fuseseră purtate (unele pierdute) spre alte locații,
precum Horezu.
242 Dorel Bondoc, Ion Tuțulescu

Fig. 1. Obiecte metalice descoperite la Horezu, județul Vâlcea /


Metal objects discovered at Horezu, Vâlcea County23.

Fig. 2. Reprezentarea de acvilă romană de la Horezu, după restaurare /


Roman aquila representation from Horezu, after the restoration process.

23According to the article www.ziare.com/rm-valcea/stiri-actualitate/video-comoara-arheologica-


controversata -descoperita-pe-un-islaz-din-horezu-acvila-de-bronz-de-2-000-de-ani.
Reprezentarea de acvilă romană de la Horezu, jud. Vâlcea 243

Fig. 3. Statui cu reprezentare de acvilă pe cuirasă de la Răcari (stânga) și Madauros (dreapta) /


Statues with aquila depictions on the armour from Răcari (left) and Madauros (right)24.

24 Răcari according to D. Bondoc, N. Gudea 2017 and Madauros according to G. Souville, 1954.

S-ar putea să vă placă și