Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Painea simpla contine doar apa, faina, drojdie si sare. Punct. In primul rand am cantarit
ingredientele. Desi lumea stie ca la 1 kg de faina se pun 50 g de drojdie proaspata (sau 14 g
uscata), pentru painea aceasta avem nevoie de doar jumatate din aceste cantitati. Ea va creste
si cu drojdie mai putina daca prelungim un pic timpii de dospire.
Am ales un castron mare in care am turnat 600 ml de apa (restul de 100 vor intra mai tarziu).
Am sfaramat drojdia proaspata si am dizolvat-o in aceasta apa, amestecand cu lingura de
lemn. Daca aveti drojdie uscata este suficient sa o presarati in apa calduta.
Am presarat totul cu o mana buna de faina (din cea cantarita) si am lasat castronul 10 minute
pe masa de bucatarie. In acest rastimp drojdia se activeaza, incepe sa se hraneasca cu faina de
deasupra, creste in volum si devine spumoasa.
Aluatul este momentan unul lipicios si destul de dens. Acum intra si sarea in scena. Sarea nu
se pune de la inceput deoarece inactiveaza drojdia iar painea nu va mai creste. Formula de
brutarie indica un procent de 2 – 2,2% de sare fata de cantitatea de faina din reteta. In cazul
meu am folosit 20 g de sare. Sarea trebuie cantarita exact, nu se pune cu lingurita sau „la
ochi”. Painea fara sare nu este gustoasa.
Vedeti in ultima imagine de mai sus cat de bine incepe sa arate aluatul. Am apasat usor
pachetul de aluat cu podul palmei si am bagat tava cu totul intr-o punga mare de plastic. Am
lasat aluatul la dospit 1 ora, la temperatura camerei (nu in cuptor preincalzit sau langa alte
surse de caldura).
Dupa o ora aluatul de paine a crescut enorm in tava. Mi-am uns palmele cu ulei si i-am mai
dat un set de intinderi si impaturiri (si pe lung cat si pe lat, exact ca mai sus). Uitati ce
structura are dupa prima dospire. Se vad „fibrele” exact cum trebuie.
Dupa al doilea set de „stretch and fold” am lasat aluatul sa se odihneasca alte 30 de minute,
tot in tava unsa cu ulei si bagata in punga de plastic. Iar a crescut!
Am deschis usa cuptorului bine incins la 250 C (si cu apa din tava de sus clocotind) si am
glisat rapid painea pe piatra incinsa. Am inchis imediat cuptorul si am setat timerul la 20 de
minute. Aceste prime 20 de minute sunt cruciale pentru coacerea unei paini. Temperatura
trebuie sa fie cea mai mare posibila iar aburul sa fie mult, sa invaluie painea. Aburul este cel
care umezeste suprafata painii si impiedica formarea prematura a crustei, lucru care ar
impiedica cresterea painii. Painea nu se coace la 160 sau 180 C! La temperaturi mici ea se
usuca si va forma o coaja groasa, tare si mata, deloc rumena sau lucioasa.
Dupa scurgerea acestor 20 de minute am deschis rapid cuptorul si am scos tava cu apa. Gata,
nu mai e nevoie de abur! Am redus temperatura la 200 C si am pornit ventilatia cuptorului.
De-acum painea se va coace in profunzime si se va rumeni pentru alte 30 de minute.
Am introdus cu usurinta lopata sub ea si am scos-o din cuptor. Ta-daaa! Sa va povestesc cum
miroase in bucatarie?
Orice coptura, fie ea paine de casa, cozonac, colaci sau pandispan se lasa la racorit pe un
gratar de bucatarie. Painea are nevoie de ventilatie, de aerisire. NU se infofoleste cu carpe
sau pungi pentru ca acestea creeaza condens care umezeste coaja painii, aceasta devenind
cauciucata si necomestibila.
In timpul racirii painea „canta”. Se aud trosnituri si pocnituri ale cojii. Din pacate trebuie sa
asteptam racirea ei completa inainte de a o taia. Cat de grea e asteptarea asta…
Servire si pastrare paine de casa reteta simpla pas cu pas
In sfarsit, putem taia painea cu un cutit zimtat. Sunetul acela al cojii care se taie este
inconfundabil!
Painea se pastreaza bine cateva zile invelita in stergare de bucatarie. Este foarte gustoasa si
prajita, dupa ce incepe sa se usuce un pic.
Sa incercati si voi aceasta paine de casa reteta simpla pas cu pas! Este o paine pufoasa,
moale si gustoasa, cu o coaja rumena, crocanta si subtire.