Sunteți pe pagina 1din 7

Slovenia (în slovenă Slovenija; ),[8] oficial Republica Slovenia (în slovenă Republika Slovenija [9] abr.

:
RS[10]), este un stat suveran situat în sudul Europei Centrale, la o răscruce de drumuri culturale și
comerciale europene importante.[11][12] Se învecinează cu Italia spre vest, Austria spre nord,
Ungaria spre nord-est, Croația spre sud-est și are o mică ieșire la Marea Adriatică spre sud-vest.[13]
Acoperă 20.273 kilometri pătrați și are o populație de 2,07 milioane de locuitori.[14] Unul dintre
statele succesoare ale fostei Iugoslavii, Slovenia este o republică parlamentară,[15] membră a
Națiunilor Unite, a Uniunii Europene și a NATO.[16] Capitala și cel mai mare oraș este Ljubljana.[17]

Slovenia are un relief predominant montan,[18] cu o climă continentală,[19] cu excepția litoralului


sloven, care are o climă submediteraneană, și a nord-vestului, care are un climat alpin.[20] În plus,
Alpii Dinarici și Câmpia Panonică se întâlnesc pe teritoriul Sloveniei. Țara, marcată de o diversitate
biologică semnificativă,[21][22] este una dintre cele mai bogate în apă din Europa,[23] cu o rețea
densă de râuri, un sistem acvifer bogat și cu cursuri de apă subterane carstice.[24] Peste jumătate
din teritoriu este acoperit de pădure.[25] Locuirea umană a Sloveniei este dispersată și neuniformă.
[26]

Slovenia a fost de-a lungul istoriei la răscrucea limbilor și culturilor slave, germanice și romanice.[27]
[28][29] Deși populația nu este omogenă, slovenii reprezintă majoritatea.[30] Limba slovenă, din
familia slavă de sud, este limba oficială în întreaga țară. Slovenia este o țară în mare măsură
secularizată,[31] dar catolicismul(d) și luteranismul au influențat în mod semnificativ cultura și
identitatea sa.[32] Economia Sloveniei este mică, deschisă și orientată spre export(d)[33] și a fost
puternic influențată de condițiile internaționale.[34] A fost grav afectată de criza zonei euro care a
început în 2009.[35] Principalul domeniu economic îl constituie serviciile(d), urmate de industrie și
construcții.[36]

Istoric, teritoriul actual al Sloveniei a făcut parte din numeroase state diferite, printre care Imperiul
Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Carolingian și Sfântul Imperiu Roman, Monarhia Habsburgică,
Republica Venețiană, Provinciile Ilirice(d) napoleoniene sub administrație franceză, Imperiul Austriac
și Austro-Ungaria. În octombrie 1918, slovenii și-au exercitat pentru prima oară auto-determinarea și
au cofondat Statul slovenilor, croaților și sârbilor. În decembrie 1918, el a fuzionat cu Regatul Serbiei
în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (redenumit în 1929 Regatul Iugoslaviei).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial (1939-1945), Germania, Italia și Ungaria au ocupat și
anexat Slovenia (1941-1945), o mică zonă fiind transferată Statului Independent al Croației, un stat-
marionetă nazist.[37] În 1945, Slovenia a devenit membră fondatoare a Republicii Populare Federale
Iugoslavia, redenumită în 1963 Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. În primii ani de după al
Doilea Război Mondial, acest stat a fost inițial aliat cu Blocul Estic, însă nu a aderat niciodată la Pactul
de la Varșovia și în 1961 a devenit unul dintre fondatorii Mișcării de Nealiniere.

În iunie 1991, după introducerea democrației reprezentative multi-partid, Slovenia s-a separat de
Iugoslavia și a devenit o țară independentă.[38] În 2004, a intrat în NATO și în Uniunea Europeană; în
2007 a devenit prima țară fostă comunistă(d) care a aderat la zona euro;[39] iar în 2010 a aderat la
OCDE, asociația globală a țărilor dezvoltate cu venituri ridicate.[40]

Cuprins

1 Etimologie

2 Istorie

2.1 De la preistorie la colonizarea slavă

2.1.1 Preistorie

2.1.2 Epoca romană

2.1.3 Colonizarea slavă

2.2 Evul Mediu

2.3 Perioada modernă timpurie

2.4 Primul Război Mondial

2.5 Regatul sârbilor, croați și slovenilor (mai târziu Regatul Iugoslaviei)

2.6 Al Doilea Război Mondial

2.7 Perioada socialistă

2.8 Primăvara Slovenă, democrația și independența

3 Geografie

3.1 Geologia

3.2 Regiuni naturale

3.3 Clima

3.4 Apele

3.5 Biodiversitatea

4 Politică

4.1 Puterea judecătorească

4.2 Armata

5 Organizarea administrativă

5.1 Diviziuni administrative și regiuni tradiționale

5.1.1 Comunele

5.1.2 Districtele administrative


5.1.3 Regiuni tradiționale și identități

5.1.4 Regiuni statistice

6 Economie

6.1 Creștere economică

6.2 Datoria națională

6.3 Serviciile și industria

6.4 Energia

6.5 Turism

6.6 Transporturi

7 Demografie

7.1 Urbanizarea

7.2 Limbile

7.3 Imigrația

7.4 Emigrația

7.5 Religie

8 Educație

9 Cultură

9.1 Patrimoniu

9.2 Bucătăria

9.3 Dans

9.4 Festivaluri, târguri de carte și alte evenimente

9.5 Film

9.6 Literatură

9.7 Muzică

9.8 Teatru

9.9 Arte vizuale, arhitectură și design

9.10 Sport

10 Note

Etimologie

Denumirea Sloveniei înseamnă „Țara slavilor” în limba slovenă și în alte limbi slave sudice. Etimologia
termenului slav rămâne însă incertă.
Autonimul reconstruit *Slověninъ este de obicei derivat din cuvântul Slovo („cuvânt“), care ar fi
denumit inițial „oameni care vorbesc (aceeași limbă)”, adică oameni care se înțeleg reciproc. Acest
lucru este în contrast cu cuvântul slav care îi denumea pe germani, și anume * němьcь, adică
„oamenii tăcuți, muți” (din slavul * nemъ mut(d), care mormăie"). Cuvântul Slovo („cuvânt“) și cele
asociat Sláva („glorie, faimă“) și slukh („auz“) provin din radicalul proto-indo-european * ḱlew-
(„despre care se vorbește, glorios“), cu grecescul antic înrudit κλέος (kléos, „faimă”), ca în numele
Pericle, latinescul clueo („chemat”).

Statul modern sloven își are originea în Comitetul Sloven de Eliberare Națională(d) (SNOS), care a
avut loc la 19 februarie 1944. Acesta a numit oficial statul ca fiind Slovenia Federală (Federalna
Slovenija), o unitate din cadrul federației iugoslave. La 20 februarie 1946, Slovenia federală a fost
redenumită Republica Populară Slovenia (Ljudska republika Slovenija).[41] A păstrat acest nume
până la 9 aprilie 1963, când numele său a fost schimbat din nou, de data aceasta în Republica
Socialistă Slovenia (în slovenă Socialistična republika Slovenija).[42] La 8 martie 1990, RS Slovenia a
eliminat prefixul „socialist” de la numele său, devenind Republica Slovenia; a rămas parte a RSF
Iugoslave până la 25 iunie 1991.

Nume oficiale

Data Nume notițe

1945-1946 Slovenia Federală(d) Parte din Iugoslaviei Federale Democratice

1946-1963 Republica Populară Slovenia

1963-1990 Republica Socialistă Slovenia

1990-prezent Republica Slovenia

Istorie

De la preistorie la colonizarea slavă

Preistorie

Os găurit de urs de peșteră(d), probabil un flaut, de la Divje babe(d)

Slovenia de astăzi a fost locuită încă din perioada preistorică. Există dovezi ale locuinței umane de
acum aproximativ 250.000 de ani.[43] Un os de urs de peșteră cu găuri(d), datând de acum 43.100 ±
700 ani, găsit în 1995 în peștera Divje Babe lângă Cerkno, este considerat a fi un fel de flaut și,
probabil, cel mai vechi instrument muzical descoperit în lume.[44] În anii 1920 și 1930, artifacte
aparținând omului de Cro-Magnon, cum ar fi oasele găurite, instrumente de os și un ac, au fost
găsite de arheologul Srečko Brodar(d) în Peștera Potok(d). [45][46]

În 2002, au fost descoperite rămășițe de locuințe(d) vechi de peste 4500 de ani în mlaștinile
Ljubljanei(d), în prezent protejate în patrimoniul mondial UNESCO, împreună cu roata de lemn din
mlaștinile Ljubljanei(d), cea mai veche roată din lemn din lume.[47] Ea arată că roțile din lemn au
apărut aproape simultan în Mesopotamia și în Europa.[48] În perioada de tranziție dintre epoca
bronzului și cea a fierului, a înflorit cultura câmpurilor de urne(d). S-au găsit rămășițe arheologice din
perioada Hallstatt, în special în sud-estul Sloveniei, printre care mai multe situle(d) în Novo Mesto,
„orașul situlelor”.[49] În Epoca Fierului, Slovenia de astăzi a fost locuită de triburile ilirice și celtice
până în secolul I î.e.n.

Epoca romană

Zidul roman de sud al Emonei (reconstrucție) în actuala Ljubljana

Zona care este actualmente Slovenia a fost în epoca romană împărțită între Venetia et Histria
(regiunea X a Italiei Romane în împărțirea lui Augustus) și provinciile Pannonia și Noricum. Romanii
au stabilit așezări la Emona (Ljubljana), Poetovio (Ptuj) și Celeia (Celje); și au construit drumuri
comerciale și militare care treceau prin actuala Slovenie din Italia în Pannonia. În secolele al V-lea și
al VI-lea, zona a fost supusă invaziilor hunilor și triburilor germane în timpul incursiunilor lor în Italia.
O parte a teritoriului interior a fost protejată cu o linie defensivă de turnuri și ziduri numită Claustra
Alpium Iuliarum(d). O luptă crucială(d) între Teodosie I și Eugeniu(d) a avut loc în Valea Vipava(d) în
anul 394.

Colonizarea slavă

Triburile slave au migrat în zona alpină după plecarea spre vest a lombarzilor (ultimul trib germanic)
în 568, iar sub presiunea avarilor, au început să colonizeze Alpii Orientali(d). De la 623 la 624 sau
posibil 626, regele Samo i-a unit pe slavii alpini și occidentali împotriva avarilor și popoarelor
germanice și a înființat ceea ce se numește Regatul lui Samo. După moartea lui Samo și
dezintegrarea acestui stat în 658 sau 659, strămoșii slovenilor situați în actuala Carintie au format
ducatul independent Carantania, [50] și Carniola, devenită și ea mai târziu ducat. Alte părți ale
Sloveniei de astăzi au fost din nou dominate de avari înainte de victoria lui Carol cel Mare asupra lor
în 803. În timp, nou-veniții slavi au asimilat populația autohtonă, compusă din triburi ilirice, celtice,
germanice și tracice, dar și coloniștii romani de aici, din această sinteză etno-lingvistică rezultând
poporul sloven.

Piatra Prințului, simbol al ducatului Carantania

Evul Mediu

Carantanii(d), unul dintre grupurile ancestrale ale slovenilor moderni, în special ai slovenilor
carintieni(d), au fost primii slavi care au acceptat creștinismul(d). Ei erau fost creștinați mai ales de
misionari irlandezi, printre care Modestus(d), cunoscut sub numele de „Apostolul Carantanilor”.
Acest proces, alături de creștinarea bavarezilor(d), a fost descris mai târziu în memorandumul
cunoscut sub numele de Conversio Bagoariorum et Carantanorum(d), despre care se crede că a
exagerat rolul Bisericii din Salzburg în procesul de creștinare, în dauna unor eforturi similare ale
Patriarhiei din Aquileia.
Ilustrare a unui ritual democratic străvechi al triburilor vorbitoare de limbă slovenă, care avea loc la
Piatra Prințului(d) în limba slovenă până în 1414.

La mijlocul secolului al VIII-lea, Carantania a devenit un ducat vasal sub conducerea bavarezilor, care
au început să răspândească creștinismul. Trei decenii mai târziu, carantanii(d) au fost incluși,
împreună cu bavarezii, în Imperiul Carolingian. În aceeași perioadă, Carniola a intrat și ea sub
dominația francilor și a fost creștinat de către Aquileia. În urma rebeliunii anti-france a lui Ljudevit
Posavski(d) de la începutul secolului al IX-lea, francii i-au înlăturat pe prinții carantanieni, înlocuindu-i
cu ducii lor de frontieră. În consecință, sistemul feudal franc a ajuns pe teritoriul sloven.

După victoria împăratului Otto I asupra maghiarilor din 955, teritoriul sloven a fost împărțit într-o
serie de regiuni de graniță ale Sfântului Imperiu Roman. Carantania, fiind cea mai importantă, a fost
ridicată la rangul, ca Ducatul Carintiei în 976.

Până în secolul al XI-lea, germanizarea a ceea ce este acum Austria Inferioară a izolat efectiv
teritoriul locuit de sloveni de ceilalți slavii occidentali, grăbind dezvoltarea slavilor din Carantania(d)
și Carniola într-un grup etnic carantian-carniolan-sloven. În Evul Mediu târziu, provinciile istorice
Carniola, Styria, Carintia, Gorizia(d), Trieste și Istria s-au dezvoltat din regiunile de frontieră și au fost
încorporate în statul german medieval. Consolidarea și formarea acestor ținuturi istorice au avut loc
într-o perioadă lungă de timp între secolele al XI-lea și al XIV-lea și au fost conduse de o serie de
familii feudale importante, cum ar fi ducii de Spannheim, contele de Gorizia(d), contele de Celje(d) și,
în cele din urmă, casa de Habsburg. Într-un proces paralel, o colonizare germană intensă a diminuat
semnificativ dimensiunile zonelor locuite de vorbitorii de slovenă. Până în secolul al XV-lea, teritoriul
etnicilor sloveni(d) a fost redus la dimensiunea actuală. [51]

În secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a teritoriului Sloveniei de astăzi a fost preluat de Habsburgi,
clanul maghiar Záh administrând teritoriile care legau Slovenia de Slovacia și Moravia a fost
exterminat în 1330, iar slovenii au pierdut definitv legătura cu rudele lor slovace. Conții de Celje(d), o
familie feudală din această zonă, care în 1436 a dobândit titlul de prinți, au fost o vreme concurenții
puternici ai Habsburgilor. Această mare dinastie, importantă la nivel politic european, cu centrul pe
teritoriul Sloveniei, a dispărut în 1456. Numeroasele sale mari moșii au devenit ulterior proprietatea
Habsburgilor, care au păstrat controlul asupra zonei până la începutul secolului al XX-lea. Patria del
Friuli(d) a dominat actuala Slovenie de vest până la cucerirea venețiană în 1420.

Armata otomană în luptă cu Habsburgii(d) în Slovenia de astăzi în timpul Marelui Război al Ligii
Sfinte.

La sfârșitul Evului Mediu, Țările Slovene(d) au suferit un regres economic și demografic grav din
cauza raidurilor turcești(d). În 1515, o răscoală țărănească(d) s-a răspândit pe aproape întregul
teritoriu sloven. În 1572 și 1573, revolta țărănească croato-slovenă(d) a provocat dezastru în toată
regiunea. Astfel de revolte, adesea întâmpinate cu înfrângeri sângeroase, au continuat pe parcursul
secolului al XVII-lea. [51]