Nume: Aldea Ioana Irina

Clasa: a Xa A
Liceul Teoretic ”Alexandu Marghiloman” Buzău

MOAȘTELE - SFÂNTUL DIMITRIE

Moaște (sau relicve) sunt oseminte, rămășițe din trupul unui sfânt , veșminte sau alte obiecte
ale sfinților, sau obiecte care au servit la martirizarea celor care au fost proclamați sfinți.
Venerarea moaștelor se practică în mai multe culte, dar termenul consacrat e valabil doar
pentru cultul ortodox.
Unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ce are moaștele la noi în țară este Sfântul Cuvios
Dimitrie cel Nou.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou
(Basarabov), născut secolul al XVII-lea,
decedat în 1685 este sfântul ocrotitor al
Bucureștilor, canonizat în 1955. S-a
născut în secolul al XIII-lea (după alte
surse, în secolul al XV-lea, iar după
sinaxarele Bisericii bulgare, în secolul al
XVII-lea) în satul Basarabovo din
Bulgaria. Se crede că inițial a fost păstor,
pentru ca mai târziu să îmbrace haina
monahală la o mănăstire situată nu
departe de satul natal. Moaștele sfântului
au fost depuse la biserica din Dealul
Mitropoliei din București în secolul al
XVIII-lea. Biserica Ortodoxă Română și
cea Bulgară îl prăznuiesc la data de 27
octombrie.
Sfântul Dimitrie sau Dumitru este extrem
de iubit printre români, mulţi purtând
numele acestuia. Puţini ştiu însă detalii
din viaţa sa reală. Ofiţer roman, a devenit
guvernatorul Salonicului în secolul 4. Se
estimează că numele Dumitru este cel mai
des întâlnit printre bărbaţi, după cel
de Gheorghe. Pe 27 octombrie are loc sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul
Bucureştiului, acesta fiind un pustnic de la sud de Dunăre. Pe 25, 26, 27 octombrie are loc
pelerinajul de Sfântul Dimitrie cel Nou la Patriarhie.
Sfântul Dimitrie din Salonic a trăit în secolul 4 fiind ofiţer roman. A devenit în urma unei
cariere prestigioase în armata romană guvernatorul al Salonicului.
Sfântul Dimitrie s-a născut conform surselor scrise câteva secole mai târziu undeva în jurul
anului 270 în provincia Iliricum. Ajunge proconsul al Salonicului şi ulterior este martirizat în
timpul persecuţiilor îndreptate de romani împotriva religiei creştine.
Devine sfânt după ce oamenii din zona Salonicului mărturisesc mai multe minuni pe care le
atribuie martirului Dimitrie. Sărbătoarea sa devine oficială în timpul Imperiului Bizantin.
Este sărbătorit pe 26 octombrie în România şi pe 8 octombrie de bisericile de pe calendarul
vechi cum sunt cele din Rusia sau Serbia.
În Evul Mediu devine unul dintre sfinţii militari, adică cei veneraţi în special de soldaţi în
timpul războiului. Voievodul Ştefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a
purtat un steag cu însemnele Sfântului Dimitrie.
În urma ascezei făcute lângă albia unui râu într-o mică grotă devine sfânt, mai ales după ce
locuitorii din zonă spun că s-au întâmplat multe miracole şi vindecări în acea zonă. Generalul
Peter Saltikov ia moaştele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din secolul al
XVIII-lea, în războiul cu Imperiul Otoman şi le trimite spre Rusia.
În Bucureşti însă, negostorul aromân Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigore, având un mare
respect faţă de sfânt, reuşesc să negocieze cu Saltikov şi să păstreze moaştele Sfântului
Dimitrie cel Nou la Bucureşti în 1775. Moaştele acestuia au scoase spre cinstire în timpul
epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de domnitorii Caragea şi Ghica.