 publicată în volumul „Pe Argeș în sus” (1923)

 poezie de factură tradiționalistă, specifică viziunii lui Pillat care „cântă bucuriile simple, savurate în
cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale”. (Ovid Crohmălniceanu)
1. Încadrare
Specie–  elegie (poezie ce exprimă sentimente de tristețe)
Curent- tradiționalism:
 spațiul rural
 valorificarea trecutului prin procedeul evocării
 utilizarea arhaismelor: peruzea, crinolină
 prezența religiei: clopotul din turnul vechi din sat
 pitorescul peisajului, armonia tabloului natural
 imaginea casei părintești ca un axis mundi, legătura cu străbunii
2. Ilustrarea temei prin două secvențe semnificative
Tema: –iubirea,   trecerea timpului
Secvențe:
a. prezentarea casei părintești, centru al universului ființei umane

b. clopotul vechi din sat, element atemporal de echilibru ce veghează generațiile

Viziunea despre lume este una tradiționalistă– specificul autentic românesc și spiritul țăranului român sunt
singurele realități generatoare de viață, de opere originale. În opoziție, mediul urban înstrăinează omul, îl
îndepărtează de adevărata sa natură.
 

3. Elemente de structură
Eul liric:
 obiectiv în prima secvență a poeziei, în descrierea poveștii de dragoste a bunicilor
 subiectiv în a doua parte unde prezintă propria poveste: „m-ai găsit”, „ți-am șoptit”
Titlul
 „aci”- formă populară a unui adverb de loc, „pe vremuri”- un adverb ce exprimă nuanța trecutului,
„sosi”- un verb ce face legătura între trecut și prezent
Compoziție– 19 distihuri și 1 monostih împărțite în 3 secvențe:
Secvența 1 –  iubirea bunicilor
 prezentarea casei bunicilor, un centru al universului (axis mundi) sufletului uman
 timpul este mitic- paianjenii,  pe vremea haiducilor
 idila bunicilor: sosirea bunicii, gestul romantic al bunicului care recită poezii romantice
 atmosferă romantică: amurg, lună
 imaginea auditivă a clopotului: atemporalul, echilibrul, protecția divină
Secvența 2
 meditație pe tema trecerii timpului
 imaginea portretelor ce evidențiază transformările ființei umane
Secvența 3– iubirea eului liric, scenariul primei părți se repetă construindu-se niște relații de opoziție: trecut/
prezent, bunica vine în berlină/ iubita în trăsură, iubitul recită din poeți romantici/ iubitul din simboliști, ochi
de peruzea/ ametist.
Semnificații: ființa umană este perisabilă (trecătoare). Legătura cu trecutul și cu generațiile, respectarea
tradițiilor și a principiilor de viață asigură continuitate, valoare, echilibru.