CONSILIUL JUDEÞULUI GALAÞI

PERIODIC AL CENTRULUI C U LT U R A L
”DUNÃREA DE JOS”
Fondat în 1908 Serie nouã Nr. 11 - ianuarie 2003 * SUNTEM CEEA CE FACEM ! *

Festivaluldedatiniºiobiceiuri“TudorPamfile”,
ediþia aXII -a

Vorbafaptelor

Dacãarfi trãit EMINESCU..

ProgramulPHARE
17februarie 2003-noultermenpentru
depunereadosarelordefinanþare

Boboteazalumii

trimbulinzii.ro
centrul cultural dunarea de jos
10 aprilie 1882,
corespondenţă Eminescu - Veronica Micle
Fetiţule dragă,
Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi
primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-a(u)
apucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce
scriu. Îndată ce mă voi muta de aici îţi trimit bani de drum;
pân-atunci “Legenda” la care lucrez va fi gata şi fiindcă
luceafărul răsare în această legendă, tu nu vei geloasă de el,
fetiţul meu cel gingaş şi mititel, şi nu te-I supăra că nu-ţi scriu
imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cu totul nou
cel pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă, Veronică,
e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilele de aur ce mi
le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina
gândurilor mele – graziosa – graziosissima donna – pe care o
sărut de mii de ori în somn şi trează şi mă plec ei ca robul din
“O mie şi una de nopţi”.
Emin
CENTRUL CULTURAL
“DUNÃREA DE JOS”
activeazã ca instituþie publicã
de interes judeþean,
subordonatã Consiliului Judeþului Galaþi.
Instituþie profesionistã de specialitate având
drept misiune cunoaºterea,
crearea ºi promovarea valorilor culturale
ºi artistice, naþionale ºi universale,
CENTRUL CULTURAL “DUNÃREA DE JOS”
acþioneazã conform principiilor libertãþii
spiritului creator, ale autonomiei actului
cultural, ale neangajãrii politice ºi ale
primatului valorii
ºi ºansei egale în culturã.
CONSILIUL JUDETULUI GALATI
CENTRUL CULTURAL ìDUNAREA DE JOSî
Director general:
Sergiu DUMITRESCU
Coordonator proiect:
Ion CORDONEANU
Redactori:
Florina ZAHARIA, Iulia COSTESCU
Dragoş NEAMU, Daniel POPA,
Cătălin CIOBANU, Vadim BACINSCHI
(corespondent Ucraina)
Prezentare grafică: Doru Adrian NICA
Tehnoredactare: Eugen UNGUREANU,
Florina ZAHARIA
Fotoreporter: Nicolaie SBURLAN
ISSN: 1583 - 0225
Redactia:
Strada Domnească nr. 61
Galaţi 6200
tel/fax: 0236/418400; 415590
e-mail: ccdj@galati.astral.ro
www.ccdj.ro
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
restituiri 2
Un vechiu călător strein la Galaţi
În veacul al XVIII-lea America era mai bine cunoscută de apusul luminat, decât ţara noastră
şi toată jumătatea răsăriteană a Europei. Începând din acest veac, numeroşi literaţi şi călători
streini, unii siliţi de nevoi, alţii pentru afaceri de negoţ, unii atraşi de curiositate şi din dorinţa
de a călători, iar alţii cu misiuni politice la curţile din Stambul, ori Cracovia, se opresc şi se
interesează de ţara noastră.
Mulţi din aceşti călători streini au petrecut la curţile Voivozilor noştri, ca secretari sau
instructori ai copiilor din familiile boiereşti. Unii au lăsat descrieri interesante şi cu atât mai
preţioase, cu cât ne lipsesc aproape cu totul izvoarele naţionale pentru veacul al XVIII-lea.
Impresiile acestor călători sunt adesea mai vii şi mai originale decât ale cronicarilor noştri,
pe cari i-a impresionat adesea lucruri destul de naive. La cronicari, nu găsim de pildă: descrieri
economice, natura pământului, aspect de păduri, lanuri de grâne, import, export, artă, cărţi,
biserici moderne, odoare bisericeşti pe cari le găsim în monografiile călătorilor străini. Aceştia,
prin cultură, condiţii de viaţă, prin simţul de observaţiune mai vioi şi mai cuprinzător decât al
cronicarilor noştri, au fost mai pregătiţi să pătrundă trăsăturile proprii ale caracterului de popor străin,
aşa că putem cunoaşte de la ei multe din obiceiurile strămoşilor noştri, cari se deosebesc mult de ale
societăţii de azi.
Dar, fiindcă nimic nu-i mai
nestatornic ca impresiile călăto-
rilor, ele variind după interese,
cultură, temperament, ocupaţii,
climă, de aceea povestirile lor
trebuesc cercetate cu băgare de
samă. Din comparaţiile poves-
tirilor lor putem trage mari
foloase pentru istoria naţională.
De aceea orcum ar fi ele,
când sunt sincere şi cinstit
descrise, sunt interesante şi
trebuesc urmărite cu atenţie,
căci mulţi spun curat: Am fost
acolo şi cutare lucru l-am văzut
cu ochii mei.
Unul dintre aceşti călători
străini, deşi cam grăbit, din
depărtata ţară a Engliterei, şi
care a trecut pe la noi pentru
afaceri de negoţ, este medicul
Adam Neale, care a stat câteva
zile la Galaţi şi a povestit impre-
siile întregei sale călătorii în
două tomuri, intitulate: Voyage
en Allemagne, en Pologne, en
Moldavie et en Turquie, traduit
de l’Anglois par Charles –
Auguste, Paris 1818.
În Tom.II, pag. 51-53,
descrie călătoria sa prin
Moldova, prin August anul
1793, pe vremea domniei lui Alexandru Moruzi.
Fiind negustor de trăsuri, după ce şi-a desfăcut parte din marfă prin Germania şi Polonia, trece
la noi în ţară şi se opreşte în Iaşi, la curtea Prinţului Moruzi, unde este primit cu deosebită cinste.
Călătorul îi laudă însuşirile sufleteşti şi intelectuale, “pe cari le-a căpătat la Paris, în societăţile
savante, cu prilejul unei ambasade turceşti în capitala Franţei”. Plecând spre Galaţi, pentru a trece la
Constantinopol, Principele îi pune la dispoziţie o trăsură şi caii necesari pentru călătorie; iar pentru
siguranţa drumului, obligă pe michmandar – şeful excortei de călătorie – să-l întovărăşească până la
Galaţi. Însă figura respingătoare a mentorului şi manierile sale orientale nu puteau fi suferite de
gustul rafinat al englezului, căci de la prima staţie, Scînteia, îl concediază, spunându-i că nu se teme
să facă singur călătoria până la Galaţi. Astfel, în şease ore, străbătu minunatele dealuri acoperite cu
păduri ale Iaşului şi ale Vasluiului, “prin râpi şi prăpăstii îngrozitoare, prin întunecoase colţuri de
păduri”, şi ajunse noaptea târziu la a doua staţie însemnată, Vaslui, unde poposi. După puţină
odihnă voi să-şi urmeze călătoria, însă surugiii îl încredinţară că, deşi noaptea e luminată de o lună
frumoasă, totuşi drumurile sunt foarte grele, cu prăpăstii adânci şi cu poduri şubrede şi putrede de
lemn, încât călătorul fu convins să plece a doua zi dimineaţă.
(continuare în “Dunărea de Jos” numărul 12, februarie 2003)
Gh. N. Munteanu (Dunărea de Jos, nr. 2 1909)
dunarea de jos
3 eveniment
Festivalul de datini şi obiceiuri de Crăciun şi
Anul Nou “Tudor Pamfile”, ediţia a XIII-a,
decembrie 2002
În ziua de 22 decembrie 2002 Centrul Cultural Dunărea de Jos, prin Secţia de Cercetare,
Conservare şi Valorificare a Tradiţiei Populare a organizat Festivalul de Datini şi Obiceiuri de
Crăciun şi Anul Nou “Tudor Pamfile” la care au participat colindători din 15 localităţi ale judeţu-
lui. Iată câteva impresii ale participanţilor:
Colindători din comuna Tudor Vladimirescu
“Am venit la Galaţi cu colinde tradiţionale specifice localităţii noastre: colinde de fată,
colinde de flăcău, colinde de tineri căsătoriţi şi colinde de bătrâni. Am colindat în comuna noas-
tră pe la Primărie, la Căminul Cultural, mergem la Biserică şi pe la câţiva gospodari din locali-
tate pentru că vrem să încetăţenim acest obicei care în ultimul timp a cam dispărut.
Textele cu care ne prezentăm sunt tradiţionale”.
“Colindiţa” – Piscu
“Anul acesta am venit la Festival cu colinde bătrâneşti şi colinde pentru copii. Grupul este
compus din copii de la clasa I până la clasa a VIII-a. la Piscu facem de 10 ani folclor autentic
cules din zonă. Avem destule piese pe care le-am valorificat deja într-un CD lansat în luna noiem-
brie care conţine adevărate perle şi balsam pentru sufletul omului. În localitatea noastră,
de Sf. Ignat a avut loc sfinţirea Sf. Altar la o nouă biserică şi, cu această ocazie, am colindat şi
noi cu grupul de copii. Am mai fost şi la Sf. Spiridon cu grupul de bătrâni. În sat începem abia
de-acum; vom merge pe la Primărie şi Şcoală dar punem accent pe colindatul gospodarilor şi ale
cadrelor didactice din comună. Fiecare se întrece în a ne omeni, după cum este păstrată tradiţia,
cu covrigi, colaci de casă, gutui…”
(continuare în pag. 8)
centrul cultural dunarea de jos
Integrarea psihanalizei în Nato EDITORIAL
Ion Cordoneanu
Iată, în sfârşit, că, prin invitarea României în Nato,
psihanaliştii români pot contribui eficient la consolidarea sistemu-
lui de valori democratice în România – susţinea această idee
într-un text editorial al revistei “de cultură psihanalitică”
Psihanaliza (2001) domnul Vasile Dem. Zamfirescu.
Premisa argumentării o constituie convingerea că integrarea
în Nato nu vizează doar securitate, ci şi sistemul de valori din toate
domeniile. Cum anume şi-ar aduce obolul psihanaliza voi arăta în continuare, rezumând
ideile autorului amintit mai sus.
În opinia domnului Zamfirescu, psihanaliza urmăreşte restructurarea personalităţii,
astfel încât “apariţia simptomelor să devină improbabilă, iar individul să-şi deţină
întreaga fiinţă (s.n.).” Aflăm că “a te deţine” este echivalent, de fapt, cu libertatea,
aceasta din urmă înţeleasă în raport cu constrângerile interne, şi dominarea impulsurilor
instinctuale şi a impulsurilor supraeului rezultate în urma integrării necritice a normelor
culturale. În urma realizării de sine a eului – înţeleasă psihanalitic, desigur, dar trebuie
să observăm că expresia îşi găseşte lejer locul în discursurile pseudo-mistice influenţate
de gândirea filosofică orientală – acesta devine puternic şi autonom, aflând ştiinţa
negocierii cu instinctele şi cu legea culturală. În plus, din libertate şi dominare, acest eu
realizat obţine şi capacitatea de a se raporta critic la realitatea externă. Ceea ce este cel
mai important în acest proces, îl reprezintă faptul că “examenul critic precede decizia şi
comportamentul.” Raportarea critică atât la exterior, cât şi la interior caracterizează
personalitatea autonomă şi autoasumată – ca valoare primordială promovată de
psihanaliză. Personalitatea critică se defineşte, în plan social şi cultural, prin creativitate
şi discernământ, aceste calităţi punând-o la adăpost de orice formă de manipulare.
Aici demonstraţia se încheie: psihanaliza contribuie şi ea la integrarea în Nato, prin
faptul că personalitatea psihică urmărită “reprezintă una dintre condiţiile esenţiale ale
funcţionării societăţii democratice.”
Câteva obiecţii, de fapt, insuficienţe ale demersului:
1. ce este libertatea, nu se clarifică;
2. cum poate omul să-şi domine impulsurile instinctuale? În plus, dacă este vorba
de negociere, cum se realizează aceasta: mai las eu, mai lasă instinctul… şi atunci, nu
mai poate fi vorba despre progres spiritual; deşi, nu cred că a fost vreodată vorba despre
aşa ceva în psihanaliză…
3. raportarea critică, indiferent de obiect, se face în funcţie de un criteriu. Or, acest
criteriu lipseşte sau este doar formal în constituţia personalităţii autonome.
Critica reprezintă o alegere (gr. krisis: discernere, judecată, alegere). Dar această
alegere se face de un semn care să facă distincţia între bine şi rău, frumos şi urât, folo-
sitor şi nefolositor etc. iată cum singurul criteriu acceptat de către psihanaliză este omul.
Cât despre negociere… oare nu ne amintim: “Ce va da omul în schimb pentru
sufletul său?” Voi pleda, cu altă ocazie, pentru o psihanaliză creştină, fundamentată pe
scrierile părinţilor filocalici. Acum doar vă întreb dacă putem , oare, citi şi aşa:
“Ce va da omul în schimb pentru sinele realizat”?

Când, în 1782, este editată

INVITAŢIE LA LECTURĂ
La 21 decembrie 1722, se năştea la Poltava (Ucraina)
viitorul stareţ Paisie de la Neamţ. Între 1735 şi 1739 urmează
cursurile Academiei teologice movilene de la Kiev, apoi
călătoreşte în Moldova unde îl întâlneşte pe stareţul Vasile de
la Poiana Mărului. Călătoreşte la Sfântul Munte Athos, unde
este tuns monah de către Vasile la 1750, când avea 28 de ani.
În 1763 se instalează la Mănăstirea Dragomirna, în
nordul Moldovei, pe care o organizează după modelul
regulilor Sfinţilor Vasile cel Mare, Teodor Studitul şi
Nil Sorski.
În anul 1779, Paisie se stabileşte la Neamţ. Această
ultimă etapă a vieţii marelui stareţ lasă urmele cele mai dura-
bile şi are influenţa cea mai mare în spiritualitatea şi cultura
românească. Iniţiază revizuirea şi traducerea în slavonă şi
română a scrierilor filocalice, alcătuind două echipe de tra-
ducători şi copişti. Mănăstirea Neamţ devine astfel centrul
monahismului ortodox, şcoală de viaţă isihastă şi cultură
duhovnicească pentru Răsăritul creştin.
La 15 noiembrie 1794, Cuviosul Paisie moare, fiind
îngropat în biserica mare a mănăstirii, pe lespedea mormân-
tului fiind inscripţionat în româneşte şi slavoneşte: “Aicea se
odihneşte fericitul părintele nostru stareţul, ieroschimonah şi
arhimandrit paisie Malorusiianul, carele, viind de la Muntele
Atonului în Moldaviia cu 60 de ucenici, şi aicea mulţime de
fraţi adunând, şi viiaţa cea de obşte pren sine o au înnoitu, şi
aşa cătră Domnul s-au mutat, la anul 1794, noiemvrie, 15, în
zilele binecredinciosului domn Mihail Şuţu Voievod şi a
Preasfinţitului Mitropolit Iacov.”
Paisie n-a fost propriu-zis un reformator, ci mai degrabă
un înnoitor al monahismului pe bazele sale tradiţionale.
Filocalia grecească, realizată de
Mitropolitul Macarie al Corin-
tului şi tânărul minah Nicodim Aghioritul, Paisie poseda deja
traducerea unui mare număr de texte. În urma revizuirii tex-
tului de către două comisii, una alcătuită din profesori ai
Academiei duhovniceşti de la Moscova, cealaltă din monahi
( pe principiul că învăţătura Părinţilor Filocaliei nu putea fi
redată exact decât unind cunoaşterea limbii greceşti a unora
cu ştiinţa duhovnicească a celorlalţi), Filocalia este încre-
dinţată tiparului de către Mitropolitul Gavriil Petrov al
Novgorodului şi Peterburgului; lucrarea va vedea lumina
tiparuluiîn tiparniţa sinodală din Moscova la 1793,
găsindu-şi rezonanţa în mediile bisericeşti şi monahale din
Rusia şi Ţările Române.
Volumul de faţă, publicat la Editura Deisis (Sibiu,
2002), cuprinde Autobiografia, care acoperă prima parte a
vieţii lui Paisie, până la plecare lui Paisie spre Muntele
Athos, în 1746, şi biografiile scrise de ucenici. Din punct de
vedere cronologic, prima biografie este scurta descriere a
monahului Vitalie – Arătare în scurt pentru cuviosul
Părintele Paisie ce au fost stareţ sfintelor monastiri
Neamţului şi Secului. De dimensiuni asemănătoare este şi
Viaţa stareţului Paisie scrisă de Grigorie Dascălul.
La aproximativ 20 de ani de la moartea cuviosului,
ieroschimonahului Mitrofan, iscusit caligraf de origine slavă autobiografia lui, semnat de P. Elia Citterio, precum şi
şi cel mai vechi ucenic în viaţă al stareţului, îi revine sarcina consideraţiile lui diac. Ioan I. Ică jr. în Posteritatea
de a redacta o biografie elaborată sub forma hagiografică a românească a paisianismului şi dilemele ei, recomandă
unui “sinaxar”, după toate regulile genului. această a doua ediţie pentru teologi şi neteologi, istorici ai
Volumul mai cuprinde, între altele, Aşezămintele de la Bisericii sau simpli credincioşi, oameni de cultură sau lectori
Dragomirna (1626, 1763), de la Secu (1778), de la Neamţ şi interesaţi de un fenomen cultural de anvergura celui iniţiat de
Secu (1843), precum şi o Cronică a sfârşitului pământesc şi Cuviosul Paisie Velicikovski de la Neamţ.
îngropării stareţului Paisie. Studiul introductiv, Un stareţ şi
Ion CORDONEANU

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos
Centrul Cultural Dunărea de Jos, organism cultural al
Consiliului Judeţului Galaţi, este o instituţie publică în sluj-
ba cetăţeanului, care şi- a stabilit obiectiv de bază revigo-
rarea primatului cultural gălăţean, printr-o gamă variată de
manifestări culturale. Astfel, în
anul 2002, CCDJ a realizat şi a
participat la realizarea a peste 150 V O R B A FA P T E L O R “Satul din noi” urmărind promovarea culturii populare în
de manifestări cultural – artistice pe următoarea structură:
15 festivaluri naţionale şi zonale, după cum urmează:
ediţia I a festivalului judeţean “Şezătoarea”, în comunele
judeţului Galaţi (Vânători, Tuluceşti, Frumuşiţa, Măstăcani,
Pechea, Piscu, Cavadineşti, Brăhăşeşti, Braniştea); ediţia I
a Festivalului Scrumbiei; ediţia I a Festivalului Naţional de
muzică uşoară pentru copii “Ceata lui Piţigoi”; ediţia
a VII- a a Festivalului concurs folcloric “Fluieraşul ferme-
cat”, desfăşurat în comuna Braniştea; ediţia a IX–a a
Festivalului Naţional de poezie Grigore Hagiu, desfăşurat la
Tg. Bujor şi Galaţi; ediţia a X-a a Festivalului Naţional de
poezie Costache Conachi desfăşurat la Tecuci; ediţia a XIII-
a a Festivalului de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou
Tudor Pamfile; Festivalul de interpretare a muzicii clasice
“Miniatura romantică”; Festivalul de obiceiuri de vară
“Duminica de Florii”.
- a participat la: Festivalul folcloric al cântecului
popular moldovenesc “Satule, mândră grădină”, ediţia
a XXIII-a Botoşani; Festivalul Internaţional de muzică
populară “Peştişorul de aur” desfăşurat la Tulcea; Festivalul
Naţional de muzică uşoară “Mamaia copiilor”; Festivalul
zonal de muzică uşoară – aprilie 2002, desfăşurat la Tecuci;
Festivalul folcloric “Omătuţa” desfăşurat la Tecuci; Kaiser
Fest desfăşurat în municipiul Galaţi
În zilele de 5 şi 6 decembrie 2002,
referenţii secţiei de Cercetare, Conservare şi Actualităţi şi perspective în Cudalbi
Valorificare a Creaţiei şi Tradiţiei Populare din
cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos s-au deplasat în
comuna Cudalbi, judeţul Galaţi, pentru a participa la faza de
preselecţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Crăciun şi
Anul Nou “Tudor Pamfile”, ediţia a XIII-a.
Luîndu-se legătura cu primarul comunei s-au abordat
câteva din problemele satului românesc contemporan.
Domnul primar Palade Drugan a fost preşedinte de
C.A.P. timp de 20 de ani, înfiinţează în 1991 o asociaţie
agricolă ajutat fiind de experienţa acumulată în activitatea
de până atunci.
Ploile constituie o problemă deoarece apele se scurg de
pe versantul din imediata apropiere a comunei şi nu permit
consolidarea drumurilor. Din cei 90 de Km de drum public,
aproape 30 de km devin impracticabili odată cu venirea
ploilor de toamnă.
La ora actuală există patru studii de fezabilitate pentru
podurile din Cudalbi, urmărindu-se “întărirea” acestora,
ne-a mai relatat domnul primar.
Circa trei sute de familii se bucură de televiziune prin
cablu, lucru rar întâlnit în comunele judeţului.
În primăvara acestui an s-au plantat 10 ha cu circa
50000 de puieţi (salcâmi) dându-se astfel o utilizare
eficientă unei zone greu accesibile agriculturii.
Din proiectele de viitor am putea menţiona: construirea
unei şcoli gimnaziale (cu fonduri FMI şi contribuţia
Consiliului Local) şi alimentarea cu apă a comunei printr-o
reţea de circa 7,5 km.
Directorul Căminului Cultural Vasile Dodu ne-a vorbit
despre activităţile ce se desfăşoară la Cămin. Dumnealui
şi-a exprimat dorinţa de a dota Căminul Cultural cu aparatu-
ra necesară culegerii de folclor; din păcate situaţia financia-
ră actuală nu-i permite realizarea acestei achiziţii. În comună
mai există încă meşteri lemnari şi fierari al căror meşteşug
merită să fie imortalizat pentru valoarea pe care o are.
În scurt timp, deoarece aceşti meşteri nu au urmaşi care să le
continue meşteşugul, tradiţia lemnăritului şi a fierăritului din
Cudalbi se va pierde” a mai spus dumnealui.
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
11 programe euroregionale zonale după cum
urmează: programul euroregional “Pomul vieţii”, urmărind
cercetarea, conservarea şi punerea în valoare a tradiţiei şi
creaţiei specifice zonei de la Dunărea de Jos; programul
rândul tinerilor (elevii liceelor şi colegiilor din judeţul
Galaţi); programul “Existăm de 6000 de ani” care urmăreşte
prin proiectele “Arheodrom” şi “Gospodăria ţărănească
tradiţională” constituirea unui obiectiv agroturistic autentic
pe harta culturală a judeţului Galaţi; programul “Unitate în
diversitate” prin proiectul “Sufletul românesc” urmăreşte
familiarizarea tineretului gălăţean cu artele tradiţionale
creştin – ortodoxe şi folclorice, zonale şi naţionale;
programul “Bunavestire” având ca obiectiv reconstituirea
costumului popular specific zonei Dunărea de Jos; progra-
mul “O altă faţă a României” urmăreşte consolidarea pres-
tigiului comunităţii locale şi constituirea unor centre de
iniţirere în domeniul tradiţiei şi artei populare în cadrul orfe-
linatelor, centrelor de plasament şi penitenciarelor; progra-
mul “Comuniune şi toleranţă” urmăreşte reducerea riscului
marginalizării şi excluderii sociale şi includerea tradiţiilor şi
obiceiurilor minorităţilor etnice în fondul cultural naţional
comun; programul “Pământ şi suflet” prin proiectul “Târgul
meşterilor populari” (Moşii de vară şi Sfântul Apostol
Andrei); programul “Întâlniri culturale la Dunărea de Jos”
care conţine conferinţe şi comunicări ştiinţifice pe teme de
actualitate sau de interes general susţinute de personalităţi
proeminente; programul “Clepsidra” conţine o suită de spec-
tacole de binefacere pentru copiii bolnavi de sida şi copiii
instituţionalizaţi;
8 proiecte culturale: “Verde de Galaţi” – eco-proiect
derulat prin Agenda Locală 21; “Reintegrare socială prin
meşteşuguri” (fonduri Phare); “Satul românesc contemporan
în viaţa spirituală” urmăreşte creşterea rolului şcolii, al
căminului cultural, al instituţiilor de cult în viaţa spirituală a
comunităţii; “16/26” – proiect de cooperare europeană
adresat tinerilor; “Rapsozii la ei acasă” urmăreşte conser-
varea folclorului muzical specific Moldovei de Sud; “Zilele
Tudor Pamfile” urmăreşte revigorarea mediului cultural în
spaţiul rural; “La Dunăre de Sânziene” urmăreşte conser-
varea unor obiceiuri de vară (Paparuda, Caloianul); “Ziua
Şcolii” are ca obiectiv creşterea rolului şi prestigiului şcolii;
Domnul Vasile Dodu şi-a declarat intenţia de a relua o
mai veche tradiţie a comunei şi anume realizarea unui
ansamblu folcloric. În trecut a existat unul, din opt perechi ce
a obţinut aprecieri merituoase.
Colaborarea cu şcolile din comună se materializează în
spectacole la care participă elevi din toate cele trei
unităţi şcolare.
La Festivalul Cântecului şi Jocului horincean a partici-
pat cu un grup vocal ce a interpretat patru piese. Pentru faza
de preselecţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri Populare
“Tudor Pamfile” împreună cu un grup de tineri a pregătit un
obicei tradiţional, “Jienii”, care a impresionat publicul.
Directorul şcolii nr. 1, Mircea Tresnic ne-a vorbit
despre proiectele la care participă.
Unul dintre acestea este axat pe ecologie, el încercând
să aducă în conştiinţa tinerilor importanţa pe care mediul
înconjurător o are pentru continuitatea vieţii pe pământ.
Acest proiect se derulează pe plan naţional şi constă în
selectarea a 10 copii ce urmează a fi instruiţi de cadre spe-
cializate asupra mediului. Sistemul funcţionează în stil
avalanşă, cei 10 elevi urmând a prezenta cele învăţate altor
tineri, pentru ca această educaţie ecologică să ia amploare.
De asemenea, acest proiect finanţat de C. E. constă şi
“...dãruind, vei dobândi...” 4
44 de spectacole folclorice, susţinute de Ansamblul
folcloric profesionist “Doina Covurluiului” în comunele din
judeţul Galaţi şi în municipiul Galaţi.
26 de concerte de promenadă susţinute de Fanfara
“Valurile Dunării” în judeţul Galaţi
- 20 de spectacole de muzică
uşoară susţinute de cursanţii secţiei
Învăţământ Artistic –Şcoala de Arte (Teatrul Dramatic Fani
Tardini, Cercul Militar, Casa de Cultură a Sindicatelor,
Faleza Dunării, licee şi colegii gălăţene)
editări de carte şi periodice (Dunărea de Jos, Colinda,
Poeţi la castel)
trei lansări de carte: Sorin Dumitrescu – “Chivotele
cereşti ale lui Petru Rareş”; Dragoş Neamu – “Manifestări
ale magicului în mentalitatea rurală românească”; “Poeţi la
castel”, vol III.
5 înregistrări audio şi lansări de casete şi CD-uri
(caseta demo “Ansamblul Doina Covurluiului”, “Cântec
pentru satul meu” – Grupul vocal “Colindiţa” din Piscu,
1 decembrie – Ziua Naţională a României, Grupul vocal din
Brăila, Corul Seminarului teologic Sf. Ap. Andrei)
11 expoziţii de pictură, foto, caricatură, artă
populară şi religioasă
7 simpozioane, seminarii, debate-uri
2 cluburi: Clubul fotografilor profesionişti şi “trimbu-
linzii.ro”
3 concursuri de dans sportiv: Cupa Fantezia Galaţi,
Cupa Quasar- Oradea, Cupa Universitas - Bucureşti
CCDJ
în dotarea comunei cu pubele ecologice.
Proiectul “Europa 22” are ca scop
dotarea şcolii cu un info-chioşc care pre-
supune existenţa a două computere de mare performanţă la
care vor avea acces toţi elevii. Prin intermediul acestora ei
vor putea accesa o gamă variată de informaţii.
Aflat în derulare, proiectul “Din nou la şcoală”
urmăreşte acordarea de ajutor financiar unui număr de 10
copii din şcoală. Este vorba de elevi cu posibilităţi materiale
reduse şi care s-au aflat din această cauză în pericol de
a abandona şcoala.
Domnul director ne-a vorbit şi despre importanţa pe
care activităţile extraşcolare o au în formarea elevilor. Astfel,
necesitatea organizării de spectacole la Căminul Cultural
este evidentă. Din păcate, trupele de teatru care au venit în
Cudalbi în ultima perioadă au prezentat publicului specta-
cole ce au lăsat de dorit sub aspect calitativ-artistic.
Din proiectele propuse am putea aminti: reabilitarea
bazei sportive a şcolii şi E.D.C.L – un program ce urmăreşte
iniţierea tinerilor elevi în tainele informaticii.
Elevii şcolii nr. 1 din Cudalbi au participat cu succes la
Festivalul Internaţional de desen din Japonia, obţinând
locurile II şi III. De asemenea, ei au participat şi la o expo-
ziţie din Austria organizată de Centrul Cultural Român.
Acesta este motivul pentru care orele opţionale ce se fac în
cadrul şcolii sunt axate pe grafică şi pictură.
Comănescu Gheorghe este preot în una din cele patru
parohii ale comunei Cudalbi. Am remarcat că implicarea
Bisericii în viaţa tinerilor se face şi prin intermediul şcolii,
preoţii predând în cadrul acesteia. Preotul s-a dovedit un bun
cunoscător al obiceiurilor din Cudalbi, domnia sa furnizân-
du-ne informaţii importante cu privire la obiceiurile de iarnă
din comună.
În Cudalbi există oameni ce pun alături de minte, mult
suflet în tot ceea ce fac. Am avut ocazia în timpul petrecut
alături de ei să descoperim oameni ce mai cred încă în
valorile tradiţionale ale satului românesc şi care vor contin-
ua a le susţine.
Sorin STOICA
dunarea de jos
5 eseu centrul cultural dunarea de jos
Episcopul cere să se facă cercetări discrete. Tommaso Campanella Salviati, Sagredo,
În martie 1615 Caccini se deplasează din nou la părintele Raffaello Visconti şi alţii.
Roma şi cere Sfântului Oficiu ca Galilei să fie pus Lucrarea este analizată de o comisie de
sub acuzare. Acuzaţiile se referă la afirmaţii experţi teologi în septembrie 1632, care
neconforme cu doctrina catolică şi anume că ajunge la concluzia că dialogul pledează
pământul se mişcă şi soarele stă pe loc, că, potri- în favoarea teoriei copernicane. Drept
vit relatărilor preotului Ximenez, adepţii lui urmare, pe 23 septembrie congregaţia
Galilei susţin că Dumnezeu nu e substanţă, ci Sfântului Oficiu porunceşte ca Galilei să
cantitate neesenţială; că El este o fiinţă senzitivă se prezinte înaintea comisarului general al
dotată cu organe de simţ; că minunile atribuite Sfântului Oficiu. Datorită unor probleme
sfinţilor nu sunt minuni adevărate. de sănătate Galilei nu s-a putut prezenta la
Sfântul Oficiu ordonă Inchizitorului de data solicitată, însă este chemat a doua
Florenţa să audieze pe Fernando Ximenez şi pe oară. Ameninţat că va fi “încarcerat şi fe-
Gioanozzo Attavanti, indicaţi ca martori de recat în lanţuri” Galilei nu mai are de ales,
Caccini. Primul susţine acuzaţiile aduse, însă cel mai cu seamă că protectorul său
de-al doilea declară că nu l-a auzit niciodată Ferdinand al II-lea de Medici, înfricoşat
spunând lucruri potrivnice sfintei scripturi ori la rându-i de inchiziţie, îl îndeamnă şi el
credinţei catolice. Ambasadorul Guicciardini, să se supună neîndurătoarei instanţe
mereu vigilent şi bine informat, raportează şefilor ecleziastice.
săi din Florenţa că Galilei se află în primejdie la La 13 februarie 1633 savantul ajunge
Roma deoarece “există călugări şi alţi inşi care-l la Roma . Ambasadorul toscan află de la
urmăresc şi-l prigonesc şi ar putea să devină papă că Galilei urmează a fi judecat de
obiect, el şi alţii, de mari intrigi”. inchiziţie şi cere să se arate indulgent faţă
În 25 februarie 1616 congregaţia generală a
Sfântului Oficiu, la care a participat şi Papa Paul
al V-lea, a hotărât să-l cheme pe Galilei pentru
Eppur si muove (II) de învăţatul florentin dar papa îi sugerează
să nu intervină în schimbarea hotărârii
inchiziţiei.
a-i pune în vedere să renunţe la teoria heliocen- În primăvara anului 1633 lui Galilei
trică, iar “dacă ar refuza să dea ascultare, părin- i se comunică factorii acuzării: intoleranţa
tele comisar al inchiziţiei să-i poruncească în faţa dogmatică a bisericii catolice, înăsprită de
notarului şi a martorilor că are a se abţine cu ofensiva contra reformei; pizma cărtura-
desăvârşire să predea sau să apere atare doctrină rilor peripatetici; ura călugărilor iezuiţi
şi părere sau să trateze despre ea; iar apoi, dacă visând la împlinirea idealului preconizat
n-ar consimţi, să fie întemniţat”. În ziua urmă- de întemeietorul ordinului, Ignatiu de
toare cardinalul Bellarmino îl avertizează pe Loyola: “Să gândim şi să vorbim toţi în
Galilei care a acceptat tot ceea ce i s-a cerut. acelaşi fel!” Inchiziţia trebuia să vor-
Pe marginea disputei stârnite de teoria bească cu orice preţ că autorul fusese de
copernicană a intervenit şi congregaţia indexului, rea credinţă şi trebuia pedepsit aspru.
care în şedinţa din 3 martie a decis ca lucrările lui În dimineaţa zilei de 12 aprilie 1633
Copernic şi Diego de Zuniga să fie suspendate, (împlinise 69 de ani), comisarul general al
iar cartea lui Foscarini să fie condamnată şi Sfântului Oficiu Vincenzo Macolani, a
interzisă. început interogatoriul cu întrebarea dacă
Lucrările lui Galilei, inclusiv cea net coper- învinuitul bănuieşte de ce i-a poruncit
nicană despre petele solare, nici măcar nu sunt Inchiziţia să vină la Roma. Galilei îi
pomenite. Evitarea de către cenzură a cărţilor răspunde direct: “Pentru a da socoteală de
galineene, în pofida faptului că în şedinţa din 25 cartea mea tipărită de curând”. I se aduce
noiembrie 1615 Sfântul Oficiu hotărâse ca ele să învinovăţirea de a susţine idei contrare
fie analizate din punctul de vedere al dreptei dogmelor pe care Inchiziţia le apără.
credinţe, evitarea ar putea să pară inexpli-cabilă Savantul îşi dă seama că îi este pregătită
dacă n-am şti că Papa, cunoscând înalta protecţie arderea pe rug, aşa cum se întâmplase cu
de care se bucura învăţatul, avea tot interesul Girodano Bruno şi acceptă tranzacţia su-
să-şi păstreze bunele relaţii cu marele duce de gerată chiar de Sfântul Oficiu: în ultimul
Toscana. Că Vaticanul ţinea cu tot dinadinsul interogatoriu din 21 iunie 1633, întrebat
să-l menajeze pe bătrânul protejat al Medicilor o dacă mai are ceva de mărturisit, inculpa-
atestă şi împrejurarea că la scurt timp după tul răspunde hotărât: “Nu”. Întrebat dacă
blamarea teoriei copernicane, Papa îl primeşte pe Galilei într-o audienţă particulară, arătân- susţine că soarele se află în centrul lumii, iar pământul se învârteşte în jurul soarelui şi al axei
du-se plin de bunăvoinţă şi asigurându-l că nu i se va întâmpla nimic. sale, Galilei răspunde că înainte de a i se comunica preceptul prohibitiv de către congregaţia
Savantul, pentru o perioadă, nu se mai implică direct în dezbateri. Lasă timpul să se Indexului, a vut o atitudine indiferentă şi a considerat discutabile ambele teorii în dispută…
scurgă sperând că se va ivi ocazia recunoaşterii adevărului. Îşi petrece vremea cu prietenii dar după ce i s-a comunicat preceptul prohibitiv “a încetat în mine orice ambiguitate şi am
dar nu neglijează cercetările ştiinţifice. Evenimentele noi vin să reînalţe speranţele savantu- considerat, cum consideră încă drept foarte adevărată şi neîndoielnică părerea lui Ptolemeu,
lui în libertatea de gândire, în propagarea ideilor ştiinţifice fără îngrădiri. În scaunul papal e adică stabilirea pământului şi mişcarea Soarelui”. Întrebat în legătură cu ideile din Dialog ,
înălţat cardinalul Maffeo Barberini sub numele de Papa Urban al VIII-lea, florentin de stăruie în declaraţia făcută: “Nu susţin şi nu am susţinut această părere a lui Copernic după
origine, membru al Academiei dei Linesi, avea reputaţia unui iubitor al ştiinţelor şi artelor, ce mi s-a impus prin precept să renunţ la ea; de altfel mă aflu aici în mâinile dvs, faceţi ce
a unui umanist cu vederi largi, receptiv la ideile noi în mai toate domeniile. Faţă de Galilei vă place”.
avusese în mai multe împrejurări simpatie şi preţuire. S-a declarat de partea sa cu prilejul Ameninţat că va fi supus torturii, el le declară: “Mă aflu aici pentru a mă supune; aşa
disputei ştiinţifice despre plutirea corpurilor, îi luase apărarea în 1616 în prima confruntare cum am spus nu am susţinut această părere după ce s-a dat devretul”. La ultimul interoga-
cu inchiziţia romană, iar în 1620 îi închinase lucrarea Adulare vătămătoare, însoţită de o toriu savantul nu-şi modifică declaraţia, insă sentinţa era deja redactată şi se putea trece la
dedicaţie măgulitoare la adresa meritelor savantului. Pentru Galilei, gândeau prietenii, noul pronunţarea ei în şedinţă publică.
suveran pontif oferea şansa nesperată a înfăptuirii acelui opus magnum pe care-l aşteptau de În dimineaţa zilei de 22 iunie 1633 savantul e urcat pe măgar şi dus în sala mare a
la el dar şi de această dată constata cu mâhnire că speranţele îi sunt înşelate. Autoritarul papă mănăstirii dominicane Santa Maria sopra Minerva din inima Romei spre a asculta sentinţa
Urban al VIII-lea de-acum nu mai era îndatoritorul cardinal de odinioară. Imperativele şi de condamnare. A fost osândit la întemniţare formală în Sfântul Oficiu stabilindu-se de a fi
servituţile funcţiei pontificale îşi spuneau cuvântul. Galilei nu a înţeles că puterea îi urmărită respectarea regulilor de pennitenţă şi să nu aibă voie să discute cu prietenii sau
perverteşte sau le exacerbează cusururile latente, putând aduce la lumină tiranul ascuns până persoane străine şi să abjure dialogul pe care-l scrisese înainte de condamnare. Măsurile de
atunci în spatele unei măştide perfectă omenitate. Instalat în scaunul pontifical, Urban condamnare împotriva savantului au fost dublate de acţiuni de publicitate în jurul sentinţei
al VIII-lea îşi arată adevărata faţă de om orgolios, irascibil şi abuziv. Se consideră date spre a se lua la cunoştinţă că ideile lui nu mai pot fi predate în universităţi sau
omnipotent şi se crede omniscient. Deciziile cele mai importante le Ia de unul singur popularizate mulţimii. Se îmbolnăveşte grav, îşi pierde vederea rămânând orb dar nu li s-a
fără să se consulte cu Colegiul Sacru. Îşi desconsideră predecesorii afirmând că hotărârea permis medicilor să-l trateze. În reflecţiile sale cenzurate şi urmărite îndeaproape se pare că
unui Papă în viaţă preţuieşte mai mult decât deciziile a o sută de papi dispăruţi. În cele şase a făcut afirmaţia care-I susţine convingerile ştiinţifice “Epour si muove”. Împlinise 80 de ani
convorbiri cu el, Galilei încearcă zadarnic să-l convingă de necesitatea autonomiei ştiinţei în când în dimineaţa de 8 ianuarie 1642 la orele 4 Galilei se stinse din viaţă. Plâns de savanţii
raport cu credinţa, se străduieşte fără succes să înlăture interdicţiile decretate în privinţa lumii, Galilei a rămas în memoria omenirii prin ceea ce a scris şi a inventat. Deşi descope-
teoriei copernicane. ririle sale se foloseau pe scară largă sau li se aduceau perfecţionări, abia în 1822 congregaţia
Galilei intervine prin alţi prieteni şi cunoscuţi pe lângă Papa urban al VIII-lea însă fără Sfântului Oficiu a hotărât să ridice opreliştea de a se publica scrieri despre mişcarea
succes. Din 1624 începe să scrie cartea Dialog despre cele două sisteme principale ale pământului şi imobilităţii soarelui şi drept urmare să fie eliminate din index cărţi de mare
lumii, cel ptolemeic şi cel copernican text încheiat în 1629. Era un manifest de propagandă valoare ştiinţifică precum ale lui Copernic, Kepler şi Galilei.
a teoriei lui Copernic împotriva lui Ptolemeu. Lucrarea este aprobată de personalităţi ca Ion DANILESCU

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos trimbulinzii.ro 6

Scrisoare de rămas bun Daniel Lucian ADAM

G a b r i e l G a rc i a M a rq u e z Imnul celor trei pescãrusi
S-a îmbolnăvit de cancer şi, hotărându-se să se retragă din viaţa publică, transmite tuturor prietenilor din
întreaga lume o scrisoare, prin intermediul Internetului, intitulată “The Puppet” (Păpuşa). Gabriel Garcia Marquez a Nu îţi voi scrie un vers
obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982 şi este autorul celebrului roman “Un veac de singurătate”. Aşa cum te aştepţi,
O scrisoare devastatoare despre cum să învăţăm să murim în zilele când am putea să iubim, să ne bucurăm de cele Îţi voi picta pe gene
“60 de secunde de lumină ale unui minut”. Imnul celor trei pescăruşi
E destul de dificil să scrii despre un geniu pe care creaţia cosmică doar din când în când îl săvârşeşte în rândurile Cu buzele deschise către mare
speţei umane şi, înrobită afectivităţii fără limită, m-am gândit să dau glas doar câtorva cuvinte care oricum nu vor
reuşi să cuprindă tot ceea ce simt. Şi din fiecare palmă
Afară. Peisaj imaculat. Promoroacă. Cuvintele care înfioară. Umerii care tresar. Condeiul se preschimbă în deget Îţi voi culege câte un cântec
de copil care arată lumea. Oameni zgribuliţi, preocupaţi de neliniştile lor, de frigul de-afară şi dinăuntru, de treburile
Pentru fiecare noapte
zilnice. Oamenii nu au aflat de rana sufletului lor.
Cu gust de stâncă
florina
Şi de sare
“Dacã Dumnezeu ar uita pentru o clipã cã nu sunt decât o Pãpuºã de cârpã ºi mi-ar oferi în dar o bucãþicã de
viaþã, probabil cã n-aº spune tot ce gândesc, deºi în definitiv aº putea sã gândesc tot ce spun. Aº da valoare lucrurilor
Asa voi face
mãrunte, dar nu pentru ce valoreazã ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnificã. Aº dormi mai puþin ºi aº încerca sã
Îţi voi purta copiii în spate
visez mai mult, de-abia acum înþeleg cã pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem ºaizeci de secunde de luminã.
Atâta timp cât pietrele uscate
Aº merge în timp ce alþii ar sta pe loc, aº rãmâne treaz în timp ce toþi ceilalþi ar dormi. Aº asculta în timp ce alþii ar vorbi
Vor creşte tot din pământ
ºi, doamne, cum m-aº bucura de savoarea unei îngheþate de ciocolatã! Dacã
Şi vor înflori
Dumnezeu m-ar omeni cu o fãrâmã de viaþã, m-ar împinge de la spate în bãtaia Iar îngerii se vor trezi
soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci ºi sufletul. Plângând
Doamne, dacã eu aº avea o inimã, mi-aº scrie ura pe un cub de gheaþã ºi aº aºtepta La uşa ta…
ca soarele sã-l topeascã. Aº picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Aşa voi face
Benedetti si o serenadã de Serrat pe care aº oferi-o Lunii. Aº uda trandafirii cu lacrimile Voi face
mele ca sã pot simþi durerea spinilor ºi sãrutul de culoarea cãrnii al petalelor proaspete. Din pielea flăcării cojoace
Doamne, dacã aº putea primi o fãrâmã de viaþã... N-aº lãsa sã treacã nici mãcar o zi
fãrã sã le spun oamenilor ce iubesc, cã îi iubesc. Aº convinge fiecare femeie ºi fiecare
bãrbat cã la ei þin cel mai mult ºi aº trãi îndrãgostit de iubire. Barbatilor le-aº dovedi cât Lângã o fatã
de mult greºesc atunci când cred cã nu trebuie sã se mai îndrãgosteascã atunci când Nervi de fum în odăi pline
îmbãtrânesc, fãrã sã ºtie cã ei îmbãtrânesc tocmai pentru cã înceteazã a se mai îndrãgosti. Unui copil i-aº face cadou o De chipuri cioplite
pereche de aripi, dar l-aº lãsa sã înveþe singur a zbura. Pe cei bãtrâni i-aº învãþa cã moartea nu vine o datã cu vârsta, ci Din picioare de scaun,
o datã cu uitarea. În fond, ºi eu am învãþat de la oameni atâtea lucruri… Am învãþat cã toatã lumea vrea sã trãiascã pe Din gâturi de sticle
vârful unui munte,fãrã sã ºtie cã adevãrata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învãþat cã ori de
câte ori un nou nãscut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oarã, degetul mare al tatãlui sãu, îl þine strâns pentru Odăi pline
totdeauna. Am învãþat cã doar un om are dreptul sã se mire când vede un om cãzut, dar de fapt ar trebui sã întindã mâna În care gândul se înghesuie
sã-l ajute sã se ridice. Sunt o mulþime de alte lucruri pe care aº putea sã le învãþ de la voi, deºi,realmente, multe nu îmi În sandalele
mai vor servi la nimic, fiindcã atunci când mã vor pune la pãstrare în acea cutie eu voi fi murit deja”. Nulităţii

Valeriu VALEGVI peisaj

acea picătură care răvăşeşte
storurile trase ale unei ploi de
toamnă
desăvârşeşte noi doi şi împotrivă-ne
tumult continuu suflând crivăţul urărilor de bine
Inima-mi s-a-nfrăgezit dintr-un pumn de cremene
să semene umbletul
Şoapta laptelui să semene
Din coasta mamei înceta-va? să-ntremeze un pui de ziuă cât umblet de îngeri
pe retina-mi cuminte!
Atâta susur din făptura-i acea picătură împărţită-n două de
Şlefuită de lumină suflete pereche Asurzesc şi-mi împleticesc
mi-a fost dat s-aud Gândul ce nu-l ştie nici somnul
încât inima s-a-nfrăgezit
Şi iar mă trezesc buimac
o părere dintr-o clipă, o Dintr-o veselie a luminilor
adiere dintr-un orizont După măsura iernii croit
jurnal
cu miezii de nucă topindu-se pe Scapi o lacrimă rece
prea mult rămâi lângă plantonul limbă Pe fruntea-mi turmentată
în alertă cu iedera încolăcindu-se obraznic Şi te pierzi în mulţime
alintat de înserări pe trupul înceţoşat de vise
adesea nu-ţi dau mai mult de o părere
ţi se-nvârte capul de urâtul din
A strigare
dintr-o clipă
hău de o adiere dintr-un orizont Se făcea a strigare-n încheieturile
un aer tămâiat de Anotimp mele
învăluie clipa Însufleţite contrarii se aprindeau
arde acest colţ noi doi O boare de muguri apropia cerul început de an, sfârşit de lună. ne vedem în
de noi
mocnit ultima joi la “trimbulinzii.ro” ca să aflăm ce,
o rază de lună va apropia un Rămâneau în urmă erorile din
noi doi şi între noi unde, când şi cum. şi de ce.
orizont de altul rod
fâşâitul de aripi al clipelor
Mă vindeam pe-o mângâiere.
noi doi şi peste noi
e-mail: trimbulinzii@yahoo.com

anul II , nr. 11, ianuarie 2003 dunarea de jos

7 litere centrul cultural dunarea de jos

D a că a r f i t ră i t E M I N E S C U . . .
Anchetă din 1929 moderniştii şi futuriştii din
Dacă ar fi trăit Eminescu… babilonia noastră literară.
- Care credeţi că ar fi fost situaţia lui literară, socială, azi? Situaţia socială?
Credeţi că biografia cunoscută a influenţat în vreun fel simpatia de care se Negreşit inferioară a unui
bucură? şef electoral de culoare sau

Octavian Goga: “Prestigiul artistic al superbului

descălecător de limbă şi ideologie românească n-ar fi fost
ştirbit. Ar fi dus aceeaşi viaţă de zbucium, ca şi Slavici,
Caragiale şi Ion Gorun, veşnic în goana unei remuneraţii
omeneşti, jinduind o poiană de retragere, departe în aerul
curat al codrilor singuratici, gândului şi visării. Nu este
exclus să fi făcut politică naţională. a unui deputat cu demisia în alb”.
Nici o influenţă. Ar fi rămas acelaşi poet mare”.
Ion Minulescu: “Dacă ar fi trăit Eminescu? Ar fi fost
Camil Petrescu: “Ar fi scos piese de teatru (vezi un pensionar al statului, dezgustat deopotrivă şi de viaţă şi
Bogdan Dragoş) şi ar fi fost înjurat de critica dramatică. Ar fi de literatură, fiindcă şi-ar fi dat seama că scriitorii, oricine
înaintat petiţie la Minister, colegilor săi întru poezie, ajunşi ar fi ei, - mari sau mici – sfârşesc la fel: enervează pe cei
secretari generali. de o vârstă cu ei şi amuză pe cei mai tineri ca ei.
Poezia lui adevărată nici azi nu e “simpatizată”. Cred că sfârşitul lui tragic şi popularizarea unicei lui
Pictură de Traian Mocanu, Iaşi aventuri sentimentale au contribuit, mai mult decât
valoarea operei sale literare, la simpatia publică continuă
Eminescu e un mare să se bucure ca un adevărat erou de legendă naţională”.
necunoscut, un greşit
înţeles…” Şerban Cioculescu : “Moartea l-a pus pe Eminescu în rândul oamenilor
aşezaţi, apoi în rândul geniilor. De ce să-l presupunem încă în viaţă, trăind în
George Bacovia: “Ar marginea societăţii, defăimat de duşmani şi devalorizat de tovarăşii săi literari.
fi cerşit o sinecură. O operă de geniu prematur şi o viaţă exlex n-au decât de câştigat de la o
N-a avut nici o moarte timpurie.
influenţă…” Eminescu a profitat postum de pe urma vieţii sale tragice. Burghezia trebuie
întâi să se înduioşeze, apoi să înţeleagă, admiţând că înţelege vreodată ceva. O viaţă
Corneliu Moldovanu: tragică e cea mai bună carte de vizită pentru posteritate”.
“Situaţia literară? Ar fi fost (Fragment din vol. “Vârful-nalt al piramidei” apărut la Editura Pontos,
discutată şi contestată de Chişinău 2001)

temporală deosebită în mod semnificativ de să le citim ca pe nişte exerciţii de futurologie

SF-ul şi romanul istoric clasic
Georg Lukacs, în ROMANUL
ISTORIC (1955) apreciază că istoria a fost
inventată de Revoluţia Franceză, şi de
războaiele napoleonice care i-au urmat, în
sensul că, în cursul acestor evenimente,
istoria a devenit pentru prima dată o
experienţă a maselor populare şi, tot pentru
prima dată, schimbarea istorică a intervenit
direct în viaţa oamenilor de rând:
Abia revoluţia franceză, războaiele
purtate de revoluţie, ascensiunea şi
prăbuşirea lui Napoleon au făcut din istorie o
trăire a maselor, şi anume la o dimensiune
europeană. În cursul deceniilor dintre 1789
şi 1814, toate popoarele Europei trăiesc mai
multe răsturnări decât altădată în secole
întregi. Iar ritmul conferă acestor răsturnări
un caracter calitativ deosebit, spulberă
pentru mase impresia de “fenomen natural”,
face caracterul istoric al răsturnărilor mult
mai vizibil decât se întâmplă de obicei când
e vorba de cazuri izolate.
Când asemenea trăiri se conjugă cu
cunoaşterea faptului că răsturnări similare
se petrec pretutindeni, în toată lumea,
sentimentul că există o istorie, că această
istorie este un proces neîntrerupt de
transformări şi că, în sfârşit, această istorie
intervine nemijlocit în viaţa fiecărui
ins, se intensifică neapărat într-un
mod extraordinar. (1)
Pătrunderea maselor populare în istorie
a dus la pătrunderea istoriei în literatură (2),
cu precădere în roman. De aceea nu este de
mirare că WAVERLEY al lui Walter Scott a
apărut în 1814, inaugurând astfel tradiţia
romanului istoric (3). Patru ani mai târziu,
Mary Shelley a publicat FRANKENSTEIN,
primul roman SF.
Pentru Lukacs, Scott este primul
romancier care vede istoria ca o dialectică a
diferenţei şi a identităţii, a schimbării şi a
continuităţii (4). El portretizează societatea
trecutului cu un ochi critic, deplin conştient
de distanţa socială şi temporală care o
desparte de societatea în care îşi concepe
romanul dar şi de forţele istorice care leagă
cele două epoci într-un continuum social,
economic, politic şi cultural.
În mod similar, Mary Shelley anunţă
căderea în desuet a clasicei poveşti de
călătorie şi înlocuirea ei cu o naraţiune de tip
nou. Când căpitanul Walton, care la început
pare a fi protagonistul romanului, îl ia la
bordul corăbiei sale pe Victor Frankenstein,
asistăm, de fapt, la intrarea naraţiunii în SF şi
la un schimb de roluri între două personaje
de aceeaşi extracţie faustiană, dar diferite ca
orientare. Walton este un explorator
al spaţiului, neproblematic, un descoperitor
al zonelor încă inccesibile ale planetei. Pe de
altă parte, Frankestein nu este preocupat
să forţeze limitele spaţiului ci pe cele
ale timpului.
Cu toate că romanul lui Shelley este
plasat într-un prezent alternativ şi un trecut
recent, cadrul temporal sugerează că experi-
mentul lui Frankenstein poate reuşi în viitor,
transformând prezentul aparent al naraţiunii
într-un viitor potenţial, iar prezentul empiric
al cititorului într-un trecut potenţial şi istori-
cizat. Astfel viitorul proiectat de autoare este
diferit de prezentul empiric dar se situează în
prelungirea acestuia.
Provenite din aceeaşi matrice istorică,
romanul istoric şi SF-ul pun faţă în faţă
prezentul empiric al cititorului, ca şi pe cel
al producerii textului, cu o alternativă
prezentul cititorului dar care rămâne în
limitele logicii. În cazul romanului istoric,
alternativa temporală este localizată într-un
trecut cognoscibil şi, de cele mai multe ori,
naţional, ceea ce creează impresia că
romanul, în liniile sale generale, este scris
înainte chiar de a începe. Rezultatul revoltei
iacobite din 1745 este cunoscut cititorului
înainte ca acesta să înceapă lectura romanu-
lui WAVERLEY. De asemenea, acţiunea
romannului istoric este plasată de obicei în
apropierea unor formaţiuni sociale arhaice
ca, de pildă, cea a locuitorilor din regiunile
muntoase ale Scoţiei, în acelaşi roman de
Walter Scott.
În consecinţă, rolul înstrăinării este
limitat în romanul istoric, pe când în SF, un
gen orientat mai mult spre viitor, înstrăinarea
cognitivă ocupă locul central. Viitorul
potenţial, determinat din punct de vedere
istoric cel puţin prin efectul său în plan
literar, este în general internaţional, vizând
întreaga planetă sau întregul univers.
Futurismul SF-ului nu trebuie însă
confundat cu prognozarea propriu-zisă a
viitorului real. Este adevărat, predicţiile
multor autori de SF cu pregătire ştiinţifică
sau tehnică s-au adeverit (submarinul lui
Jules Verne, tancul lui H. G. Wells, satelitul
de comunicaţii al lui Arthur C. Clarke) dar
astfel de detalii sunt, în cel mai bun caz,
marginale SF-ului ca gen literar. Viitorul este
crucial pentru SF nu ca tabel cronologic, ci
ca un loc al alterităţii, radical deosebite de
status quo-ul cunoscut, care devine astfel
ipostaza înstrăinată şi istoricizată a trecutului
concret al viitorului potenţial. (5) Marile
distopii ale SF-ului modern – romanele NOI,
de Evgheni Zamiatin, BRAVA LUME
NOUĂ, de Aldous Huxley, 1984, de George
Orwell – îşi pierd din impact dacă încercăm
şi nu ca pe exemple de înstrăinare cognitivă
ale unor tendinţe reale din societatea
sovietică sau cea anglo-americană.
Cu toate că romanul istoric şi SF-ul au
apărut aproape simultan, în momentul în
care Jules Verne şi H. G. Wells stabileau cele
două direcţii de dezvoltare ale SF-ului.
Europa lăsase deja în urmă revoluţiile de la
1848, o perioadă postrevoluţionară pe care
Lukacs o asociază cu declinul realismului
istoric (6) şi apariţia romanului pseudo-
istoric. Acest nou tip de roman, decadent,
susţine criticul, fetişizează exotismul trecu-
tului şi neglijează problema specificităţii şi
a diferenţei istorice, refuzând cititorului
cunoaşterea istoriei adevărate.
Mai puţin ancorat în trecut şi bucurân-
du-se de o anumită autonomie, SF-ul nu a
urmat aceeaşi cale, dimpotrivă, şi-a
dezvoltat conştiinţa istorică şi a continuat să
abordeze problema istoricităţii fără balastul
ideologic al romancierilor de după 1848.
Privind spre viitor, SF-ul şi-a păstrat o
viziune clară, critică, în termeni dialectici,
asupra întregii evoluţii a societăţii umane.
Note:
1.Georg Lukacs. ROMANUL
ISTORIC (2 vol), vol I, Editura Minerva,
Bucureşti, 1978, pp. 27 – 8
2.Carl Freedman. CRITICAL
THEORY AND SCIENCE FICTION,
Wesleyan University Press, Hanover and
London, 2000, p. 48
3.Georg Lukacs, op. Cit. , vol I, p. 21
4.Ibid, p. 75
5.Fredric Jameson. Progress Versus
Utopia: or, Can We Imagine the Future? În
Science-Fiction Studies, No. 9, 1982, p. 152
6.Georg Lukacs, op.cit., vol 2, p. 9
Petru IAMANDI

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos cuvant si suflet 8

Festivalul de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou “Tudor Pamfile”,

ediţia a XIII-a, decembrie 2002
(continuare din pag 3) Grupul de colindători din Bereşti:
Colind de la Piscu “Am venit cu câteva colinde şi teatru popular: Damele
La dalbina mănăstire, ler, Doamne, ler şi Irozii. În anii trecuţi nu s-a mai prezentat prima variantă de
Sunt nouă preoţi bătrâni, teatru popular; de data asta avem un text mai bogat. Copiii
Sunt şi nouă dăscălaşi, ler, Doamne, ler s-au străduit şi au căutat în satele din jur. Ei fac şi muncă de
Dar un preot mai bătrân, cercetare şi mă ajută ori de câte ori plecăm şi scormonim
Mai bătrân şi mai blajin, ler, Doamne, ler după aceste bogăţii. În desfăşurarea Damelor, un băiat se
Dimineaţa se sculă îmbracă în femeie şi mai sunt trei martori. Femeia, în
Pe ochi negri se spălară, ler, Doamne, ler genunchi, este certată de bărbat care-i spune: “- Ceri, muiere,
La icoană se închinară. că te tai!”; “- Nu mă duc şi nu mă duc, pân’ nu-mi dai un ban
La icoană se închinară ler, Doamne, ler bătut. Ban bătut ca soarele, să-ţi ardă picioarele”.
Carte-a-n mână şi-o luă Textele sunt autentice; avem un colind cules din satul
La sfânta rugă plecară, ler, Doamne, ler Pleşa pe care nu l-am mai întâlnit la nimeni. Pe 26 decembrie
La sfânta rugă plecară vom face un spectacol în localitate, un alai al datinilor şi
Când acolo ajungeară, ler, Doamne, ler obiceiurilor care începe în faţa primăriei şi se continuă la
Picioru-n sară pornea. Casa de Cultură.
Din sară-n clopotnicioară, ler, Doamne, ler
Dă din clopot de trei ori Slobozia Conachi:
Din toacă de nouă ori, ler, Doamne, ler “Anul acesta ne prezentăm cu alai de capre alcătuit din
Ca s-audă tot norodu’ copii de la clasa a II-a până la liceu, un cântăreţ cu fluierul şi
Tot norodu’ peste totu’, ler, Doamne, ler un toboşar. Fetele îşi conduc alaiul şi scot caprele la dans,
Ca să vie să se roage care este mai mult alegoric, iar textul e moştenit din străbuni,
Să le ierte din păcate, ler, Doamne, ler preluat de la bătrânii locului.
Din păcate jumătate…. A consemnat Ion CORDONEANU

Colind de fată S-o sărute s-o mângâie oi lerului Domnului

Colind de tineri însurăţei
Cu gutui şi alămâi
Princel cel princelui cel oi lerului Domnului Buna vreme la fereastră oi lerului Domnului
La boieri ca dumneavoastră. Ici e gazda lui Hristos R: Oi, lerului mărului
Princel verde vişinel
R: Oi, lerului mărului Căci a nins în astă noapte
La creanga de-un visinel oi lerului Domnului
Şi-au crescut doi meri frumoşi Măi nevastă, proastă-mi eşti,
Legăna se clătina
Dar în leagăn cine-mi şade oi lerului Domnului Colind de bătrân La tulpină depărtaţi R: Oi, lerului mărului
Şi mi şedea de-o fată mare La virfu la noua meri oi leroande lerului domnului R: Oi, lerului mărului Proastă-mi eşti sau mi te faci
Fata mare e ……….. oi lerului Domnului lerului domn La vârfuri apropiaţi Nici n-a nins, n-a viforat
Ea nu-mi sade cum se şade Ardea-ş noua lumânări… La tulpina merilor R: Oi, lerului mărului
Şi-mi şedea şi-mi ghindosea oi lerului Domnului Sus îmi arde jos îmi pică R: Oi, lerului mărului Vânt de vară a bătut
De un guler şi de-o batistă Picătura ce-a pict…….. Este-un pat dalb îmbtăcat A bătut şi-a fluştiurat
Batista ea naşei sale oi lerului Domnului Lac de mir mi s-a făcut Cu picior strujit de fag R: Oi, lerului mărului
Gulerul ia voinea ei Lac de mir piriu de vin R: Oi, lerului mărului Flori de măr s-au scuturat
Mă urcai pe un foişor oi lerului Domnului Dar în el cine se scaldă….. Cu scânduri dalbe de brad Peste noi, peste-amândoi
Mă uitai pe un câmp de flori Se scaldă şi Mos Ajun Cearşaf alb îi aşternut R: Oi, lerului mărului
Câmp de flori nunta venea oi lerului Domnului Se scaldă se îmbăie……
R: Oi, lerului mărului Peste mici de grămătici
Pe ………. Să mi-o ea Cu bun mir se miruie
Cu ciucuri până-n pământ Culcă-te ca să dormim
Să mi-o ea şi să mi-o ducă oi lerului Domnului Pirias de al doilea
La alţi fraţi la alţi părinţi Dar în el cine se scaldă… Plăpumioară roşioară R: Oi, lerului mărului
Vin trăsuri împodobite oi lerului Domnului Se scaldă şi Mos Crăciun…. R: Oi, lerului mărului Să dormim, să odihnim
Pentru ………. Sunt gătite Se scaldă se imbăie Şi perină dălbioară De Crăciun să ne trezim
Taci ………….. nu mai plânge oi lerului Domnului Mos……. Se spăla se ………. Dar îm pat cine-I culcat R: Oi, lerului mărului
Nu te duc roabă să-mi fii Şi pe domnul îl lăuda R: Oi, lerului mărului Cu toţi să sărbătorim
Ci te duc doamnă să-mi fii oi lerului Domnului Cu smirna se ungea Ionel este culcat Busuioc verde pe masă
Chelarita banilor Sufletul nu-l mai durea Cu a lui dalbă jupâneasă R: Oi, lerului mărului
Chelarita banilor oi lerului Domnului Buna vreme la fereastră R: Oi, lerului mărului Rămâi, gazdă, sănătoasă!
Stapâna argaţilor La boieri ca dumneavoastră. C-un pahar de vin pe masă
Şi …………… e frumoasă oi lerului Domnului Au băut şi au mâncat Cules din comuna
Şi să-mi fie sănătoasă Culese din folclorul comunei Nămoloasa de dom-
R: Oi, lerului mărului Tudor Vladimirescu
Cu-a ei fraţi cu-a ei părinţi oi lerului Domnului nul Bălan Cornel
Somnu-ndată I-a furat
Şi cu-un flăcău împreună
Ia te scoală, măi bărbate,

anul II , nr. 11, ianuarie 2003 dunarea de jos

9 cuvant si suflet
“A st ăz i f i re a a p e l o r s e s f i nţ eş t e ” – B o b o t e a z a l u m i i
Cunoscut vă este, fraţilor, că la vârsta de 30 de ani de
viaţă tăinuită sfinţită prin munca mâinilor sale şi prin
ascultare, Domnul Iisus vine şi se descoperă lumii la Iordan,
primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Şi două sunt
darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor şi lumii, la
Botezul Său: pe de o parte, un dar de curăţire, de spălare, de
ispăşire, de pocăinţă pentru toate păcatele lumii; iar, pe de
altă parte, un dar de împărtăşire din lumina şi din Sfinţenia
Duhului Sfânt. În scurt, un dar de smerenie şi de ispăşire, pe
de o parte, şi un dar de preamărire şi de ridicare a firii
noastre la lumină şi la sfinţenie, pe de altă parte.
Şi, într-adevăr, pe de o parte, Hristos Domnul se
smereşte la Iordan, că ia asupra Lui păcatele lumii întregi şi
Şi Ioan a mărturisit zicând: Văzut-am Duhul ca pe
un porumbel din cer pogorându-se şi cum a rămas peste
El.
Şi eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu
apă, Acela mi-a zis: Cel peste Care vei vedea Duhul
pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este Cel Ce
botează cu Duh Sfânt.
Şi eu am văzut şi am mărturisit că acesta este Fiul lui
Dumnezeu.
(Ioan 1, 32 - 34)
ale fiecăruia din noi în parte, şi le ispăşeşte prin însuşi faptul
că se smereşte şi primeşte botezul păcătoşilor, El care este
fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e
centrul cultural dunarea de jos
preamărit la Iordan, pentru că, atunci când se deschid
cerurile, descoperim că Domnul Hristos e Dumnezeu – Fiul,
cel venit în trup omenesc, plin de har şi de adevăr, că El
necontenit împarte har şi adevăr celor ce cred într-însul şi
că, astfel, El înnoieşte, preamăreşte şi ridică necontenit firea
noastră la lumina şi la sfinţenia ei cea dintâi.
Cu adevărat, praznic al mântuirii noastre este praznicul
de astăzi. E ca o chemare a Duhului Sfânt să ne curăţim de
fapte şi, totodată, o chemare să ne ridicăm şi să slujim pe
Dumnezeu şi pe oameni, în credinţă şi pe urmele Domnului
nostru Hristos. Înlăuntrul nostru s-a născut, ca o lumină,
dorinţa şi căutarea de a crede şi de a urma pe Domnul.
(din Proloage)

Astăzi, Hristos botezân- Apoi sângele, având pământul întreg drept organism, difuzează
du-Se în repejunile Iorda- şi infuzează, meteorologic şi liturgic, aghiazma, apa primordială, în
nului sfinţeşte firea ome- toate ţesuturile planetei: litosfera, atmosfera, biosfera şi, în sfârşit,
nească cea stricată dintru prin Unul şi acelaşi Duh Sfânt, antroposfera – omenirea întreagă.
început de Adam, părintele Boboteaza recapitulează Creaţia din Facere, sfinţind iarăşi, după
nostru dintâi. Cerurile s-au Potop-botezul primar, - firea apelor care e sângele pământului. Hrana
deschis acum 2000 de ani la vegetală, prin ale cărei tije a urcat apă astfel restaurată, agheazma-
Iordan asupra Domnului baia botezului în Hristos, e ingerată de oameni şi animale deopotrivă,
nostru pentru că Tatăl a voit a sfinţindu-i şi curăţindu-i, odată cu Universul-kosmos (ca la vechii
ne arăta nouă că prin greci), frumuseţea zidită de Sfânta Treime. Lumea devine astfel, după
botez se face începă- chipul foetus-ului în pântele matern-lichid al maicii sale, prunc iarăşi,
tură mântuirii în pântecele matern - lichid al Duhului celui Sfânt, în harul lui Hristos,
neamului ome- mielul jertfit de la întemeierea lumii, din Facere, mielul nevinovat
nesc, cerul care ridică păcatul lumii, după cuvântul Prodromului Ioan.
Împărăţiei Omul, făptură a lui Dumnezeu, în plin act jertfelnic al izbăvirii,
deschizându-se spre unirea cu Hristos infinit, traversând succesual evenimentele –
pentru pruncul ce se creştinează în cristelniţă. Hristos, taină ale mântuirii sale (Întrupare, Botez, Răstignire, Înviere,
intrând în apa Iordanului, sfinţeşte sângele circulant al Înălţare, Liturghie, Îndumnezeire în Har) participă şi el la Creaţie,
Terrei, planeta “pierdută” în spaţiul vast al catedralei Universului care nu s-a încheiat la Facere (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia vol
zidit de El; “Astăzi firea apelor se sfinţeşte”, ne spune slujba II, Capete mistice). El se rezideşte în har, prin voinţa sa omenească,
sfântă a Bobotezei, apa devine matricea primordială pe deasupra întărită de hrana împărtăşaniei din Sfânta Liturghie, având apoi
căreia se purta Duhul Sfânt, Maica Vieţii cereşti şi pământeşti. mintea sa una cu a lui Hristos, Ziditorul său etern. Astfel, în tradiţia
Oamenii – aceste păsări nemaiîntâlnite, cu aripile crescute românească, creştinul stropeşte cosmic-liturgic casa, grădina, via,
înlăuntru – nu mai vor astăzi să înţeleagă miracolul Bobotezei livada, câmpul, saivanele, aria cu apele Duhului Sfânt şi el însuşi,
(aqua baptisare > apă botizo > păboteazo > bobotează, din gospodarul unit cu creaţia sfinţită de la iordan încoace, se sfinţeşte
lexemele protoromânului “botez cu apă”) şi nu mai iau în auzul împreună cu toată familia 8 zile (8 e Ziua împărăţiei, după cele 7 zile
lor cuvântul sfânt şi înfricoşat “Acesta este Fiul Meu cel iubit”, prin care Tatăl ni-L introduce ale creaţiei pământeşti) ca împărtăşanie sfântă, deci ca înviere, luînd aghiazmă mare până la
nouă, făpturilor Lui, de o condiţie atât de fragilă în trupuri, pe Fiul Său cel Unul-Născut, spre odovania liturgică a praznicului Bobotezei. Ajunul, semnificativ, prin tradiţie se ţine cu post
a face cunoştinţă cu Ziditorul. negru, e pregătire, aşteptare febrilă, după chipul neantului de dinainte de Facere, fără - de –
Hristos Creatorul e, la Bobotează, oxigenul cu care sângele Terrei, începând de la Iordan chip. Boboteaza e Praznicul, Lumina Sărbătorii Creaţiei, al din-nou-creaţiei, care e mai mult
şi extinzându-se spaţio-temporal în tot Universul, până la sfârşitul timpului, până la sfârşitul decât cea din dintâi, căci e şi Arătarea Împărăţiei în Hristos, Epifania Dumnezeieştii Treimi.
spaţiului, se uneşte în plămânii creştinătăţii ortodoxia şi catolicismul, ultimul uşor gripat, dar
funcţional, încă şi respirăm aerul azonat al Împărăţiei. Cătălin CIOBANU

Soborul Sfântului Prooroc, Mergătorului

înainte şi Botezătorului Ioan
La mare cinste este Sfântul Ioan Botezătorul în
sufletele dreptmăritorilor creştini, motiv pentru care
Ortodoxia i-a aşezat zi de prăznuire şi preamărire
la 7 ianuarie, după Botezul Domnului. Ioan este cel
care, botezând pe Mântuitorul în Iordan, a descoperit
cel dintâi lumii că Iisus este Hristosul, Marele trimis
al lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan este Prooroc şi Înaintemergător al
Domnului, fiind pecetluit cu această misiune încă de la
naşterea lui minunată. Prin aceasta el poate fi luat de
model de către orice tânăr de azi care caută mântuirea:
Tradiţia mărturiseşte că încă din copilărie el a mers în
pustie, pentru ca mai târziu să propovăduiască pocăinţa
la Iordan. Câţi dintre tinerii de astăzi iubesc pocăinţa şi
înfrânarea, aceia pot descoperi în chipul lui Ioan din
icoană un model de viaţă virtuoasă pusă în slujba
Domnului. “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia
cerurilor.” Acesta este mesajul central al predicii lui
Ioan, prin care el îi cheamă pe oameni la schimbarea
vieţii – şi această schimbare trebuie să se petreacă în
orice clipă, la împăcare cu Dumnezeu – prin părăsirea
vieţii păcătoase, pentru a primi viaţa cea nouă, altoită
pe seva sfinţeniei lui Dumnezeu.
Ioan îşi alege ca loc de propovăduire pustia –
astfel, oamenii ies în pustia pământească, pentru a
descoperi pustia sufletească şi conştientizează necesi-
tatea umplerii de harului dumnezeiesc. De aceea
Proorocul spune despre sine că este glasul celui ce
strigă în pustie: “Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui.”
Neîndurător cu păcatul şi nedreptatea, aspru în
cuvânt cu oamenii, dar şi mai aspru cu sine, Sfântul
Ioan Botezătorul recunoaşte, spre deosebire de noi, cei
de astăzi care ori hulim, ori suntem indiferenţi, că nu
este vrednic să-I dezlege cureaua încălţămintelor lui
Mesia. Mântuitorul Însuşi îl cinsteşte pe Ioan ca pe
un adevărat Prooroc al Domnului, căci “între cei
născuţi din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decât
Ioan Botezătorul.”
Astăzi prăznuim ceasul când Ioan înţelege că cel
pe care-L botează în Iordan este “Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridică păcatele lumii.” Acum slujirea lui Ioan
faţă de Hristos se schimbă, el dăruindu-se
Mântuitorului până la jertfă. Doi dintre ucenicii lui sunt
îndemnaţi să-L urmeze pe Iisus, iar zguduitoarea
mărturie a smereniei o face atunci când le răspunde
ucenicilor: “un om nu poate să ia nimic, dacă nu-i este
dat de sus. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi.
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”.
Ion CORDONEANU

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos
Pagini din istoria unui sat gălăţean BUCIUMENI – “sat la margine de codru”
Chemarea generalului Ion Manolescu, lansată în 1917
de pe frontul ce apăra Moldova şi implicit ţara întreagă,
împotriva invadatorilor teutoni, a prins viaţă şi în
Buciumenii Tecuciului, prin strădania autodidactului
Tudurache Angheluţă, care a înfiinţat în 1924 Casa
Naţională “Vasile T. Dimitrescu”, în cadrul căreia a prezen-
tat, cu ajutorul flăcăilor şi fetelor din sat, iar în timpul
vacanţelor şi cu sprijinul elevilor plecaţi la şcoli secundare şi
al studenţilor, numeroase serbări atât în satul natal cât şi în
comunele învecinate: Nicoreşti, Poiana, Ţepu, Brăhăşeşti şi
mai departe la Matca şi Corod. Programele erau formate din
piese de teatru, dansuri, coruri, reccitări… deschiderea ser-
bării fiind făcută printr-o conferinţă de popularizare a
cunoştinţelor agricole, sanitare şi economice. Cu ocazia
Sfintelor Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou era organi-
zat în fiecare an pomul de Crăciun, moşul îmbrăcat în
costum roşu, având barba albă până la brâu era interpretat de
unul din studenţii aflaţi în marile centre universitare ale ţării
– Bucureşti, Iaşi, Cluj. Prin grija lui Constantin Ifrim, fiu al
satului, ajuns director al căminelor culturale din ţară şi cu
sprijinul sociologului Dimitrie Gusti, în verile anilor 1936,
1937 şi 1938 la Buciumeni au fost trimise aşa numitele
echipe regale, formate din studenţi, pentru culturalizarea tru-
ditorilor de pe mănoasele ogoare ale ţării. Timp de trei luni,
aceşti inimoşi studenţi au prezentat în fiecare duminică ser-
bări şi conferinţe pe scena în aer liber, improvizată în curtea
şcolii primare din localitate. Prima echipă regală a înfiinţat,
în iulie 1936, Căminul Cultural, activitatea Casei Naţionale
Vasile T. Dimitrescu încetând după 12 ani de fructuoasă exis-
tenţă. Şi în timpul celui de al doilea război mondial, pe scena
din sala mare a căminului cultural din localitate, construit cu
ajutorul în bani şi materiale al aceluiaşi fiu al satului
C. Ifrim, s-au prezentat serbări, organizatori fiind învăţătorii
N. Ciobotaru, Emilia Armencea, Gh. Radovici.
După apariţia, în 1949 a Şcolii de 7 ani, de organizarea
acestor serbări s-au ocupat directorii căminului cultural, cu
toţii profesori ai noii şcoli. Este vorba de Nicolae Donciu –
dascăl de limba română, Octav Armencea care preda istoria
şi geografia, Ion Goia titular la matematică. Şi Aurelia
Armencea, învăţătoare în sat a fost o perioadă directoarea
C ol i n d at u l – ri tua l încărc a t de s o l e m n i t a t e ş i re s p e c t
Oficiat mai ales în contextul sărbătorii Naşterii
Mântuitorului şi Anului Nou, colindatul reprezintă practica
rituală cu o audienţă de excepţie în viaţa colectivităţilor,
încărcat de solemnitate şi distincţie. El vine dinspre noi din
negura veacurilor, având un tensionat caracter augural.
Executat în grup, textul colindei se impune să fie respectat de
către toţi interpreţii, fără nici o modificare, ceea ce permite,
în expresia lui Mircea Eliade, “să sesizăm unul din stadiile
cele mai arhaice ale spiritualităţii româneşti”, respectiv acele
rudimente pararitualice pe care textele folclorice le-au
conservat. Cât priveşte aspectele ce se pot decripta din
colinde, Gheorghe Muşu, în eseul “Din mitologia tracilor”,
găseşte că “ele evocă, sugerează vechile threne şi imnuri ale
strămoşilor geto-daci intonate şi rostite la marea cumpănă a
zeului soarelui în iarnă”. (p. 231).
Investim, deci, colinda cu atributele mentalităţii
colectivităţii primare, păstrătoare de relicte ale unor vechi
ceremonii şi mituri populate cu fapte şi eroi legendari,
codificate în imagini metaforice de o mare plasticitate.
Totuşi, un fenomen crucial în evoluţia acestor practici
cât şi a conţinutului lor semantic l-a constituit creştinismul,
datinile creştine care s-au răspândit pe continente întregi şi,
în cazul nostru s-au suprapus peste tradiţiile specifice
locului, realizându-se un proces de osmoză în care efectul
magic al practicii colindatului şi-a intensificat strălucirea.
Creştinismul a contribuit aşadar la supraşezarea peste
elementele păgâneşti a unor rituri şi practici religioase
realizându-se astfel sinteze culturale originale.
Observaţia se cere nuanţată, cu atât mai mult cu cât
folcloristica din epoca totalitarismului comunist a denaturat
conştient întreaga semantică a repertoriului sărbătorilor de
iarnă şi nu numai atât.
Deturnându-le în primul rând data oficierii lor, apoi
înlocuind sărbătoarea în sine cu fel de fel de improvizaţii
propagandistice, iar colindatul împingându-l numai înspre
Anul Nou şi nicidecum cu ocazia Crăciunului, prin aceste
diversiuni se atentase la însăşi esenţa universului de datini şi
credinţe strămoşeşti. Mai mult decât atât, zeloşii slujitori ai
nomenclaturii comuniste au procedat la anularea religiosului
din colinde, considerându-l din punct de vedere “ştiinţific”
formă de intruziune deformatoare, de natură regresivă,
străină ţesăturii poetice şi “firii” românului! Şi astfel s-a
acţionat asupra conştiinţei mai ales a tinerilor, îndoctrinân-
du-i cu concepte atee, străine de fiinţa şi spiritul creştin.
Indiferent de motivul sau simbolul inclus într-o colindă,
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
căminului, cu aceleaşi frumoase rezultate. Sub conducerea
acestor inimoşi dascăli au fost antrenaţi în activităţi culturale
şi tineri căsătoriţi, care au făcut parte din echipele de cor,
dansuri, recitatori şi de teatru. În Muzeul sătesc Buciumeni
sunt două panouri cu diplomele primite în cadrul concur-
surilor pe ţară organizate la vremea aceea. Nu este lipsit de
importanţă să se ştie că interpreţii de la echipa de artişti ama-
tori au luat premiul trei pe ţară, iar Hrisovul de la Buciumeni
a primit premiul întâi. A fost o perioadă în care sălile cămi-
nului cultural erau pline de interpreţi de toate vârstele, căsă-
toriţi şi necăsătoriţi, care veneau seară de seară pentru
repetiţii. Programele pregăătite de ei au fost prezentate şi în
comunele vecine, reeditând activitatea Casei Naţionale
înfiinţată şi condusă de autodidactul Tutorachi Angheluţă.
Şi după plecarea soţilor Armencea de la şcoala din sat,
s-au găsit cadre didactice care au continuat tradiţia
înaintaşilor, menţinând echipele înfiinţate de aceştia, care au
prezentat o lungă perioadă programe variate pe scena cămi-
nului cultural. Cu ocazia întâlnirii fiilor satului, organizate în
deceniile opt şi nouă, cadrele didactice au urcat pe scenă,
prezentând spectacole mult gustate de către cei ce plecaseră
din sat, pe întreg cuprinsul ţării. Merită să cităm, pentru
deosebitul aport adus în această perioadă pe directorul şcolii
Gh. Balica, în calitate de organizator şi pe soţii Năstase,
Aciocârlănoaiei, Tudor, Gudruman ca interpreţi, precum şi
pe învăţătoarele Gina Sulugiuc, Maricica Stănică a căror
activitate se va prelungi şi în ultimele două decenii, alături de
ea poartă pecetea religiosului, “a transcendentului care
coboară”, îndumnezeind lumea!
Să urmărim câteva din aceste universuri pentru a
descoperi mobilul acelei forţe magice care le dă perenitate,
valoare benefică şi sacrală, datumuri pe care le-au investit în
timp colectivităţile tradiţionale.
Seria înscrisă în categoria colindelor cosmogonice, aşa
cum ne asigură Pamfil Bilţiu, în prefaţa culegerii sale de
colinde din judeţul Maramureş (Editura Dacia 1966), “prin
vechimea lor, ar putea fi situate în primele straturi”. În
colinda Măsura pământului apare motivul “ciutei
într-aurite”, miraculoase, care se deconspiră arcaşului Petre
ca fiind Sfânta Maria pe care Dumnezeu a trimis-o să
măsoare pământul “cu umbletul” şi cerul “cu stânjenu”, după
care în biserică să se purifice: “Stai, Petre, nu
mă-mpuşcare/Că io nu-s ce-ţi pare ţîe/Că io mi-s Sfânta
Mărie,/Trimisă de Dumnezeu,/Ca să măsor /Pământu’cu
umbletu’/Şi ceriu cu stânjenu’.”
Tot din seria colindelor cosmogonice fac parte şi colin-
dele din grupa Merele căpătate de la soare, în care persistă
urmele străvechiului cult solar, atestat de către folcloristul
Bilţiu ca fiind “precreştin şi generalizat mai ales în folclorul
rezervat începutului unui nou ciclu vegetativ”. Astfel, la
întrebarea Lunii “Ce v-aţi căpătat?”, i se răspunde
“Poame-am căpătat,/Cu mare rugare,/De la Sfântul Soare”.
Un cuplu frecvent întâlnit în colindul românesc este
istorii si... interpretari 10
alte cadre didactice pomenite mai sus, când în satul de la
margine de codru vor fi înfiinţate noi obiective culturale.
Activitatea culturală în satul de la margine de codru a
căpătat noi valenţe, datorită activităţii desfăşurate de un alt
fiu al satului, care, mergând pe urmele paraşutistei Smaranda
Brăescu, a adus de două ori în Buciumeni, paraşutişti care
s-au lansat în faţa unei numeroase asistenţe, precum şi un
aviator sportiv, care a făcut interesante acrobaţii cu un avion
tip sport. O simplă enumerare a realizărilor pe această linie
obţinute în ultimul deceniu al secolului XX, ne evidenţiază
dimensiunile benefice ale acestei prolifice activităţi.
În 1993, aniversarea a 550 ani de la prima atestare
documentară a satului de la margine de codru, în 1994, inau-
gurarea Cimitirului eroilor “Buciumeni 1917”, în 1995,
sfinţirea bustului înălţat temerarei paraşutiste Smaranda
Brăescu, în 1996 înălţarea monumentului eroilor paraşutişti,
primul de acest fel din România, în 1997 a avut loc
centenarul Samaranda Brăescu, ocazie cu care Batalionul de
Paraşutişti Smaranda Brăescu Bacău a defilat cu drapelul de
luptă, în sunetele fanfarei Garnizoanei Focşani, au făcut
demonstraţie elicopterele militare din Tecuci şi paraşutiştii
lotului naţional din Bucureşti, în 1998 a fost dezvelit bustul
Nataliei Negru Iosif, în 1999 a fost realizat bustul lui
C.N. Ifrim, în 2000 a fost realizat bustul prof. univ.dr.
Dimitrie Negru, creatorul şcolii radiologice româneşti, înte-
meietor al institutelor de radiologie din Cluj şi Iaşi, ca şi a
celui de oncologie din Cluj.
Se cuvine să arătăm că bustul Smarandei Brăescu a fost
realizat gratuit de prof. Sculptor Dan Mateescu din Tecuci,
care a realizat şi planul pentru Monumentul eroilor
paraşutişti. Busturile Nataliei Negru Iosif, Constantin Ifrim
şi dr. Dimitrie Negru au fost realizate, gratuit, de fiul satului
Relu Angheluţă, stabilit în oraşul Galaţi. Pe această linie, în
satul de la margine de codru se mai pot realiza obiective fru-
moase, cum ar fi cu colţ memorial Natalia Negru – Şt. Iosif
– Dimitrie Negru, apoi Monumentul eroilor comunei din cele
două războaie mondiale, dar… lipsa de fonduri întârzie
deocamdată transpunerea în fapt a acestor deziderate, în
comuna Buciumeni – satul de la margine de codru.
Neculai I. Staicu – Buciumeni
Dumnezeu şi Sfântul Petru, deseori cu rol de justiţiari,
pedepsind răutatea, zgârcenia şi nedreptatea; deseori actul
justiţiar se împlineşte doar în lumea transcendentă (la jude-
cata din ceruri). Tot în seria colindelor cu conţinut justiţiar,
Bilţiu descoperă texte de mare plasticitate, cum sunt cele în
care se prevesteşte apocalipsa:“Pă ci drept/Ridica-i-or
ca-ntr-un nor,/La binile tuturor/La binile de vecie,/Undi-o
fost Adam dintâie”, iar pe cei răi “încuie-i-ar ca-ntr-o pia-
tră,/ca soarele să nu-i vadă,/Şi pă creast-or pune muşchi/Şi-
or trăi cu grele munci”. După Bilţiu “colindul religios dez-
voltă din el o mare poezie, concretizat în imagini pline de
pitoresc, în versuri cizelate adesea de mare rafinament, în
fabulosul terifiant, produs al bogatei fantezii populare”.
În colinde un motiv de mare relevanţă este Naşterea lui
Iisus, proiectată pe fundalul genezei:“Şi pământu au făcutu
/Şi ceriu’ l-au rădicat,/Pe tri stâlpe de argint”. De asemenea,
aşteptarea lui Iisus, Maica Domnului cu pruncul în braţe,
Vânzarea lui Iuda, Răstignirea şi alte scenarii biblice sunt
motive importante în colindele religioase.Ca semn al
recompensei faţă de colindători apare motivul colacu-
lui:“Noi umblăm şi colindăm/Frumos gazdei i-o închinăm-
Că şi ea ne va cinsti/C-un colac de grâu curat,/Şi c-o gură de
vinars”. Motivul zorului de la răsărit apare ca o fiinţă
miraculoasă ce se uită în ograda gazdei lăudând-o pentru hăr-
nicia sa:”Zorul de la răsărit/La tine-n curte-a venit/Peste boi
că s-a uitat,/Mult că s-a mai minunat,/Mult că te-a mai lău-
dat”.În unele colinde întâlnim motive de xpresie mioritică,
mai ales în colindele din arealul transilvănean:“N-aţi văzut,/
Pe unde-aţi trecut/Doi fraţi ai noştrii?/-Noi de i-am văzut,/Nu
i-am cunoscut!”.
Metafora muncii, a hărniciei şi belşugului o descoperim
în aşa zisele colinde de gospodar. Gospodarul, cap de fami-
lie împlineşte gesturi sacre, iniţiatice, descătuşează forţele
naturii, dă impuls pământului de a fi cuib de seminţe dătă-
toare de roduri:“Noi umblăm şi colindăm,/Hai lerui, lerui, ler
/Dintr-o casă-ntr-altă casă/Hai lerui, lerui, ler/Gazda de-aici
nu-i acasă,/Că-i dusă-n hotar, afară,/Să facă scară de ceară,/
Hai lerui, lerui, ler/Să se scoboare la ţară,/După grâu de
primăvară,/Hai lerui, lerui, ler”.
Cu toate piedicile, colindul s-a dovedit rezistent
îmbogăţindu-se cu noi semnificaţii de la un veac la altul.
Mesagerii urării “Sculaţi, sculaţi, boieri mari!” să fie
primiţi ca factori benefici, aducători ai Marii Veşti săditoare
de nădejdi în mai bine – Naşterea Mântuitorului !
Gherasim Rusu TOGAN
dunarea de jos
11 etnos
Creaţie şi spectacol popular la
“Sărbătorile de iarnă”
MATAHALELE – alai de reprezentări şi măşti antropomorfe într-o microzonă gălăţeană
În cele ce urmează vom prezenta o formă de teatru
folcloric care are o vechime incontestabilă dar – din
păcate – a dispus de o răspândire redusă la câteva
localităţi apropiate între ele, aşa cum mărturisesc trei
dosare din Arhiva Seminnarului de Folclor a Facultăţii
de Litere a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi.
Este vorba de Ds. 73, material cules din Smulţi,
raionul Bujor, regiunea Galaţi, de Bejan Constantin,
elev la liceu în ianuarie 1958; Ds. 144, din aceeaşi
localitate, culege Cuza Pavel, student, tot în 1958 şi
Ds. 143, din Urleşti – Măcişeni – Galaţi, culegere
efectuată de Antohi Leonid, elev de liceu, tot în
ianuarie 1958, de la Tănase Anton 80 de ani şi Rotaru
Tănase de 75 de ani. În dosarul citat al doilea găsim
precizarea că tipul respectiv de spectacol a mai fost
practicat şi la Cudalbi – Covurlui şi Corod – Tecuci, cu
aceeaşi denumire.
În dosarul 143 se fac precizări că la data la care
forma respectivă de teatru a fost “înfiinţată” de fierarul
Tănase Anton, pe la 1870 – 1880, la Urleşti – Măcişeni
şi că “ultima oară s-a jucat în … 1957”.
Informatorii folosiţi de Cuza Pavel vorbesc de
faptul că prin 1916 se reprezenta noaptea, la lumina
torţelor aprinse.
Variantele semnalate arată că personajele sunt
“9 – 12 flăcăi”, dintre care unele mascate şi altele (mai
numeroase” îmbrăcate în “costume naţionale”,
sugerându-şi identitatea prin vestimentaţia purtată.
Niciunul din ele nu reprezintă tipuri zoomorfe, confir-
mând prin aceasta – şi la nnivel popular – puţinătatea
măştilor animaliere în extremitatea sudică a Moldovei
(singurele cunoscute fiind capra, calul, ursul, cămila)
spre deosebire de Moldova centrală unde mai apar:
boul, cerbul, ţapul, iedul, lupul – dintre cele autohtone
– şi struţul, leul, girafa, tigrul, maimuţa, păunul – şi
multe altele, dintre cele exotice.
Sunt ivariabil fără mască: soldatul (cavalerul sau
cavalerii, de fapt tot “soldaţi de cavalerie”), mireasa,
domnişoara (fecioara), cămăraşii (sau “contractierii”),
vânătorul, uneori chiar uncheşul (având doar cojoc
îmbrăcat pe dos, căciulă “jărcuită”, opinci, mustăţi),
baba (având haine zdrenţuite, şorţ rupt, opinci, furcă de
tors, fus, caier ).
Sunt – în alte cazuri – mascaţi: baba, uncheşul,
turcul, chinezul şi evreul. În situaţia reprezentărilor
etnice apar elemente de vestimentaţie pline de sugestii.
(Turcul poartă şalvari, fes, tunică roşie; chinezul, tipul
mongoloid aparţinând rasei galbene a putut fi adăogat
prin cunoaşterea care s-a lărgit în timpul primului
război mondial, când localnicii s-au întâlnit cu militarii
ţarişti din trupele auxiliare ale unităţilor asiatice din
nord şi extremul orient, se legitimează printr-un coif
înalt realizat din două culori; evreul îmbrăcat într-un
palton uzat, purtând pălărie cu mult puf pe ea, pantofi
de pâslă, având un coş în mână).
Un accesoriu frecvent întâlnit este umbrela, ca şi în
cazul alaiurilor “Damelor”, întâlnite în Moldova de
centru şi chiar mai la nord.
S-ar putea spune că în structura acestui tip de alai
intră prevalent ceea ce se numeşte în alte părţi: albituri,
frumoşi, gătiţi, negriturile sau pucioşii fiind absenţi.
Fondul muzical este asigurat de instrumente de
suflat (fluier, flaut) sau de acordeon. Melodia folosită
este geamparaua de la capră caracterizată prin ritmul
acsak. Spectacolul este deosebit de zgomotos.
Actorii fac tot felul de scamatorii şi – mai ales –
sperie copiii, care (cel mai adesea) rămâneau pitiţi în
case atunci când “matahalele” se apropiau. Se pare că
în intenţia iniţiatorilor acestui spectacol a stat să-şi
impresioneze publicul până şi verbal.
centrul cultural dunarea de jos
Despre un fir dramatic bine conturat şi motivat
logic nu poate fi vorba. În primul rând conta
“atmosfera” realizată. Poate de aceea asistăm la
circumscrierea spectacolului într-o zonă geografică
limitată şi într-o arie temporală restrânsă.
Categoric, în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, taberele militare reprezentau terenul unde
se efectuau “schimburi culturale folclorice” masive şi
consistente, mai ales în lunile de iarnă şi în situaţiile de
front, când în clipele de răgaz prelungit ostaşii tineri
retrăiau atmosfera sărbătorilor de iarnă povestindu-şi
despre obiceiurile locurilor din care proveneau.
Ei îşi aduceau aminte de serile din sat, când luau
parte la “şcolile” de capră, de urs, de cal, de “nuntă
ţărănească” şi trăiau cu emoţie clipele respective
(în 1950, ca student, la Sabasa – Borca, Neamţ, notam
detalii ca şi textul spectacolului haiducesc “Bujorul”,
iar informatorul îmi spunea:
“Am învăţat totul în armată, la Floreşti-Cluj!”
Întrebat, mi-a răspuns pe gânduri:“De la Toader
Amazilitei, tot din Târpeşti Neamţ. O clipă am crezut
c-am găsit cheia originii teatrului haiducesc în
Transilvania, numai că difuzorul şi receptorul erau din
localităţi apropate).
Reconstituirea acestei manifestări este motivată
desigur dacă vrem să înţelegem caracterul viu al
capitolului de teatru folcloric, pe care creatorii populari
l-au practicat şi îl practică încă, chiar dacă nu toate
încercările s-au bucurat de un succes evident.
Interesează în acest caz tendinţele care s-au
manifestat: inventivitatea, deschiderea spre un
repertoriu mai variat şi mai bogat.
Vasile ADĂSCĂLIŢEI

Credinţe despre vreme - GERAR

Cum e omul la Anul Nou, aşa va fi tot anul.
Cine strănută în seara de Sf. Vasile, are noroc tot anul.
Dacă coşi în ziua de Sf. Vasile, ai noroc mare. Dacă eşti băiat, te-nsori, dacă eşti fată, te măriti.
Unele femei fac piftii, ca să fie grase şi frumoase peste an.
Dacă la Anul Nou e vremea bună, atunci va fi un an bun; dacă va ploua, va fi vânt în iunie, iar dacă va ninge - se fac bucate.
Se crede că dacă în ziua Anului Nou este senin şi ger, oamenii în anul viitor vor fi sănătoşi; dacă însă în acea zi va fi afară
moale şi pâclă, apoi vor urma boale.

Dacă în ziua de Anul Nou cerul se va înroşi spre răsărit e semn că va fi un an ploios. Dacă bate Crivăţul la Bobotează, va fi an
bogat. Noaptea de Anul Nou de va fi lină şi senină, an bun proroceşte. Ianuarie moale aduce primăvară friguroasă. În opt
ianuarie soarele intră în zodia Vărsătorului de apă cu stăpânire până în 7 februarie. De va tuna în aceste zile, plugarii vor avea pagube
în semănături.
În 14 de va fi senin, omul va fi bun.
De va fi tulburat - boală de dobitoace.
Ploaia vesteşte scumpete, iar apa multă - vin puţin.
Luna plină de Sf. Vasile înseamnă că va fi un an bun, roditor.
În ziua Anului Nou de va fi cerul roşu sau zorile spre răsărit, înseamnă război în acel an şi ploi vor fi. Iar de va străluci soarele
frumos, arată că va fi anul bun. La fel şi noaptea Anului Nou de se va întâmpla să fie luminoasă şi fără vânt, înseamnă an bun.
În ziua de Bobotează, de va străluci soarele, an bun va veni iar de va fi negură, multi oameni vor muri. Iar de va ninge, sau va
ploua, nerodire sau scumpete de pâine înseamnă.
Zăpada
Prin culoarea sa albă imaculată, zăpada e un simbol al puritătii feciorelnice, al neîntinării trupeşti sau sufleteşti. Datorită răcelii
sale, e un simbol al virginităţii, dar şi al absenţei căldurii şi senzualităţii, un sinonim al frigidităţii.
Zăpada liniştită, aşternându-se pe pământ, e privită ca o binecuvântare a cerului, zălog al recoltei viitoare şi al sănătăţii
oamenilor.
Un element important al ritualităţii magice îl constituia Omul de zăpadă, obicei devenit, ulterior, un scenariu ludic infantil.
Acest chip antropomorf, făcut din neaua căzută pe pământ, avea toate atributele strămoşului mitic hibernal: nasturii erau făcuti din
cărbuni stinşi, nasul improvizat dintr-o ciuşcă sau morcov, în loc de mâini avea o mătură, iar pe cap i se punea o oală veche.
Ca “dar al cerului”, zăpada ocupă un loc important în meteorologia populară, în precizările referitoare la recoltele din
anul ce vine.
Căderea unei ninsori era prevestită prin următoarele semne: “dacă câinele se tăvăleşte pe jos”, “dacă mâţa se pune cu spatele
pe foc”, “dacă pomii fac roade multe, iarna va fi zăpadă multă”, “dacă scroafa adună paie”, “dacă vrăbiile se strâng la un loc şi
vor ciripi”, etc.
Prezenţa sau absenţa zăpezii în anumite “zile însemnate” ale anului anunţau un an mănos sau, deopotrivă, unul secetos şi cu
holdele sărace.
Patronul zăpezilor e considerat în popor Sf. Nicolae: “El vine pe un cal alb şi îşi scutură barba de ziua lui”.

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos homo europaeus 12
Programul PHARE 2001 - Coeziune O VESTE BUNA PENTRU CEI CARE ACCESEAZA consiliere telefonică de urgenţă, ateliere
economică şi socială, schema de
investiţii în servicii sociale şi-a modifi- Programul PHARE 2001 protejate, etc;
Reabilitarea instituţiilor selectate şi
cat termenul de depunere. Astfel,
cei care doresc să depună documentaţii
Coeziune economică şi socială, dotarea căminelor de bătrâni cu echipa-
ment specific (medical, social, terapie de
pentru a obţine finanţare prin acest
program trebuie să o facă cel târziu până
schema de investiţii în servicii sociale întreţinere şi reabilitare);
Centre de urgenţă pentru tinerii care
pe 17 februarie 2003. părăsesc instituţii, persoane fără adăpost,
17 FEBRUARIE 2003 - NOUL TERMEN femei şi copii victime ale violenţei la domi-
Reamintim că acest program se PENTRU DEPUNEREA DOSARELOR DE ciliu, persoane în vârstă, persoane cu
adresează consiliilor locale şi/sau dizabilităti, persoane dependente de alcool,
judeţene care pot avea ca parteneri FINANŢARE persoane dependente de droguri (adăpos-
organizaţii non - profit sau non-guverna- turi temporare care includ: hrană, asistentă
mentale (spitale, şcoli, universităţi, în concordanţă cu obiectivele programului. medicală, consiliere socială, etc.)
penitenciare etc.). În ceea ce priveşte finanţarea Programului Phare Alte activităţi eligibile ce pot fi finanţate:
Coeziune economică şi socială poate finanţa o gamă Crearea de locuri de muncă în centrele sociale, cum
Durata proiectelor nu trebuie să depăsească 18 luni, iar largă de activităţi, incluzând înfiinţarea, dezvoltarea ar fi: îngrijitori, lucrători sociali, şoferi, bucătari,
sumele granturilor pot fi între minim 10.000 Euro şi şi/sau îmbunătăţirea serviciilor sociale, oferite. secretare şi locuri de muncă specializate, cum ar fi:
maxim 200.000 Euro, aceste sume reprezentând 90% Activitătile nu trebuie să se limiteze doar la manageri în servicii sociale, asistenţi sociali, econo-
dint costurile totalei. înfiinţarea de: mişti, psihologi, terapeuţi, etc.
De menţionat că 10% trebuie să reprezinte Centre sociale: centre de zi, cluburi de zi, centre de Instruire pentru şomeri în lucrări de construcţii ca
cofinanţarea solicitantului, numai în numerar. găzduire pe perioadă temporară, cantine sociale; parte a proiectelor de reabilitare a institiţiilor selectate.
Centre de reabilitare: centre de reabilitare şi recu-
Tipul activităţilor perare socială, centre de consiliere, adăposturi tempo-
Activităţile avute în vedere prin proiecte trebuie să fie rare, sprijin pentru ajutorul acordat la domiciliu,

LICITAŢIA DE LUCRĂRI ORGANIZATĂ DE CONSILIUL JUDEŢULUI GALAŢI

PENTRU Programul Phare Ricop- componenta LUCRĂRI PUBLICE A ADUS
ECONOMIE CONSIDERABILĂ ÎN BUGETUL JUDEŢULUI
Comitetul de Coordonare Zonală, Regiunea 2 RICOP, a analizat pe 5 noiembrie Cum economia realizată în urma licitaţiilor desfăşurate nu acoperă totusi în
2002 stadiul implementării proiectelor contractate în cadrul Programului PHARE totalitate suma granturilor pentru cele 6 proiecte ale judeţului Galaţi şi pentru
RICOP – componenta Lucrări Publice. Analiza a relevat un fapt îmbucurator şi a nu pierde o sumă importantă, au fost modificate valorile granturilor tuturor
anume faptul că în urma licitaţiei de lucrări s-a realizat o economie substanţială..
proiectelor, precum şi valorile co-finanţărilor fără a schimba însă valoarea
Astfel, membrii Comitetului de Coordonare Zonală pentru Regiunea 2 RICOP totală a proiectelor de 1.166.375 EURO. Iată care sunt în noile condiţii
au selectat, din lista de proiecte de rezervă 7 proiecte, 6 dintre ele aparţinând valorile totale ale fiecărui proiect în parte:
judeţului Galaţi. Selecţia a avut la bază punctajul obţinut la evaluare, durata de
execuţie a lucrărilor (maxim 8 luni), dar şi valoarea proiectelor. Iată care sunt 1.Comuna Barcea – proiect “Asfaltare drumuri rurale”- 273.602 EURO.
proiectele selectate: 2. Comuna Fundeni – proiect “Pietruire uliţă sat Hanu Conachi, comuna
Fundeni”-111.095 EURO.
Asfaltare drumuri rurale, comuna Barcea, 86 puncte;
Consolidare şi modernizare şcoală generală, comuna Valea Mărului, 84 puncte; 3. Primăria Nicoreşti - proiect “Reabilitarea instalaţiilor de aducţiune şi
Pietruire uliţă sat Hanu Conachi, comuna Fundeni, 83 puncte; înmagazinare apă potabilă pentru satul Nicoreşti”-187.650 EURO.
Dezvoltare şi modernizare drumuri rurale, comuna Suceveni, 83 puncte; 4. Primăria Slobozia Conachi – proiect “Centru de formare profesională,
Reabilitarea instalaţiilor de aducţiune şi înmagazinare apă potabilă pentru satul comuna Slobozia Conachi, judeţul Galaţi ”- 71.299 EURO.
Nicoreşti, comuna Nicoreşti, 82,5 puncte; 5. Primăria Suceveni – proiect “Dezvoltare şi modernizare drumuri rurale”-
Centru de formare profesională, comuna Slobozia Conachi, 82,5 puncte; 279.929 EURO.
Extindere străzi municipiu, municipiul Brăila, 81,5 puncte.
6. Primăria Valea Mărului – proiect “Consolidare şi modernizare şcoală
Ministerul Finanţelor Publice – Unitatea de Management a Programului RICOP a generală Valea Mărului”; 242.800 EURO.
informat Consiliul Judeţului Galaţi cu privire la necesitatea pregătirii documentelor
necesare în vederea semnării convenţiilor de finanţare pentru proiectele din lista de
rezerve aprobată de către Comitetul de Coordonare Zonală şi Delegaţia Comisiei Direcţia de Dezvoltare Regională
Europene.

anul II , nr. 11, ianuarie 2003 dunarea de jos

13 homo europaeus centrul cultural dunarea de jos
VIZITA DELEGAŢIEI PROVINCIEI REGIONALE SIRACUSA LA GALAŢI
În perioada 20-24 noiembrie 2002, în sistem de reci- instituţiile interesate să ia în considerare această oportunitate,
procitate, reprezentanţi ai judeţelor Galaţi şi Brăila au efectuat o deoarece Consiliul Judeţului Galaţi va sprijini în mod deosebit
vizită de lucru la Catania, Provincia Siracusa, ocazie cu care relaţiile referitoare la serviciile comunitare, mai ales în vederea
domnii Dan-Lilion Gogoncea – Preşedintele Consiliului Judeţului obţinerii de fonduri necesare dezvoltării IMM-urilor. A mai
Galaţi, Radu Muşat – Viceprimar al Municipiului Brăila şi Bruno subliniat faptul că în sală se află şi reprezentanţi ai patronatului şi
Marziano – Preşedintele Provinciei Regionale Siracusa au semnat reprezentanţi ai domeniului cultural, un alt sector care interesează
Protocolul de înfiinţare a acestei Agenţii. oficialităţile siracusane.
Ca o firească urmare a tuturor acestor demersuri, sosirea
la Galaţi a reprezentanţilor provinciei italiene în perioada 3-10 PREZENTAREA SURSELOR DE FINANTARE
decembrie 2002 reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea pe EXTRABUGETARĂ
viitor a relaţiilor judeţului nostru cu Provincia Siracusa. Următorul moment al întâlnirii l-a reprezentat
prezentarea de către domnişoara Laura Delia Angheluţă – Director
UN INSTRUMENT LA DISPOZIŢIA OAMENILOR DE General al Direcţiei Generale de Dezvoltare Regională a pro-
AFACERI gramelor cu finanţare extrabugetară care constituie cadrul insti-
Agenţia pentru dezvoltarea raporturilor comerciale între tuţional care contribuie la realizarea şi identificarea surselor de
Provincia Regională Siracusa şi România va avea în principal rolul finanţare. Prezentarea a debutat cu lista instituţiilor care susţin
de a facilita relaţiile între întreprinzătorii care operează pe terito- Consiliul Judeţului Galaţi în acest demers, referindu-se apoi la:
riul siracusan şi cei români, furnizându-le asistenţa şi sprijinul în - Programul de Restructurare industrială şi reconversie
planul dezvoltării şi diversificării economice. Din perspectiva profesională RICOP, în cadrul căruia la componenta lucrări publice
funcţionării, noul subiect va acţiona în primul rând în domeniul
au fost câştigate în prima etapă 14 proiect al căror buget total a fost
privat, stimulând creşterea economică prin realizarea de studii de
de 2.998.417 Euro (2.632.251 Euro, contribuţie RICOP, 366.166
fezabilitate închegate şi prin sprijinirea atragerii de investiţii din
alte ţări. În plan politic, Agenţia se va limita la menţinerea Euro contribuţie proprie) iar în cea de-a doua etapă 6 proiecte al
contactelor şi relaţiilor cu instituţii româneşti, în baza cărora căror buget total a fost de 1.166.375 Euro (1.045.633 Euro
conducerea Provinciei Siracusa a făcut deja declaraţii de intenţie, şi contribuţie RICOP, 120.742 Euro contribuţie CJG);
va opera în scopul de a contribui la rezolvarea eventualelor - Programul special de pre-aderare pentru agricultură şi dezvoltare
probleme birocratice şi/sau va contribui la individualizarea rurală SAPARD, în cadrul căruia au fost depuse 36 de proiecte cu
soluţiilor la problemele logistice, de autorizare şi infrastructură. un buget total de 31.293.481,48 Euro (26.116.560,16 Euro
Agenţia va fi organizată ca o societate de servicii, contribuţiei SAPARD, 5.176.921,34 Euro contribuţie CJG);
angajată în acordarea de consultanţă în domeniul strategic, organi- - PHARE 2000 – Coeziune economică şi socială, dezvoltarea
zatoric şi financiar. Agenţia trebuie să fie în măsură să ofere resurselor umane în contextul restructurării industriale, în cadrul
asistenţă întreprinzătorii siracusani sau eventualilor parteneri din căruia sunt în derulare la nivelul judeţului Galaţi 12 proiecte (în 5
străinătate, printr-o serie de servicii de bază (traduceri, sală de din ele Consiliul Judeţului Galaţi este partener) cu un buget total de
conferinţă etc.), contribuind în acest fel la promovarea iniţiativelor 1.333.166,5 Euro (1.051.327,5 Euro - grant PHARE, 281.839 -
de schimburi reciproce. cofinanţare);
Serviciile pe care Agentia de Dezvoltare Romania - - Agenda Locală 21 care are ca principal scop elaborarea unei
Siracusa le va oferi vor cuprinde consultanţă strategică, legală şi strategii de dezvoltare durabilă a municipiului Galaţi pe trei
comercială, de planificare a afacerilor dar şi con- domenii principale: social, dezvoltare economică,
sultanţa financiară şi servicii logistice. Puţină Istorie…
protecţia mediului. Au fost depuse opt proiecte, cu un
În data de 10 octombrie 2002, o delegaţie a Provinciei Siracusa sosea la Galaţi buget total de 76.633,4 USD (16.900 USD grant,
ÎN VIZORUL ITALIENILOR, SERVICIILE pentru a constata la faţa locului care este potenţialul economic pe care judeţele Galaţi şi
59.733,4 USD cofinanţare);
PUBLICE COMUNITARE, PROTECŢIA
Brăila îl pot pune la dispoziţia unor eventuali investitori siracusani şi pentru a propune - Programul de reabilitare a şcolilor, cofinanţat de
MEDIULULUI, ECOMOMIA ŞI CULTURA
Duminică, pe 8 decembrie, a avut loc în oficialităţilor înfiinţarea unei „Agenţii pentru dezvoltarea raporturilor comerciale între Banca Mondială, Banca Europeană pentru
Sala Mare a Palatului Administrativ primirea Provincia Regională Siracusa şi România”. Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Guvernul României, în
oficială a unei delegaţii reprezentative a cadrul căruia sunt cuprinse 34 de şcoli, 14 din ele fiind
Provinciei Siracusa din Italia. Şedinţa a fost deschisă deja recepţionate (buget de 1.640.210 USD) iar 20 în fază
de domnul Dan-Lilion Gogoncea – Preşedintele de proiectare;
Consiliului Judeţului Galaţi, care a urat bun venit - Fondul Român de Dezvoltare Socială care oferă
oaspeţilor italieni şi reprezentanţilor instituţiilor finanţare pentru proiectele de interes din zonele rurale
gălăţene prezenţi în sală. Domnul Preşedinte a sărace ale României şi serviciile sociale destinate per-
subliniat faptul că după două săptămâni de la vizita soanelor dezavantajate din sate şi oraşe. În cadrul
delegaţiei reprezentând judeţele Galaţi şi Brăila în acestuia au fost depuse 17 proiecte, a fost obţinută
Italia, ocazie cu care a fost semnat Protocolul de finanţare pentru 4 dintre ele, 8 proiecte fiind în aşteptare.
înfiinţare a Agenţiei pentru dezvoltarea raporturilor Domnul preşedinte a subliniat faptul ca până în
comerciale între Provincia Regională Siracusa şi prezent au fost prezentate multe proiecte, şi pe viitor
România, o delegaţie reprezentând regiunea italiană a urmează a fi prezentate multe altele. Există sute de
sosit la Galaţi pentru o serie de colaborări în domeniul proiecte în derulare, la întâlnirea aceasta fiind prezentate
serviciilor publice comunitare, protecţia mediului, doar acelea în care este implicat Consiliul Judeţului
administraţie, economic şi cultural. Galaţi. Există programe pentru şcoli, mediu, şi ca un
Domnul Traian Mândru – Prefect al
ultim element programul ISPA, pe care se poate colabora
Judeţului Galaţi urând bun venit oaspeţilor, s-a referit
foarte bine cu partea italiană, prin care sunt în lucru două
la modul de guvernare majoritar social-democrat
existent la toate nivelurile, care a dus la o creştere proiecte, un proiect de 108 mil. Euro pentru alimentare cu
domnul Bruno Marziano – Preşedintele Provinciei Regionale apă, staţii de epurare etc. şi unul de 40 mil. Euro pentru groapa eco-
economică de 4% la nivel naţional, care au contribuit la invitarea Siracusa, care din motive independente de voinţa sa (erupţia vul-
României în NATO iar prin programele derulate se urmăreşte canului Etna a făcut imposibilă decolarea avionului cu destinaţia logică, sistem ambiental.
aderarea la UE. A mai subliniat faptul că această vizită se înscrie în Roma de unde urmau să ia avionul spre Bucureşti) nu a putut Ajungându-se în acest punct la discuţiei,
seria de contacte regionale iniţiate la nivelul judeţului Galaţi, care răspunde afirmativ invitaţiei adresate de oficialităţile gălăţene. domnul Spataro a adăugat faptul că, în ceea ce priveşte compe-
reprezintă prin ele însele puncte de interes pentru ambele părţi. Oricum, domnul Marziano şi-a confirmat dorinţa de a duce mai tenţele acordate de legea italiană Provinciei Siracusa, acestea se
Oraşul Galaţi are la momentul de faţă o dezvoltare monoindustrială departe acest proiect de colaborare. Dorinţa institu-ţiilor siracusane referă la dezvoltarea economică, solidaritatea socială, mediu, edu-
dar se speră ca prin dezvoltarea activităţilor desfăşurate de IMM-uri de a-şi extinde aria de cooperare în regiunea noastră s-a născut caţie, cultură şi agricultură. Acestea sunt sectoarele importante în
în următorii 5-10 ani să se schimbe această orientare. Aceasta urmare a unui studiu realizat de societatea BIC Sicilia, care a rele- care activează Provincia, în ultima vreme acordându-se o atenţie
înseamnă că, pe lângă activităţi de tradiţie precum agricultura vat potenţialul economic şi uman oferit de judeţul Galaţi şi oraşul deosebită înfiinţării unei universităţi de arhitectură şi arheologie
şi construcţiile navale, vor fi dezvoltate activităţi precum Brăila, fiind convinşi că trebuie realizată o dezvoltare omogenă a care să formeze cadre în vederea restaurării bunurilor de patrimo-
electronica, comunicaţiile şi alte componente care nu sunt bine societăţii, trebuind a fi diversificate domeniile de intervenţie şi nu niu cultural, găsirii resurselor financiare pentru vitalizarea turismu-
focalizate în zonă. dezvoltarea monoindustrială a zonei. Domnul Spataro a subliniat lui, precum şi elaborării de proiecte pe mediu, pentru economisirea
faptul că între judeţul nostru şi Provincia Siracusa există similitu- apei şi conservării acesteia, deoarece prezenţa industriei grele în
PRIMUL ZIAR DIN GALATI REALIZAT DE O FAMILIE DE dini în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, în zona lor fiind zonă duce la utilizarea a 20 mil. m3 de apă.
ITALIENI dezvoltată în mod deosebit industria chimică care a intrat într-o În intervenţia sa, domnul Marcello Bottaro a subliniat
Domnul Dumitru Nicolae – Primarul Municipiului Galaţi perioadă de criză; de aceea se doreşte diversificarea sectorului ener- faptul că, în calitatea sa de consilier provincial şi preşedinte al
şi-a exprimat bucuria de a primi oaspeţii italieni, mai ales având în getic şi petrolifer. Pe de altă parte, în provincia Siracusa există por- Comisiei de învăţământ public, învăţământ universitar şi cercetare
vedere faptul că în decursul istoriei Galaţi-ul a avut relaţii tul comercial August a cărui dezvoltare este vizată pentru viitor.
ştiinţifică, are intenţia de a colabora cu Universitatea „Dunărea de
comerciale serioase cu puternica colonie italiană existentă aici Raporturile internaţionale care au caracterizat Italia şi România,
Jos” şi aprofunda această cooperare, căci dacă nu există un suport
(primul ziar din Galaţi a fost realizat de o familie de italieni, noile ocazii oferite de legislaţia comunitară, aderarea României la
a existat un Consulat al Italiei la Galaţi), care au adus avantaje NATO, tradiţiile culturale care apropie popoarele noastre reprezin- cultural profund nu se poate realiza dezvoltarea economică a
economice ambelor părţi. A venit timpul să reînviem aceste relaţii, tă baze pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre regiunile noastre. societăţii. În ceea ce priveşte serviciile sociale, domnul Bottaro s-a
în cazul nostru, după 50 de ani de economie comunistă, este nevoie Domnul Spataro a subliniat faptul că la nivelul Provinciei Siracusa arătat încântat de faptul că în prezentarea făcută nu a fost uitată o
de timp pentru a pune la punct economia de piaţă. Avem mai multe s-a înregistrat un interes crescut pentru relaţia cu România din categorie importantă a populaţiei şi anume tineretul, care se
programe de dezvoltare a oraşului, contacte cu industriaşi români şi partea Asociaţiei Industriaşilor. confruntă cu probleme precum alcoolismul, consumul de droguri,
străini care ne vor da posibilitatea de a ne corela legislaţia cu cea lipsa unui adăpost.
comunitară. Primul pas în direcţia dezvoltării relaţiei cu Italia a fost ACTIVITATEA NOII AGENTII VA DEMARA IN ANUL 2003 Întâlnirea s-a încheiat cu întrebări adresate de
făcut de zona Port bazinul Nou care a montat o serie de linii reprezentanţii mass-mediei gălăţene invitaţi cu această ocazie, după
Domnul Preşedinte Gogoncea, referindu-se la Agenţia
tehnologice de prelucrare a metalului de fabricaţie italiană. pentru dezvoltarea raporturilor comerciale între Provincia care participanţii au continuat programul conform planificării,
Regională Siracusa şi România, a cărui Protocol de înfiinţare a fost urmând ca luni, 9 decembrie, delegaţia să se deplaseze la Brăila.
OASPEŢII ITALIENI DORNICI DE COLABORARE semnat la 22 noiembrie 2002, la Catania, Siracusa, cu ocazia vizitei
Şeful delegaţiei italiene, domnul Carmelo Spataro a dorit întreprinse de reprezentanţii judeţelor Galaţi şi Brăila, în perioada
ca mai înainte de toate să transmită salutul din partea reprezen- 20-24 noiembrie a.c., a precizat faptul că activitatea acesteia va Pagini realizate de Iolanda Stoica
tanţilor politici şi instituţionali siracusani, şi scuzele adresate de demara la începutul anului viitor, invitând cu această ocazie toate

dunarea de jos anul II, nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos
Istorie şi putere în Republica Moldova
În societăţile democratice alegerile sunt parte compo-
nentă a procesului politic. În timpul alegerilor membrii
societăţii au posibilitatea de a influenţa numirea persoanelor
de răspundere în organele puterii de stat.
Votarea la alegeri este numită să asigure structura
puterii de stat.
Votarea la alegeri este menită să asigure structura
puterii, bazată pe principiul reprezentării intereselor maselor
populare , pe un suport larg al principalelor reguli de joc şi al
ordinii numirii în posturile – cheie ale sistemului politic.
Totodată, alegerile oferă celor de la conducere posibilitatea
de a fi informaţi despre măsura în care societatea se
solidarizează cu programul şi metodele de activitate ale
unui sau altui partid politic şi în ce măsură ea e capabilă
să aleagă candidatul care se bucură de cea mai mare
popularitate. Aşadar, votarea la alegeri reprezintă un
act politic care reflectă atât spiritul democratic al
alegătorilor, cât şi esenţa lui.
Într-un stat democratic distribuirea puterii în stat se
efectuează prin organiizarea şi desfăşurarea unor alegeri cu
adevărat libere şi democratice, asigurate în baza unui
consens larg între principalele forţe politice (atât parla-
mentare cât şi neparlamentare), precum şi în baza lipsei de
disensiuni asupra cadrului legislativ ce reglementează acest
proces de distribuire a puterii. Totodată, procesul electoral
trebuie să fie transparent. Încrederea alegătorilor şi a candi-
daţilor în integritatea administrării lui depinde de
transparenţa etapelor acestui proces.
Un rol deosebit în dezvoltarea democratică a Republicii
Moldova revine alegerilor prezidenţiale, adică desemnării
prin vot universal a Preşedintelui republicii.
Acţiunile distructive întreprinse de forţele separatiste
din estul şi sudul republicii în 1990 au condus la tensionarea
situaţiei social-politice, punând în pericol integritatea
teritorială a statului. În scopul consolidării ordinii consti-
tuţionale şi suveranităţii R.S.S. Moldova, a drepturilor,
libertăţilor şi securităţii cetăţenilor, ameliorării interacţiunii
organelor centrale ale puterii de stat şi ale administraţiei de
stat, la 3 septembrie 1990 Parlamentul a doptat Legea
“cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al
RSS Moldova şi la introducerea unor modificări şi com-
pletări în Constituţia RSS Moldova”. În aceeaşi zi în funcţia
de Preşedinte al RSS Moldova a fost ales Mircea Snegur.
Instituţia prezidenţială este una dintre organismele
fundamentale ale puterii executive, căreia îi revine, conform
statutului său precizat prin lege, un rol de frunte în procesul
de guvernare a unei societăţi. Apariţia acestei instituţii în
procesul politic din Moldova, ca o replică la acţiunile
de dezmembrare teritorială a RSSM a punctat contururile
noului sistem politic pe care au tins să-l edifice elitele
instalate la putere în urma alegerilor parlamentare din
primăvara anului 1990.
Statutul şi prerogativele primului Preşedinte al
RSS Moldova ales prin vot parlamentar, care îi permitea
acestuia să fie destul de independent în acţiunile sale
prefigurau dimensiunile unui sistem politic de tip prezi-
denţial. Cu toate acestea, instituţia şefului statului era, pe de
o parte semidependentă (Preşedintele a fost ales de către
deputaţi, dar nu printr-un scrutin naţional), iar, pe de altă
parte, nu era investită explicit cu dreptul de a exercita un
control riguros asupra activităţii Guversnului (decizile
şefului statului necesitau contrasemnarea de către primul –
ministru). Anume această situaţie neclară din punct de
vedere juridic a şi condiţionat acutizarea disensiunilor
politice între Preşedinte şi Guvern şi deteriorarea relaţiilor, la
nivel personal, dintre Preşedintele Mircea Snegur care a
încercat să concentreze în mâinile sale întreaga putere exe-
cutivă, şi primul ministru Mircea Druc, care a încercat să se
opună acestei tentative, minimalizând rolul instituţiei prezi-
denţiale în procesul politic.
La 21 februarie 1991, prezentându-şi în şedinţa
Sovietului Suprem demisia, respinsă de legislativ, Mircea
Snegur a cerut adoptarea legii privind alegerea Preşedintelui
de către întregul popor şi organizarea neîntârziată a
acestor alegeri.
În scopul consolidării poziţiei executivului era necesar
ca în Constiituţia RSS Moldova să fie introduse modificări
privitor la instituţia prezidenţială în primul rând ca
Preşedintele republicii să fie ales de către întregul popor.
Ţinând cont de necesitatea consolidării pe toate căile a
puterii executive în condiţiile trecerii la relaţiile de piaţă,
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
Parlamentul republicii a adoptat la 5 martie 1991 Legea
“Cu privire la perfecţionarea puterii executive şi la unele
modificări şi completări în Constituţia (Legea
Fundamentală) a RSS Moldova.
Conform art. 113 al Constituţiei Preşedintele RSS
Moldova exercită puterea supremă de dispoziţie în
RSS Moldova. La propunerea lui era numit prim – ministrul
republicii şi confirmată componenţa Guvernului, se făceau
remanierile din guvern, se formau şi se desfiinţau
ministerele, comitetele de stat, departamentele, alte instituţii
şi organizaţii de importanţă republicană, dacă ele nu
corespundeau Constituţiei, legilorn RSS Moldova, decretelor
Preşedintelui republicii.
Demiterea prim – ministrului Mircea Druc la 21 mai
1991 şi numirea unui nou guvern (lipsit însă de un sprijin
parlamentar) în frunte cu Valeriu Muravski a însemnat
consolidarea poziţiei instituţiei prezidenţiale şi creşterea
rolului ei în viaţa politică a Moldovei.
În unele republici suverane, poporul a ales, prin vot
universal, în funcţia de Preşedinte persoanele demne de
încredere, în stare să facă faţă transformărilor democratice
(printre care şi Boris Eltân, ales la 12 iulie 1991 în funncţie
de Preşedinte al Rusiei). Aceste alegeri au impulsionat şi mai
mult eforturile elitelor politice din Moldova în direcţia
extinderii suveranităţii naţionale. Preşedintele M. Snegur a
declarat că va merge în alegerile prezidenţiale pentru a primi
mandatul întregului popor.
Această posibilitate s-a creat în urma eşuării puciului de
la Moscova din august 1991. La 27 august 1991, în baza
deciziei Marii Adunări Naţionale Parlamentul Republicii
Moldova a doptat, cu majoritatea absolută de voturi,
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
Proclamarea independenţei a pus începutul procesului creării
bazei juridice a unui stat noou numit Republica Moldova.
Însă votarea schimbării nu presupune şi realizarea ei
imediată. Realizarea suveranităţii şi independenţei este un
proces destul de complicat şi de lungă durată. În viaţa
socială, politică şi economică a republicii urmau să fie
realizate transformări radicale care prevedeau trecerea
societăţii: de la regimul politic totalitar la cel democratic; de
la sistemul administrativ centralizat de comandă la relaţiile
de piaţă. Deoarece un stat totalitar, centralizat s-a dovedit a
fi neviabil, nici o republică ce l-a constituit nu mai vroia să
fie parte din el, ci să constituie un stat suveran independent.
În discursul din 10 septembrie 1991 în plenul
Parlamentului, Mircea Snegur a cerut, în scopul realizării
principiilor fundamentale ale Declaraţiei de Independenţă şi,
în particular, a unei certe separaţii a puterilor în stat, alegerea
şefului statului de către “întregul popor, după cum se
procedează în ţările cu vechi şi recunoscute tradiţii
democratice”. Însă demersul Preşedintelui nu a întrunit
aprobarea unanimă a parlamentarilor. Cluburile parla-
mentare “Viaţa satului”, “Suveranitatea” şi cel al “indepen-
denţilor” au susţinut propunerile privind adoptarea legii cu
privire la alegerile şefului statului şi fixarea datei acestora,
iar fracţiunea “democraţilor” a considerat inoportună organi-
zarea scrutinului, în lipsa Legii Fundamentale a statului, a
cărei adoptare constituia o prioritate.
În situaţia creată, extrem de dificilă, o atenţie deosebită
se acorda Preşedinţiei ca organ executiv suprem capabil să
soluţioneze mult mai operativ problemele legate de
competenţa puterii şi de administrarea de stat.
Astfel, în temeiul Constituţiei Republicii Moldova şi în
deplină conformitate cu Legea din 18 septembrie 1991 “cu
privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova”, în
perioada 9 octombrie – 8 decembrie 1991, în republică s-a
desfăşurat campania electorală pentru desemnarea
interculturale 14
Preşedintelui Republicii Moldova. La 8 decembrie 1991 pe
întreg teritoriul Republicii Moldova a derulat în fazele sale
succesive votarea şi, cu o majoritate covârşitoare de voturi
(98,18%), ţara alege în calitate de Preşedinte al republicii pe
Mircea Snegur. La votare au participat 83,96% din numărul
total de alegători din republică.
Noi particularităţi, specifice, caracterizează alegerile
prezidenţiale din 1991, şi anume:
- în campania electorală a participat doar un singur
candidat – Preşedintele ţării în exerciţiu Mircea Snegur;
- victoria candidatului a fost asigurată încă înainte de a
începe campania electorală, o dată cu adoptarea Legii “cu
privire la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova” care
stipula clar că persoana care candidează la postul de
Preşedinte trebuie să aibă un stadiu de cetăţean de 10 ani –
termen care anticipează imediat alegerile;
- primul preşedinte al noului stat a fost ales de tot
poporul prin vot egal, direct, secret şi liber exprimat.
Nu trezeşte îndoieli faptul că una din cauzele
participării în alegeri doar a unui singur candidat, fără
alternativă, a fost că elita de conducere, la care se alătura şi
Mircea Snegur, având teamă de alegerile democratice vroia
să limiteze numărul participanţilor la maratonul electoral,
canalizând desfăşurarea scrutinului în albia intereselor de
grup. Însă cauza principală se reducea, considerăm, nu
numai la aceasta.
Consolidându-se în baza recunoaşterii independenţei
statalităţii moldoveneşti, elita de conducere se străduia să se
asigure din partea concurenţilor care promovau alte idei
privitor la această instituţie. Cu atât mai mult că ei se
bucurau de o înaltă popularitate. Concurent potenţial serios
era considerat fostul prim – ministru Mircea Druc. Acesta,
cu toate că era susţinut de Frontul Popular Creştin –
Democrat, nu avea censul de reşedinţă de 10 ani pe
teritoriul republicii. În plus, Mircea Snegur personifica
tendinţa spre independenţă susţinută de popor, de aceea
teama lui de concurenţi era zadarnică.
Începând cu 27 august 1994, o dată cu intrarea în
vigoare a noii Connstituţii, sistemul politic al Republicii
Moldova a fost supus unor importante redistribuiri
funcţionale. Aceste schimbări au stabilit, de fapt, un regim
semiprezidenţial – semiparlamentar de guvernare, deşi
Constituţia nu stipulează expres în nici un articol această
definiţie. Constituţia fixează structura şi elementele
principale ale organizării politice şi administrative a
Republicii Moldova.
În scurt timp după adoptarea Constituţiei, principalele
curente de opinie intenţionează să-şi afirme individualitatea
pe arena politică. Forţele politice în frunte cu Preşedintele
ţării Mircea Snegur, Prim – ministrul Andrei Sangheli şi alte
două grupări politice aflate în opoziţie iniţiază o campaniie
publică de amendare a Constituţiei, atacând:
- forma de învăţământ;
- caracteristicile tipologice constituţionale privind
etniile, limba şi naţiunea titulară;
- structura statală, caracterul unitar sau confederativ
al statului.
Astfel, Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova
(PRCM) (lider Preşedintele Mircea Snegur) pledează pentru
transformarea Republicii Moldova într-o republică prezi-
denţială cu Parlament bicameral, a cărui Cameră Superioară
ar urma să integreze reprezentanţi ai administraţiei locale şi
ai celei regionale.
După ce a ieşit din componenţa Partidului democrat
Agrar din Moldova (PDAM), Preşedintele ţării Mircea
Snegur înaintează o serie de iniţiative legislative privind
denumirea limbii oficiale, reforma funciară, impulsionarea ei
prin abolirea prevederilor care interzic ca pământul să
devină obiect de vânzare – cumpărare, religia (introducerea
ei ca obiect de studiu în şcoală). Partidul de guvernământ, la
conducerea căruia se afla pe atunci Andrei Sangheli, s-a
pronunţat împotriva “revizionismului de dreapta” şi a
început un atac împotriva Preşedinţiei ca instituţie de stat şi
a şefului statului în exerciţiu Mircea Snegur.
La 26 iunie 1996 Parlamentul adoptă “Hotărârea
privind fixarea datei alegerilor pentru funcţia de Preşedinte
al republicii Moldova” – 17 noiembrie 1996, iar la 15
octombrie 1996 primeşte Legea “Pentru modificarea şi
completarea Legii privind alegerile pentru funcţia de
Preşedinte al Republicii Moldova”.
dr. conf. Constantin SOLOMON
dunarea de jos
15 file de dictionar centrul cultural dunarea de jos
Respingerea din Nazaret
La un an după ce a primit botezul de la
Calendar cultural Dunărea de Jos
Ioan, Iisus se întoarce în Nazareth. Fusese în Nicolae Cărbunaru – pictor, pedagog
S-a născut la 1 ianuarie 1944, la Urleasca, judeţul Brăila. Stabilit la Galaţi, membru al UAP. Din anul 1971 par-
pustiu, apoi la Cana, la Capernaum şi în Iudeea.
ticipă la expoziţii organizate de Filiala Galaţi a UAP, la: Galaţi, Focşani, Brăila, Constanţa, Bucureşti; din anul 1978
Veştile despre minunile săvârşite la începutulorganizează expoziţii personale, la Galaţi. Participă la expoziţii naţionale, la Bucureşti, Galaţi. Profesor de desen,
lucrării sale în Galileea i-au premers sosirea.
lucrează şi ilustraţii de carte, machete de filatelie, grafică publicitară. Are lucrări în colecţii particulare din ţară şi din
străinătate: SUA, Germania, Anglia.
A fost aşteptat cu multă curiozitate. În sinagogi,
magnetismul fascinant al făpturii Mântuitorului Ion Dongorozi – prozator
S-a născut la 4 ianuarie 1894, la Tecuci. A colaborat la “Convorbiri literare” – unde a şi debutat, “Ramuri”,
dădea viaţă nouă sensurilor din Scrierile Sfinte.
“Universul literar”, “Scrisul românesc”, “Rampa”, “Adevărul literar şi artistic”; între 1926 – 1927 a fost director al
Mulţi nu admit că se putuse ridica dintre ei
Teatrului Naţional din Craiova. A publicat volumele: “Cum s-a despărţit tanti Veronica”, “Filimon Hâncu”, “La hotarul
cineva atât de înţelept şi atât de puternic. Orice
dobrogean”; “Signor Berthelotty”, “Socoteli greşite”, “Examen de bacalaureat”, “Ancheta”, “Reprezentaţie de adio”,
“Belfer îndrăgostit”, “Castelul prinţesei”, “A deraiat un expres”, “Vâltori”, “Stea de cinema”, iar în
argument le măreşte suspiciunea şi le întăreşte
încăpăţânarea surdă şi tâmpă. Pândesc prilejulcolaborare cu Simion Mehedinţi, manuale şcolare. S-a stins din viaţă la 19 mai 1975.
Vasile Vedeş – sculptor
prin care invidia şi lipsa credinţei lor să se S-a născut la 5 ianuarie 1915, la Gvăzdăuţi, jud. Hotin. Stabilit la Galaţi, participă din anul 1948 la expoziţii de
aprindă duşmănos. Iisus îşi rosteşte învăţătura
grup şi colective la: Galaţi, Ploieşti, Constanţa, Focşani, Brăila, Iaşi şi la două expoziţii naţionale ale profesorilor de
cu sublimă simplitate: “Şi venind în patria sa îi
arte plastice, la Bucureşti. A realizat jilţuri arboiereşti, strane, iconostaze, o catapeteasmă la bisericile: Episcopală
Galaţi, Episcopală Constanţa, “Trei Ierarhi” şi Sf. Vasile din Galaţi, din comuna Voluntari – Bucureşti; lucrări de artă
învăţa pe dânşii în sinagoga lor, încât ei stăteau
monumentală amplasate în municipiul Galaţi (Al. I Cuza – bust, Ionel Joia – bust, basoreliefuri (temă sportivă); altele
uimiţi şi ziceau: de unde are acesta înţelepciunea
existente în colecţiile Muzeului de Artă Vizuală Galaţi (1907 – portret – bronz, Nicolae Mantu – portret, Ţăranca –
aceasta şi puterile. Oare nu este el fiul lemn, Mihail Sadoveanu – portret – altorelief). S-a stins din viaţă la 21 noiembrie 1998.
teslarului? Nu se numeşte oare muma lui Maria Silviu Catargiu – sculptor
şi fraţii lui Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda? S-a născut la 8 ianuarie 1939 la Capul Codrului, jud. Suceava. După absolvirea Institutului de Arte Plastice “Ion
Andreescu” din Cluj, se stabileşte la Galaţi, unde participă, din anul 1966 la expoziţii cu caracter judeţean şi republican. Din anul 1972 participă
Şi surorile lui nu sunt oare toate la noi? Deci de
unde are dânsul toate acestea? Şi se sminteau la tabere de creaţie (Măgura – Buzău, Galaţi). Dintre lucrările de artă monumentală realizate, amintim: “Aura” – piatră (Măgura Buzăului),
“Pasărea apelor” – metal , “Chemarea zborului” – metal, “Icar” – inox, “In memoriam” – metal (toate în Galaţi), “Vasile Alecsandri – bust mon-
întru ele” (Mateiu). Anunţarea soliei umental – piatră (în localitatea Vasile Alecsandri – judeţul Galaţi). Lucrări ale artistului se află în colecţii de stat din Galaţi, Brăila, Buzău, Tecuci,
dumnezeieşti sună sfidător în auzul înveninat de
Iaşi, Cluj, Bucureşti, în colecţii particulare din ţară şi din străinătate (Polonia, Grecia, Franţa, Germania, Belgia, SUA):
prejudecăţi meschine: “Şi i se dete cartea Ivan Ivlampie - născut la 11 ianuarie 1964, lector doctor la Catedra de Filosofie. absolvent al facultăţii de Istorie - Filosofie, Universitatea
Al.I.Cuza Iaşi, promoţia 1987. Doctor în filosofie cu teza “Spiritualismul rus în secolul al XX-lea”. Cărţi publicate: “Meditaţii despre divino-
profetului Isaia, şi deschizând cartea găsi locul
unde era scris: Duhul Domnului preste mine umanitate” (1999), “Nikolai Berdiaev şi spiritualismul rus” (2001).
Ioan Simion Mărculescu – pictor
pentru care m-a uns ca să binevestesc săracilor, S-a născut la 12 ianuarie 1943 la Cernăuţi. Expune din anul 1966 când, student fiind la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” – Cluj
m-a trimis să tămăduiesc pe cei sdrobiţi cu Napoca, obţine Premiul I la secţiunea de pictură a Festivalului Primăverii. Din anul 1907 se stabileşte la Galaţi, unde, din acelaşi an, organizează
inimă, Să vestesc iertare celor în robie, şi orbilor
expoziţii personale, apoi şi la Bucureşti, în Bulgaria, Italia, Polonia, Germania; din anul 1968 a participat şi la expoziţii naţionale. Din anul 1995
a participat la expoziţiile organizate de grupul “Axa” al cărui membru fondator a fost, la Galaţi, Constanţa, Iaşi şi în străinătate. A realizat, în
vedere, să dau drumul celor apăsaţi, să vestesc
an plăcut Domnului” (Luca). perioada 1974 – 1990 peste 50 de scenografii, decoruri, costume, pentru spectacole de operă, operetă, balet. Din anul 1990 a fost director al
Muzeului de Artă Vizuală Galaţi. S-a stins din viaţă la 9 aprilie 2001. Lucrări ale sale se află în muzee (Galaţi, Bucureşti, Torino, Vidin), în colecţii
Pentru înţelegerea celor între care se particulare din ţară şi străinătate (Anglia, Bulgaria, Canada, Germania, Israel, Polonia).
născuse este prea mult, pentru tradiţia Victor Cilincă – prozator, dramaturg, autor de literatură pentru copii, ziarist, publicist
încremenită a credinţei pare o blasfemie, pentru S-a născut la 16 ianuarie 1958 la Paşcani. A debutat în anul 1977 în revista gălăţeană “Pagini dunărene”. Colaborează la “Orientări” – unde
sufletul robit aparenţelor al nazarinenilor a fost şi redactor între 1980 – 1983, “Amfiteatru”, “Porto-Franco”, “Dominus”, “Temps tot” – ce apare în Canada, Franţa şi Belgia, “Cambrensis”
seamănă cu o jignire adusă comunităţii, – Marea Britanie, “Fortress” – SUA. Debut editorial cu volumul de poveşti “Fetiţa care avea prea mulţi pistrui” în anul 1991. A mai publicat
volumele: “Odiseea – pentru uz intern” – roman, “Polonius/ Paparazzi” – povestiri, “Jihad” – roman. Piesa “Polonius” a fost montată la Teatrul
respectabilităţii ei, bunului nume al cuminţeniei
Dramatic din Galaţi (premiera în februarie 1996). A primit două menţiuni: una la Concursul Naţional de dramaturgie şi critică dramatică
lipsite de har şi aţipite în consumul istoriei.
“Bogdan Amaru”, Râmnicu Vâlcea, 1992 (pentru piesa “Revoluţia pisicilor”) şi una la Festivalul concurs de dramaturgie naţională
Micimea umană, îngrădită de forme rigide “Camil Petrescu” pentru teatru scurt, Oradea, 1995 (pentru varianta scurtată la “Polonius”). În anul 2002 a primit Premiul “Octavian Goga”
refuză cuvântul luminii divine. Condiţia lor pentru poezie.
mizeră şi mediocră pune temelia şi parafează o Gabriela Georgescu – pictor, pedagog
S-a născut la 16 ianuarie 1957 la Dudeşti, judeţul Brăila. Se afirmă începând cu anul 1981 când deschide prima expoziţie la “Sala
triistă realitate: “… iar Nazaritenii se vor purta
Coloanelor” – Bucureşti. A organizat apoi expoziţii personale la Galaţi, Brăila, Mangalia, Mamaia, Germania; participă, din anul 1985 la
cu el cum s-au purtat toate cetăţile lumii – chiar
expoziţii de grup organizate la Bucureşti, Brăila, Galaţi; din 1994 participă la expoziţii naţionale organizate la Galaţi, Buzău, Piatra Neamţ.
şi cele mai frumoase prin nobleţea sufletului lor:
Participă, de asemenea, la evenimente artistice; simpozioane (Constanţa, Mangalia), tabere de creaţie (Dragoslavele). Lucrări ale artistei se află
în colecţii particulare şi de stat în ţară şi străinătate. În prezent este profesoară la Liceul de Artă “D. Cuclin” din Galaţi.
Atena şi Florenţa – cu aceia dintre cetăţenii lor
care le-au sporit măreţia mai presus de toate Dan Râpă Buicliu – istoric, pedagog, publicist
S-a născut la 20 ianuarie 1946 la Moscu, Tg. Bujor, judeţul Galaţi. Doctor în istorie, conf. Univ. la Universitatea Dunărea de Jos – Galaţi,
celelalte. Nazarinenii după ce l-au ocărât – Facultatea de Filologie Istorie Cahul. Colaborator la reviste de specialitate centrale şi regionale precum: “Anuarul Institutului de Istorie şi
încearcă să-l arunce în prăpastie.” (G. Papini,
Arheologie “A. D. Xenopol” – Iaşi, “Revista Arhivelor”, “Revista muzeelor şi monumentelor”, “Muzeul Naţional” – Bucureşti, “Cumidava” –
Viaţa lui Isus). Braşov, “Caprica” – Bacău, “Crisia” – Oradea, “Museum: Studii şi comunicări de istorie şi etnografie” – Goleşti, Argeş, “Acta Musei Napocensis”
Iisus îngăduie sminteala, dar nu face – Cluj Napoca, “Potaisoa” – Turda, “Hierasus” – Botoşani, “Sargetia” – Deva, la publicaţiile gălăţene “Danubius”, “Porto-Franco”, “Antares”,
minuni şi constată mâhnit, pentru totdeauna: “Şcoala gălăţeană”, “Călăuza ortodoxă”. A publicat, între altele: Publius Ovidius Naso: Metamorfoze, Cartea I. Introducere, text stabilit,
transcriere şi note: Dan Râpă Buicliu şi Nicolae Vasilescu; Georges Bengesco: “Poemes”, avec un presentation par Dan Râpă, Constantin Frosin,
“Şi Iisus le zise: Nu este un profet dispreţuit
Andrei Vasilescu; “George Enescu – un suflet românesc în universalitate”. Ediţie îngrijită de Dan Râpă, Constantin Frosin, Andrei Vasilescu;
decât în patria şi casa sa”. (Mateiu); “Şi le zise:
“Biblia – Cartea Cărţilor”, Breviar istoric; “Cantemiriana”: Breviar bibliologic, “Cartea românească veche”: “Studia bibliologica”; “Bibliografia
adevăr zic vouă că nici un profet nu este plăcut
românească veche: Additamenta” I (1535 – 1830).
în patria sa” (Luca). Furia criminală a locuito- Nicolae Spirescu – pictor
rilor din Nazaret se manifestă violent, însă S-a născut la 24 ianuarie 1921, la Bucureşti. Din anul 1946 se stabileşte la Galaţi, an în care deschide prima expoziţie personală, urmată de
altele organizate în ţară şi în străinătate. Din anul 1951 participă la expoziţii organizate de stat şi UAP: republicane, saloane oficiale, regionale,
sfârşeşte stupid: “Şi sculându-se îl scoaseră interregionale, judeţene, interjudeţene, de grup şi colective, precum şi la cele internaţionale, bienale, concursuri internaţionale. A efectuat
afară din oraş, şi-l duseră până pe sprânceanacălătorii de documentare în Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania, Ungaria. Activitatea sa
muntelui pe care era clădit oraşul lor, ca să-l
artistică este încununată de premii, distincţii, dintre care amintim: Premiul Naţional “Tinerimea română” (1939), Medalia de aur “Pesca d’oro”
(1973), Premiul Naţional “Carlo Pittara” (Torino, 1973), Premiul Internaţional “San Fermo” (Bergamo, 1984), distincţia internaţională
repează în jos; dar el trecând prin mijlocul lor se
duse” (Luca). Trecerea aceasta prin mijlocul “Gandosso” (1990). Lucrările artistului se găsesc în colecţii muzeale şi particulare din România, Anglia, Austria, Elveţia, Franţa, Grecia, Olanda,
Israel, Italia, Germania, SUA, Suedia, Turcia.
gloatei duşmănoase, trecerea aureolată de Gabriel Dimisianu – critic literar
măreţia şi puritatea Nevinovatului, este S-a născut la 25 ianuarie 1936, la Brăila. Colaborează la “Gazeta literară”, “Contemporanul”, “Luceafărul”, “Convorbiri literare”, “Ramuri”,
minunea neînţeleasă nici de cei ce o cereau, nici
“Steaua” cu cronici, recenzii şi articole de atitudine critică, o parte din ele constituind materia volumului de debut “Schiţe de critică” (1966), a
de cei neatenţi la întâmplarea ei. Calea, altor volume: “Prozatori de azi”, “Valori actuale”, “Nouă prozatori”, “Opinii literare”, “Subiecte”. A prefaţat volume din opera lui G. Călinescu,
Adevărul şi Viaţa se urmează pentru lumea Pompiliu Constantinescu, Hortensia Papadat – Bengescu, Ion Ghica, Titu Maiorescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Camil Petrescu, Mircea Eliade,
Geo Bogza. În anul 1977 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
întreagă, iar pigmeii din Nazaret nu fac decât să Camil Ressu – pictor
netezească drumul spre credinţă, cu încă o pildă, S-a născut la 28 ianuarie 1880, la Galaţi. Prima sa manifestare artistică are loc în anul 1895 prin participarea la concursul de desen al
pentru generaţiile următoare. “Tinerimei Române” şi la care obţine Premiul I. Din anul 1908 colaborează cu desene la “Furnica”, “Viitorul”, “Adevărul”, “Viaţa socială”,
“Respingerea din Nazaret” (cu varianta “Facla”; din 1910 participă frecvent la expoziţiile organizate de “Tinerimea Română”, “Tinerimea artistică”, la Saloanele Oficiale; din 1913 orga-
“Nimeni nu-I profet în ţara lui”) conservă nizează expoziţii personale. După fondarea noii grupări “Arta română” – alături de N. Tonitza, St. Dimitrescu, N. Dărăscu, I. Ises, F. Şirato,
– expune curent în cadru expoziţiilor organizate. Din anul 1927 este prezent şi la expoziţii de peste hotare (Veneţia, Paris, Barcelona) sau în cadrul
sensul de refuz, de nerecunoştinţă, la expoziţiilor organizate la Haga, Amsterdam, Bruxelles, Berna, Zurich, Basel, Moscova, în cadrul expoziţiei internaţionale de la Paris. A fost dis-
adresa unor oameni de mare valoare, pe tins cu medalia “Bene Merente”, cls. I, medalia “Palmes d’Officier d’Academie” (Paris, 1922), “Steaua României” în grad de ofiţer (1922). Este
considerente în care primează prejudecăţile, investit “Cavaler al ordinului Legiunei de Onoare” de statul francez (1933), primeşte Premiul Naţional pentru Pictură şi “Meritul Cultural”; în
mediocritatea, invidia unor persoane anul 1951 primeşte titlul de Artist Emerit al Artei, iar în anul 1954 pe cel de Artist al poporului. Membru al Academiei Române. Lucrările artis-
apropiate de cei contestaţi, sau ale unei tului figurează în cele mai importante muzee ale ţării, în numeroase colecţii particulare. S-a stins din viaţă la 1 aprilie 1962.
Teodor Vişan – pictor
comunităţi din biografia lor. S-a născut la 31 ianuarie 1943 la Galaţi. Din anul 1969 participă la majoritatea expoziţiilor organizate de Filiala Galaţi a UAP din anul 1989
organizează expoziţii personale la Galaţi, Bucureşti şi în străinătate (Bexhill – Anglia, 1991). Participă, de asemenea, la Saloanele republicane de
Teodor PARAPIRU grafică – Bucureşti, la Saloanele bienale de grafică, Bienale de gravură; Bienale de Sculptură şi pictură – toate din Bucureşti, la Saloanele
“Dicţionar enciclopedic de expresii celebre” Moldovei – Bacău şi Chişinău, trienala de grafică Bilota – Iugoslavia, 1983; Salonul Internaţional de grafică Cehia, 1991. Are lucrări în colecţii
din România, Franţa, Belgia, Elveţia, Anglia, SUA, Rusia, Ungaria, Italia, Canada şi Israel. Grupaj realizat de Virgil GURUIANU

dunarea de jos anul II , nr. 11, ianuarie 2003

centrul cultural dunarea de jos
Alai de Crăciun pe străzile Galaţiului
Anul acesta Festivalul de Datini şi
Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou “Tudor
Pamfile” a ajuns la a XIII-a ediţie şi a fost prin
sprijinul Consiliului judeţului Galaţi şi cu
colaborarea Sfintei Episcopii o garanţie a conti-
nuităţii tradiţiei noastre populare, aici, la
Dunărea de Jos.
În organizarea Centrului Cultural
Dunărea de Jos” Galaţi, duminică, 22 decem-
brie 2002, orele 11.00 de pe esplanada Sfintei
Catedrale Episcopale a pornit Alaiul de
Crăciun cu 250 colindători din satele şi
comunele judeţului Galaţi – Teatrul Dramatic –
Monumentul Eroilor – Potcoava de Aur – Trei
Star – Piaţa Ancora – Biserica Precista –
Faleza Dunării.
În urma fazelor de preselecţie desfăşurate
în comunele Buciumeni, Nicoreşti, Cudalbi,
Lieşti, Nămoloasa, Rădeşti şi oraşul Tecuci,
secţia de Cercetare, Conservare şi Valorificare
a Creaţiei şi Tradiţiei Populare din cadrul Centrului Cultural a adus pe esplanada din
faţa Sf. Catedrale Episcopale tot ceea ce judeţul nostru are – ca datini de Crăciun şi
Anul Nou – mai autentic, mai tradiţional şi mai binecuvântat de Dumnezeu.
La faza finală a festivalului gălăţean Tudor Pamfile sunt deopotrivă declaraţi câştigători
toţi colindătorii prezenţi astăzi în pridvorul Sf. Biserici pentru a înfăţişa tuturor că oamenii
de la Dunăre nu şi-au părăsit niciodată obiceiurile şi datinile sfinte lăsate cu dragoste de
străbuni.
Din inima ţinutului Dunării de Jos, grupul de colindători “Româncuţa”, condus de
. Varietăţi în prag de iarnă
Începutul lunii decembrie a adus
bucurie nu numai în inimile copiilor, ci şi în
sufletul bătrânilor de la Azilul din Galaţi.
Taraful Mugurel şi clasa de muzică
uşoară a doamnei profesoare Margareta Kiss
din cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos
au oferit bătrânilor un spectacol de varietăţi
în preajma zilei de Moş Nicolae, precum şi
un coş cu daruri şi dulciuri.
. Debussy şi Chopin
Clasele de pian aflate sub îndrumarea
prof. Monica Prisecaru şi Capră Angelica,
precum şi Clasa de Chitară clasică a prof.
Pavel Carol şi clasa de Canto clasic (T. Niţă)
a oferit publicului gălăţean un “moment
muzical” la care au participat elevi ai Şcolii
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
d-na Steriana Frigioiu a prezen-
tat colinde tradiţionale de flăcăi,
de fete mari şi de băieţi.
Din nordul eparhiei, de pe
dealurile Covurluiului, ne-au
colindat mai apoi Steaua,
Sorcova şi Vălăretul din
Cotoroaia – comuna Cerţeşti,
grupul de colindători condus de
d-na Marilena Bălan.
Tradiţionalul colind de
bătrâni din Tuluceşti, condus de
instr. Amelian Chirilă a venit şi
anul acesta să ne încredinţeze că
răzeşii de pe malurile Prutului au
rămas în aceleaşi locuri şi tradiţii
de la Petru Rareş încoace.
De la Măstăcani, tradiţi-
onalul Plug mare cu cai
împodobiţi, condus de primarul
Ilie Spirache ne urează de an
bun şi sărbători bogate.
Alaiul popular de capre din
Slobozia Conachi, condus de
Dumitru Creţu, vine anul acesta
spre a ne aduce aminte de riturile
noastre agrare de dinainte de
creştinarea apostolică.
Bumbi ccdj
de Arte, părinţi, profesori, etc.
Spectacolul a avut loc la Muzeul de
Artă Vizuală în luna decembrie.
. Dramele adolescenţilor
“Tatăl răniţilor”, actorul George
Mihăiţă a lansat la Galaţi o carte intitulată
“Dramele adolescenţilor” care conţine peste
zece mii de scrisori primite de la adolescenţi
de-a lungul anilor. Este o carte document
despre dramele a sute de adolescenţi care-au
căutat şi chiar au găsit în omul George
Mihăiţă un sprijin moral. Cartea s-a lansat la
sediul nou (V3) al Centrului Cultural
Dunărea de Jos unde au participat, pe lângă
invitaţi, personalităţi ale vieţii gălăţene.
George Mihăiţă, despre care se spune că “a
cuvintele si lucrurile 16
Grupul de colindători “Lozioara” din
comuna Braniştea, condus de instr. Mihai
Gheorghe a înfăţişat colinde de copii, de flăcăi,
colinde de bătrâni, de fată mare, de o mare
frumuseţe şi autenticitate din zona de
sud a judeţului.
Piscu a fost prezent lângă noi cu bătrânii
săi şi colindele aduse în faţa dvs de copiii instru-
iţi de inimoasa învăţătoare Bălaşa Frumuşanu,
arătând că satele de răzeşi şi-au păstrat tradiţiile
lăsate lor de domnul Ştefan al Moldovei.
Tecuciul a venit în întâmpinare cu
Mascaţii, Vasâlca, Mocănaşii, Judecata satu-
lui, Colindul din dimineaţa zilei de Crăciun şi
un Pluguşor valoros al cărui text figurează între
primele cinci texte reprezentative de plug din
Moldova, toate armonizate şi aduse la Galaţi de
folcloriştii de la Casa de Cultură, d-na Mariana
Chiriţă şi d-na Mariana Enache.
Din Ţepu, comuna în care s-a născut marele
folclorist Tudor Pamfile, vin şi anul acesta două obiceiuri unice în judeţ, Căiuţii şi Ursul,
datini de o valoare excepţională pentru sudul Moldovei, grăind despre tradiţiile noastre
româneşti din timpuri imemoriale.
Fastuosul obicei al Jienilor este adus în faţa dvs de către tinerii din Cudalbi, conduşi
de Vasile Dodu, care vor prezenta, într-un repertoriu deosebit de vechi şi bine păstrat, unul
din cele mai complexe ritualuri româneşti transpuse în teatru popular cu tematică
haiducească.
De la Catedrală până la Biserica Precista, pe strada Domnească şi strada Brăilei se
vor desfăşura în alai grupurile de colindători din Tudor Vladimirescu, colindele şi
capra din Buciumeni şi Tecuci, Plugul cu cai din Măstăcani, Babele din Cotoroaia,
Colindele şi Pluguşorul din Nămoloasa, Damele din Bereşti, toate, grupuri autentice cu
un repertoriu unic, demonstrând o sinteză de mare sensibilitate aici între Siret, Prut şi
Dunăre.
Cătălin CIOBANU
cartea ei de bunătăţi sufleteşti tuturor celor
care au ajutat-o şi au încurajat-o în ale
scrisului. Lansarea a vut loc într-o zi de sâm-
bătă (14 decembrie 2002) la Librăria Lumina
ţinut locul a mii de taţi” a avut întâlniri cu
elevii şi fanii săi de la câteva licee din oraşul unde au fost prezenţi scriitori şi colegi ai
nostru. autoarei cărora le-a dăruit autografe.
“Puterea iubirii este mare şi poate
schimba oamenii foarte mult: răutate în
. Maria şi cartea loialitate, teama în iubire, răul în generozi-
tate”; “nimeni nu-mi va cunoaşte sufletul,
Cam cum să ţi se pară la 10 ani aerul nici măcar eu” spune Maria.
purtat în suflet, bolta cerească, soarele,
lacrimile lumii, mâinile mamei, lumina?
Despre toate acestea şi despre încă multe alte
lucruri putem citi în volumul de versuri
. După datini colindăm
intitulat “Cartea de bunătăţi sufleteşti” Elevii clasei de canto popular din anii
(Editura Alma, Galaţi, 2002) a cărei autoare de studiu I, II şi III ai Şcolii de Arte din
este MARIA, elevă în clasa a IV-a la cadrul CCDJ au susţinut vineri, 20 decem-
Colegiul Naţional Al. I. Cuza, dar care a brie 2002 concertul de colinde “După datini
adunat deja câteva premii pentru poezie şi colindăm” sub îndrumarea profesorului
câteva apariţii în reviste de cultură. Aurică Totolici.
Maria a împărţit în luna decembrie f.z.
dunarea de jos
centrul cultural dunarea de jos
Inspectoratul de Pr otecţie a Mediului,
organizare şi competenţe legale
Inspectoratul de Protecţia Mediului Galaţi a fost
înfiinţat la 1 august 1990 potrivit Hotărârii Guvernului
României nr. 983/1990 şi Ordinului Ministerului Mediului
nr. 11/1990 şi şi-a schimbat denumirea prin Hotărârea
Guvernului nr. 457/1994. Actualmente se numeşte
Inspectoratul de Protecţie a Mediului Galaţi, este organizat si
funcţionează în baza Hotărârii Guvernului nr.17/2001.
Inspectoratul de Protecţie a Mediului, ca serviciu public
teritorial descentralizat de specialitate, subordonat
Ministerului Apelor si Protecţiei Mediului, controlează şi
îndrumă activitatea de protecţie a mediului, a resurselor
biologice, naturale şi a echilibrului ecologic prin elaborarea
propunerilor de reglementare în domeniu, a normelor privind
conţinutul admisibil de noxe în mediul înconjurător şi prin
asigurarea cunoaşterii parametrilor de calitate ai factorilor de
mediu şi evoluţia acestora; acorda consultaţii tehnice si
efectuează expertize în teren pentru fiecare obiectiv de
investiţii de pe raza administrativ-teritoriala a judeţului;
asigura aplicarea strategiei ministerului in domeniul
conservării si reconstrucţiei ecologice. Inspectoratul de
Protecţia Mediului are regimul serviciilor publice descen-
tralizate ale ministerului în unităţile administrativ-teritoriale.
În cadrul inspectoratului funcţionează următoarele
compartimente:
Garda de Mediu a cărei activitate se bazează pe prin-
cipiile si elementele strategice care conduc la dezvoltarea
durabila a societăţii, are caracter permanent şi realizează:
- atributele unei activităţi preventive, in ceea ce
priveşte protecţia mediului prin colaborarea cu titularii activ-
ităţilor care au sau pot avea impact asupra calităţii mediului;
-atributele unei activităţi de menţinere şi ameliorare, a
calităţii mediului prin măsurile, termenele şi responsabil-
ităţile dispuse pentru reducerea poluării sau refacerea
zonelor deteriorate;
- atributele unei activităţi coercitive, atunci când
activitatea inspectată nu este conformă cu prevederile legale,
normele tehnice şi condiţiile impuse prin actele de
reglementare;
Serviciul de relaţii cu publicul, relaţii cu mass
media, programe locale şi internaţionale
- identifică programele de finanţare naţionale şi
internaţionale eligibile pe domeniul protecţiei mediului
înconjurător pentru teritoriul administrativ al judeţului Galaţi
- iniţiază, promovează şi implementează împreună cu
factorii implicaţi proiectele propuse spre a fi finanţate,
conform procedurilor specifice
- îndeplineşte atribuţiile de relaţii cu publicul,
mass-media si cu ONG de protecţie a mediului în conformi-
tate cu regulile referitoare la organizarea acestor relaţii
anul II , nr. 11, ianuarie 2003
Serviciul avize, acorduri, autorizare
- organizează şi pune în aplicare dispoziţiile legale în
vigoare referitoare la autorizarea activităţilor economice şi
sociale cu impact asupra mediului, incluzând procedurile de
stabilire a obligaţiilor de mediu în procesul de privatizare,
având in vedere necesitatea ca prin actele de autorizare sa
promoveze tehnologiile curate, schimbarea modelelor de
producţie şi de consum în sensul utilizării durabile a
resurselor materiale şi energetice şi a reducerii impactului
negativ asupra mediului şi sănătăţii umane.
Compartimentul pentru protecţia naturii şi
arii protejate
- caracterizează teritoriul judeţului sub aspect
biogeografic şi ecologic, identifică şi caracterizează zonele
naturale, neafectate antropic, care conservă ecosisteme
terestre şi acvatice în stare naturală.
- ţine inventarul speciilor de floră şi faună sălbatică de
pe teritoriul judeţului, stabileşte măsuri pentru protecţia şi
conservarea acestora.
- exercita atribuţiile de control ecologic asupra modului
în care sunt respectate reglementările în vigoare privind
regimul ariilor protejate, al monumentelor naturii.
- stabileşte arealul speciilor de plante si animale din
flora şi fauna sălbatică, endemice, periclitate, sau pe cale de
dispariţie şi aplica măsurile sau iniţiază demersuri pentru
protecţia şi conservarea acestora în conformitate cu
dispoziţiile legii.
Compartimentul pentru gestiunea deşeurilor şi a
substanţelor toxice şi periculoase
- elaborează baza de date pentru deşeuri pe baza
chestionarelor de anchetă întocmite de Ministerul Apelor si
Protecţiei Mediului şi Institutul Naţional de Statistica
şi Studii Economice, luând in considerare Catalogul
European al Deşeurilor;
- elaborează rapoarte statistice tip GD-PRODDES,
GD-SALRA si GD-REM corespunzătoare producătorilor de
deşeuri, agenţi economici cu profil de activitate de
gospodărire a deşeurilor urbane, unităţi cu profil de
colectare, reciclare şi valorificare a deşeurilor;
- urmăreşte, prin activităţi de control, modul de ţinere a
evidentei gestiunii deşeurilor de către agenţii economici şi
persoane fizice sau juridice, pe baza Catalogul European
al Deşeurilor;
-întocmeşte Planul Judeţean de Gestiune a Deşeurilor
pe baza planurilor întocmite de generatorii de deşeuri şi de
consiliile locale.
Pentru realizarea atribuţiilor vizând protecţia mediului,
inspectoratul îndeplineşte funcţia de organ teritorial coordo-
nator în raport cu agenţii economici din subordinea celorlalte
organe centrale sau locale, agenţii economici cu caracter
mixt sau privat şi cu cetăţenii de pe raza judeţului.
Inspectoratul îşi realizează atribuţiile şi răspunderile în
conformitate cu reglementările legale în vigoare prevăzute în
Legea privind protecţia mediului înconjurător, Legea apelor,
Codul silvic şi a altor reglementari legale privind protecţia
fondului funciar, silvicultura, gospodărirea localităţilor,
depozitarii reziduurilor menajere, sănătăţii etc., ca şi alte acte
normative.
In exercitarea şi realizarea atribuţiilor şi răspunderilor
care îi revin, inspectoratul colaborează cu toate organele
promo
teritoriale judeţene de specialitate şi cu toţi agenţii
economici, având dreptul de a solicita acestora informaţii,
date şi documente legate de domeniul menţionat.
Inspectoratul de Protecţie a Mediului asigură pe măsura
dotării prin mijloace proprii şi prin cooperare, cunoaşterea
stării de calitate a tuturor factorilor de mediu, a evoluţiei
acestora, inclusiv a echilibrului ecologic ţi aplică pentru
fiecare caz în parte prevederile legale în domeniu, urmareşte
şi analizează modul în care organele teritoriale judeţene de
specialitate, agenţii economici de stat sau particulari şi
persoanele fizice de pe raza teritoriului administrativ al
judeţului îşi realizează obligaţiile ce le revin conform legii cu
privire la protecţia mediului înconjurător, luând masurile
prevăzute în acest sens.
Specialiştii inspectoratului cu atribuţii în protecţia
mediului sprijină agenţii economici în determinarea cauzelor
care duc la deteriorarea calităţii factorilor de mediu încon-
jurător ca şi pentru înlăturarea acestora: se implica activ atât
în cunoaşterea stării de calitate a factorilor de mediu cât şi în
stabilirea şi aducerea la îndeplinire a măsurilor pentru înla-
turarea cauzelor care determină deteriorarea calitaţii mediu-
lui, a echilibrului ecologic, a resurselor şi calităţii vieţii.
Inspectoratul controlează şi sprijină aplicarea masurilor
de conservare a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale,
altor zone protejate şi monumentelor naturii de pe raza
administrativ teritoriala a judeţului. Iniţiază acţiuni pentru
mărirea suprafeţelor de spaţii verzi etc.
Inspectoratul de protecţia mediului întocmeşte, în
cooperare cu organele teritoriale de specialitate, lucrări de
sinteza şi rapoarte tehnice cu privire la evoluţia calităţii
factorilor de mediu, a calităţii vieţii şi echilibrului ecologic
în limitele zonei administrativ teritoriale de care răspunde,
pe care le analizează şi stabileşte măsuri împreuna cu
organele locale şi agenţii economici locali şi le transmite
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului.
Inspectoratul de protecţia mediului examinează docu-
mentaţii tehnice întocmite pentru obiectivele de investiţii cu
impact asupra mediului în vederea emiterii consultaţiilor
tehnice, acordurilor, autorizaţiilor de mediu la solicitarea
agenţilor economici, inclusiv verificarea şi controlul în teren
a veridicităţii datelor supuse avizării.
În domeniul conservării şi reconstrucţiei ecologice,
inspectoratul urmăreşte aplicarea şi respectarea prevederilor
legale şi propune măsuri pentru ameliorarea sau recon-
strucţia ecologica.
Inspectoratul de Protecţia Mediului asigură popu-
larizarea prin mijloacele mass-media şi instituţiile de
învăţământ a problematicii în domeniul protecţiei mediului.
dunarea de jos
 spune verde centrul cultural dunarea de jos

SPUNE VERDE…DE GALAŢI !

Miracolele sunt întocmai pentru că ele nu pot fi explicate raţional, cauzele
lor fiind puse pe seama intervenţiilor divine sau sunt ghidate conform unor logici
obscure, accesibile undeva la un nivel iniţiatic. Natura umană poate crea miracole
datorită voinţei sau jocului imaginaţiei, atunci când rotiţele minţii caută, modifică,
interpretează şi recrează. Şi atunci nimic nu ne mai miră când aventura spiritului
zburdă pe coclaurile imense ale fantasticului, în timpurile unor lucruri închipuite sau
când toamna este vară, vara este toamnă, verdele este mai intens şi copt la sfârşitul
lui noiembrie, sucul curge precum laptele şi mierea în tărâmul ideal, la care oamenii
năpăstuiţi şi măcinaţi de griji au râvnit perma-
nent ca o salvare supremă. Şi a fost mai verde
ca niciodată într-o zi friguroasă de 29 noiem-
brie 2002, am avut şi suc în pahare de plastic
cu texte ecologice ghiduşe, prinse la ore târzii
din noapte, cu scoci şi migală, într-o cameră
tehnologizată peste a Centrului Cultural
“Dunărea de Jos” Galaţi, a fost şi teatru de fac-
tură “underground”, experimentalizat cu
intenţie, umblat cu tact şi virtuozitate la text
pentru a fi redus alchimic la o calitate pură cu
substrat strict ecologic. Aşa cum îmbătrânim
mai mult pentru că de fapt nu ştim să iubim,
vorba marelui scriitor, tot aşa suntem mai câr-
piţi şi spălăciţi, prizonieri ai deprinderilor şi
instinctelor brute, nefinisate, cu care tratăm
ceea ce ne înconjoară, fără plecăciuni demne
în faţa naturii ce ne curăţă nu numai fiziolog-
ic, la retină şi trup, dar se amestecă dezintere-
sat şi acolo de unde ne pleacă ideile şi gân-
durile.
Toate s-au adunat la un moment dat ca
un tăvălug ce a debordat de inspiraţie şi spor
creator, a mistuit nervii, oboseala şi pesimis-
mul situaţiilor inopinate, evident descurajante,
ajungându-se în acele situaţii dulci în care
ideile veneau chemate de undeva de nu ştim
unde, poate din imaginaţie, poate din inspi-
raţie, şi îşi făceau loc la marea selecţie din
care a ieşit “Verde de Galaţi”. S-au umplut
încăperile şi holurile Centrului Cultural, căci
el era verdele, de lemne, panouri de PFL pic-
tate în genunchi de mici ucenici la un maestru
închipuit, forme de antene şi scări din fier
beton, toate pentru ghetto-ul din faţa Teatrului
Dramatic, acolo unde avea să fie improvizat în
sunete petrecăreţe de Fanfară purtată pe val-
urile Dunării, culori, pensule, sticle de plastic,
butoaie cosmetizate în stil “grafitti”, cort mil-
itar dezasamblat, cutii şi alte minunăţii de pod
de casă veche. Din toate am creat acel miracol
în care am dat peste cap ordinea anotimpurilor
şi am propus un verde copt de vară, nu ca să
derutăm sau să fim suspectaţi de vrăjitorii
ilicite, ci pentru a ne îmbrăca în haine ecolog-
ice şi a lua atitudine civică, a trage de mânecă
şi a scutura minţile amorţite de nepăsare,
mânaţi voluntar de Agenda Locală 21, WS
Atkins International din Marea Britanie şi
Centrul Cultural “Dunărea de Jos” Galaţi. Am
avut ceva bani şi parteneri – Direcţia pentru
Dezvoltare Regională Galaţi şi TV Express şi
s-au făcut montaje, ce păreau suprarealiste, la groapa de gunoi a Galaţiului, cu porci
tăvăliţi pentru dejun prin gunoaiele urbei şi cu texte shakespeariene, la ironie, ca în
filmele ciudate de Kusturica. Vă mai aduceţi aminte de porcul motiv subliminal din
“Pisica albă, pisica neagră”? Bizareria ca formă de manipulare. A fost o formă artis-
tică de “message delivery”, servit cu teatru, film documentar, expoziţie de fotografii
şi acţiuni artistice stradale, condimentat cu muzică şi nerv regizoral.
Dincolo de literatură, un comunicat al proiectului ar suna cam aşa: “În data
de 29 noiembrie 2002, sub tutela Agendei Locale 21, s-a desfăşurat prima parte a
proiectului VERDE DE GALAŢI, în care a avut loc premiera piesei cu acelaşi
nume, expoziţia de fotografie a domnului Nicolaie Sburlan, într-un ghettou cel prea
de toate zilele, realizat ad-hoc în faţa
Teatrului Dramatic Fani Tardini şi o
acţiune ecologistă – Paharul- la SPUNE V ERDE…DE G ALAŢI !
dunarea de jos
Potcoava de Aur, de tip per-
formance-art, interactiv şi
artistic, toate cu temă ecolog-
ică. Realizatorii evenimentu-
lui au fost Centrul Cultural Dunărea de Jos din Galaţi, WS Atkins International din
Marea Britanie şi Direcţia pentru Dezvoltare Regională Galaţi şi TV Express, în cal-
itate de parteneri ai proiectului. Sponsorii acestui eveniment au fost SC Braicata
S.A., SC Trans PEC S.A, Green Line – Spălătorie şi Curăţătorie Ecologică, Coca-
Cola, Regal S.A, Garnizoana Galaţi, Radio Galaţi, SC Ecosal S.A.”
Rigiditatea unui text gazetăresc, limitat de aspectul enunţiativ, nu poate
cuprinde nicicum culisele agitate ale evenimentelor, rugăminţile de sponsorizare ce
ne-au purtat cu umilinţă la porţile ce ascun-
deau comorile, aşa cum domnii valahi băteau
odinioară la uşa marilor imperii, noi pentru
binele acţiunii, ei pentru binele universal.
Picturile pe holuri, cu sugestii amestecate în
culoare şi talent excesiv, repetiţii actoriceşti pe
unde se putea şi de unde răzbăteau vorbe pe
nivele ridicate, teatrale, discordante în raport
cu retorica cotidiană: “Spune verde!”, “Hai
domnule, ce este aşa de greu să spui verde!”.
Oamenii erau chemaţi spre sala teatrului, în
ziua premierei, nu de instinct, ci de oamenii cu
costume colorate şi trompete de fanfară.
Studenţii erau agăţaţi din drumul lor spre cur-
suri de către povestitor: “Am fost şi eu student,
dar nu-mi păsa de cursuri atunci când ceva
interesant se întâmpla !”, “Credeţi că ratam
ceva de Mănuţiu sau vreun Festival Dakino?”.
Exageram puţin apelând la astfel de compara-
ţii, dar doar aşa pentru efect. Reticenţa şi
chemările datoriei universitare sucombau sub
insistenţele şi micile trucuri folosite. Seara, la
un pahar gratis de suc, oamenii orbecăiau în
lumina obscură a Potcoavei de Aur după
mesajele ecologice de pe fundul paharului, se
amuzau, unii nu înţelegeau prea multe, alţii
mai doreau un suc, căci doar setea îi mâna spre
masa noastră Eco, postată taman în mijlocul
drumului, ca şi cârciuma din cântec. Alţii, mai
suspicioşi şi precauţi de fire, se eschivau cu
acele gesturi fugărite parcă de camera unui
reporter pus pe întrebări încuietoare despre
politică şi situaţii economice. Mai mult, sucul
întins cu generozitate de mâinele noastre vol-
untare, doar pentru acel mesaj, părea ceva cer-
tat cu Protecţia Consumatorului, o otrava gra-
tuită servită suspect de insistent, aşa în
mijlocul drumului.
Din toate s-a putut trage o concluzie,
una nici optimistă, dacă este să nu uităm scop-
ul nostru de a sensibiliza opinia publică şi
comunitatea de ariile de conflict din punct de
vedere ecologic – poluare şi nepăsare faţă de
mediu, nici pesimistă, dacă e să ne gândim la
ce am făcut, la faptul că am făcut şi că unii au
reacţionat. Amuzament în sala teatrului,
amuzament pe stradă, în faţa mesei, amuza-
mentul ca metodă de a păstra mesajul proaspăt
în minţile celor care ne-au întâlnit.
Povestea noastră se opreşte pentru
moment aici. Ne vom reîntoarce în primăvară
cu alte “scamatorii” ecologice, dar până atunci
să invităm pe scenă pe toţi aceia care au spus VERDE:
Realizator al sectacolului “Verde de Galaţi”, regizoarea Ema Nicola.
Un proiect de: Dragoş Neamu (cugetătorul liber al acţiunii cu cântec de la
Potcoava) şi Ema Nicola
Scenografia: Sergiu Dumitrecsu jr.
Actori: Carmen Albu, Cătălin Cucu, Lucian Pânzaru, Didi Cujbă
Decorurile au fost create de: Dragoş Neamu, Sergiu Dumitrescu jr., George
Pleşcan, Adrian Marchidan, Andrei Tudorache, Cătălin Toma, Ioan Mihai Ene.
Dragoş NEAMU
anul II , nr. 11, ianuarie 2003