ae Melodia Ritmul Agogica Dinamica Orchestratia Elementele muzicii presupune cunoasterea unor concepte de baz, ci area analizei creatiilor muzicale. Studiul istoriei_ mu: referitoare la abor Sunetul : Pornind de la elementul primordial al muzicii, sunetul, si de la calitatite necesare analizirii oriedrei lu asta a fost scrisa. intensitatea si timbrul) stau la baza trumentele de baz: sale, vom obtine i muzicale, indiferent de epoca in care a Calitatile sunetului (inaltimea, durata, elementelor componente ale muzicii indltimea (calitate corespondenti cu proprictatea fizica a sunetului, denumiti frecventa) sta la baza unui important element muzical: melodia. u proprietatea fizicd a sunetului, denumita Durata (calitate corespondent& continuitate in timp) genereaz dou elemente ale muzicii ritmul (raportul dintre durate); @ agogica (viteza de succesiune a duratelor unui ritm: tempoul si modificarile acestuia). Intensitatea (calitate corespondenti cu proprietatea fiziea a sunetului, denumita amplitudinea vibratiilor) determina dinamica (nuantele). Timbrul (calitate corespondenté cu proprietatea fizicA a sunetului, denumiti forma spectral’ a vibratiilor, respectiv compozitia in armonice a sunetului) distinge sunetele dupa sursa care le produce, fie ea vocal sau instrumental; in analiza muzicali vom discuta despre orchestratie. Elemente ale limbajului muzical Exist mai multe modalititi de a organiza discursul muzical: monodia - melodia pe o singura voce, solo sau amplificati de un ansamblu Ia unison ori la octava; heterofonia - devierea incidentala de la linia melodica de baza, in cazul suprapunerii a doud sau a mai multor voci care intoneazii aceeasi melodie; _polifonia - suprapunerea mai multor linii melodice care se afla in relat Ce aa in ansamblu ub si-si piarda individualitatea melodica;Stiluri Categorii generale Practica muzicala Co Vieginibue Notatia muzicalit Zone geografice Compozitori Evaluarea ‘cunostintelor anumite principii. Cele mai simple forme muzicale sunt cea monopartita (A), bipartita (A-B) si ripartita (A-B-A). Genul este un tip de ereatic muzicald, definit de obicei fie de o anumita forma (spre exemplu, sonata) fie de mijloacele de redare ale respectivet compozitii (spre exemplu, trio, cvartet, simfonie). Considerente de ordin istoric ‘Atunci cand elementele definitorii ale muzicii (melodia, ritmul, dinamica, agogica, organizarea discursului muzical, forma etc.) au niste caracteristici comune, vorbim despre un anumit stil muzical. Astfel, putem mentiona atat stilurile specifice unor epoci, evident prin contrast cu alte perioade istorice, dar si stilurile proprii unor compozitori Muzica poate fi abordata si din punctul de vedere al unor categorii mai largi, cum ar fi muzica religioasi sau cea laici; ea mai poate fiinstrumental, vocal, vocal-instrumentala etc. O compozitie muzicala poate fi redata prin mijloace specifice, dupa intent ia compozitorului. in general, aceste mijloace pot fi vocale, instrumentale sau améndoui. Tipul de combinatii instrumentale (de exemplu, un ansamblu cu bas continu, un evartet sau o orchestra simfonica) poate fi adesea un indiciu asupra epocii in care a fost scrisé o anumita pies’. De-a Iungul timputui, muzica a fost transmis tn seris cu ajutorul unor sisteme diverse, Transformarea si dezvoltarea acestor sisteme de notatie muzicala sunt importante si din perspectiva evolutiei gandirii muzicale. Datoriti unor conditii sociale si culturale comune, in anumite zone gcografice muzica a dezvoltat aceleasi caracteristici, existind asa-numitele scoli, fird si fie vorba intotdeauna de nigte institutii educationale propriu- zise (de exemplu, Scoala Franco-Flamand’, Scoala Venetiana, Scoala Romani etc.), ci mai degrabé de traséturi stilistice eomume care formeaz un curent in domeniu. : Compozitorii importanti pe care ti vom studia si definesc stilurile, fie prin sinteza elementelor m 1. Cirei proprietiti fizice 2. Denumiti cele doud