NAPOLEON I

Napoleon Bonaparte (n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, in Insula Sfânta
Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un
lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de
la începutul secolului al XIX-lea.

Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală,

Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii
reușite împotriva Primei și celei de-a doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a
organizat o lovitura de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca
Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului
Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o
serie de victorii militare. A menținut sfera de influenta a Franței prin constituirea unor alianțe
extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor
țări europene sub forma unor state clientelare franceze.

 Campania din Italia (1796)

Începând să pregătească campania din Italia, el perfecționează acel plan de campanie la care
se gândește de mai mult de doi ani, de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda
artileriei armatei din Italia - acel plan conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe
reprezentantul Ricord și pe fratele lui Robespierre. Directoratul a hotărât să ducă acest război
"de diversiune" cu Piemont -ul și Lombardia dintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a
umple casieria tezaurului, înfiorător de goală. Francezii au furat cu această ocazie din Italia
bani, aur, opere de artă, capodopere ale lui Leonardo da Vinci și Michelangelo.

 Campania din Egipt si Siria (1798-1801)

Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801) a fost campania lui Napoleon Bonaparte în

Orient, aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze, de a submina accesul Marii
Britanii în India și de a stabili demersuri științifice în regiune. Acesta a fost scopul principal al
campaniei din Marea Mediterană din 1798, care a cuprins o serie de angajamente navale și a
inclus ocupația Maltei.
În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial în Siria, trupele lui
Napoleon numite Armée d'Orient au fost nevoite să se retragă în cele din urmă, după apariția
unei discordii politice în Franța, a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerii flotei
franceze de sprijin. Campania a fost însoțită de crime de război: 4000 de prizonieri arabi și
musulmani au fost executați din ordinul lui Napoleon.
Batalia navala de la Abukir a avut loc pe 1 și 2 august 1798 în fața orașului portuar
egiptean Abukir, situat la 15 km nord-est de Alexandria. În această bătălie flota de război
britanică, sub conducerea amiralului Horatio Nelson, a învins flota franceză a lui Napoleon,
care întreprinsese o expediție militară în Egipt și Siria. Cu această victorie, Marea Britanie și-
a asigurat supremația pe Marea Mediterană.
 Prim Consul al Republicii (1799-1804)

Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această
popularitate, el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799.
Prin acest act, burghezia și-a consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției
franceze. Noua formă de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul
Consul (Bonaparte). Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria
Franței. Prin măsurile luate, corupția și nesiguranța cetățenilor au fost eliminate. Economia a
fost refăcută, Franța a devenit prosperă, începându-se vaste lucrări publice; s-au pus bazele
învățământului modern, religia reintrându-și în drepturi. Napoleon a elaborat legi noi sub
numele de „Codul lui Napoleon”. Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost
înlăturată prin victoria impotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. El cucerește Belgia
(zonele de la Rin) și Italia. Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obținut supremația
asupra Italiei. În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perpetuă), prin
care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile
cucerite în timpul războaielor anterioare.

Napoleon I – Împăratul francezilor (1804-1815)

Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost proclamat împărat
de către Senatul francez în 1804, printr-un senatus-consultus.

Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris, în prezența papei Pius al VII-lea, el a spus

cuvintele: „Imperiul înseamnă pace”. Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu
Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de:
rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința
monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni
întreaga lume.
 Cele o suta de zile. Waterloo. Insula Sf. Elena

La un an după înfrângerea de la Leipzig, întreg imperiul s-a prăbușit. Burbonii au

fost readuși la tronul Franței prin Ludovic al XVIII-lea. Aceasta revenire nu s-a
bucurat însă de unanimitatea aliaților, între care au intervenit repede divergențe.
Unitatea coaliției a fost însă salvată chiar de Napoleon. Înconjurat de dezbinarea
aliaților, Napoleon părăsește insula Elba și începe ceea ce avea să fie
aventura „celor o sută de zile”. Reîntronat, acesta începe să viseze la refacerea
marelui imperiu. Obține chiar câteva victorii. Pentru scurt timp însă, căci este
înfrânt în bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815 ).

Silit să abdice din nou, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în
condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există
două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și
cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare.

Citate de Napoleon Bonaparte

 „În dicţionarul meu, cuvântul “imposibil” nu există.”

 „Singurul mod de a rămâne sărac este să fii cinstit.”
 „Efortul își arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.”
 „Orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal.’’
 „Degeaba alergi. Trebuie să pornești la timp.”

Câteva lucruri inedite despre Napoleon I

 Napoleon a scris un roman de dragoste. Cu un an sau chiar înainte de lovitura de
stat, care l-ar fi instalat ca dictator, Napoleon si-a îndepărtat frustrarea scriind un
roman de dragoste. Cartea, Clisson et Eugenie, povestește despre un ofițer de armata
care se indragosteste si se casatoreste cu fata visurilor sale.
 Napoleon trișa la carti. Napoleon Bonaparte a fost un general inteligent, fiind
cunoscut drept un geniu pe câmpul de lupta. La fel ca multe astfel de genii, totuși, el
trișa la jocul de carti. Acest instinct pe care l-a dezvoltat pentru a afla punctele slabe
ale inamicului a fost cu folos in timpul exilului de la Elba.
 Armata lui Napoleon a descoperit piatra din Rosetta, o stela egipteana, datând
din anul 195 i.e.n. In timpul expediției sale de a cuceri Egiptul si a întrerupe astfel
drumul comercial al Marii Britanii, Napoleon a adus cu el 150 de savanți – oameni de
știința, ingineri si cercetători pentru a studia topografia, mediul, cultura si istoria
Egiptului, descoperind astfel piatra din Rosetta.
 Beethoven plănuia sa ii dedice Simfonia numărul 3 lui Napoleon. Ludwig van
Beethoven l-a admirat foarte mult pe general, in anii când Napoleon a fost numit prim
consul, după răsturnarea guvernului existent. Marele compozitor voia sa dedice
Simfonia numărul 3 omului pe care îl admira cel mai mult: Napoleon Bonaparte, cel
care întruchipa idealul Revoluției Franceze. Astfel, inițial, simfonia a primit numele
’’Bonaparte’’, însa in cele din urma, opera s-a limitat doar la ”Simfonia numărul 3’’.
 Bibliografie:

-Wikipedia

-cuvintecelebre.ro

-www.omofon.com