by Unknown Author is

Mediul economic
licensed under social actual
și
impactul acestuia asupra activității firmei

Unul din puținele efecte pozitive ale crizei provocate de COVID-19 este
creșterea calității aerului, mai ales la nivel global.

Cea de-a 50-a aniversare a Earth Day în 2020 ne găsește într-o situație pe care
nu ar fi anticipat-o nici cei mai optimiști activiști de mediu în urmă cu un an: cu indicii de
poluare de orice fel în scădere abruptă, mult mai puține emisii nocive pentru mediu și
climat și o îmbunătățire semnificativă a calității aerului, până sub nivele periculoase, mai
ales în marile metropole. Desigur, acestea sunt efecte secundare ale faptului că aproape
o treime din populația globală are de-a face cu restricții de deplasare, într-un fel sau
altul, în timp ce volumul călătoriilor și activităților industriale a scăzut semnificativ.

Din primele clipe ale educaţiei instituţionalizate, oamenii învaţă că aerul şi apa
reprezintă elementele esenţiale ale vieţii. Aerul trebuie să fie curat, să conţină foarte
puţin dioxid de carbon - CO2 - şi să nu conţină alte elemente chimice cum ar fi pulberi de
metale şi alte materiale, iar apa trebuie să fie curată, nepoluată, neinfestată.

Ambele elemente sunt vitale şi în actuala luptă împotriva pandemiei Covid-19.

Spălatul pe mâini, şi nu numai, reprezintă modalitatea de prevenţie cea mai simplă
pentru evitarea infectării cu noul coronavirus - Sars-Cov 2 şi a îmbolnăvirii. Specialiştii
mai recomandă să bem, în această perioadă, cât mai des apă, ori de câte ori ne simţim
gura uscată.

Oamenii de ştiinţă susţin că un rol important îl are şi calitatea aerului, pentru

că, în fond, este vorba despre o afecţiune a aparatului respirator. Cu cât aerul este mai
poluat, cu atât creşte riscul ca pacienţii cu afecţiuni respiratorii să contracteze
coronavirusul şi să îşi agraveze starea de sănătate. Specialiştii susţin că particulele de praf
din aerul poluat nu afectează doar starea celor bolnavi, ci îi poate îmbolnăvi şi pe cei

1
sănătoşi, deoarece ele poartă pe o perioadă mai lungă şi pe o distanţă mai mare noul
coronavirus.

Amenințarea din ce în ce mai mare a virusului COVID-19, cunoscut sub

denumirea de coronavirus, afectează companiile și comunitățile de investitori din
întreaga lume. Natura globală și interconectată a mediului de afaceri din ziua de astăzi
prezintă un risc important de întrerupere a lanțurilor de aprovizionare globale, care
poate produce pierderi importante de venituri și poate afecta negativ economia globală.

Impactul asupra economiei globale poate crește în funcție de amploarea

răspândirii geografice a virusului. Dar pandemia a afectat deja negativ întreaga economie
globală.

Pe măsură ce evenimentul evoluează, observăm cum companiile iau măsuri

pentru siguranța angajaților și pentru atenuarea expunerii financiare și operaționale. De
exemplu, multe companii multinaționale au redus producția în fabrici sau au suspendat
operațiunile în regiunile afectate, după impunerea restricțiilor de călătorie și a
recomandărilor de distanțare socială și de telemuncă. Companiile și guvernele din
întreaga lume monitorizează cu atenție situația. Deși riscul cibernetic a apărut relativ
recent ca element important în planificarea pentru reziliență, companiile au implementat
de multă vreme diferite planuri de reziliență pentru continuarea afacerii, recuperare în
caz de dezastru și gestionarea crizelor. Aceste planuri, eficiente pentru o gamă largă de
întreruperi ale activității, se pot dovedi insuficiente în timpul unei crize globale precum
cea provocată de coronavirus sau alte pandemii.

Covid -19 crează mari probleme economice. Riscul să apară o recesiune

globală profundă este foarte mare. Este un șoc care reduce oferta, în special prin șocul
asupra forței de muncă, cu rezultatul închiderii multor activități din diferite industrii.
Unele activități s-au închis prin decizii private, alte s-au închis ca urmare a măsurilor de
distanțare socială impuse de autorități. Indiferent de sursa lor, aceste decizii au produs
un șoc pe partea ofertei, care se translatează într-un șoc pe partea cererii. Cele două
șocuri se pot amplifica reciproc putând duce la un dezastru.

Pe lângă tragedia pierderilor de vieți omenești, care nu se poate compara cu

nimic, cel mai rău scenariu ar fi acela în care, după o prăbușire economică de proporții,
vom constata că societatea occidentală nu a învățat motivul real pentru care a fost prinsă
material nepregătită pentru o pandemie și, încă odată, ca de obicei în astfel de cazuri, un
eveniment extrem a fost folosit pentru a eroda libertățile.

2
 Criza publică din sănătate se transpune și în cea economică, care vizează
reacția economiei atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Un fapt este cert: cu cât
măsurile de distanțare socială sunt menținute mai mult timp, cu atât costul economic pe
termen scurt este mai mare.

Pe baza celor de mai sus, considerăm că sunt posibile trei scenarii de evoluție
economică, în funcție de numărul de șocuri pandemice și de ritmul în care își revine
economia. Scenariul 1 prezintă o revenire în formă de ”V”, care presupune apariția unui
singur șoc pandemic în trimestrul II al anului 2020, urmat de o redresare imediată a
economiei. Scenariul 2, în formă de ”U”, implică un șoc pandemic în trimestrul II, urmat
de o revenire economică mai lentă. Scenariul III presupune apariția mai multor șocuri
pandemice până la introducerea unui vaccin. Este însă de așteptat ca aceste șocuri să
aibă intensități mai reduse pe măsură ce (1) populația se imunizează și (2) se dezvoltă un
tratament. Fiecare șoc va coincide însă cu o cădere economică, urmată de o redresare
mai lentă.

Pentru a estompa efectele economice nefaste ale măsurilor de distanțare

socială, pe termen scurt este necesară identificarea unui set de măsuri care să atenueze
șocul de la nivelul economiei până la punctul la care costurile economice ale acestui
pachet sunt egale cu beneficiile economice. Aceste măsuri trebuie să țintească zonele
vulnerabile ale economiei, respectiv cele mai grav afectate, dar și cele care au o pondere
semnificativă în PIB. Astfel, conform unui studiu publicat de Comisia Europeană în anul
2006, sectoare ca industria hotelieră și de administrație publică, transporturile sau
activități de spectacole, culturale și recreative ar fi cele mai influențate de o pandemie de
o amploare similară. Nu trebuie însă ignorat nici efectul unei astfel de pandemii la nivelul
agriculturii, industriei sau activității de comerț, acestea reprezentând aproximativ 40%
din PIB-ul României în anul 2019.

Măștile de protecție și mănușile nu pot fi reciclate si sunt un pericol și pentru

oamenii care lucrează în salubritate.

Asta nu-i oprește pe oamenii binevoitori să le arunce alături de produsele din plastic,
ceea ce-i pune pe muncitorii din anumite fabrici în pericolul de a se infecta.

„Vedem din ce în ce mai multe măști și mănuși în coșurile de colectare, unde

nu e locul lor”, a zis Glen Hulsenberg, directorul de operațiuni la California Waste
Solutions, care se ocupă de Oakland și San Jose.

În majoritatea facilităților de reciclare, angajații trebuie să sorteze manual

gunoiul pe benzile transportoare. Asta-i și o parte din motivul pentru care deșeurile
medicale sau orice material contaminat n-ar trebui reciclate.

3
 Dar coronavirus poate supraviețui până la trei zile pe plastic și o zi pe textile.
Când manevrezi un flux continuu de măști și mănuși folosite poate avea un impact asupra
sănătății.

Nici în România situația nu e mai roz. Măștile de față și mănușile ar trebui să

ajungă în pubela pentru fracția umedă din gunoiul de acasă, după cum reiese și din
postarea companiei Urban SA. Nu aruncate în coșurile de pe stradă. Însă dacă ești
suspect de COVID-19, lucrurile se complică.

Majoritatea facilităților vor recicla, cât timp nu sunt prea murdare, carton,
doze, sticle și plastic dur. Plasticul mai subțire, ca cel de pungă, nu e reciclabil: E prea
fragil și prea costisitor ca să-l transformi în alt produs. Doar 9% din plastic e reciclat. Așa
că și dacă n-ar fi contaminate cu coronavirus, mănușile tot n-ar fi reciclate.

Nici măștile nu se pot recicla. Nimeni nu vrea să cumpere un produs reciclat

făcut dintr-un material care la un moment dat a fost stropit cu sânge sau cu un virus
mortal.

În ceea ce privește operațiunile sofisticate de reciclare, de obicei din orașele

mari, ele funcționează ca niște mașinării care sortează materialele și filtrează gunoiul din
produsele de reciclat. În acele fabrici, oamenii scot gunoiul manual doar dacă e vreun caz
extrem.

Închiderea școlilor, suspendarea orelor și întreruperea activităților sportive pe

termen mediu au generat o problemă majoră cu care a trebuit sa se confrunte
societatea: cum asigurăm continuarea procesului de învățare? Cum asigurăm dreptul la
educație în mediile defavorizate? Se poate dezvolta învățământ online și care vor fi
consecințele acestei schimbări? Cum se poate realiza o evaluare obiectivă cu riscuri cât
mai reduse de fraudă? Toate aceste probleme reprezintă unele dintre preocupările cele
mai importante în ce privește învățământul online, mai ales că nu există în acest moment
un orizont clar pentru revenirea la o situație normală.

Pandemia COVID a prins sistemul de stat complet nepregătit. Cel particular, a

reacționat și s-a adaptat mai rapid noilor provocări pentru a trece la învățământul online.
Sistemul de stat, mai greoi, cu inerție mare la schimbare a preferat inițial să oprească
cursurile și apoi le-a cerut profesorilor să le țină online. Din acest moment s-a instaurat
haosul: fiecare profesor a făcut cât și cum a putut. Fără protocoale și soluții la nivel
național, unii profesori s-au străduit să țină orele online, alții au trimis fișe pentru lucru,
dar mulți s-au bucurat de o vacanța neașteptată. In perioada anterioară vacanței de
Paste, organizarea ad-hoc a educației la distanță a presupus în cvasi-totalitate (91%
dintre răspunsuri) utilizarea aplicațiilor de transmitere a mesajelor scrise sau a imaginilor

4
(de exemplu – WhatsApp), convorbiri telefonice directe între cadrele didactice și elevi,
diferite site-uri cu conținut educațional”.

Printre problemele majore identificate se numără:

 Nu au existat protocoale. Profesorii au putut să aleagă dacă să țină sau nu ore, iar
această abordare, extrem de permisivă, nu încurajează munca. Profesorii sunt
plătiți, ar trebui să susțină orele și să presteze munca pentru care sunt plătiți. Chiar
dacă în unele cazuri, în lipsa altor mijloace, munca lor ar fi însemnat doar să trimită
fișe și să le verifice. Chiar dacă majoritatea au ținut ore, programul a fost redus la
minim: 1-2 ore la ciclul primar.

 Pregătirea profesorilor și platformele folosite. Mulți profesori nu au mai predat

online, nu au știut (și nici acum nu știu) cum să folosească o platformă online.
Ministerul învățământului se putea organiza și ar fi putut să aplice următoarele
măsuri:

 să aleagă o platformă pe care să cumpere fiecărui cadru didactic un cont pentru a

susține ore online.

 să inițieze cursuri pentru cadrele didactice prin care să-i învețe cum să folosească o
platformă (chiar dacă majoritatea platformelor sunt destul de intuitive).
Considerăm că un minim decent de instruire se putea realiza într-un interval de 4
ore, iar rezultatele ar fi fost cu totul altele. Cadrele didactice nu au cunoscut și nu
au știut ce platforme pot fi folosite, ca atare, au folosit: de la Microsoft Teams, la
Zoom, Google Classroom, Skype și chiar WhatsApp. Rezultatul a fost un amalgam
total.

Au fost cazuri în care fiecare profesor ținea ora pe altă platformă, cu orar
aleator, care se schimba în funcție de disponibilitatea profesorului, diferind de la o
săptămâna la alta. Iar temele date au avut și ele un caracter neunitar, au fost trimise fie
pe Teams, pe WA, în format docx sau pdf, sau chiar ca o simplă poză capturată cu
telefonul în condiții proaste de iluminare și orientare.

Infrastructura a fost și este în continuare o problemă majoră. Mulți profesori

au acces la internet și un telefon smart care să le permită un nivel de interacțiune de
bază cu elevii. Problema pe care au ridicat-o unii este legată de lipsa mijloacelor de lucru
– nu toți profesorii beneficiază de un laptop care să îi ajute să își desfășoare orele.

5
Fiecare instituție de învățământ are însă un buget, și există pe piață laptopuri rezonabile
la 2000 RON. Cu un management pro activ, se puteau asigura mijloacele necesare
desfășurării orelor online pentru majoritatea profesorilor.

Similar, nu toți copiii au acces la tablete și la laptopuri, iar telefonul nu e o

soluție. Sunt familii cu 2-3 copii care nu au posibilitatea să asigure copiilor un mediu
propice învățării. De unde să facă rost de 2 laptopuri? Telefonul nu e o soluție pentru că
ecranul e prea mic, copilul își pierde rapid interesul. Cât e de ușor să vadă o fișă sau să
urmărească lecția pe un telefon? Acești copii fie vor merge la scoală, fie statul va trebui
să le ofere posibilitatea de a urma cursuri online prin achiziția de tablete sau
calculatoare.

Închiderea școlilor, suspendarea orelor și întreruperea activităților sportive pe

termen mediu au generat o problemă majoră cu care a trebuit sa se confrunte
societatea: cum asigurăm continuarea procesului de învățare? Cum asigurăm dreptul la
educație în mediile defavorizate? Se poate dezvolta învățământ online și care vor fi
consecințele acestei schimbări? Cum se poate realiza o evaluare obiectivă cu riscuri cât
mai reduse de fraudă? Toate aceste probleme reprezintă unele dintre preocupările cele
mai importante în ce privește învățământul online, mai ales că nu există în acest moment
un orizont clar pentru revenirea la o situație normală.

Situația actuală – lipsa infrastructurii, a protocoalelor, a metodelor de lucru

online atât în învățământul privat cât și în învățământul de stat.

Conectivitate. Trecând peste problemele de organizare a orelor, sunt

probleme spinoase legate de accesul la internet. Conform indicelui european DESI
(Digital Economy and Society Index), România se află pe locul 22 din 28 la capitolul
conectivitate (la internet), 45% dintre gospodării sunt conectate la internet, dar ele sunt
cu preponderență în mediul urban. Ce se întâmplă cu restul de 55% gospodării care nu au
acces la internet cele mai multe din mediul rural? Ce se întâmplă cu copii care nu au
acces la internet sau care au o conexiune cu lățime mică de bandă care nu permite
comunicații video? Programul RO-NET de conectare la internet a localităților rurale este
departe de finalizare și oricum este planificat să acopere doar 35 % din necesar.

Coronavirusul SARS – CoV2 a declanșat un război mondial declarat în

ianuarie 2020.

Nici o țară, nici o cultură, nici o comunitate nu este cruțată. Niciunul dintre
noi, individual, nu este imun la riscul potențial de contaminare cu consecințe
imprevizibile.

6
 Iată câteva dintre cele mai relevante date din studiu:

91% dintre companiile românești se simt afectate de epidemia COVID-19, cu un impact

total mediu de -10.2% pentru 2020. Această cifră se află în concordanță cu estimările
Comisiei Europene, care prognozează o scădere de -7.5%, la nivel comunitar.
95% dintre companii au adoptat măsuri pentru a supraviețui crizei actuale, iar 90% le-au
luat imediat după începerea situației de urgență, în luna martie.

Companiile care erau în scădere la 1 Martie 2020 față de 1 Martie 2019, estimează
scădere și pentru acest an.

Reprezentanții mediului de afaceri au un nivel al încrederii scăzut, de numai 2,7

puncte din 7 față de instituțiile statului.

Dintre concluzii:

Autoritățile trebuie să dovedească mediului de afaceri că poate gestiona actuala

criză. În schimb, reprezentanții organizațiilor vor deveni mai încrezători și în evoluția
propriilor organizații, după perioada de incertitudine.

Companiile își doresc o abordare strategică din partea statului, de la care

așteaptă să gireze pentru mediul privat, pe de o parte prin scutirea la plată a taxelor, iar
pe de alta, prin sprijin pentru investiții.

Impactul Epidemiei de Coronavirus în Mediul de Afaceri din România

Conform studiului, 91% dintre companii se simt afectate de epidemia de

Coronavirus, cu un impact total mediu de -10.2% pentru 2020.

7
Impactul mediu estimat de o organizație tipică este de 100.000 de Euro, cu până la 100%
din cifra de afaceri. De altfel, cu cât reprezentanții companiilor sunt mai pesimiști în
privința evoluției pe 2020, cu atât valoarea estimată a impactului este în creștere.

Cele mai vizibile efecte ale epidemiei de COVID-19 sunt reducerea cifrei de

afaceri și impactul produs de suspendarea activităților companiei. Aceasta, fie că este
vorba despre activitatea de business curent sau a unor evenimente care urmau a fi
organizate.

Microîntreprinderile tind să fie cele mai afectate de efectele epidemiei de

COVID-19. Totuși, ele sunt mai puțin sensibile la efectele cauzate de indisponibilitatea
personalului, probabil și datorită faptului că aceste organizații tind să aibă foarte puțini
angajați.

Măsuri luate de companii

95% dintre companii au luat măsuri pentru a supraviețui crizei provocate de

COVID-19, iar 90% le-au luat imediat după începerea situației de urgență.  Cele
mai frecvente sunt măsurile financiare, ce protejează cashflow-ul pe termen scurt și
mediu, urmate de măsurile de protecția a angajaților și măsurile pentru pivotarea
activității, arată studiul.

În medie, companiile au luat un număr de 3.5 măsuri, indiferent care au fost

acestea. Cele mai prudente organizații sunt cele din industria bunurilor de larg consum,
cu un număr record de 6.5 măsuri luate în medie.

De asemenea, se remarcă o prudență sporită și în rândul organizațiilor din

industrii precum consultanță, automotive și turism, care au luat în medie 4.5 măsuri
pentru menținerea operațiunilor pe parcursul și după finalizarea carantinei impuse de
epidemia de COVID-19.

8
9