Operația de presare și tipuri constructive de prese folosite în industria

uleiului

Presarea este procesul hidrodinamic de separare a amestecurilor eterogene solid-

lichid prin reținerea particulelor solide pe un mediu (structură) poros prin care trece
numai faza lichidă.

Forța motrică de desfășurare a operațiunilor de presare o constituie diferența de

presiune care apare între cele două faze. Condiția esențială ce se cere materialelor
care urmează a fi presate este ca scheletul substanței solide a sistemului de faze să
fie compresibil și să formeze în el capilare de scurgere, prin care lichidul să poată
trece.

Operația de presare se aplică în industria alimentară pentru obținerea sucului din

fructe, mustului din struguri, în industria uleiurilor vegetale și în prelucrarea
produselor în industria cărnii. Presarea este utilizată în industria brânzeturilor, pentru
eliminarea apei din masa de coagul sau pentru imprimarea unor forme caracteristice
sortimentului. Sunt situații,spre exemplu: fabricarea semiconservelor din carne,
fabricarea produselor zaharoase,când prin presare se urmărește să se dea o formă
anumită produsului.

O presă folosită la separarea sucului constă în principiu dintr-un recipient

și un element mobil de apă-sare, care în timpul procesului de separare, micșorează
volumul de presare. Recipientul de presare are pereți rigizi lăsând să treacă lichidul.

După introducerea produsului care urmează să fie presat, la început are loc

scurgerea sucului fără o acțiune din exterior, numai prin efectul presiunii stratului de
material. Această primă fază reprezintă un proces pur de filtrare sub influența unei
coloane de lichid.

În timpul exercitării presiunii, la început este evacuat aerul cuprins în spațiul de

presare, particulele de substanțe solide se deplasează, iar faza lichidă se evacuează
intens în afară.
Astăzi există o mare varietate de uleiuri vegetale și uneori ne vine greu să înțelegem
care ulei este util și care nu prea.

Vă oferim trei metode de obținere a uleiului.

1.Prima metodă - ulei presat la rece, la temperaturi scăzute

Este metoda cea mai "naturală" pentru a obține uleiul vegetal cu ajutorul unei prese.
Semințele sunt plasate într-o presă, și datorită  presiunii puternice presa se
încălzește singură. Uleiul obținut nu se încălzește peste 40-42 de grade: o astfel de
temperatură scăzută îi vă permite să păstreze toate componentele utile.

Acest ulei nu este prelucrat nici cu temperatură nici cu chimie ! După presare uleiul
este pur și simplu limpezit, filtrat și îmbuteliat. În condițiile contemporane de
producere o astfel de atitudine față de  materie primă și calitatea produsului final este
foarte rară și valoroasă. Acest lichid după precauția de fabricație este similar cu un
suc de fructe proaspăt stors, numai că este din semințe!

Este de remarcat că cu această metodă  putem utiliza semințe doar de cea mai
înaltă calitate. Având în vedere că întregul proces este foarte curat și blând, uleiul
extras din semințe constituie doar 27 % din suma totală. După valoare și compoziție
bogată uleiul extras este similar cu ulei Extra Virgin. Iar unele dintre elementele vitale
(de exemplu, vitamina E) sunt chiar mai multe decât în ulei de măsline!

2. A doua metodă - presare la rece după o tratare prealabilă

Cu  această metodă de producție semințele sunt mai întâi prelucrate  la temperaturi
înalte. Pentru producători această metodă este cu siguranță avantajoasă: astfel ei
pot obține nu 27%, ci 43 % din cantitatea totală de ulei conținut în produsul final. Iar
datorită tratamentului termic devine neimportant din care semințe este produs uleiul:
nu este neapărat de cea mai înaltă calitate, produsul final nu este afectat!

Sună grozav, dar cu această metodă de fabricare majoritatea substanțelor nutritive și

diferitelor oligoelemente din semințe, din păcate, pier. În plus, astfel de uleiuri sunt
filtrate cu atenție, de aceea indicele de aciditate al produsului crește, și prin urmare
se reduce cantitatea vitaminelor din compoziție.
Cu toate că această metodă nu este la fel de calitativă ca și prima, dar cu toate
acestea unele proprietăți utile în produsul final sunt încă reținute. Cumpărând acest
ulei în magazin, putem avea încredere în siguranța sa pentru sănătatea umană.

3. A treia metodă. Extracție sau cum sunt produse toate uleiurile rafinate

  Această metodă este un basm pentru toți producătorii: cu ea puteți obține 98 % de

ulei din materie primă! În plus este indiferent care e calitatea produsului.

Dar lucrurile nu sunt atât de simple: producătorii trebuie să sacrifice ceva. Pentru a
obține ulei,  semințele sunt amestecate cu fracțiuni de benzină. Hexan, de exemplu.
Când este produs uleiul, acest hexan este îndepărtat cu ajutorul aburului, iar
rămășițele sale sunt curățate cu alcaline. În produsul final se formează diferite
substanțe nedorite: rășina și pigmenți. Solvenții reziduali rareori se evaporă complet.

Înainte ce uleiul obținut prin metoda de extracție va fi consumat sau utilizat în

medicină, este necesar ca el să treacă mai multe etape de curățare: rafinare, apoi
hidratare, albire, dezodorizare și în cele din urmă ai multe trepte de filtrare.

Există o mare varietate de uleiuri vegetale, care trec șapte etape de purificare. Acest
lucru este adevărat ! Uleiul obținut prin extracție poate fi la infinit curățat, filtrat,
purificat, pentru a scăpa de urme de componente chimice de benzină.

Uleiurile şi grăsimile vegetale se găsesc în natură în ţesutul plantelor, fiind concentrat

în seminţe, în pulpă, în sâmburele fructelor, în tuberculi sau în germeni. Pentru ţara
noastră principala materie primă o reprezintă plantele oleaginoase producătoare de
seminţe.

Plantele oleaginoase sunt plantele ale caror seminte sau fructe au un continut
ridicat de lipide (ulei). Ele constituie materia prima pentru fabricarea uleiurilor
vegetale si sunt cultivate, în principal pentru acest scop.

Principalele plante oleaginoase sunt:

 floarea soarelui: Rusia, Argentina, România;

 rapita: India, China, Canada, Polonia;

  inul pentru ulei, ricinul, susanul, mustarul negru, iar în zonele tropicale si
subtropicale: maslinul, cocotierul, palmierul de ulei;

Se obtin uleiuri vegetale si din specii de plante din alte grupe fitotehnice cum sunt:

 soia: China, SUA, Rusia;

 arahidele: India, China, Nigeria;

 bumbacul, porumbul (din germeni), macul, dovleacul, nucul, vita de vie;

În ţara noastră principalele culturi oleaginoase sunt reprezentate de floarea soarelui,

soia şi inul pentru ulei.

Uleiurile vegetale se extrag din semintele, pulpa sau miezul unor fructe sau chiar din
samburii unor plante denumite oleaginoase.

Seminţele oleaginoase sunt organe de înmulţire ale unor plante, care rezultă în urma
fecundării florilor, şi care acumulează, ca substanţe de rezervă, mari cantităţi de
lipide. Pe lângă lipide, seminţele oleaginoase conţin în proporţii mari proteine,
zaharide şi apă. În cantităţi mici se găsesc fosfatide, steride, ceruri, substanţe
colorante şi alţi compuşi chimici, care se extrag o dată cu uleiul.

Uleiurile vegetale se împart în doua grupe:

 uleiuri alimentare;

 uleiuri tehnice (industriale);

Uleiurile alimentare se obțin din: soia, floarea-soarelui, rapița, arahide, bumbac,

cocotier, palmier, măslin, porumb, susan. Uleiurile alimentare obținute din plantele
oleaginoase se folosesc în alimentație, se utilizează în industria conservelor, la
fabricarea margarinei, la obținerea de lecitină sau sunt folosite în industria
săpunurilor și în industria vopselelor.

Uleiurile industriale se obțin din semințe de: in, ricin, rapiță, măslin. Uleiurile
industriale sicative, care au un conținut ridicat de acizi grași polinesaturați (acid
linolenic) se folosesc pentru obținerea de vopseluri, lacuri, culori pentru pictură în
ulei, cerneluri tipografice. Alte uleiuri industriale, nesicative, cum sunt cele de ricin se
utilizează ca uleiuri de ungere a organelor de mașini în mișcare.
Presarea se face după îndepărtarea coajei plantei oleaginoase.

De exemplu coaja botanică a seminţelor de floarea-soarelui are un conţinut foarte

redus în ulei (0,5 -3%), restul fiind din celuloză. Coaja constituie un material inert şi
trebuie eliminată în procesul de prelucrare a seminţelor. Aceasta se realizează prin
procesul de descojire, un randament de descojire bun realizându-se cu seminţele
care au coajă tare şi miezul slab aderent la coajă.

Prelucrarea seminţelor descojite prezintă unele avantaje, şi anume:

— se măreşte capacitatea de prelucrare a instalaţiilor, deoarece se elimină de la

începutul procesului de fabricaţie o parte din coajă lipsită aproape complet de ulei;

— se îmbunătăţeşte calitatea şrotului, în urma reducerii conţinutului de celuloză,

substanţă greu asimilabilă;

— se reduce uzura utilajelor, în special a valţurilor şi a preselor, deoarece coaja

conţine bioxid de siliciu, care este un material abraziv;

— se reduc pierderile de ulei în şrot, deoarece coaja absoarbe o cantitate apreciabilă

de

ulei pe care la extracţie o cedează mai greu decît miezul.

Descojirea seminţelor prezintă însă şi unele dezavantaje, ca:

— pierderi de ulei în miezul antrenat cu coaja îu cursul descojirii;

— necesită instalaţii în plus sub formă de descojitoare şi utilaje anexe;

— consum de energie şi manoperă în plus.

Descojirea are loc în două faze succesive şi anume: detaşarea cojii de miez prin
spargerea seminţelor şi separarea cojilor rezultate.

Spargerea şi detaşarea cojii de miez poate fi obţinută prin lovire, tăiere sau forfecare.
În cazul seminţelor de floarea-soarelui se foloseşte procedeul prin lovire.

Separarea cojilor de miez se obţinie prin două metode:

- separarea pe baza de diferenţă de mărime, prin cernere;

- separarea pe bază diferenţei dintre masa specifică a cojilor faţă de miez, prin
aspiraţie cu un curent de aer produs de un ventilator.

În practică se folosesc utilaje care combină cele două metode. Din procesul de
separare rezultă două fracţiuni şi anume:

- miezul industrial care reprezintă circa 75 — 85% din seminţele prelucrate şi

conţine pe lângă miezul botanic o cantitate redusă de coajă 6 - 8%;

- coaja industrială reprezintă la floarea-soarelui circa 15 - 25% din seminţele

prelucrate şi conţine pe lângă coaja botanică şi o cantitate foarte mică de miez

aderent, aproximativ 0,4-1%.

Conţinutul de materie grasă în aceste părţi ale plantei este foarte variabil. La
plantele cultivate pentru producţia de uleiuri vegetale, conţinutul de ulei în seminţe,
fructe şi tuberculi, variază între 18 şi 60%.

Presarea materiilor oleaginoase condiţionate şi structurate (decojite, prăjite, paietate,

măcinate) poate fi abordată, sub aspect teoretic, ca un proces de separare
progresivă a fazei fluide (materia grasă) dintr-un sistem bifazic solid-lichid. Separarea
parţială a fazei uleioase din masa de material oleaginos are loc progresiv, sub
acţiunea unui câmp de forţe de compresiune exercitat în presele mecanice.
Amplificarea presiunii în spaţiul camerei de presare este generată nu numai de
aplicarea eforturilor exterioare de compresiune dar şi ca rezultat al creşterii
rezistenţei opuse de material pe măsura epuizării în ulei.

Procesul de presare determină:

 modificările structurale, sub acţiunea forţelor de compresiune exercitate în spaţiul

camerei de presare;

 modificări compoziţionale, sub acţiunea forţelor de frecare a particulelor între ele şi

faţă de spire şi cilindrul strecurător al preselor.

Modificările structurale ale materialelor oleaginoase în cursul procesului de presare

au loc în etape, corespunzătoare treptelor de compresiune progresivă:

1. eliminarea aerului dintre particulele de măcinătură;

2. separarea uleiului liber din măcinătură;

3. deformarea şi compactarea materialului, cu formarea unui sistem de canale

capilare care străbat masa de măcinătură şi prin care se scurge uleiul liber eliberat
din particulele destrămate mecanic.

4. compactarea avansată a materialului adus la limita de expulzare a uleiului prin

presare, când se produce afectarea drastică a structurii capilare a materialului
presat, care nu mai permite eliberarea uleiului prin acţiune mecanică de
compresiune.

 Presiunea de expulzare a fazei uleioase creşte odată cu scăderea vâscozităţii

uleiului şi amplificării presiunii mecanice exercitate în presă.

 Lungimea capilarelor poate fi micşorată prin distrugerea avansată a structurii

celulare prin măcinare şi, parţial, în timpul prăjirii, ca şi prin reducerea distanţei de
parcurs de către ulei până la orificiul de ieşire a uleiului din camera de presare
(stratul de material din camera de presare, să aibă o grosime cât mai mică).

 Cu cât brochenul conţine mai mult ulei, cu atât va fi mai sfărâmicios, deoarece
peliculele de ulei nu permit particulelor de măcinătură să se bricheteze. Invers, cu cât
brochenul va conţine mai puţin ulei, cu atât va fi mai dur, deoarece brichetarea
particulelor se face mai intens. Totuşi, la presare nu are loc o brichetare completă,
astfel că la sfărâmarea brochenului nu se observă o masă omogenă, ci părţi
separate, incomplet legate şi cu goluri între ele.

Modificările compoziţionale ale materialelor oleaginoase la presare sunt de natură

cantitativă şi calitativă.

 Din punct de vedere cantitativ are loc reducerea treptată a conţinutului de ulei din

materialul presat, care depinde de: presiunea de lucru, durata presării,

compresibilitatea materialului prăjit şi grosimea stratului de material în presă.

 Din punct de vedere calitativ se urmăreşte randamentul şi puritatea uleiului brut.

Modificările compoziţionale ale materialelor oleaginoase supuse presării sunt

următoarele:

 Reducerea treptată a umidităţii, care afectează plasticitatea şi compresabilitatea

materialului în cursul presării;

 Afectarea compoziţională a fracţiunii uleioase:

 aciditate liberă mai redusă;

 antrenarea în uleiul brut a unor compuşi de însoţire preluaţi din măcinătură

(fosfatide, ceruri, apă, pigmenţi naturali şi melanoidinici, metale grele);

 degradări termice – reducerea indicelui de iod, şi conjugarea dublelor

legături ale acizilor graşi polinesaturaţi, scăderea vâscozităţii şi a stabilităţii

termooxidative.

 Afectarea compoziţională a fracţiunii proteice prin denaturarea termică cu

formarea proteinelor solubile şi chiar aminoacizi liberi, care afectează valoarea

proteinei brute din şrot.

Tipuri de prese

În funcţie de parametrii constructivi principali, în industria alimentară se utilizează

următoarele tipuri de prese:

-mecanice,continue

-cu pârghie

-cu şurub

-cu şnec (melc)

-cu un singur arbore orizontal

-cu arbore conic

-cu doi arbori (unul orizontal,unul vertical)

-cu doi arbori verticali.

Presele cu şurub sunt cele mai simple prese mecanice.Din punct de vedere
constructiv, cilindrul presei poate fi cupereţi compacţi sau cu pereţi perforați(pentru
presarea și separarea fracțiunii lichide).
 Presele cu șnec intră în componența multor utilaje specifice din industria
alimentară. Modul de lucru într-o astfel de presă este următorul: produsul de presat
se alimentează în corpul presei și aici este antrenat de către melcul de presare. Se
produce astfel presarea, produsul presat fiind la final evacuat.
O presă melc se utilizează în industria produselor făinoase. Presa melc dintr-o
instalație pentru modelarea aluatului pentru paste făinoase poate fi orizontală sau
verticală. Aluatul este antrenat în interiorul presei de către melcul de presare, iar la
capătul presei trece printr-o matriță, dispusă perpendicular sau paralel cu direcția de
presare.

a) b)

Scheme de prese cu melc: a) orizontală; b) verticală: 1 – corpul presei; 2 – melc; 3 –

matriţă.

Un alt tip de prese sunt cele cu valțuri, la care materia de presat trece printre
valțurile care se rotesc în sens contrar. O astfel de presă cu valțuri utilizată la
fabricarea pastelor făinoase se prezintă în următoarea figură: cele două valțuri se
rotesc în sens contrar, antrenează aluatul și îl presează prin matrița de la ieșirea din
presă.
 Schema presei cu valţuri: 1 – valţuri; 2 – matriţă
Presele orizontală cu acţiune dublă Colin (DA)
- boştina se alimentează în presă, toba de presare (1) împreună cu cele două
platane (2) se rotesc foarte lent, platanele se apropie şi astfel lanţurile (3) presează
boştina;
- mustul care se scurge prin şipcile tobei şi se colectează în jgheab (5).

Schema presei Colin: 1 – tobă; 2 – platane de presare; 3 – lanţuri; 4 - şurub filetat la

ambele capete; 5 - jgheab de scurgere.

Presa continuă utilizată în industria vinurilor pentru presarea strugurilor (DA)

 Schema presei continue utilizată în industria vinurilor pentru presarea strugurilor:
1 – ax; 2 – coş de evacuare pentru tescovină; 3 – con de presare; 4 – şnec de
presare; 5 – cilindru perforat; 6 – coş de alimentare; 7 – şnec de alimentare; 8, 9, 10
– racorduri de evacuare pentru must.

Curs de producție
Depozitarea temporară a uleiurilor vegetale brute destinate rafinării sau
comercializării sub formă nerafinată impune stabilizarea fizico-chimică, prin
eliminarea unor clase din compuşii de însoţire: apă, particule coloidale în suspensie
sau sub formă de sediment (zaţ). Compuşii de însoţire eliminaţi la anterafinarea
uleiurilor brute de presă determină transformări degradative, cantitative şi calitative,
ale fracţiunii uleioase în cursul depozitării, accentuează pierderile în ulei la rafinare şi
afectează capacitatea de rafinare (rafinabilitatea) a uleiului brut.
Zaţul reprezintă sedimentul format (separat) din uleiul brut la depozitare. Este format
din particule de măcinătură antrenate cu uleiul brut la presare(aproximativ 3-4% din
greutatea măcinăturii prăjite). Particulele în suspensie (<1%) sunt reprezentate de
fragmente de ţesut 39 vegetal dezintegrat prin tratament mecano-termic (mărunţire,
prăjire, presare) şi antrenate în uleiul de presă. În plus, excesul de umiditate (>0,3%)
trebuie eliminat, deoarece declanşează procesele de autooxidare, prin iniţierea
lipolizei şi crearea substratului proceselor de degradare oxidativă. Uscarea uleiului
brut de presă este obligatorie, dacă comercializarea acestuia se face sub formă de
ulei nerafinat.
Principalele etape de purificare a uleiului brut de presă sunt următoarele:
 răcirea uleiului sub limita de risc oxidativ (55-60°C) ;
 separarea impurităţilor mari care au tendinţa de separare sub formă de zaţ, prin
sedimentare (decantoare), filtrare (filtre), centrifugare (oleocicloane);

 preuscarea, pentru eliminarea umidităţii în exces (maximum 0,2% pentru uleiul brut
de floarea-soarelui calitatea I);

 separarea impurităţilor mici aflate în suspensie prin filtrare (filtre-presă cu rame şi

plăci).
 Principalele scheme tehnologice de purificare a uleiurilor brute de presă sunt
prezentate în figura următoare:
 Producători de presă

Agro Bio Brichet Srl comercializează utilaje de brichetat

brichete, utilaje peletizare, prese mecanice de brichetat
brichete si peleti, granulatoare si prese, linii brichetat
brichete din resturi vegetale, complexe tocare baloti paie,
tocătoare (tocator crengi, baloti din paie, etc), linie
brichetare rumegus, presa peleti, complexe de tocare crengi si resturi vegetale, linii
brichetat brichete, moara cu ciocanele, uscatoare, uscător rotativ rumegus, linii
peleti, linie peletizare rumegus, prese brichetare, mașina peleti, linii peletizare peleti
din resturi vegetale, brichete din paie, brichete din rumeguș, combustibil solid.

 
GAMM PRODUCTIE SERVICII COMERT este o
societate infiintata in 1993, specializata in productia si
comercializarea de masini si instalatii pentru industria
agricola , alimentara , ambalajelor , masini producere
peleti , granulatoare , extrudere , masini peleti din paie ,
instalatii peletizare furaje

Marca Klarstein introduce

produse inovatoare în case
moderne, proiectate direct în
Berlin. În portofoliul său larg,
puteți găsi o varietate de
ajutoare de uz casnic -
aparate de bucătărie, aparate
de uz casnic și aer
condiționat. Produsele
Klarstein sunt partenerii
indispensabili ai clienților
noștri în fiecare zi. Ele se
remarcă prin designul lor unic
și o selecție de culori colorate,
care se potrivesc fiecăruia. Calitatea excelentă și durabilitatea produselor Klarstein
demonstrează în mod regulat rezultatele diferitelor teste externe.

Yoda este o presă de ulei care stoarce la rece, uleiul rezultat este un ulei extra-
virgin, cu o temperatură de sub 40 de grade Celsius, ceea ce îi conservă principiile
alimentare, gustul și culoarea pentru care este consumat de regulă uleiul.