Bronhopneumonie Lucrarea Cu Anexe

Îngrijirea copilului mic cu bronhopneumonie 1
INTRODUCERE
În fiecare an, în sezonul rece, ne confruntăm cu "pericolul" afecţiunilor

respiratorii, începând cu banalele răceli şi terminând cu probleme potential
periculoase - gripa, pneumonia, bronhopneumonia. Frigul, umezeala, curentul,
vremea schimbătoare, grefate pe o stare de suprasolicitare fizică sau intelectuală,
ne fac mai susceptibili în această perioadă la acţiunea agenţilor patogeni.
Infecţiile aparatului respirator sunt cele mai frecvente îmbolnăviri ale
copilului mic şi constituie primul factor de morbiditate infantilă la noi în ţară şi
în ţările cu climă temperată. Ele sunt cu atât mai frecvente cu cât copilul este
mai mic.
Frecvenţa sporită, gravitatea, caracterele speciale la sugari şi copii mici
ale infecţiilor acute ale aparatului respirator se explică între ele şi prin unele
particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator şi imunologice la
copii.
Sigur, cel mai eficient este să prevenim astfel de probleme. Pe lângă un
supliment de vitamina C, există multe alte preparate naturale care contribuie la
fortificarea sistemului imunitar. De asemenea, o alimentaţie sănătoasă, din care
nu trebuie să lipseasca fructele şi legumele proaspete şi un program (cât de cât)

regulat de activitate în aer liber, sunt absolut necesare.
Alegerea acestei teme nu a fost făcută dintr-un motiv anume, ci datorită
faptului că bronhopneumonia este o boală destul de întâlnită, îndeosebi la copii
mici.
Cadrul mediu trebuie să prezinte veriga intermediară dintre medic şi
pacient, asigurând schimbul de informaţii, urmărind respectarea şi consolidând
gradul de înţelegere a indicaţiilor menite să conserve starea de sănătate
condiţionată a acestor bolnavi.
Îngrijirea profesională în nursing este orientată pe cunoaştere, competenţă
şi comportament etic. Valorile de bază ale îngrijirii sunt: încrederea, apropierea,
intimitatea cu alţi oameni, confidenţialitatea, prietenia, dragostea, respectul de
sine şi respectul celorlalţi oameni.
Principiile eticii sunt valabile în toate ţările, dar în funcţie de modelul
cultural şi educaţie sunt aplicate diferit pentru fiecare ţară. Enumerate principiile
etice sunt exprimate de binefacere, dreptate, autonomie, veracitate şi
confidenţialitate.
Fără să-şi depăşească limitele de competenţă o asistentă medicală are
obligaţia să fie sinceră, de bună credinţă, să spună adevărul despre bolnavi,
boală, să promoveze sănătatea, să prevină îmbolnăvirile, să redea sănătatea,
speranţele şi să aline suferinţele.
CAPITOLUL I.
PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

A APARATULUI RESPIRATOR
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase

dintre aerul atmosferic şi organism constituie aparatul respirator. Anumite
particularităţi anatomo-fiziologice ale aparatului respirator la copii explică
frecvenţa şi graviditatea bolilor aparatului respirator la aceasta vârstă.
Particularităţi anatomice
Fosele nazale – la copil sunt înguste, mici, nedezvoltate. Vascularizaţia

internă a mucoasei explică uşurinţa cu care se produc fenomenele de obstrucţie
nazală.
Sinusurile – sunt incomplet dezvoltate la copilul mic. Slaba for
dezvoltare explică raritatea sinuzitelor la aceasta vârstă.

Nazo-faringele – este de asemenea îngust la copilul mic. Scurtimea şi
poziţia orizontală a trompei lui Eustachio favorizează infecţia urechii mijlocii,
de unde frecvenţa otitelor în cursul infecţiilor rino-faringelui.
Faringele – este situat mai sus ca la adulţi, are formă de pâlnie, cu
lumenul mai îngust, iar cartilajele sale sunt mai deprimate şi mai moi. Epiglota
este mai uşor vizibilă la inspecţie.
Traheea – la copil, pereţii traheali sunt relativ groşi, conţin puţin ţesut
elastic şi nu opun rezistenţă prea mare compresiunii externe. Mucoasa traheală
este bogată în vase şi relativ uscată, datorită dezvoltării reduse a glandelor
mucoase.
Bronhiile – sunt mai înguste, cartilajele lor mai moi, fibrele musculare şi
elastice mai slab dezvoltate, mucoasa mai bogat vascularizată, ceea ce
favorizează şi dezvoltarea proceselor inflamatorii. Lumenul bronhiilor se
obstruează uşor cu mucus în caz de catar.
Plămânii – după naştere plămânii sunt foarte moi faţă de cutia toracică,
dezvoltarea lor făcându-se pe măsura înaintării lor în vârstă.
Mediastinul – este relativ mai mare la copii decât la adulţi, mai deprimat
şi mai elastic. El cuprinde numeroase vase, trunchiuri nervoase şi ganglioni
limfatici, toate slab legate printr-o cantitate mică de ţesut conjunctiv lax şi de
ţesut gros.
Diafragmul – este situat mai sus la copiii mici şi anume, bolta
diafragmatică corespunde cu dreapta marginii superioare a coastei a IV-a sau
chiar spaţiul al III-lea intercostal. El joacă un rol important în respiraţie.
Cutia toracică – la început diametrul antero-posterior şi cel transvers sunt
aproape egale, apoi diametrul transvers creşte mai mult.
Particularităţi fiziologice
Prima particularitate şi cea mai importantă la copilul mic este caracterul ei

superficial. Profunzimea respiraţiei creşte proporţional cu vârsta.
Volumul respirator este:
 la nou născut: 20-25 cm3
 la 6 luni: 50 cm3
 la 12 luni: 80 cm3
 la 2 ani: 130-140 cm3
 la adult: 500 cm3
Frecvenţa respiraţiei – deoarece la copilul mic nevoia de oxigen este

foarte mare, caracterul superficial al respiraţiei se compensează prin frecvenţa
acestuia, care este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic.
Numărul respiraţiilor pe minut este:

 la nou născut 40-44 resp./min.
 între 1 şi 2 ani 35-40 resp./min.
 între 2 şi 6 ani 30 resp./min.
 între 10 şi 14 ani 20 resp./min.
 la adult 15-16 resp./min.
Dacă apar boli respiratorii, frecvenţa în respiraţie ajunge la copilul mic la
60-70 resp./min. şi chiar mai mult.
Tipul respiraţiei – la nou născut, sugar este diafragmatic sau abdominal,
de la 2 ani este mixt, iar de la 8 ani băieţii prezintă un tip de respiraţie
preponderent abdominal sau toraco-abdominal, iar fetele numai toracic.
Schimburile de gaze – sunt mai intense la copii. Schimbul de gaze este în
strânsă legătură cu echilibrul acido-bazic şi este foarte uşor tulburat în hiperemia
plămânului şi de edemaţierea peretelui alveolar. La copiii mici hipoxemia şi
anoxemia se pot instala mult mai uşor decât la copii mari şi adulţi. Restabilirea
schimbului de gaze se face pe seama accelerării respiraţiei, al cărei caracter
superficial se accentuează în acelaşi timp.
Reglarea respiraţiei – se face prin intermediul centrului respirator.

Centrul respirator este format în mod normal dintr-o serie de subcentrii distincţi.
Aceştia lucrează în mod normal sincronic, activitatea celor mai tineri dominând
pe a celor mai vechi.
Datorită maturităţii imperfecte a centrilor mai moi la copilul mic şi mai
ales la prematuri, survin uşor disocieri în funcţia acestora în sensul unei
dezinhibiţii a centrilor mai vechi. Consecinţa va fi instalarea unor tipuri de
respiraţie rudimentară, care la adult nu se întâlnesc decât în stări patologice
grave. Astfel se întâlneşte respiraţia Cheyne-Stokes care survine uneori şi la
imaturi sănătoşi după alimentaţie, baie sau la copiii mari care suferă de
meningită.
Un alt tip de respiraţie este respiraţia Biot, caracterizată prin inspiraţii
făcute de gura deschisă la limita refractară şi capul extins, fiecare inspiraţie fiind
urmată de o perioadă mai lungă de apnee. Această respiraţie este însoţită de
bradicardie pune deseori în pericol viaţa copilului.
Dezvoltarea normală a organelor respiratorii depinde de regimul corect de
viaţă al copilului. Tulburările metabolice la sugari cu distrofie, rahitism ca şi
rezistenţa scăzută la infecţii, favorizează afecţiunile aparatului respirator şi
caracterul de gravitate al acestora.
1.1. DEFINIŢIE
Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare

inflamatorii bronheopulmonare diseminate în plămâni, cauzate de viruşi sau
microbi şi apare mai frecvent la vârstele mici (sugar în special şi copil mic până
la vârsta de 2-3 ani).
Se individualizează prin componenţă bronşică (exudat purulent în bronhii)
de distribuţie lobulară, prezenţa nodurilor peribronşici şi unele particularităţi

fiziopatologice.
1.2. ETIOLOGIE
Factori determinanţi
Cauza determinantă este o infecţie bacteriană produsă de o asociaţie de

germeni cu predominanţa uneia dintre ei ca: pneumococ, cel mai frecvent
întâlnit, streptococ, stafilococ, iar la copiii polispitalizaţi, şi de bacili gram-
negativi.
Factori favorizanţi
a) legaţi de copil:
 vârsta mică;
 prematuritate;
 distrofie;
 rahitism;
 diateze (exudative, alergică);
 alimentaţie neechilibrată (cantitativ şi calitativ);
 aport redus de vitamine;
 boli alergizante (rujeola, tusea convulsivă, gripa, TBC-ul).
b) care depind de mediu:
 anotimp rece, umed;
 microclimat necorespunzător;
 igiena defectuoasă.
1.3. PATOGENIE
În bronhopneumonia aerogenă plămânii apar destinşi cu numeroase pete

roşiiviolacee, subpleurale corespunzătoare unor focare bronhopneumonice
subpleurale. Microscopic, focarele de bronhopneumonie au ca substrat leziuni
sistematizate care constituie nodul peribronşic Chareot.
În bronhopneumonia hematogenă apare aşa numitul "plămân septicemic",
prezentând ca prototip bronhopneumonia stafilococică. Macroscopic pleura este
îngroşată şi acoperită de false membrane violacee multiple, putând cuprinde
anumite zone pulmonare sau chiar întreg plămânul. Bronhiile sunt modificate,
arterele sunt trombozate cu pereţii mult alteraţi, în jurul cărora se constituie
microabcese cu necroza parenchimului pulmonar periarterial. Abcesele sunt
înconjurate de o zonă de alveolită hemoragică intensă cu înfiltrare leucocitară
difuză, corespunzătoare unui infarct hemoragic. Pot să apară leziuni în alte
organe metabolice reversibile în cord, ficat, rinichi. În formele grave, toxice, ele
pot fi accentuate: cord dilatat, rinichi cu aspect de nefrită, ficat cu încărcătură
gravă, variabilă.
1.4. SIMPTOMATOLOGIA
Debut
Boala este precedată cu câteva zile înainte de prodoame cu caracter viral

ca într-o infecţie banală a căilor respiratorii superioare, caracterizată prin:
 coriză;
 tuse uscată, spastică;

 obstrucţie nazală;
 agitaţie, anorexie,
 febră moderată.
După acest episod prodromal, debutul este marcat de:
 hipertermie 39-40oC;
 agitaţie;
 tuse productivă;
 dispnee.
Perioada de stare
1. Sindromul funcţional respirator – caracterizat prin:

 tahipnee cu dispnee de tip mixt moderată cu amplitudine mică, geamăt
respirator;
 bătăi ale aripilor nazale;
 mişcare sacadată a capului odată cu respiraţia;
 tiraj intercostal;
 tuse, la început uscată, apoi productivă, iar dacă aceste semne se
agravează, apare cianoza periorală care apoi se generalizează.
2. Sindromul cardio-vascular – este determinat, pe deoparte de leziunea
directă produsă de bacterii pe miocard, iar pe de altă parte prin tulburări de
metabolism.
Clinic apar semne de insuficienţă cardiacă dreaptă:
 turgescenţa jugularelor;
 hepatomegalie;
 edeme periferice;
 tahicardie.
Poate să evolueze bine.

3. Sindromul infecţios – este determinat de atingerea toxică a sistemului
nervos şi se manifestă prin:
 febră ridicată şi oscilantă, apariţia fiecărui focar provocând o nouă
ascensiune termică. Durata variază în funcţie de forma clinică şi
precocitatea tratamentului;
 agitaţie, insomnie sau dimpotrivă, apatie, somnolenţă;
 convulsii;
 uneori, semne de iritaţie meningeană.
4. Sindromul metabolic se manifestă prin:
 acidoza respiratorie;
 dezechilibrul hidro-electrolitic.
Simptomele digestive – în forme medii: inapetenţa şi dispersia secundară

moderată, cu câteva vărsături şi 2-4 scaune muco-grunjoase/zi. Meteorismul
abdominal prin pareza intestinală toxică survine ca o complicaţie în
bronopneumonia toxică gravă.
Simptomele renale – oligurie, adesea albuminurie, este prezentă uneori
cilindruria care indică o discretă nefrită – nefroza infecţioasă.
Starea generală – este alterată. Copilul este palid, are buzele uscate,
prezentând, cianoză periorală, este neliniştit, scade în greutate.
DIAGNOSTICUL
Se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a examenelor

paraclinice.
Examenul clinic:
 la inspecţie – polipnee, dispnee, torace destins;

 la palpare – ambele torace participă la mişcările respiratorii;
 la percuţie – se percepe de sus în jos de ambele părţi, comparative,
focare de submatitate uni sau bilateral;
 la ascultare – raluri subcrepitante uni sau bilateral.
Examenul paraclinic:
1. Radiografia pulmonară – arată microopacităţi uni sau bilateral. Există

mai multe feluri de bronhopneumonii radiologice:
a) forma paravertebrală – se caracterizează radiologic prin imagini
paravertebrale, bilaterale, neomogene, rezultate prin confluarea a
numeroase opacităţi macronodulare cu volum, forma şi intensitate
variabilă.
b) forma cu focare macronodulare – diseminate sau multiple, se
manifestă prin opacitate cu dimensiuni variate rotunde sau neregulate,
dispuse izolat, uni sau bilateral.
c) forma macronodulară – diseminată sau pseudogranulică – creează
dificultăţi de diagnostic diferenţial cu TBC-ul hematogen, dar
repartizarea opacităţilor mai mult hilar şi paravertebral, regiunile
costale fiind identice pledează în favoarea bronhopneumoniei.
d) forma hilio-bazală – se prezintă cu aspectul unor focare congestive,
prost delimitate, neomogene, ocupând regiunile hilare şi paracardiace
până în unghiurile cardiofrenice care opacifică;
e) forma segmentară pseudo-lobară – se întâlneşte la sugarul mai mare de
6 luni, la care bronhopneumonia poate realiza o opacitate triunghiulară
zonală, bine delimitată, omogen mai mult sau mai puţin intensă.
2. Examene de laborator
Leucograma arată o leucocitoză moderată de 12000-18000 leucocite/mm3,
deseori cu neutrofile şi o uşoară deviere la stânga a formulei leucocitare.
O deviere bruscă la stânga, se observă numai în formele grave, VSH-ul
este accelerat.
1.5. TRATAMENT
Tratamentul igieno-dietetic
 izolarea copilului la domiciliu sau la spital şi dezinfecţia rufelor,

obiectelor cu care a venit în contact şi a exudatelor patologice pe care
le elimină, dacă este cazul;
 asigurarea unui microclimat favorabil, cameră sau saloane bine
aerisite, luminate, încălzite la 20-30°C şi umiditate peste 40%;
 igiena tegumentelor şi mucoaselor – spălarea tegumentelor şi
îndepărtarea diferitelor secreţii;
 la copii cu diaree o grijă deosebită trebuie îndreptată către spălarea
după fiecare scaun şi îngrijirea tegumentelor pentru evitarea apariţiei
iritaţiilor tegumentare la acest nivel;
 se asigură un aport sporit de lichide;
 alimentaţia este în funcţie de vârsta copilului, de felul alimentaţiei
(naturală sau artificiale), de gravitatea bolii, gradul de anorexie şi
starea de nutriţie.
Tratamentul etiologic
Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei se face cu antibiotice:

 Ampicilină 100-200 mg/kg corp,
 Kanamicină 20 mg/kg corp;
 Lincomicină 50 mg/kg corp;
 Penicilină G 25.000-250.000 UI/kg corp.
În cazuri grave se fac asocieri de antibiotic, dar niciodată nu se asociază

bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine i.v.
Tratamentul simptomatic
1. Febra se combate cu:

 Paracetamol 20 mg/kg corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru
combaterea hipertermiei;
 Aminofenazonă, supozitoare-rectal.
2. Dezobstruarea căilor respiratorii superioare se realizează cu ser
fiziologic sau 1-2 picaturi de 4-6 ori pe zi, în fiecare seară, din soluţii diluate de
Rinofug, Picnaz.
Se administrează vitamina C.
3. Pentru a combate agitaţia – Fenobarbital – 0,015g – 1-2 ori/zi.
La temperatură peste 39°C se fac împachetări cu cearceafuri umede în ape
stătute, plus Fenobarbital pentru prevenirea convulsiilor febrile.
4. Antitusive - Mucosolvan;
- Brofimen;
- Bromhexin.
5. În caz de nevoie se administrează oxigen.
Educaţia sanitară la ieşirea din spital a mamei.

CAPITOLUL II.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN
MOMENTUL INTERNĂRII PÂNĂ LA
EXTERNARE ŞI EFECTUAREA TEHNICILOR
IMPUSE DE AFECŢIUNE
2.1. INTERNAREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE
Bronhopneumonia fiind o urgenţă medicală pediatrică, necesită internarea

de urgenţă în spital şi administrarea unui tratament adecvat.
După luarea anamnezei şi stabilirea diagnosticului medical, medicul
întocmeşte biletul de internare. În acest timp asistenta pregăteşte instrumentarul
pentru efectuarea următoarelor măsurători:
 greutatea – cântărirea copilului se face cu cântarul special pentru copii,
iar dacă aceştia sunt mai mari, vor fi cântăriţi cu cântarul obişnuit
pentru adulţi;
 lungimea se măsoară cu ajutorul pediometrului sau cu o panglică
metrică de croitorie;
 măsurarea perimetrică se face cu o panglică de măsurat divizată în

centimetri.
Acestea se dezinfectează după fiecare copil.
Perimetrul cranian se măsoară trecînd centimetrul în jurul copilului la
nivelul protuberanţei occipitale şi deasupra arcadelor sprâncenoase. La nou-
născutul eutrofic, perimetrul cranian depăşeşte perimetrul toracic.
Perimetrul toracic se măsoară în dreptul unghiului inferior al omoplatului
şi peste mameloane.
Perimetrul abdominal se măsoară la nivelul ombilicului. Aceste date vor fi
comparate cu datele măsurătorilor anterioare, dacă ele există şi se raportează la
vârsta copilului.
Intradermoreacţia Mantoux – pentru diagnosticul tuberculozei – se
execută cu tuberculină purificată PPDIX, care este o soluţie de tuberculoproteină
elaborată de microbacterii de tip mamifer. Tuberculina purificată se foloseşte în
următoarele doze:
 doza I – fiole marcate cu culoare roşie, care cuprind 2 unităţi
tuberculină 0,1 ml:
 doza II – fiole marcate cu culoare albastră, care cuprind 10 unităţi
tuberculină 0,1 ml;
Depistarea sensibilităţii la tuberculină începe întotdeauna cu doza I şi
numai dacă rezultatul este îndoielnic sau negativ, se va repeta la 15 zile cu doza
II. Tuberculina se injectează intradermic. Reacţia se citeşte la 48 şi 72 ore şi se
consideră pozitivă dacă în jurul injecţiei de tuberculină apare un eritem infiltrat
cu diametrul minim de 5-6 mm care persistă cel puţin 2 zile. Ea indică o stare de
hipersensibilizare faţă de bacilul tuberculos care există în organism.
Cu biletul de internare asistenta medicală însoţeşte mama şi copilul la
serviciul de ambulanţă unde se va întocmi foaia de observaţie. Aici vor fi trecute
rezultatele examenului clinic, rezultatele măsurătorilor efectuate şi datele
personale ale copilului.

În cazul în care copilul este internat cu mama, aceasta va fi internată într-
un salon rezervat mamelor, având acces la copil numai atunci când nu
incomodează procesul de îngrijire medical.
De la serviciul de ambulanţă asistenta va conduce mama şi copilul cu
liftul sus pe secţie şi îi va da în primire asistentei de serviciu. Aceasta va anunţa
asistenta şefă despre bolnavul nou venit pe care îl va trece în registrul de
internare al secţiei şi va iniţia mama asupra regulamentului de ordine interioară a
secţiei.
2.2 ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE
Asistenta de pediatrie de la salon preia copilul de la asistenta din serviciul

de internări.
Sugarul va fi repartizat în salon luminos, fără curenţi de aer, suficient
încălzit (22-24°C), bine aerisit. Asistenta va asigura aerisirea care poate fi
continuă dacă temperatura mediului o permite sau împrospătează aerul de mai
multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, caz în care bolnavii vor fi bine
înveliţi pentru a nu răci. Verifică dacă în salon s-a efectuat curăţenia şi
dezinfecţia urmărind toate suprafeţele. Va avea grija să se evite măturatul uscat,
folosindu-se aspiratoarele de praf sau ştergerea umedă. Corectează în cel mai
scurt timp orice deficienţă semnalată în acest sens. Verifică lenjeria de pat şi
corp, asigură schimburi suficiente pentru fiecare copil în raport de vârstă şi
afecţiunea pe care o prezintă. Asistenta se îngrijeşte ca în salon să existe jucării
pentru diferite vârste. Jucăriile trebuie să fie dezinfectate corespunzător şi să nu
poată produce accidente.
2.3 ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE

PACIENŢILOR INTERNAŢI
Se asigură copilului o ambianţă calmă: odihna este extrem de importantă.

Personalul va efectua şi grupa manevrele terapeutice, pe cât posibil, încât să nu
obosească copilul. Baia va fi făcută cu ½ -1 oră înaintea unei mese.
Bolnavul va fi aşezat cu trunchiul puţin ridicat 30-40 grade, cu toracele
bine sprijinit. Cu ajutorul unui sul, umerii vor fi puţin ridicaţi şi proiectaţi
înapoi, iar corpul în uşoară hiperextensie.
Poziţia trebuie schimbată la fiecare 1-2 ore, prin aşezarea copilului în uşor
decubit drept sau stâng, pentru a facilita evacuarea secreţiilor din arborele
respirator şi a preveni atelectazia.
Copilul poate fi plimbat în aer liber, ţinut în braţe, în poziţie aproape
verticală, cu capul uşor lăsat pe spate. "Efectele aerului în mişcare" sunt
superioare. Dacă vremea este frumoasă, copilul poate fi ţinut afară câte 4-5 ore
pe zi.
Variaţiile locale ale climei nu au importanţă, însă sunt unele restricţii:
temperatura exterioară sub +10°C, ceaţa şi vântul puternic.
Oxigenoterapia este o măsură terapeutică majora în sindromul de hipoxie-
hipercapnie. Oxigenul va fi în prealabil umidificat, în concentraţie de
aproximativ 40% (debit 2-4 litri/minut) pe mască, sondă endonazală sau sub
cort.
Pregătirea patului şi accesoriilor lui
Satisfacerea acestei nevoi a copilului impune crearea unor condiţii de

confort. Din cauza că, copilul îşi petrece majoritatea timpului în pat, acesta
trebuie să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite,

care să satisfacă atât cerinţele de confort ale copilului, cât şi ale personalului de
îngrijire, să-i permită pacientului să se poată mişca în voie, să nu-i limiteze
mişcările.
 asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigaţie şi tratament
cât mai comod, uşor de manipulat şi curăţat;
 patul să fie cu gratii mobile, prevăzute cu dispozitive de siguranţă;
 salteaua să fie confecţionată dintr-o singură bucată, care se curăţă şi se
dezinfectează mai uşor;
 lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături;
 cearşafurile – dintr-o singură bucată, să se poată fixa bine sub saltea;
 muşamaua – confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a
proteja salteaua de diferite dejecţii;
 aleza - acoperă muşamaua – este confecţionata din pânză; va fi de
aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pentru a o
acoperi perfect;
 perina nu este necesară pentru copii.
Schimbarea lenjeriei de pat
Schimbarea lenjeriei de pat se execută de obicei dimineaţa, înainte de

curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului şi toaleta pacientului, dar
la nevoie se efectuează de mai multe ori pe zi.
Materiale necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, 1-2 pături.
Efectuarea patului:
 se îndepărtează noptiera de lângă pat;
 se aşează un scaun cu spătar la capătul patului;
 pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată;
 cearşaful se aşează la mijlocul saltelei;

 se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului,
cealaltă spre capătul opus;
 se introduce cearşaful adânc sub saltea, la ambele capete şi se execută
colţul;
 cearşaful se întinde bine, să nu prezinte cute;
 dacă este nevoie, se aşează muşamaua transversal, la mijlocul patului
şi se acoperă cu aleza;
 pătura se introduce în plic după care se îndoaie în lungime.
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului
Asistenta va efectua schimbarea lenjeriei de corp şi de pat a copilului, ori

de câte ori este nevoie. La intervale scurte de timp, 15-30 minute, se va verifica
lenjeria de corp şi pat a pacientului pentru a fi schimbată imediat ce se
murdăreşte, pentru a evita escarele.
Toaleta copilului mic, cuprinde ingrijirea tegumentelor, mucoaselor,
părului, unghiilor. Îngrijirea tegumentelor se face prin baia zilnica parţială, în
perioada acută a bolii şi totală, pe măsură ce boala se ameliorează, dimineaţa sau
seara, dar întotdeauna înainte de alimentaţie.
Temperatura camerei trebuie să fie 24°C, a apei de 37°C. Dacă nu există
termometru de apă, controlul temperaturii apei se face cu cotul, regiune unde
pielea este mai sensibilă faţă de variaţiile de temperatură.
Pentru toaleta copilului se vor pregati următoarele:
 cadă sau lighean, spălat şi dezinfectat;
 termometru de apă, săpun neutru;
 mănuşi de baie;
 apă fiartă şi răcită la temperatura de 37°C;
 cearceaf de baie, lenjerie şi scutece curate;

 tampoane de vată;
 ulei de parafină;
 pudră de talc;
 un vas pentru aruncarea tampoanelor şi scutecelor murdare;
 termofor electric sau sticle cu apă caldă pentru încălzirea lenjeriei şi
scutecelor curate;
 perie pentru pieptănat şi foarfecă dezinfectată pentru tăierea unghiilor;
Baia parţială se execută pe masa de înfăşat, acoperită cu muşamaua şi
învelitoarea curate, de pânză sau lână.
Copilul dezbrăcat complet se aşează pe masă şi lângă el se aşează
ligheanul cu apa de baie încălzită la temperatura de 37°C. Copilul se săpuneşte
pe masa de înfăşat, evitând capul. Săpunul se curăţă cu ajutorul mănuşilor de
baie, fără să se introducă copilul în apă.
Faţa copilului se spală separat, învelit în cearşaful de baie, încălzit şi uscat
prin tamponare. Plicile vor fi bine şterse apoi unse cu ulei de parafină sau
undelemn steril, cu ajutorul unei comprese sterile.
Lenjeria este pregătită astfel: camăşuţă şi pieptăraş, pantalonaşi de
bumbac (scurţi pentru vară şi lungi pentru iarnă) prinşi de pieptăraş cu nasturi
sau şireturi. Sub pantalonaşi, copilul va fi înfăşat cu scutecul absorbant
dreptunghiular şi scutecul în triunghi, sau pampers.
În picioare i se vor încălţa botoşei sau şosete cu papuci. Pentru exterior, în
anotimpurile reci, copilul mare va purta un costumaş, de lână şi ghete.
Cămăşuta şi pieptăraşul vor fi schimbate o dată sau de două ori pe zi, ori
de câte ori se murdăresc.
Scutecele vor fi schimbate ori de câte ori se vor murdări, schimbarea lor
fiind însoţită de toaleta parţială a regiuni perineale inferioare şi a coapselor.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
Toaleta generală se execută în cadă. Aceasta se aşează lângă masa de

înfăşat, pe care se pregătesc materialele necesare pentru baie şi lenjeria
copilului. Pe fundul căzii se aşează un scutec curat pentru a împiedica
alunecarea copilului.
Asistenta îmbracă mănuşa de baie şi introduce copilul în cadă. Cu mâna
stângă, îl ţine de umăr şi braţul stâng în aşa fel încât, pe antebraţul asistentei să
se sprijine spatele şi ceafa copilului, iar cu mâna dreaptă, îl ţine de glezne sau îl
sprijină de regiunea fesieră. Introducerea în apă se face încet şi cu blândeţe.
Dacă cu ocazia primelor băi, temperatura apei a fost prea ridicată sau prea
scăzută, copilul va fi agitat şi va plânge, fiindu-i frică de apă.
După ce copilul a fost scufundat în apă, se lasă libere membrele
inferioare. Cu manuşa de baie se săpuneşte întâi capul, apoi gâtul, toracele,
membrele superioare şi cele inferioare.
Apoi se întoarce copilul, sprijinindu-l cu faţa anterioară a toracelui şi a
bărbiei pe antebraţul stâng al asistentei, susţinând cu aceaşi mână, umărul drept
şi axila. Se spală cu grijă – utilizând mâna dreaptă – spatele copilului, regiunea
fesieră şi la urmă, organele genitale. După îndepărtarea resturilor de săpun, se
scoate copilul pe masa de înfăşat, pe care s-a pregatit între timp, cearşaful de
baie încălzit. Se şterge copilul prin tamponare şi se îmbracă în lenjerie încălzită.
Îngrijirea mucoaselor
Pentru curăţirea nasului şi conductului auditiv, se folosesc tampoane de

vată de formă alungită şi răsucite. Pentru nas, tampoanele vor fi înmuiate în
soluţie de acid boric sau eucalipt; pentru ureche se vor utiliza tampoane uscate.
Conductul auditiv extern va fi îndepartat, trăgând pavilionul urechii uşor
în sus şi înapoi, apoi se va pătrunde cu tampoanele numai până la limita

vizibilităţii. Dacă pe suprafeţele respective vor fi depozitate cruste sau mucus
uscat, acestea se vor îndepărta cu un tampon de vată îmbibată în ceai de muşetel.
Ochii copilului se şterg cu tampoane înmuiate cu soluţie de acid boric 1-4
%. ştergerea se face dinspre comisura externă spre cea internă. Se întrebuinţează
tampoane separate pentru fiecare ochi.
Îngrijirea părului
Părul fin al copilului nu necesită pieptanare, ci se va peria cu o perie

deasă, moale.
Îngrijirea unghiilor
Unghiile copilului se taie scurt, cu o foarfecă dezinfectată şi se face cu

grijă, ori de câte ori este nevoie.
Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta observă de la prima privire faţa copilului, care exprimă în cele

mai multe cazuri starea generală a acestuia, poziţia acestuia în pat,
comportamentul, starea de igienă, integritatea, culoarea, umiditatea, elasticitatea
pielii, prezenţa erupţiilor de orice natură.
Orice modificare a coloraţiei tegumentelor se raportează medicului. Poate
să apară cianoză a tegumentelor, roşeaţă în caz de febră.
În bronhepneumonie, jumătatea de faţă de partea afectată este mai roşie,
congestionată cu bătai ale aripilor nazale.
Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului
Copilul se aşează în decubit dorsal sau lateral, stâng sau drept, pentru
evitarea aspirării secreţiilor bronşice, iar poziţia se va schimba la una-două ore
pentru evitarea apariţiei escarelor de decubit.
Mobilizarea bolnavului se face la indicaţia medicului sau cu scopul de a
preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza imobilizării şi pentru recâştigarea
independenţei.
2.4. CAPTAREA ELIMINĂRILOR
Captarea vărsăturilor
Vărsăturile survin în numeroase şi variate afecţiuni ale aparatului digestiv,
precum şi în îmbolnăviri extradigestive. Uneori vărsăturile domină tabloul clinic
şi reprezintă prin sine o stare de urgenţă datorită efectului lor asupra
organismului, având ca efecte dezhidratarea şi demineralizarea organismului, cu
perturbarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic.
Când apare vărsătura, asistenta va ţine ea însăşi cu o mână tăviţa renală
sub gură şi bărbie, iar cu cealaltă va susţine fruntea bolnavului.
Asistenta medicală îndepărtează taviţa renală folosită, dar se păstrează
conţinutul ei în caz de nevoie pentru a se arăta medicului sau pentru analize de
laborator.
Captare de materii fecale

Diareea poate apărea singură sau însoţeşte vărsăturile. Diareile acute
constituie urgenţă datorită tulburărilor hidroelectrolitice şi ale echilibrului acido-
bazic, mai ales dacă sunt asociate cu vărsăturile.
Asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură.

Pentru analiza de materii fecale, unele emisii vor fi captate în bazinet.
Semnele ce pot însoţi eliminarea scaunului, dureri abdominale, temesme vor fi
comunicate medicului.
Recoltarea urinei
Asistenta va întreprinde o evaluare a funcţiei vezicii urinare – eliminări
urinare – precum şi asupra tuturor modificărilor stării pacientului.
Se măsoară macroscopic urina, culoarea, mirosul, cantitatea. Se
efectuează examenul sumar de urină. Se măsoară densitatea urinei. Se observă
numărul micţiunilor şi prezenţa simptomelor funcţionale care traduc infecţii sau
alte afecţiuni cum ar fi polakiuria sau disuria.
Recoltarea sputei prin spălătură gastrică

Se utilizează adesea la copii pentru captarea de germeni, deoarece ei nu
ştiu să expectoreze şi înghit sputa.
Se introduce sonda Einhorn sau Faucher în stomac, dimineaţa pe
nemâncate. Prin sondă se introduc 200 ml apă distilată, bicarbonată, calduţă,
care este evacuată imediat sau extrasă cu seringa. Lichidul recoltat se trimite
imediat la laborator pentru că germenii căutaţi pot fi distruşi dacă stau mult timp
în contact cu mediul acid al sucului gastric.
Dacă recoltarea se face pentru însămânţare şi lichidul trebuie trimis la alt
laborator, sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu.
Se informează medicul despre orice modificare observată. Asistenta va
ţine o strictă evidenţă a pierderilor de lichide prin vărsături, urină, diaree, la care
se adaugă şi pierderile prin respiraţie şi perspiraţie.
2.5. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI

VEGETATIVE
Respiraţia
Supravegherea tulburărilor de respiraţie prezintă o importanţă deosebită la
copilul bolnav. Se va observa frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi caracterul
respiraţiei. Aceste elemente se vor completa cu unele caractere accesorii: bătăile
aripilor nazale, geamătul expirator şi zgomote anormale produse de mişcările
respiratorii de origine nazală sau traheo-bronşică. Observarea lor la timp este cu
atât mai importantă cu cât la copii afecţiunile pulmonare pot evolua numai cu
simptome funcţionale. Tulburările de respiraţie pot să ajungă până în faza de
asfixie care apar în bronhopneumoniile intense.
Temperatura
Pentru copilul mic măsurarea cea mai corectă a temperaturii se face rectal
de către asistentă. Se foloseşte termometrul maximal gradat după scara Celsius.
Copilul se aşează în decubit dorsal. Se scutură termometrul şi se verifică dacă
este coborât. Termometrul este ţinut în mâna dreaptă, iar cu mâna stângă se
apucă picioarele copilului la nivelul gleznelor, îndoindu-le din articulaţia
şoldului. Printr-o mişcare de rotaţie, rezervorul de mercur al termometrului se
introduce în întregime în rect. După 3-5 minute în care îl ţinem cu mâna dreaptă,
se scoate şi se citeşte temperatura. Din valoarea temperaturii citite pe
termometru se scad 0,5 unităţi şi vom obţine valoarea reală a temperaturii.
Notarea temperaturii grafice în foaia de temperatură se face cu un creion de
culoare albastră. Pentru fiecare diviziune a foii se socotesc două diviziuni de
grad. După citirea temperaturii, termometrul se şterge cu un tampon de vată sau
cu o compresă sterilă de tifon, înmuiată în apă şi săpun sau alcool, după care se
dezinfectează, punându-se într-un pahar cu cloramină.

În cazul bronhopneumoniei apare hipertermia marcată 39-40°C.
Diureza
În cazul diurezei asistenta va urmări:
 tulburări de emisie urinară;
 cantitatea de urină emisă în 24 ore;
 caracterul calitativ al urinei.
Scaunul
Aprecierea scaunului se face în funcţie de vârstă şi alimentaţia copilului.
Se va ţine seama de:
1) culoare;
2) aspect;
3) consistenţă;
4) numărul scaunelor.
1) Culoare:
 brună – la adult coloraţia fiind dată de stereobilină;
 galbenă – la nou născut şi copil mic alimentat la sân:
 închisă – cu aspect de suc de mac la nou născut în primele zile de viaţă
numit meconiu;
 negru – în caz de hemoagie digestivă care are loc în porţiunea
superioară a tubului digestiv (varice esofagiene, ulcer gastric
hemoragic) şi sângele eliminat este digerat – melană (scaun negru
lucios ca păcura).
2) Aspect:
 de zeamă de pepene sau supă de linte în febra tifoida;
 de zeamă de orez în lambliază, în intoxicaţii alimentare, holeră.

3) Consistenta:
 păstoasă, omogenă, cilindrică cu diametrul 3-5 cm;
 scăzută, scaunele putând fi moi, lichide sau apoase.
4) Numărul scaunelor poate fi diferit în funcţie de afecţiune:
 3-6 scaune pe zi în enterite şi enterocolite;
 20-30 scaune pe zi în dizenterie;
 80-100 scaune pe zi în holeră.
Alături de numărul scaunelor, în foaia de temperatură se notează unele
caracteristici ale acestuia. Scaunul normal se notează sub forma unei linii
verticale, cel moale printr-o linie oblică, iar cel diareic printr-o linie orizontală.
Dacă numărul scaunelor este mare, se va trece numărul global însoţit de semnul
convenţional:
 mucus "x";
 puroi "p";
 sânge "s".
Vărsăturile
Asistenta va nota vărsăturile sub forma unor cerculeţe în dreptul rubricii
afectate în acest scop, va raporta medicului intoleranţa gastrică faţă de
medicamentul respectiv, precum şi faptul că medicamentul a fost evacuat prin
vărsătură. Conţinutul stomacal evacuat se va păstra pentru a fi arătat medicului.
Asistenta va urmări la vărsături:
 cantitatea:
 culoarea;
 mirosul;
 conţinutul;
 orarul.
Transpiraţiile
Apar frecvent în bronhopneumonie la sfârşitul bolii. Copiii mici transpiră
puţin.
2.6. ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC CU

BRONHOPNEUMONIE
Copilul mic are nevoie de 80-90 calorii/kg corp/zi. Necesarul hidric scade
treptat de la 85-80 ml/kg corp/zi la 60 ml/kg corp/zi. Alimentaţia se compune
din:
 lapte 500ml/zi sub formă de lapte dulce simplu, cu cacao, iaurt, creme,
budinci, derivate din lapte, brânzeturi;
 oua intregi fierte moi, administrate o dată la două zile;
 carne de pasăre, vită, peşte slab, în cantitate de 30-40 g la un prânz, de
3 ori pe săptămână sub formă de carne fiartă, budinci de carne;
 vegetale sub formă de legume uscate (peste 2 ani) sau morcovi, cartofi,
spanac, fructe 150 g/zi;
 lichide sub formă de apă simplă sau de suc natural de fructe.
Bomboanele, dulciurile nu se dau înainte de ora mesei, deoarece scad
pofta de mâncare.
Copilul fiind febril, transpiră şi se deshidratează de aceea se va administra
ceai îndulcit, călduţ, ori de câte ori este nevoie.
Lipsa totală sau parţială a poftei de mâncare poate provoca scăderea
bruscă a curbei ponderale. Alimentaţia făcută cu neatenţie, lovirea unui mugure
dentar sau folosirea unor alimente fierbinţi, creează reflexe condiţionate
negative faţă de alimentaţie, ce se va menţine timp îndelungat.
2.7. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI

HIDRATAREA ORGANISMULUI
Asistenta medicală va aduce medicamentele prescrise de medic de la

farmacie. Verifică după foaia de observaţie a copilului, dacă medicaţia adusă
corespunde cu aceea din fişă, verifică dacă în ambalaj este medicamentul
prescris şi termenul de valabilitate al medicamentelor. În caz de erori
accidentale, anunţă medicul.
Nu se administrează medicamente care prezintă modificari de
transparenţă, culoare, miros, gust, cu deteriorări ale ambalajului.
Asistenta repartizează medicamentele prescrise pentru fiecare copil în
parte, punându-le în cutii compartimentate, pe saloane şi paturi.
Administrarea orală a medicamentelor
Asistenta:
 se va spăla pe mâini;
 pregăteşte linguriţe de dimensiuni adecvate;
 pisează tabletele şi drajeurile şi le divide după medicaţia medicului;
 corectează gustul neplacut prin adaos de zahăr, miere, lichide cu gust
plăcut, înglobate într-un aliment păstos;
 aşează în jurul gâtului copilului, un prosop curat.
Copilul, în timpul administrării medicamentului, va fi ţinut şezând
imobilizat cu blândeţe şi răbdare. Se ia linguriţa cu medicamentul pregătit pentru
administrare. Deschiderea cavităţii bucale se asigură prin stimularea buzelor cu

linguriţa. Se introduce linguriţa aproape de baza limbii şi se varsă conţinutul,
avându-se grijă ca aceasta să intre pe calea digestivă. Retragând linguriţa,
permitem închiderea cavităţii bucale. Asistenta va aduna materialul folosit şi va
supraveghea efectul imediat al medicamentelor. Asistenta se va spăla pe mâini
cu apă şi săpun.
Administrarea medicamentelor prin injecţia intramusculară
Se va aşeza copilul în decubit ventral. Se imobilizează copilul cu ajutor,

fixând membrele inferioare cu mâna pe faţa posterioară a articulaţiei
genunchiului şi regiunea toraco-lombară. Injecţia se va efectua în masa
musculară fesieră, cadranul supero-extern.
Administrarea supozitoarelor
Asistenta se spală pe mâini, dezbracă copilul, observând zona perianală,

dacă aceasta nu prezintă leziuni, infecţii urme de fecale, efectuează igiena
regiunii perianale. Dezambalează supozitorul apreciindu-se dimensiunea şi
gradul de lubrefiere. Copilul va fi aşezat în poziţie de decubit lateral, cu mâna
stângă se îndepărtează uşor fesele copilului, iar cu mâna dreaptă se introduce
supozitorul complet în orificiul anal. Se strâng apoi fesele între police şi
degetele mâinii drepte, aşteptând circa un minut pentru a favoriza ridicarea
supozitorului în rect şi depăşirea sfincterului anal, în caz contrar, supozitorul
este eliminat prin reflexul de evacuare.
Asistenta strânge materialele folosite punându-le la locul lor şi se spală pe
mâini cu apă şi săpun.
Administrarea intravenoasă a medicamentelor
Asistenta se spală pe mâini, pregăteşte tot materialul necesar, tava

medicală acoperită cu un câmp steril, seringa sterilă cu soluţie medicamentoasă,
ace de puncţie venoasă, alcool, benzină iodată, tinctură de iod, tampoane de vată
fixate pe port-tampon, garou de cauciuc, casoletă cu comprese sterile,
leucoplast, muşama.
Asistenta va alege locul cel mai favorabil puncţiei venoase, inspectând cu
atenţie regiunea vaselor epicraniene, faţa dorsală a mâinii sau piciorului.
Copilul va fi imobilizat cu blândeţe pentru puncţionarea reuşită a venei
jugulare. În cazul aplicării perfuziei, imobilizarea copilului pentru menţinerea
perfuziei, se face astfel:
 pe braţ, picior fixează atela;
 pentru venele epicraniene, infaşă copilul cu braţele pe lângă corp şi
fixează un colac moale sub capul copilului.
Supravegherea clinică a copilului şi observarea apariţiei reacţiilor alergice
sau de intoleranţă şi anunţă pe loc medicul.
După efectuarea administrării medicamentelor, înregistrează în caietul de
pe secţie, numele medicamentului, doza, ora, reacţia copilului bolnav, dacă l-a
primit sau l-a varsat.
Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei la copilul mic
Constă în administrarea de :
 AMPICILINĂ: 100-200 mg/kg corp, intramuscular;
 KANAMICINĂ: 20 mg/kg corp, intramuscular;
 LINCOMICINĂ: 50 mg/kg corp;
 PENICILINA G: 25.000-250.000 U.I./kg corp.
În cazurile grave se fac asocieri de antibiotice, dar niciodată nu se

administrează bacteriostatice cu bactericide, cefalosporine.
În stafilococia pulmonară se administrează:
 OXACILINĂ: 100-200 mg/kg corp;
 GENTAMICINĂ: 5 mg/kg corp;
 CEFALOSPORINE: 50 mg/kg corp.
Tratamentul simptomatic al bronhopneumoniei la copilul mic
 PARACETAMOL sau AMINOFENAZONĂ (supozitoare): 20 mg/kg

corp/zi în 4 prize, oral sau rectal, pentru combaterea hipertermiei;
 SER FIZIOLOGIC călduţ, pentru dezobstruarea mecanică a nasului;
 EFEDRINĂ sau soluţie de RINOFUG, PICNAZ – 1-2 picături, de 4-6
ori pe zi;
 FENOBARBITAL – 0.015 g de 1-2 ori pe zi, pentru a combate
agitaţia;
 BROFIMEN – 5 picături/kg corp pe zi.
2.8. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE
Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice

Recoltarea sângelui pentru examinări hematologice la copilul mic se face
în salon, deci la patul bolnavului.
Se recoltează o cantitate mică de sânge din sângele capilar sau vasele mici
(pulpa degetului de la mână, faţa plantară a degetului mare de la picior, lobul

urechii).
Fiind o tehnică puţin dureroasă, copilul va plânge, de accea după
terminarea tehnicii, asistenta va linşti copilul, oferindu-i jucării, vorbindu-i şi
luându-l în braţe, dacă este cazul. În bronhopneumonie apare o leucocitoză
12.000-18.000 leucocite/mm3.
Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului

VSH reprezintă viteza de sedimentare a hematiilor.
Recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului la copii, se face prin
puncţie venoasă, la patul bolnavului. La copilul mic, sângele se recoltează de la
nivelul venelor epicraniene.
În bronhopneumonie VSH-ul este crescut moderat. Sângele recoltat
pentru examinări hematologice se trimite la laborator, împreună cu un bilet pe
care se trece numele şi prenumele copilului, vârsta, salonul, data recoltării,
diagnosticul şi analizele care se cer făcute.
Recoltarea urinii pentru examene bacteriologice

Cantitatea de urină necesară pentru urocultură este de 10-20 ml i se
recoltează în salon, la patul bolnavului.
Pregătirea fizică: înainte de urinare se face toaleta riguroasă a meatului
urinar şi a vulvei. Recoltarea se face în vase sterilizate prin fierbere.
Tehnica recoltării
Recoltarea urinei la copilul mic se face în vase fixate pe organele genitale.
La băieţi, se fixează o eprubetă pe penis, iar la fetiţe, un balonaş cu gât lung pe
vulvă, cu ajutorul unei benzi de leucoplast. Fâşia de bandă adezivă lată de
aproximativ 30 cm, se despică la mijloc şi la cele două extremităţi. Prin
despicătura de la mijloc se trece eprubeta, respectiv gâtul balonaşului, având

grijă la suprafaţa adezivă a leucoplastului, să rămână îndreptată în sus, cu cele 4
extremităti ale benzii se fixează recipientul în plica inghinală, respectiv regiunea
fesieră a copilului.
Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat şi mai ales
spargerea lui, este bine ca membrele inferioare ale copilului să fie imobilizate de
marginea pătuţului. Copiii astfel pregătiţi trebuie să fie controlaţi cât mai des
pentru a îndepărta recipientul imediat după urinare.
Urina recoltată se trimite la laborator fiind însoţită de un bilet conţinând
urmatoarele date:
 nume, prenume;
 salon, secţie;
 diagnosticul şi analizele solicitate.
Recoltarea exudatului faringian

Pentru recoltarea exudatului faringian, se pregătesc următoarele materiale:
 un tampon sau o ansă de platină;
 spatula linguală;
 medii de cultură;
 lame de microscop;
 mască de protectie, pentru asistentă.
Tehnica recoltării
Recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate sau la câteva ore după masă
(minimum 4 ore), căci trecerea bolului alimentar prin cavitatea bucală şi faringe,
antrenează şi o parte a produselor patologice.
Asistenta îşi pune masca de protecţie, copilul este luat în braţe de o altă
persoană, imobilizându-i capul, mâinile şi picioarele. Dacă nu vrea să deschidă
gura, se va apăsa cu degetul în dreptul molarilor sau i se va obtura nasul, imediat

după deschiderea gurii introducându-i între arcadele dentare un depărtător de
maxilar. Se apasă apoi limba şi se şterge cu un tampon faringian steril sau ansă
de platină, depozitul de pe faringe şi amigdale dezlipind dacă este cazul şi o
mică portiune din falsa membrană. Gura eprubetei în care se introduce tamponul
se flambează. Produsul obţinut se întinde pe lama de sticlă pentru frotiuri
colorate sau se însămânţează pe medii de cultură.
Însămânţarea trebuie facută la patul bolnavului. Dacă acest lucru nu este
posibil, se va trimite eprubeta etichetată cu nume, prenume, vârstă, număr de
salon, cât mai repede la laborator. În acest caz tamponul trebuie în prealabil
umezit cu ser fiziologic sau glicerină 15%. Timpul scurs de la recoltare până la
însămânţare nu trebuie să depăşească 5-6 ore. Spatula linguală şi ansa de platină
se dezinfecteaza imediat după recoltare. Se scoate depărtătorul de maxilare şi
asistenta va linişti copilul oferindu-i jucarii şi hrană.
Recoltarea materiilor fecale pentru examenul bacteriologic

Recoltarea materiilor fecale se face la patul copilului bolnav, fie după o
defecare spontană, după administrarea unor substanţe purgative sau clisme,
direct din rect.
Condiţii bune de recoltare se realizează cu sonda Nelaton, care asigură
recoltarea direct din colonul sigmoid. Copilul nu necesită nici un fel de pregătire
în vederea recoltării. Se utilizează sonde Nelaton nr.16-18. Este bine ca
însămânţarea produsului rectal să se facă imediat după recoltare.
Pentru examenul parazitologic, materiile fecale se vor recolta în vase
curate. Examenul coproparazitologic pentru paraziţi trebuie repetat de mai multe
ori. Scaunul va fi recoltat într-un vas perfect uscat şi curat. Dacă s-au eliminat în
scaun paraziţii, aceştia se trimit de asemenea la laborator pentru identificare.
Recoltarea ouălor de paraziţi se poate face şi prin raclarea pielii din jurul
orificiului anal cu ajutorul unei spatule sau a unei baghete de lemn plată şi bine
lustruită care va fi în prealabil înmuiată în glicerină cu apă. Este recomandat ca,
raclarea să se facă la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme.
Explorări radiologice
Examenul radiologic toracic pentru evidenţierea organelor intratoracice se
face fără pregatirea lor prealabilă.
Explorările radiologice încep cu radioscopia, care dă o imagine dinamică
a inimii şi plămânilor.
Copii mici vor fi suspendaţi în hamuri sau târâţi pe scândură pentru a
evita susţinerea lor de asistentă sau de mamă, care astfel ar putea să fie iradiate
cu raze Roentgen. Copiii care trebuie susţinuţi vor fi ajutaţi sub protectia
şortului şi a mănuşilor speciale, iar asistenta va pune ochelarii cu lentile de
culoare închisă 10-15 minute înainte de examinare pentru a se obişnui mai uşor
în camera obscură. Asistenta va îmbrăca copilul şi va aştepta rezultatul
explorării. După primirea rezultatului, asistenta va duce copilul în salonul în
care este internat iar rezultatul radiologiei îl va pune pe foaia de observaţie,
urmând să-l prezinte medicului în ziua următoare, la vizită sau chiar în ziua
respectivă dacă este posibil.
Rezultatele investigatiilor radiologice şi ale tuturor examinărilor de
laborator, asistenta le va trece în foaia de observaţie.
2.9. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
Asistenta medicală are rolul de a educa mama asupra modului de îngrijire

a copilului cu bronhopneumonie. Asistenta medicală va încerca cu blândeţe să se
apropie de mamă, să o asigure că copilul este spre vindecare, va îndruma mama
să asigure copilului o igienă corporală riguroasă, să nu-l expună, în perioada de

convalescenţă, la frig şi umezeală, dar nici la căldură prea mare. Va asigura
copilulului dieta corespunzătoare cantitativ şi calitativ, să-l ferească de contactul
cu alţi bolnavi, copii sau adulţi şi să respecte doza, ritmul şi orarul de
administrare a medicamentelor prescrise. Se va recomanda mamei să ofere
copilului un climat adecvat pe perioada de convalescenţă la o staţiune balneară
sau pe litoral.
Profilaxia bolii
În bronhopneumonie, profilaxia constă în asigurarea de condiţii
corespunzătoare de viaţă a copilului. Se va feri copilul de supunerea la
temperaturi joase sau trecerea bruscă de la temperaturi ridicate la temperaturi
scăzute. Se va evita umezeala excesivă, precum şi persoanele bolnave, deoarece
copiii au o sensibilitate crescută şi pot contacta diverse afecţiuni. În cadrul
profilaxiei se va avea în vedere alimentaţia copilului, care trebuie să fie
echilibrată. De asemenea, o atenţie deosebită se va da copilului în cazul unor
boli infecţioase (rujeola, gripa, tusea convulsivă, TBC) care pot constitui poarta
de plecare spre o bronhopneumonie.
2.10. EXTERNAREA PACIENTULUI
Ziua externării copilului este stabilită de medicul primar şef de sectie.

Asistenta va anunţa mama sau aparţinătorul copilului, data ieşirii din
spital şi va fixa cu aceasta, ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentaţia şi
medicaţia până în ultimul moment.
La externare, mama sau aparţinătorul, vor primi biletul de ieşire care
cuprinde: epicriza efectuată de medic pe perioada spitalizarii şi reţeta pentru
perioada de covalescenţă.
Asistenta aprofundează cu familia copilului, indicaţiile primite de la
medic asupra modului de continuare a tratamentului la domiciliu şi va insista ca
la data indicată să se prezinte la control.
CAPITOLUL III.
PLANURI DE ÎNGRIJIRE
Cazul nr.1 – Plan de îngrijire

Anexa 1
Culegerea datelor
 A.A. în vârstă de 2 ani;

 sex feminin.
Din discuţiile purtate cu mama aflăm că este primul copil, născut la
termen, din sarcină cu evoluţie normală, cu greutate la naştere de 3,500 g.
Provine din părinţi sănătoşi, neagă bolile cronice în familie.
Domiciliază în localitatea Sălcud, judeţul Mureş, prezintă situaţie
familiară bună, este singură la părinţi, condiţiile de locuit sunt corespunzătoare.
Micuţa se internează în secţia pediatric II, în data de 06.01.200 6, la ora
10.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:
 dispnee;
 tuse uscată;
 stare febrilă 38° C;
 whesing agitaţie.
Istoricul bolii:
Din relatările mamei deducem că, boala fetiţei debutează brusc în urmă cu
2 zile, cu tuse uscată, dispnee expiratorie, obstrucţie nazală, agitaţie. Se prezintă
pentru consult de specialitate în urma căruia se optează pentru internare.
Diagnosticul medical: bronhopneumonie.
Problemele pacientei:
 dificultate de a respira datorită dispneei, obstrucţie nazală;

 temperatura peste valorile normale;
 alterarea stării de nutriţie datorită procesului inflamator;
 incapacitatea de a se odihnii datorită agitaţiei;
 dificultate de autoîngrijire datorată vârstei mici;
 incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.
EVALUARE
În urma tratamentului
medicamentos şi a
îngrijirilor acordate,
copilul respiră mai uşor
şi ritmul respirator se
apropie de limita
normalului.
Temperatura a revenit la
Îngrijirea copilului mic cu bronhopneumonie
valorile normale după

administrarea
tratamentului
medicamentos, iar
fenomenul de
deshidratare nu s-a
produs.
Apetitul copilului a
revenit la normal şi i se
asigură zilnic alimentaţia
necesară creşterii şi
dezvoltării.
43
Anexa 2
 
iraţiei
pentru
asigurat
secreţiilor;
a favoriza
o temperatură
eliberarea
optimă
căilor
în salon
respiratorii
şi am cu
aerisit
tampoane
salonul,
umede
am umidificat
cu ser fiziologic;
aerul cu ajutorul unor vase cu apă sau prosoape umede aplicate pe calorifer.

Pentru a preveni deshidratarea ca urmare a temperaturii (38,5 C) am administrat copilului ceaiuri calde sau lapte îndulcit cu miere, zahăr, siropuri, supe;
 
pe plan cantitativ şi calitativ care să acopere necesarul caloric;În primele zile am asigurat o dietă zilnică pentru a preveni deshitratarea prin transpiraţie;
44
EVALUARE crt.Nr. INGRIJIREDIAGNOSTIC DE OBIECTIVE
Starea de agitaţie a Dificultate de a respira datorită Copilul să prezinte o

copilului şi de nelinişte dispneei, obstrucţiei nazale respiraţie bună, căile
au dispărut, iar copilul se respiratorii să fie
odihneşte mult mai bine eliberate, temperatura
acum. 1 în salon să fie
adecvată şi aerul
umidificat
Copilul este curat, nu

prezintă eriteme,
primeşte zilnic lenjerie
curată. Hipertermie manifestată prin Temperatura copilului
febră, frison să se restabilească cât

mai repede
Când boala se
ameliorează copilul
devine voios, zâmbitor
are mişcări spontane.
Ţinut de mânuţă acesta Alterarea stării de nutriţie Asigurarea unui
se ridică în picioare la datorită procesului inflamator regim alimentar
marginea patului. corespunzător vârstei
şi procesului
3
patologic
45
INTERVENŢII
 
Am evitat stimulilor
Am asigurat
fonici
un şi
climat
am respectat
de linişteritmul
în salon,
somntemperatură
– veghe. şi umiditate în limitele normale pentru o bună odihnă a copilului;

mbat după fiecare alimentaţie sau ori de câte ori a fost nevoie.I-am făcut băi parţiale de mai multe ori pe zi, baie generală cel puţin o dată pe săptămână;

ubit dorsal, dar cu timpul am ajutat copilul să se întoarcă şi să se ridice în şezut sau în picioare şi i-am schimbat des poziţia pentru a preveni eventualele
complicaţii cum ar fi atelectazia sau escarele.
46
crt.Nr. INGRIJIREDIAGNOSTIC DE OBIECTIVE
Incapacitatea de a se odihni Somnul copilului să

datorită agitaţiei nu fie agitat şi
întrerupt
4
Dificultate de autoîngrijire Asigurarea condiţiilor

datorită vârstei mici de igiena corporală pe
tot parcursul
5 spitalizării
Imposibilitatea de a se mişca Schimbarea poziţiei

datorită procesului patologic copilului la interval
de 1-2 ore, mişcarea
activă a membrelor
6 superioare şi
anterioare
47
Anexa 3
FUNCŢII VITALE
DATA TA (mm Hg) PULS RESPIRAŢIE TEMPERATURĂ
06.01.2006 75/90 mm Hg 140 puls/min 40 resp/min 38,5° C
RECOLTĂRI DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
EXAMEN MODUL DE VALORILE VALORILE

CERUT RECOLTARE PACIENTULUI NORMALE
 prin înţepare, pulpa L: 50000-9000/mm3
L: 14000/mm3
degetului de la mână, faţa
plantară a degetului mare H: 4,5-5,5 mil/mm3
H: 4780000 mm3
de la picior, lobul urechii.
HEMOLEUCO
 Se înţeapă pulpa degetului, Hgb: 13,5-15,5 g%
- Hgb: 13,6 g%
se şterge prima picătură, se
GRAMA
aspiră în pipetă până la Htc: 40-45 %
Htc: 38,7 %
diviziunea 0,5 şi se aspiră
soluţia Hayen. T: 150000-
T: 269000/mm3
3000000 /mm3
VSH  Prin puncţie venoasă, de la
nivelul venelor epicraniene,
pe anticoagulant citrat de 1h : 11 mm 1h : 6-12 mm
sodiu 3,8%.
 Se recoltează 2 ml sânge în 2h : 27 mm 2h : 28 mm
care s-a aspirat 0,4 ml
soluţie citrat Na.
EXUDAT  Dimineaţa pe nemâncate
FARINGIAN sau la câteva ore după ora
mesei.
negativ negativ
 Nu trebuie să fie utilizate
antibiotice înainte şi în
timpul recoltării.
COPROPARA-  După administrarea unei negativ negativ
ZITOLOGIC substanţe purgative sau

clisme cu ajutorul sondei
Nelaton.
EXPLORĂRI PARACLINICE
EXAMEN PREGĂTIREA PENTRU ÎNGRIJIREA

DATA ORA
CERUT EXAMEN DUPĂ EXAMEN
Asistenta va
Copii mici vor fi suspendaţi
îmbrăca copilul şi
în hamuri, ei vor fi ajutaţi
07.01.2006 0800 Rtg pulmonar va aştepta
sub protecţia şorţului şi a
rezultatul
mănuşilor speciale
explorării
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
TRAREADMINIS-MOD DE
MOD DE ACŢIUNE
MEDICA- REACŢII
DOZA PREZEN- FARMACO-
MENTE ADVERSE
TARE DINAMICĂ
4x Uritcarie,
40000 Antibiotic convulsii
PENICILINA G FLACON I.M.
0 bacterian anemie
U. I. hemolitică
PARACETAMO COMPRIMA Analgezic, Urticarie,
¼ tb ORAL
L T antipiretic dermatită
Precipitarea
COMPRIMA Antioxidant,
VITAMINA C 2 ¼ tb ORAL uraţilor în
T imunostimulator
urina acidă
Fluidifică secreţia Rareori

bronşică, tulburări
BROFIMEN 5 pic SIROP ORAL
favorizează gastro-
expectoraţia intestinale
REGIM ALIMENTAR
PERIOAD ALIMENTE
ALIMENTE PERMISE
A INTERZISE
 lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu,

cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;
 oua întregi, fierte moi, administrate o dată la
 bomboanele,
două zile;
dulciurile nu se dau
 came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la un
06.01- înainte de ora mesei
prânz;
11.01.2006 deoarece scad pofta
 vegetale sub formă de legume uscate, morcovi,
de mâncare;
cartofi, spanac, fructe 150 gr./zi;
 alimente fierbinţi.
 lichide sub formă de apă simplă sau suc natural
de fructe;
 ceai îndulcit.
Cazul nr.2 – Plan de ingrijire

Anexa 1
Culegerea datelor:
 R.M. în vârstă de 1 an şi 7 luni;
 sex masculin.
Din relatările mamei, am aflat că este primul copil, născut la termen din
sarcină cu evolutie fiziologică, naştere asistată fără semne de suferinţă fetală, cu
greutate la naştere de 3500 g. Provine din părinţi sănătoşi, neagă boli cronice în
familie.
Locuieşte în Târgu Mureş, prezintă situaţie familială bună, locuiesc trei
persoane în două camere. A fost internat în repetate rânduri cu infecţii
respiratorii.
Micul pacient se internează în secţia Pediatrie II în data de 10.01.2006 ora
9.00, cu următoarele manifestări de dependenţă:
 coriza;
 tuse uscată spastică;
 febră 38,5°C;
 agitaţie;
 anorexie.
Istoricul bolii
Din afirmaţiile mamei, aflăm că, copilul în vârstă de 1 an şi 7 luni, a
prezentat cu două zile înainte de internare, obstrucţie nazală, tuse spastică, stare
febrilă, dispnee, weesing, agitaţie, anorexie. Cu două zile înainte, copilul devine
palid, iar tusea devine productivă. Se adresează serviciului medical teritorial de
unde i se indică tratament simptomatic, de la o zi temperatura a crescut şi ca
urmare se prezintă la policlinică pentru consult, internare în vederea efectuării
tratamentului corespunzator.
Diagnostic medical: Bronhopneumonie bilaterală asociată cu bronşită

obstructivă.
Problemele pacientului:
 dificultate de a respira, datorită dispneei şi obstrucţiei căilor
respiratorii;
 creşterea temperaturii peste valorile normale (38,5°C);
 alertarea stării de nutriţie datorită anorexiei;
 lipsa de control a sfincterelor datorită vârstei;
 incapacitatea de a se odihni datorită agitaţiei;

 dificultate de autoîngrijire datorită vârstei mici;
 incapacitatea de a comunica datorită vârstei mici.
EVALUARE
Se ameliorează dispneea şi tusea, căile aeriene

sunt libere, în a 5 –a zi de la spitalizare dispare
dispneea, iar respiraţia se încadrează în limitele
normale.
temperatura scade, transpiraţia

După administrarea
diminuă şide lichide, a medicaţiei,
procesul infecţios nu se extinde.
55
Anexa 2
 
am notat în foaia de temperatură.
Am efectuat
Am îndepărtat
instilaţiisecreţiile
de picături
nazale,
de nas
care
în fosele
sunt obstacol
nazale cu
în realizarea
Picnaz. unei respiraţii normale, la nevoie am administrat oxigen.

ăsurând zilnic temperatura corporală.În perioada febrilă am asigurat cantităţi suplimentare de lichide, având în vedere pierderile prin febră, transpiraţii.
56
OBIECTIVE
Micuţul pacient să aibă căile respiratorii libere să respire

eficient.
infecţiei pulmonare.
PacientulPrevenirea
să aibă temperatura
supra- la limite normale.
57
crt.Nr. INGRIJIREDIAGNOSTIC DE
Obstrucţia şi inflamaţia
1 căilor respiratorii manifestate prin tuse uscată, spastică, rinoree, dispnee.Alterarea respiraţiei
procesului inflamator şi infecţios manifestat prin

2 febră, transpiraţii, inflamaţia
Incapacitatea
căilor respiratorii
de a menţine temperatura copilului în limite normale din cauza
58
EVALUARE
Bolnavul se alimentează şi
hidratează corespunzator
vârstei.
Starea de agitaţie a copilului şi

de nelinişte au dispărut, iar
copilul se odihneşte mult mai

bine acum.
Copilul este curat, nu prezintă

eriteme, primeşte zilnic
lenjerie curată.
Când boala se ameliorează

copilul devine voios, zâmbitor
are mişcări spontane. Ţinut de
mânuţă acesta se ridică în
picioare la marginea patului.
59
 
alorice şi vitamine
În funcţie
în funcţie
de necesitate
de vârstă;am administrat lichide pentru a-i echilibra bilanţul hidric;Am administrat cu ajutorul biberonului ceaiuri şi sucuri;

respectat ritmul somn – veghe.Am asigurat unui climat de linişte în salon, temperatură şi umiditate în limitele normale pentru o bună odihnă a copilului;

mbat după fiecare alimentaţie sau ori de câte ori a fost nevoie.I-am făcut băi parţiale de mai multe ori pe zi, baie generală cel puţin o dată pe săptămână;

se întoarcă şi să se ridice în şezut sau în picioare şi i-am schimbat des poziţia pentru a preveni eventualele complicaţii cum ar fi atelectazia sau escarele.
60
tot parcursul spitalizării

3 Incapacitatea de a se alimenta şi Micuţul pacient să aibă
Incapacitatea de a se odihni Somnul copilului să nu
1-2 ore, mişcarea activă

a membrelor superioare
de igiena corporală pe
Dificultate de autoîngrijire Asigurarea condiţiilor
datorită procesului patologic copilului la interval de

nutriţie şi alimentaţie
fie agitat şi întrerupt
Imposibilitatea de a se mişca Schimbarea poziţiei

OBIECTIVE
şi anterioare
eficientă.
crt.Nr. INGRIJIREDIAGNOSTIC DE
bronhopneumoniei manifestată
datorită vârstei mici

datorită agitaţiei
prin inapetenţă.
hidrata datorită
6
Anexa 3
FUNCŢII VITALE

HEMOLEUCO  prin înţepare, pulpa L: 9500/mm3 L: 50000-9000/mm3
- degetului de la mână, faţa

H: 4500000 mm3
Hgb: 12,5 g%
GRAMA
Htc: 35,2 %
T: 273000/mm3
3000000 /mm3
sodiu 3,8%.
soluţie citrat Na.
mesei.
negativ negativ
timpul recoltării.
COPROPARA-  După administrarea unei
negativ negativ
Nelaton.

DATA ORA
Asistenta va
rezultatul
explorării
TRAREADMINIS-MOD DE
MOD DE ACŢIUNE
MEDICA- DOZ REACŢII
PREZEN- FARMACO-
MENTE A ADVERSE
TARE DINAMICĂ
3x Uritcarie,
Antibiotic
AMICILINĂ 250 FLACON I.M. greaţă,
bacterian
mg vărsături
Urticarie,
PARACETAMO COMPRIMA Analgezic,
¼ tb ORAL anemie,
L T antipiretic
dermatită
Precipitarea
COMPRIMA Antioxidant, uraţilor în
VITAMINA C 2 ¼ tb ORAL
T imunostimulator urina acidă,
diaree
Poate provoca
fenomene
Sedativ,
FENOBARBITA COMPRIMA paradoxale de
¼ tb ORAL hipnotic,
L T agitaţie
anticonvulsivant
nervoasă,
urticarie
Fluidifică
Rareori
secreţia
3x5 tulburări
AMBROXOL SIROP ORAL bronşică,
pic. gastro-
favotizează
intestinale
expectoraţia
REGIM ALIMENTAR
PERIOAD ALIMENTE
ALIMENTE PERMISE
A INTERZISE
 lapte 500 ml/zi sub formă de lapte dulce, simplu,

cu cacao, iaurt, creme, budinci, brânzeturi;
 ouă întregi, fierte moi, administrate o dată la
 bomboanele,
două zile;
 came de pasăre, vită, peşte slab 30-40 gr. la un
prânz;
 vegetale sub formă de legume uscate, morcovi,
de mâncare;
cartofi, spanac, fructe 150 gr./zi;
 lichide sub formă de apă simplă sau suc natural
de fructe;
 ceai îndulcit.
Cazul nr. 3 – Plan de îngrijire

Anexa 1
Culegerea datelor:
 Z.L. în vârstă de 2 ani şi 5 luni;

 sex masculin, religie ortodoxă, domiciliat în Reghin, jud. Mureş
Din convorbirea cu mama acestuia aflăm că este singurul copil născut la
termen din sarcină cu evoluţie fiziologică, cu greutate la naştere de 3300 g şi că
a suferit şi de bronşită obstructivă. Factorii de risc legati de modul de viaţă nu
există, situaţia familială este bună, situaţia socială la fel, condiţii de locuit
corespunzătoare.
Copilul este internat la secţia Pediatrie II în data de 13.01.2006 ora 14.00,
prezentând următoarele manifestări de dependenţă:
 tuse productivă;
 scaune apoase;
 anorexie;
 vărsături.
Istoricul bolii
Băiatul în vârstă de 2 ani şi 5 luni, se internează în clinica Pediatrie II

cu următoarele acuze: febră 38,9 oC, dispnee expiratorie, wheesing, tuse seacă
care după 2-3 zile devine productivă. Se adresează D.M.T. unde i se indică
tratamentul cu Bromhexim şi Ceclor şi internare în Clinica Pediatrie II.
Diagnostic medical: Bronhopneumonie, B.D.A.
Problemele pacientului:
 alterarea funcţiei respiratorii datorită dispneei;

 modificarea temperaturii normale ca urmare a procesului inflamator;
 modificarea funcţiei eliminatorii datorită diareei şi vărsăturilor;
 incapacitatea de a se odihni datorită anorexiei;

 alterarea funcţiei motorii datorită proceselor inflamatorii.
EVALUARE
TuseaCăile
s-a ameliorat,
respiratorii
iarşi-au
lichidele
recăpătat
Princalde
administrarea
permeabilitatea
au favorizat
tratamentului
expectoraţia.
prin administrare
medicamentos
de picături
respiraţia
în nas.
copilului revine la normal.
Temperatura a revenit la valori normale în urma administrării de antitermice.
Apetitul copilului a revenit la normal; i se asigură zilnic necesarul caloric pentru creşterea şi
dezvoltarea normală a acestuia.
67
Anexa 2
 
lichide
mtampoane
asigurat
calde
umezite
aerisirea
(ceai, lapte,
însalonului
ser supe).
fiziologic
şi păstrarea
sau amunei
administrat
temperaturi
Picnaz
optime,
de 3 iar
ori umidificarea
pe zi câte 2 picături.
aerului am efectuat-o prin aplicarea de prosoape umede pe calorifer.
 
măsurat zilnic temperatura şi am notat în foaia de temperatură.Am tratat procesul inflamator prin administrare de antitermice: Paracetamol 2 x ½ tb./zi.

ul caloric. Au fost administrate 4 mese/zi.Am asigurat respectarea orarului de masă şi a igienei alimentare, mese au fost echilibrate cantitativ şi calitativ.
68
Obstrucţia şi inflamaţia
1 căilor respiratorii manifestate prin tuse uscata, spastică, rinoree, dispnee.Alterarea respiraţiei Asigurarea unei
respiraţii eficiente
prin dezobstrucţia
nazală şi
îndepărtarea
dispneei.
mator şi infectios manifestat prin

2 febră, transpiraţii, inflamaţia
Incapacitatea
căilor respiratorii
de a menţine temperatura copilului în limite normale din cauza Temperatura
copilului să-şi reia
valorile normale
cât mai repede
posibil.
3 Incapacitatea de a se alimenta şi hidrata datorită bronhopneumoniei manifestată prin inapetenţă. Asigurarea unui
regim alimentar
corespunzător
vârstei şi
procesului
inflamator.
69
EVALUARE
Vărsăturile au fost
înlăturate, urina este
normală din punct de
vedere cantitativ şi
calitativ; scaunele au
revenit la normal.
Tranzitul intestinal este
normal.
Evitând zgomotele şi
respectând ritmul
copilului, somnul
acestuia este liniştit şi
neîntrerupt.
Ca urmare a
supravegherii atente a
copilului a satisfacerii
nevoilor fundamentale
deficitare, copilul este
bine şi în afara oricărui
pericol.
70
  
leîncucondiţii
substanţe
de igienă
remineralizante
şi am administrat
(Gesol).acestuia alimentele preferate pentru
Amatratat
împiedica
vărsăturile
vărsăturile.
şi diareea prin administrarea de antiemetice şi antidiareice.

Am evitat stimulii fonici, am respectat ritmul fiziologic somn-veghe, am efectuat aerisirea salonului şi umidificarea acestuia.

i-am efectuat băi parţiale pentru a preveni apariţia eritemelor, iar pentru a preveni atelectazia, escarele i-am schimbat poziţia în pat la interval de 1-2 ore.
71
4 Modificarea funcţiei eliminatorii Restabilirea echilibrului

datorită diareei şi vărsăturilor hidroelectrolitic apărut în urma
vărsăturilor şi a diareei
5 Incapacitatea de a se odihni Pentru ca pacientul să se poată

datorită anorexiei odihni se creează linişte în salon şi

se respectă programul de somn în
tot cursul spitalizării
6 Risc de accidentare din cauza Acordarea unei atenţii deosebite

necunoaşterii pericolului din astfel încât copilul să fie în afara
preajmă oricărui pericol.
72
Anexa 3
FUNCŢII VITALE

 prin înţepare, pulpa L: 50000-9000/mm3
L: 67000/mm3
degetului de la mână, faţa
H: 5000000 mm3
HEMOLEUCO
- Hgb: 12,5 g%
GRAMA
Htc: 35,2 %
T: 273000/mm3
3000000 /mm3
sodiu 3,8%.
soluţie citrat Na.
mesei.
negativ negativ
timpul recoltării.
COPROPARA-  După administrarea unei negativ negativ

Nelaton.

DATA ORA
Asistenta va
rezultatul
explorării
TRAREADMINIS-MOD DE
MOD DE ACŢIUNE
MEDICA- REACŢII
DOZA PREZEN- FARMACO-
MENTE ADVERSE
TARE DINAMICĂ
Uritcarie,
4x
febră,
40000 Antibiotic
PENICILINA G FLACON I.M. convulsii,
0 bacterian
anemie
U. I.
hemolitică
PARACETAMO COMPRIMA Analgezic, Urticarie,
¼ tb ORAL
L T antipiretic dermatită
3x Rareori
COMPRIMA Antibiotic
COLIMICIN 12500 ORAL greaţă şi
T bacterian
0 U.I. vărsături
2x½ Antiseptic Erupţii

SMECTA PULBERE ORAL
plic intestinal cutanate
Fluidifică secreţia
Rareori
bronşică,
3 x 10 tulburări
AMBROXOL SIROP ORAL favorizează
plic gastro-
secreţia şi
intestinale
expectoraţia
REGIM ALIMENTAR
PERIOAD ALIMENTE
ALIMENTE PERMISE
A INTERZISE
 1000 ml Gesol fracţionat în mai multe mese

 bomboanele,
mici 5 x 200 ml,
 50 ml supă de morcovi,
 4 x 150 gr. orez pasat cu brânză de vacă,
 200 ml supă de zarzavat strecurată cu orez,
de mâncare;
 2 felii de pâine prăjită şi 20 gr. came slabă fiartă
tocată.
CONCLUZII
Lucrarea de faţă are ca temă "Îngrijirea copilului mic cu

bronhopneumonie". Această lucrare este structurată pe trei capitole, fiecare
tratând o secţiune, şi anume: începutul lucrării este precedat de un motto
sugestiv, apoi urmează introducerea, care are ca subiect generalităţi asupra
acestei afecţiuni – Bronhopneumonia.
Efectuând stagiul de practică în Spitalul de Pediatrie II din Tg.Mureş, am
urmărit tratamentul şi evoluţia clinică a cazurilor de bronhopneumonie care au
venit la noi.
Bronhopneumonia este afecţiunea pulmonară specifică celor mici şi
constă dintr-o inflamare a bronhiilor mici, determinată de virusuri sau microbi.
Boala poate apărea deodată, însă în unele cazuri este o consecinţă a unei
rinofaringite netratate corect. Ca simptome, se caracterizează prin febră mare,
respiraţie accelerată, greoaie, tuse puternică şi chinuitoare, stare generală proastă
şi somnolenţă. Orice bronhopneumonie trebuie tratată rapid, pentru a nu se crea
complicaţii.
Capitolul I, care cuprinde prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie
a aparatului afectat, dar şi prezentarea teoretică a bolii, are o structură bazată pe
subcapitole care, fiecare la rândul său, are ca temă un anumit aspect al acestei
afecţiuni, ultimul subcapitol referindu-se la tratamentul acestei boli.
Capitolul al II-lea tratează subiectul supravegherii bolnavilor din
momentul internării până la externare. Şi acest capitol este structurat pe

subcapitole care au ca temă diferite aspecte şi proceduri ce se efectuează din
momentul internării până la externare.
Capitolul al III-lea prezintă trei cazuri de bronhopneumonie, cu planuri de
îngrijire. Am urmărit date legate de anamneza cazurilor, data aproximativă a
debutului, motivul pentru care s-a internat. Alături de evoluţia bolii am urmărit
efectuarea investigaţiilor de laborator: VSH, hemoleucogramă, exudat faringian,
coproparazitologic, radiologie, temperatura, pulsul. Nu în ultimul rând am
urmărit şi starea în care se află bolnavul după tratamentul medicamentos.
Am încercat să asigur toate îngrijirile prescrise, am participat la
examinarea bolnavului şi la supravegherea lui. Am prelevat produsele biologice
şi patologice, am păstrat şi întrebuinţat aparatura medicală, am conferit
bolnavului cele mai bune condiţii de igienă şi confort. Am oferit sprijinul
bolnavilor care au necesitat ajutor şi-am făcut educaţia sanitară.
Prin discuţiile individuale purtate cu aparţinătorii pacienţilor am cercetat
modul cum aceştia posedă noţiunile necesare unui tratament corect, frecvenţa,
eventual motivul internării în spital. Am oferit acestor aparţinători toate
lămuririle necesare respectării unor prescripţii medicale corecte.
Asistenta medicală este o persoană care în munca pe care o depune nu
poate spune niciodată că ştie totul, este deci o persoană care tot timpul are ceva
nou de însuşit. Munca ei este o meserie frumoasă, interesantă şi utilă unui suflet
suferind şi pe de altă parte, oferă o satisfacţie personală când, la momentul
externării, pacientul pleacă vindecat, cu chipul luminat de zâmbet.
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Albu Roxana Mari  "Anatomia şi fiziologia omului", Editura

Corint, Bucureşti, 1996
2. Titircă Lucreţia  "Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de

asistenţii medicali", Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2000
3. Titircă Lucreţia  "Manualul de îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de asistenţii medicali", Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1998
4. Titircă Lucreţia  "Ghid de nursing", Editura Viaţa Medicală

Românească, Bucureşti, 1995
5. Titircă Lucreţia  "Urgenţe medico-chirurgicale", Editura

Medicală, Bucureşti, 2002
6. Carmen şi Eugen  "Esenţialul în pediatrie", Editura Medicală

Ciofu AMALTEA, Bucureşti, 1997
7. Dr. Carol Mozeş  "Tehnica îngrijirii bolnavului", Editura

Medicală, Bucureşti, 1978

Bronhopneumonie Lucrarea Cu Anexe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Bronhopneumonie Lucrarea Cu Anexe

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Îngrijirea copilului mic cu bronhopneumonie 1

În fiecare an, în sezonul rece, ne confruntăm cu "pericolul" afecţiunilor

nu trebuie să lipseasca fructele şi legumele proaspete şi un program (cât de cât)

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase

Fosele nazale – la copil sunt înguste, mici, nedezvoltate. Vascularizaţia

dezvoltare explică raritatea sinuzitelor la aceasta vârstă.

Prima particularitate şi cea mai importantă la copilul mic este caracterul ei

Frecvenţa respiraţiei – deoarece la copilul mic nevoia de oxigen este

Numărul respiraţiilor pe minut este:

Reglarea respiraţiei – se face prin intermediul centrului respirator.

Bronhopneumonia este o infecţie gravă caracterizată prin focare

de distribuţie lobulară, prezenţa nodurilor peribronşici şi unele particularităţi

Cauza determinantă este o infecţie bacteriană produsă de o asociaţie de

În bronhopneumonia aerogenă plămânii apar destinşi cu numeroase pete

Boala este precedată cu câteva zile înainte de prodoame cu caracter viral

 tuse uscată, spastică;

1. Sindromul funcţional respirator – caracterizat prin:

Poate să evolueze bine.

Simptomele digestive – în forme medii: inapetenţa şi dispersia secundară

Se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a examenelor

 la inspecţie – polipnee, dispnee, torace destins;

1. Radiografia pulmonară – arată microopacităţi uni sau bilateral. Există

 izolarea copilului la domiciliu sau la spital şi dezinfecţia rufelor,

Tratamentul etiologic al bronhopneumoniei se face cu antibiotice:

În cazuri grave se fac asocieri de antibiotic, dar niciodată nu se asociază

1. Febra se combate cu:

Educaţia sanitară la ieşirea din spital a mamei.

2.1. INTERNAREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

Bronhopneumonia fiind o urgenţă medicală pediatrică, necesită internarea

 măsurarea perimetrică se face cu o panglică de măsurat divizată în

personale ale copilului.

2.2 ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Asistenta de pediatrie de la salon preia copilul de la asistenta din serviciul

2.3 ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICE

Se asigură copilului o ambianţă calmă: odihna este extrem de importantă.

Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Satisfacerea acestei nevoi a copilului impune crearea unor condiţii de

trebuie să aibă anumite calităţi: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite,

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea lenjeriei de pat se execută de obicei dimineaţa, înainte de

 cearşaful se aşează la mijlocul saltelei;

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Asistenta va efectua schimbarea lenjeriei de corp şi de pat a copilului, ori

 cearceaf de baie, lenjerie şi scutece curate;

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Toaleta generală se execută în cadă. Aceasta se aşează lângă masa de

Pentru curăţirea nasului şi conductului auditiv, se folosesc tampoane de

în sus şi înapoi, apoi se va pătrunde cu tampoanele numai până la limita

Părul fin al copilului nu necesită pieptanare, ci se va peria cu o perie

Unghiile copilului se taie scurt, cu o foarfecă dezinfectată şi se face cu

Observarea poziţiei pacientului în pat

Asistenta observă de la prima privire faţa copilului, care exprimă în cele

Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

2.4. CAPTAREA ELIMINĂRILOR

Captare de materii fecale

Asistenta notează numărul şi caracterul scaunelor în foaia de temperatură.

Recoltarea sputei prin spălătură gastrică

2.5. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI

dezinfectează, punându-se într-un pahar cu cloramină.

 de zeamă de orez în lambliază, în intoxicaţii alimentare, holeră.

2.6. ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC CU

negative faţă de alimentaţie, ce se va menţine timp îndelungat.

2.7. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI

Asistenta medicală va aduce medicamentele prescrise de medic de la