Sunteți pe pagina 1din 19

CURS 3

ELEMENTE DE GESTIONARE A BUNURILOR

Bibliografie:
- Legea nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi
răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor
publice;
- Legea nr. 82/1991 Legea contabilităţii;
- Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 Republicată Codul muncii;
- Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.25 din 25 februarie 2012 pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor,
predarea-primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale;
- Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 8/1999 Instructiuni privind organizarea şi conducerea
evidenţei cantitativ-valorice a bunurilor aflate in administrarea MAN-la pace

3.1. Gestiune, gestionar şi /sau responsabil de bunuri

Gestionar, în înţelesul legii, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute
care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri
aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia.(art. 1 din
Legea nr. 22/1969).
Prin gestionar, în înţelesul prezentelor instrucţiuni, se înţelege persoana numită
sau încadrată într-o unitate militară care are ca atribuţii principale de serviciu primirea,
păstrarea şi eliberarea de bunuri materiale, mijloace băneşti ori alte valori, denumite în
continuare bunuri, aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a
unităţii militare, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află acestea.
ORDIN Nr. M.25 din 25 februarie 2012 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
funcţiile de gestionar, constituirea de garanţii, răspunderea gestionarilor, predarea-
primirea gestiunilor şi gestionarea bunurilor în Ministerul Apărării Naţionale

Gestiune - ansamblul de operatiuni de grupare şi administrare a bunurilor


materilale pe categorii de bunuri. M 123-2008
Evidenţa operativă se organizează pe gestiuni şi foloseşte ca modalitate de
înregistrare şi de exprimare a datelor mărimi fizice (masă, lungime, volum, bucăţi, etc).

Evidenţa operativă se ţine numai de gestionari sau responsabilii de inventar pe


locuri de folosinţă. În cazuri cu totul excepţionale comandantul unităţii poate numi şi
alte personae prin cumul de funcţii.

În cadrul mişcărilor ce pot interveni pentru gestionarea activelor fixe şi a


localizării răspunderii materiale legate de acest proces se disting patru categorii de
participanţi:
- gestionarul;
- responsabilul de inventar;
- subresponsabilul de inventar;
- responsabilul de inventar pe locuri de folosinţă.
3.2. Răspunderea patrimonială a gestiunii

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate


angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor
care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Răspunderea patrimonială (Codul muncii)

Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile


contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un
prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor
de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate
adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.
Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la
salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile următoare:
Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii
civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în
legătură cu munca lor.
Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze
neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul
normal al serviciului.
În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din
vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare
şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un
termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu
poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia
se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată,
răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării
pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul său
inventar.

Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o


restituie.
Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi
restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este
obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se
stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile
salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată
în muncă.
Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi
împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul
respectiv.

În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl


fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine
funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie
ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către
angajatorul păgubit.
Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul
unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face
prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate
face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de
reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de
procedură civilă.
Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele
în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale,
provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar
sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de
Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
Răspunderi

ART. 23
Încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea
materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz.
ART. 24
Angajaţii răspund material, potrivit Codului muncii şi prevederilor prezentei legi,
pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni.
ART. 25
Gestionarul răspunde integral faţă de agentul economic, autoritatea sau instituţia
publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Primirea bunurilor în cantităţi inferioare celor înscrise în actele însoţitoare sau cu vicii
aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea asistenţei
tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară, atrag răspunderea
gestionarului în condiţiile alineatului 1.
ART. 26
Gestionarul răspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate,
potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a
se putea stabili că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului.
ART. 27
Când paguba în gestiune a fost cauzată de gestionar împreună cu alt angajat al
agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice, ei răspund integral, fiecare în
măsura în care a contribuit la producerea pagubei.
Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei,
despăgubirea se repartizează între cei în cauză proporţional cu câştigul mediu al
fiecăruia pe ultimele 3 luni; în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care
manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulţi angajaţi sau în schimburi
succesive, fără predare de gestiune între schimburi, despăgubirea se repartizează şi
proporţional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, în gestiunea în care s-a
produs paguba.
ART. 28
Angajatul cu funcţie de conducere, precum şi orice alt angajat vinovat de angajarea,
trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea condiţiilor
de vârstă, studii şi stagiu prevăzute în articolele 3 şi 38, precum şi a dispoziţiilor
articolului 4 referitoare la antecedentele penale, răspund integral pentru pagubele
cauzate de gestionar, în solidar cu acesta.
Aceeaşi răspundere o are şi cel vinovat de nerespectarea dispoziţiilor prevăzute în
capitolul III, în limita garanţiei neconstituite.
ART. 29
Răspunde integral angajatul care, nesocotind îndatoririle sale de serviciu, a adus
pagube agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice prin aceea că:
a) nu a asigurat gestionarului, în cazurile prevăzute de lege, asistenţa tehnică de
specialitate pentru verificarea calitativă a bunurilor ori a prestat o asistenţă tehnică
necorespunzătoare;
b) nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiţii corespunzătoare;
c) a dat gestionarului dispoziţii greşite sau contrare legii.
ART. 30
Răspunde, în limita valorii pagubei rămase neacoperite de autorul direct al ei, din
momentul constatării insolvabilităţii acestuia, cel vinovat de:
a) angajarea sau trecerea unei persoane într-o funcţie de gestionar sau din subordinea
gestionarului fără avizul prevăzut în articolul 7;
b) neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor necesare pentru înlocuirea
gestionarului sau a angajaţilor aflaţi în subordinea sa, deşi a fost avertizat în scris şi
motivat că nu-şi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;
c) neluarea măsurilor necesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor în gestiune;
d) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin
aceasta a contribuit la cauzarea pagubei;
e) nerespectarea oricărei alte îndatoriri de serviciu, dacă fără încălcarea acesteia
paguba s-ar fi putut evita.
ART. 31
Angajatul care primeşte, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de
gestionar în înţelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod
corespunzător prevederile prezentului capitol.
ART. 32
La constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-şi ia un
angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu
executoriu.
Dacă, ulterior, această persoană constată că nu datorează sau că datorează numai în
parte suma pentru care şi-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiinţare a
angajamentului la organul de jurisdicţie competent, în termen de 30 de zile de la data
când a cunoscut această împrejurare.
De asemenea, validitatea angajamentului va înceta în întregime sau în parte atunci
când agentul economic, autoritatea sau instituţia publică sau organul de jurisdicţie
competent constată, cu prilejul verificării sau, după caz, al soluţionării unei cauze care
are legătură cu angajamentul, că acesta a fost luat pentru o sumă nedatorată.
Organul de jurisdicţie competent poate suspenda executarea angajamentului.
ART. 33
În vederea despăgubirii agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice pentru
pagubele cauzate în gestiune, care nu se pot acoperi din garanţia în numerar, se vor lua
măsuri de asigurare şi urmărire asupra oricăror bunuri aparţinând gestionarului şi
persoanelor care răspund în condiţiile prezentului capitol, potrivit dispoziţiilor legale cu
privire la executarea silită a creanţelor băneşti ale agenţilor economici, autorităţilor sau
instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.
Măsurile de asigurare se încuviinţează de organul de jurisdicţie competent să
soluţioneze litigiul.
ART. 34
Orice persoană privitor la care, prin hotărâre judecătorească, s-a constatat că a
dobândit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul obştesc şi că le-a obţinut
în afara obligaţiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscând că acesta gestionează astfel
de bunuri, răspunde solidar cu gestionarul de acoperirea pagubei, în limita valorii
bunurilor dobândite.

ART. 3
Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu
calitatea de militar.
ART. 4
Răspunderea materială este angajată atât pentru militarii care au fost însărcinaţi legal
cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi
materiale, cât şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt.
ART. 5
Militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi în legătură cu
îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a
fost obligată instituţia publică de care aceştia aparţin.
ART. 6
(1) Militarii nu răspund material:
a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii
pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate;
c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră;
d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii,
caz în care răspunderea materială revine acestuia.
(2) Se exceptează de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a
înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris,
în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune şi nu au luat, din neglijenţă sau rea-
credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu
comandanţii sau cu şefii unităţilor.
ART. 7
Prin termenul militari, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege: militari în termen,
militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai
instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare.
ART. 8
(1) Prin pregătire pentru luptă în cadrul Ministerului de Interne, Serviciului Român de
Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului
de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei, în sensul prezentei ordonanţe, se
înţelege şi activităţile de serviciu operative.
(2) Conducătorii instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) vor stabili prin ordin
misiunile şi atrizgjhhjbuţiile de serviciu care sunt considerate operative.

Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după
cum urmează:
A. În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria gestiune,
sau:
a) când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al lor
sau de o comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în
absenţa gestionarului;
b) când au primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele
însoţitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare;
c) când nu au solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea bunurilor,
deşi aceasta era necesară.
B. În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă,
păstrează şi eliberează bunuri materiale şi valori, fără a avea calitatea de gestionari în
înţelesul legii.
C. În sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când:
a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute
de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea,
inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori;
b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de
către gestionari;
c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora;
d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine
ilegale sau greşite care au condus la producerea de pagube;
e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru
cauzarea de prejudicii;
f) pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză şi pentru
care există titlu executoriu;
g) nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor
materiale şi a altor valori.
D. În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele
prevăzute la art. 6 alin. (1).
E. În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită
constituie infracţiune.

3.4. Conditii de ocupare a posturilor de gestionar

Conditii pentru civili LEGE Nr. 22 din 18 noiembrie 1969


privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu
gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice

Poate fi gestionar cel care a împlinit vârsta de 21 ani, a absolvit şcoala generală sau o
şcoală echivalentă şi are cunoştinţele necesare pentru a îndeplini această funcţie.
În funcţie de complexitatea gestiunilor, de natura şi valoarea bunurilor şi de
cunoştinţele ce le implică gestionarea lor, ministerele şi celelalte organe centrale
stabilesc:
a) categoriile de gestiuni pentru care gestionarul trebuie să fi absolvit liceul ori o
şcoală profesională în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o şcoală echivalentă şi
să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar;
b) categoriile de gestiuni pentru care funcţia de gestionar poate fi îndeplinită şi de cel
care a împlinit vârsta de 18 ani.
ART. 4
Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvârşirea vreuneia dintre următoarele
infracţiuni:
a) infracţiuni intenţionate contra patrimoniului;
b) infracţiuni de corupţie şi de serviciu;
c) infracţiuni de fals;
d) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
finanţării actelor de terorism, republicată;
f) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
g) infracţiunile prevăzute de prezenta lege.
Nu poate fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar cel împotriva căruia a fost pusă
în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute la
alin. 1.
Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin.
1 atrage suspendarea calităţii de gestionar.
ART. 5
Agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sunt obligate să ceară organelor
miliţiei relaţii cu privire la antecedentele penale ale celor ce urmează să fie angajaţi sau
trecuţi în funcţii de gestionari.
Organele miliţiei sunt obligate să comunice aceste relaţii în termen de cel mult 30 de
zile de la primirea cererii.
ART. 6
Cel ce urmează a fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar va prezenta o dovadă
eliberată de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică în care a fost anterior
încadrat, din care să rezulte dacă a produs pagube avutului obştesc, natura acestora şi
dacă ele au fost acoperite. Această dovadă poate fi cerută de la ultimul loc de muncă şi
de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică care ar urma să facă angajarea sau
trecerea în funcţia de gestionar.
Agenţii economici, autorităţile sau instituţiile publice sunt obligate să elibereze sau,
după caz, să comunice dovada prevăzută în alineatul 1, în termen de cel mult 10 zile de
la primirea cererii.
În raport cu cele arătate în dovadă, conducătorul agentului economic, autorităţii sau
instituţiei publice va hotărî asupra angajării sau trecerii în funcţia de gestionar.

Condiţii privind ocuparea funcţiilor de gestionar ORDIN Nr. M.25 din 25 februarie
2012

ART. 4
Pot fi numite/încadrate în funcţii de gestionar persoanele care au împlinit vârsta de 21
de ani, au absolvit studiile prevăzute în fişa postului şi au cunoştinţele necesare pentru a
îndeplini această funcţie.
ART. 5
(1) Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile
prevăzute în anexa la Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de
garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici,
autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare, chiar dacă a fost graţiat.
(2) Nu poate fi angajat sau numit în funcţia de gestionar cel aflat în curs de urmărire
penală sau de judecată pentru săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în anexa
la Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare.
(3) Dacă în cursul urmăririi penale, al judecăţii sau după condamnare a intervenit
amnistia, cel care a săvârşit vreuna dintre infracţiunile prevăzute în anexa la Legea nr.
22/1969, cu modificările ulterioare, nu poate fi gestionar timp de 2 ani de la data
intervenirii amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei nu
poate fi gestionar în cursul termenului de încercare şi 2 ani de la expirarea acestui
termen.
(4) Prin săvârşirea infracţiunii se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele prevăzute
în anexa la Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, pe care legea le pedepseşte ca
infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca
autor, instigator ori complice.
ART. 6
Unităţile militare ale căror funcţii de gestionar prevăzute în statele de organizare
urmează să fie încadrate cu personal civil contractual au obligaţia de a solicita, prin
structura de personal, instituţiilor abilitate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor
documente din care să rezulte situaţia antecedentelor penale ale candidaţilor.
ART. 7
(1) Nu pot fi numite/încadrate în funcţii de gestionar sau nu pot îndeplini temporar,
prin delegare de competenţă ori împuternicire, funcţii de gestionar persoanele care au
atribuţii privind:
a) conducerea contabilităţii cantitativ-valorice pentru conţinutul gestiunii respective;
b) controlul gestiunilor respective;
c) acordarea vizei de control financiar preventiv propriu;
d) certificarea regularităţii documentelor justificative privind operaţiuni economico-
financiare.
(2) Nu pot efectua operaţii de primire, păstrare şi eliberare de bunuri:
a) comandanţii/şefii unităţilor militare;
b) personalul cu atribuţii de audit;
c) personalul din domeniul prevenirii şi investigării corupţiei şi fraudelor;
d) contabilii.

3.4. Constituirea garantiei in numerar

CAP. 3
Garanţii Legea nr. 22/1969

ART. 10
Gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar.
Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în funcţie de natura şi valoarea
bunurilor gestionate, plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie şi
constituirea unor garanţii suplimentare, constând din:
a) afectarea unor bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinţă îndelungată,
proprietate a gestionarului sau a unor terţi, pentru garantarea faţă de agentul economic,
autoritatea sau instituţia publică, a acoperirii pagubelor ce s-ar cauza de gestionar;
b) obligaţii asumate de terţi faţă de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică
de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă
determinată.
Garanţia suplimentară prevăzută la alineatul precedent poate fi constituită şi în
numerar.
Ministerele şi celelalte organe centrale pot extinde, în funcţie de natura şi valoarea
bunurilor, obligaţia de a constitui garanţii în condiţiile prezentului capitol şi asupra altor
categorii de angajaţi care mânuiesc bunuri, cu excepţia celor ce primesc bunuri spre a le
folosi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Nu este obligat să constituie garanţie cel care înlocuieşte temporar un gestionar sau
cel căruia i se încredinţează o gestiune pe o perioadă de cel mult 60 de zile până la
numirea unui gestionar.
ART. 11
Constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris.
Garanţiile reciproce între gestionari nu sunt admise. Aceeaşi persoană nu poate
constitui garanţii pentru mai mulţi gestionari. Cel care constituie garanţia va declara, în
scris, dacă a mai constituit alte garanţii.
Garanţiile suplimentare se constituie înainte de încredinţarea gestiunii.
ART. 12
Garanţia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii tarifare
lunare ale gestionarului; ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate.
Pentru gestionarii retribuiţi pe bază de cotă procentuală, cuantumul minim al garanţiei
în numerar va fi echivalent cu câştigul mediu pe o lună, iar cel maxim cu câştigul mediu
pe 3 luni.
ART. 13
Garanţia în numerar se reţine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din
câştigul mediu pe o lună, după caz. Dacă, din cauza altor reţineri, ratele din contul
garanţiei în numerar nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat să le depună.
Pentru angajaţii temporari, alţii decât cei prevăzuţi la articolul 10 alineatul ultim,
precum şi pentru angajaţii sezonieri, se vor putea stabili rate mai mari sau chiar
obligativitatea depunerii, la încredinţarea gestiunii, a garanţiei integrale în numerar.
ART. 14
Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în funcţie de complexitatea
gestiunilor şi de natura şi valoarea bunurilor, cuantumul garanţiilor în numerar între
limitele prevăzute în articolul 12, precum şi ratele la care se referă articolul 13 alineatul
2.
Ministerele şi celelalte organe centrale pot stabili, în cazuri justificate, garanţii în
numerar sub minimul prevăzut în articolul 12.
#M1
ART. 15
Garanţia în numerar va fi depusă de către agenţii economici, autorităţile şi
instituţiile publice la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci, într-un cont
special al agentului economic, al autorităţii ori al instituţiei publice respective.
Garanţiile în numerar depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la bănci se
înscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare
va fi păstrat în casieria agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice în
favoarea căreia s-a constituit garanţia.
Pentru garanţia depusă în condiţiile alin. 1, se acordă o dobândă anuală, stabilită de
depozitarul garanţiei, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru
depozitele la termen pe un an.
#B
ART. 16
Garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al
carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o
funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când
paguba a fost acoperită în întregime. Agentul economic, autoritatea sau instituţia publică
este obligată, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile,
carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii şi
Consemnaţiuni în care să se arate că titularul are dreptul să ridice garanţia.
În cazul transferării gestionarului într-o altă funcţie pentru care de asemenea se cere
garanţie, carnetul de consemnare în care au fost înscrise sumele depuse drept garanţie va
fi trecut la noul loc de muncă, procedându-se, atunci când este cazul, potrivit articolului
20.
Când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă şi aceasta nu se
acoperă integral în termen de o lună de la obţinerea titlului executoriu definitiv, agentul
economic, autoritatea sau instituţia publică se va despăgubi din garanţia în numerar
constituită în favoarea sa.
În situaţia în care sumele depuse drept garanţie au fost ridicate, în întregime sau în
parte, de agentul economic, autoritatea sau instituţia publică pentru a se despăgubi,
gestionarul este obligat să reîntregească garanţia în numerar în rate lunare de 1/3 din
salariul tarifar sau din câştigul mediu lunar, dispoziţiile articolului 13 aplicându-se în
mod corespunzător.
ART. 17
Casa de Economii şi Consemnaţiuni are obligaţia să elibereze sumele depuse drept
garanţie, după caz:
a) titularului carnetului de consemnare, pe baza comunicării făcute de agentul
economic, autoritatea sau instituţia publică şi a prezentării carnetului;
b) agentului economic, autorităţii sau instituţiei publice, pe baza cererii acesteia şi a
unei copii certificate de pe titlul executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.
ART. 18
În vederea constituirii garanţiei suplimentare, imobilele se evaluează în conformitate
cu dispoziţiile legale privind modul de stabilire a despăgubirilor pentru terenurile şi
construcţiile care trec în proprietatea statului prin expropriere.
Bunurile mobile se evaluează la 50% din preţul de vânzare cu amănuntul. În cazul în
care bunurile mobile nu au preţ de vânzare cu amănuntul, evaluarea se face de agentul
economic, autoritatea sau instituţia publică în favoarea căreia este constituită garanţia,
care va consulta, în caz de necesitate, organele de specialitate.
ART. 19
Pentru bunurile imobile constituite garanţie, agentul economic, autoritatea sau
instituţia publică va cere inscripţia ipotecii, care se va depune pe baza cererii şi a
contractului de garanţie.
Bunurile mobile constituite garanţie rămân în folosinţa gestionarului sau a terţului
garant, după caz, şi nu vor putea fi înstrăinate fără înştiinţarea prealabilă a agentului
economic, autorităţii sau instituţiei publice.
În cazul în care bunurile constituite garanţie sunt urmărite silit de alţi creditori,
gestionarul sau terţul garant, după caz, este obligat să înştiinţeze de îndată agentul
economic, autoritatea sau instituţia publică.
În situaţia în care terţul garant n-a făcut această înştiinţare, el rămâne obligat să
acopere pagubele ce s-ar cauza de gestionar în limita valorii bunurilor constituite
garanţie.
Orice micşorare a garanţiei atrage obligaţia reîntregirii de îndată a acesteia.
ART. 20
Garanţiile vor fi recalculate periodic în funcţie de schimbările intervenite în salariul
tarifar al gestionarului, precum şi în specificul şi valoarea bunurilor gestionate,
procedându-se la modificarea corespunzătoare a contractului de garanţie.
În cazul în care, în urma recalculării, este necesară completarea garanţiei în numerar,
se va proceda conform articolului 13. Dacă garanţia în numerar depusă este mai mare
decât garanţia recalculată, diferenţa se va elibera, în termen de cel mult 10 zile,
gestionarului.
În cazul în care, în urma recalculării, este necesară constituirea sau completarea
garanţiilor suplimentare, aceasta se face în termen de 60 de zile de la data recalculării.
ART. 21
Dacă gestionarul nu constituie, nu completează sau nu aduce, după caz, garanţiile
corespunzătoare potrivit articolului 19 alineatul ultim şi articolului 20 alineatul ultim sau
dacă, din cauza altor reţineri, ratele în contul garanţiei în numerar nu pot fi reţinute şi
nici nu sunt depuse în condiţiile articolului 13, se procedează la trecerea sa în altă funcţie
ori, dacă aceasta nu este posibil, la desfacerea contractului său de muncă. În acest din
urmă caz, privitor la drepturile angajatului se vor aplica dispoziţiile din legislaţia muncii
referitoare la desfacerea contractului de muncă pentru motive ce nu sunt imputabile
angajatului.
ART. 22
Garanţiile suplimentare se urmăresc silit pe baza contractului de garanţie şi a titlului
executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.
În cazul în care urmărirea silită a fost pornită de mai mulţi creditori, agentul
economic, autoritatea sau instituţia publică în favoarea căreia s-a constituit garanţia
suplimentară are drept de preferinţă asupra sumelor realizate prin valorificarea bunurilor
constituite garanţie, în condiţiile privind creanţele garantate prin ipotecă sau gaj
prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la executarea silită a creanţelor băneşti ale
agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.

Garantii conf. M 25/2013


Garanţii şi răspunderi

ART. 8
(1) Personalul militar şi personalul civil contractual numit/încadrat în funcţii de
gestionar au obligaţia de a constitui o garanţie în numerar.
(2) De asemenea, au obligaţia de a constitui garanţie în numerar şi persoanele care
ocupă funcţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(3) Nu sunt obligate să constituie garanţie în numerar persoanele:
a) care gestionează temporar bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori până la
încadrarea unui gestionar, dar nu mai mult de 60 de zile;
b) care primesc bunuri materiale pentru a le folosi în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu.
ART. 9
Pe timpul stării de urgenţă, stării de asediu, stării de mobilizare sau al stării de război,
gestionarii nu constituie garanţii în numerar.
ART. 10
(1) Constituirea garanţiei în numerar se face, în mod obligatoriu, prin contract încheiat
în scris, prin grija structurii de personal, după numirea/încadrarea în funcţia de gestionar
a militarului sau personalului civil contractual, conform modelului prevăzut în anexa nr.
3.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) se înregistrează la compartimentul documente
clasificate şi se păstrează la structura financiar-contabilă.
ART. 11
(1) Cuantumul garanţiei în numerar pentru fiecare funcţie de gestionar şi pentru alte
persoane care mânuiesc bunuri este stabilit în listele din anexele nr. 1 şi 2.
(2) Pentru stabilirea cuantumului garanţiei în numerar se utilizează ca bază de calcul
solda netă a funcţiei de bază/salariul de bază net, prevăzută/prevăzut de legislaţia în
vigoare.
(3) Reducerea garanţiei stabilite sau scutirea de garanţie, în cazuri justificate, se
aprobă de comandanţii/şefii eşalonului superior de resortul căruia sunt gestiunile
respective.
(4) Garanţia în numerar, în cuantumul stabilit, se constituie prin reţineri lunare de 1/10
din baza de calcul.
ART. 12
(1) Sumele reţinute pentru constituirea garanţiei se depun de unitatea militară la o
bancă nominalizată de gestionar şi agreată de unitatea militară.
(2) Modalităţile privind depunerea, retragerea sumelor, schimbul de informaţii,
precum şi formularistica necesară operaţiunilor specifice se stabilesc cu entitatea
bancară, avându-se în vedere restricţiile şi termenele impuse de cadrul legislativ în
vigoare.
(3) Indiferent de unitatea bancară aleasă, condiţiile de depunere a sumelor
reprezentând garanţiile gestionarilor trebuie să permită, în orice moment, obţinerea unei
diferenţe pozitive între dobândă ori alte sume acordate pentru sumele depuse şi
comisioane sau orice alte reţineri ori deduceri din sumele depuse.
(4) Diferenţele pozitive se utilizează pentru constituirea garanţiei în numerar şi aparţin
persoanei care a constituit garanţia.
ART. 13
Pentru restituirea garanţiei în numerar, în funcţie de modalităţile concrete alese pentru
depozitare, unităţile militare sunt obligate ca, în termen de maximum 10 zile lucrătoare
de la data finalizării predării funcţiei de gestionar, să efectueze plata în numerar sau prin
transfer bancar ori să emită o comunicare către bancă din care să rezulte că titularul are
dreptul să ridice garanţia în situaţia în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost
acoperită în întregime.
ART. 14
(1) În situaţia în care gestionarul a produs o pagubă în gestiune ce nu poate fi
acoperită integral în termen de o lună de la data emiterii titlului executoriu definitiv, prin
reţineri din veniturile pe care le realizează gestionarul respectiv, unitatea militară trebuie
să ia măsuri de folosire a garanţiei în numerar constituite pentru acoperirea pagubei.
(2) Dacă garanţia a fost folosită parţial sau în întregime de către unitatea militară
pentru a se despăgubi, după acoperirea totală a pagubei, se iau măsuri de reconstituire a
garanţiei în numerar, începând cu luna următoare, prin reţineri în cote de 1/3 din baza de
calcul stabilită potrivit art. 11 alin. (2).
ART. 15
Pentru orice modificare a bazei de calcul, garanţia în numerar se recalculează, iar
eventualele reţineri pentru actualizarea acesteia urmează să se efectueze începând cu
luna următoare celei în care a avut loc modificarea, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4).
ART. 16
În caz de mutare/transferare a gestionarului în altă unitate militară, într-o funcţie
pentru care este prevăzută obligaţia de a constitui o garanţie în numerar, unitatea militară
unde este constituită garanţia are obligaţia să vireze celeilalte unităţi militare, la
solicitarea scrisă a acesteia, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la
primirea ordinului de numire, sumele reţinute drept garanţie în numerar pentru persoana
respectivă.
ART. 17
(1) Şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii militare este obligat să
calculeze şi să verifice cuantumul garanţiei pentru fiecare funcţie pentru care se
constituie garanţie.
(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) se efectuează în următoarele situaţii:
a) la luarea în primire a funcţiei de către şeful compartimentului financiar-contabil;
b) la primirea ordinului de numire în funcţia pentru care se constituie garanţie;
c) la începutul fiecărui exerciţiu financiar;
d) la reorganizarea gestiunilor;
e) odată cu modificări ale soldei, respectiv salariului.
ART. 18
Personalul militar şi personalul civil contractual răspund material pentru pagubele
produse în gestiuni, pentru fapte ce nu constituie infracţiuni, potrivit prevederilor Legii
nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind
răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 125/1999, precum şi ale
Instrucţiunilor privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din
Ministerul Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul
apărării naţionale, nr. M.5/1999*) pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului
României nr. 121 din 28.08.1998 privind răspunderea materială a militarilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
------------
*) Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naţionale, nr. M.5/1999 nu a fost
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări
din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.
3.5. Predarea primirea gestiunii de bunuri materiale

Vezi ordin cu predarea gest S 7

Predarea-primirea gestiunii

ART. 20
(1) Predarea-primirea gestiunii se desfăşoară în următoarele situaţii:
a) la eliberarea/numirea din/în funcţie, suspendarea din funcţie sau trecerea în rezervă
ori direct în retragere a personalului militar, precum şi la încetarea contractului
individual de muncă al personalului civil contractual;
b) atunci când gestionarul nu mai întruneşte cerinţele legale prevăzute pentru a deţine
calitatea de gestionar.
(2) Activitatea de predare-primire a gestiunii se organizează astfel încât să nu perturbe
desfăşurarea normală a activităţii unităţii militare.
ART. 21
(1) Activitatea de predare-primire a gestiunii se desfăşoară numai după înscrierea
acesteia în ordinul de zi pe unitate, în cuprinsul căruia se precizează, în mod obligatoriu,
următoarele:
a) gestiunea care se predă;
b) numele, prenumele, gradul şi funcţia predătorului şi primitorului;
c) data şi locul începerii activităţii de predare-primire;
d) perioada activităţii de predare-primire;
e) ordinul de eliberare/numire din/în funcţie, de suspendare din funcţie, trecere în
rezervă/retragere sau actul administrativ de încetare a contractului individual de muncă;
f) componenţa comisiei de inventariere a gestiunii, din care trebuie să facă parte şi
primitorul gestiunii sau persoana nominalizată de comandantul/şeful unităţii militare
pentru a lua în primire gestiunea respectivă;
g) persoana din unitatea militară care supraveghează şi/sau îndrumă activitatea, după
caz;
h) persoanele şi mijloacele care se pun la dispoziţie pentru facilitarea activităţii de
predare-primire.
(2) Comandanţii/Şefii unităţilor militare au obligaţia să dispună măsurile adecvate
desfăşurării în condiţii optime a activităţii de predare-primire a gestiunilor, în
conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.
(3) Pe timpul desfăşurării activităţilor de predare-primire se evită mişcările de bunuri
aflate în evidenţa contabilă a gestiunii respective, iar în situaţii deosebite, când acestea
nu se pot amâna, se limitează la strictul necesar.
ART. 22
(1) În situaţii deosebite, când, din motive obiective, gestionarul nu poate desfăşura
personal predarea gestiunii, acesta are dreptul să propună, prin raport personal,
comandantului/şefului unităţii militare o altă persoană din aceeaşi unitate militară care
consimte să îl reprezinte, denumită în continuare reprezentant.
(2) Raportul personal al gestionarului, cu avizul favorabil al comandantului/şefului
unităţii militare, se înregistrează la compartimentul documente clasificate al unităţii
militare.
(3) În cazul în care comandantul/şeful unităţii militare, din motive întemeiate, nu este
de acord cu persoana desemnată ca reprezentant, gestionarul desemnează o altă
persoană.
(4) În ordinul de zi pe unitate se consemnează faptul că activitatea de predare a
gestiunii respective nu se execută de către gestionarul titular, ci de către reprezentantul
desemnat.
(5) Reprezentantului i se aduc în scris la cunoştinţă data, ora, locul unde urmează să se
desfăşoare activitatea de predare-primire şi termenul-limită pentru finalizarea acesteia.
ART. 23
Dacă gestionarul sau reprezentantul desemnat de gestionar nu se prezintă la data, ora
şi locul unde urmează să înceapă/să se desfăşoare activitatea de predare-primire,
comandantul/şeful unităţii militare desemnează, prin ordin de zi pe unitate, o altă
persoană pentru executarea operaţiunii de predare, în numele gestionarului.
ART. 24
(1) În situaţii excepţionale care impun predarea gestiunii, cum ar fi cazuri de boală,
deces, detaşări, treceri în rezervă, fără să fie numit un alt gestionar, comandantul/şeful
unităţii militare numeşte, prin ordin de zi pe unitate, o persoană, militar sau personal
civil contractual, căreia i se predă gestiunea.
(2) Perioada de gestionare a bunurilor de către o persoană care înlocuieşte temporar
un gestionar nu poate depăşi 60 de zile, timp în care comandantul/şeful unităţii militare
ia măsuri pentru numirea/încadrarea unui gestionar.
ART. 25
(1) La predarea-primirea gestiunii participă, ca delegat, un reprezentant al structurii
care are în responsabilitate bunurile, numit de comandantul/şeful unităţii militare.
(2) La predarea-primirea gestiunii de subunitate participă comandantul/şeful
subunităţii, iar la subunităţile izolate participă şeful nemijlocit al gestionarului.
ART. 26
(1) La orice predare-primire a gestiunii sau reorganizare de gestiune se execută
obligatoriu operaţiunea de inventariere a gestiunii respective.
(2) Activitatea de predare-primire a gestiunii se desfăşoară în două etape distincte:
a) etapa de pregătire;
b) etapa de predare-primire propriu-zisă.
ART. 27
(1) În etapa de pregătire, predătorului îi revin următoarele sarcini:
a) definitivarea mişcărilor de bunuri în curs de execuţie şi perfectarea documentelor
justificative;
b) înregistrarea la zi în contabilitate şi în evidenţa operativă a tuturor documentelor
justificative ale intrărilor de bunuri şi stabilirea soldului scriptic la fiecare cont;
c) confruntarea datelor din contabilitate cu cele din evidenţa operativă şi clarificarea
eventualelor neconcordanţe;
d) sortarea şi aşezarea grupată a bunurilor materiale din depozite şi magazii după
denumiri, sorturi, dimensiuni şi etichetarea lor, precizându-se unitatea de măsură, codul
şi starea calitativă cu privire la acele bunuri.
(2) În etapa de pregătire, primitorul are obligaţia să studieze actele normative ce
reglementează activitatea de gestionare a bunurilor, pentru a cunoaşte sarcinile şi
responsabilităţile ce îi revin în noua funcţie.
ART. 28
(1) Etapa de predare-primire propriu-zisă constă în:
a) inventarierea gestiunii şi întocmirea tuturor documentelor referitoare la executarea
inventarierilor;
b) prezentarea şi explicarea tuturor particularităţilor privind gestiunea;
c) întocmirea şi semnarea procesului-verbal de predare-primire.
(2) Operaţiunea de predare-primire se consideră încheiată după semnarea procesului-
verbal de predare-primire de către persoana care a luat în primire gestiunea respectivă.
(3) Din momentul încheierii operaţiunii de predare-primire primitorul dobândeşte
calitatea de gestionar, precum şi toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această
calitate.
(4) Pe întreaga durată a activităţii de predare-primire a gestiunii, magaziile se
sigilează atât cu sigiliul predătorului, cât şi cu cel al primitorului.
(5) Dacă pe timpul operaţiei de predare-primire se impun mişcări de bunuri, acestea se
efectuează de persoana care predă, cu acordul scris al persoanei ce urmează să ia în
primire gestiunea respectivă.
(6) Acordul prevăzut la alin. (5) constă în contrasemnarea de către primitor a
documentelor în baza cărora se efectuează mişcările respective.
(7) Procesul-verbal de inventariere nu poate substitui procesul-verbal de predare-
primire, ci constituie anexă a acestuia.
ART. 29
(1) Procesul-verbal de predare-primire trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) denumirea unităţii militare la care s-a executat operaţia de predare-primire;
b) data încheierii, gradul, numele şi prenumele gestionarilor care predau-primesc,
precum şi ale persoanei/membrilor comisiei care a/au participat/asistat la această
operaţie;
c) perioada îndeplinirii funcţiei de gestionar de către predător;
d) numărul şi data ordinului de eliberare/numire din/în funcţie, de suspendare din
funcţie, trecere în rezervă/retragere sau ale actului administrativ de încetare a
contractului individual de muncă şi ale ordinului de zi pe unitate prin care s-a dispus
efectuarea predării-primirii gestiunii;
e) perioada activităţii de predare-primire;
f) modul în care au fost administrate, depozitate, conservate şi păstrate bunurile,
precum şi modalitatea în care este asigurată securitatea acestora;
g) modalităţile de constatare pe teren a existentului - numărare, măsurare, cântărire,
cubaj -, indicându-se nominal bunurile la care constatarea s-a făcut prin alte metode - în
ambalaje originale, calcule tehnice;
h) bunurile ce nu aparţin unităţii militare, pentru care s-au întocmit liste de
inventariere separate şi care s-au trimis unităţilor în cauză, cu indicarea numărului de
înregistrare al scrisorilor şi a datelor când au fost expediate;
i) procesul-verbal de inventariere şi listele de inventariere anexate la acesta, care se
semnează, pe fiecare filă, de predător şi de primitor şi se certifică, pentru exactitate, de
persoana care a participat/asistat la inventariere sau de membrii comisiei de inventariere;
j) cauzele principale care au determinat plusurile/lipsurile constatate.
(2) În procesul-verbal de predare-primire se mai înscriu documentele de evidenţă
operativă, precum şi alte documente ce s-au predat-primit, specificându-se numărul de
file şi numerele de înregistrare.
(3) Într-un capitol separat al procesului-verbal de predare-primire se menţionează
problemele litigioase asupra cărora urmează să se ia hotărâri de către persoana care are
competenţe de soluţionare.
(4) Procesul-verbal de predare-primire se semnează de gestionarul predător sau de
persoana care îl înlocuieşte, în condiţiile art. 22, 23 sau 24, după caz, şi de gestionarul
primitor, pe fiecare filă, precum şi de persoanele/comisia care au/a participat la operaţia
de predare-primire şi se vizează de către locţiitorul comandantului/şefului unităţii
militare care are în subordine structura ce gestionează bunurile.
ART. 30
Comandantul/Şeful unităţii militare aprobă procesul-verbal de predare-primire, înscrie
formula: "Data ......... Aprob .........." şi hotărăşte, după caz:
a) înregistrarea în contabilitate şi în evidenţa operativă, în coloana "primiri", a
plusurilor constatate în gestiune;
b) efectuarea cercetării administrative privind lipsurile şi diferenţele de stare calitativă
constatate, conform prevederilor legale.
ART. 31
(1) Procesul-verbal de predare-primire se întocmeşte într-un singur exemplar şi se
înregistrează la compartimentul documente clasificate.
(2) În situaţia în care, cu ocazia predării-primirii, rezultă plusuri şi/sau minusuri,
procesul-verbal de predare-primire se întocmeşte în două exemplare, care au următoarea
destinaţie:
a) primul exemplar se predă compartimentului de care aparţine gestiunea, care îl
anexează la documentele de gestiune;
b) al doilea exemplar, care conţine hotărârea comandantului/şefului unităţii militare,
constituie actul de sesizare pentru efectuarea cercetării administrative.
(3) După finalizarea activităţii de predare-primire şi verificarea concordanţei datelor
din contabilitate şi din evidenţa operativă cu datele din procesul-verbal de predare-
primire, conturile din fişele de magazie se barează cu o linie albastră vizibilă, sub ultima
operaţiune, după care se certifică exactitatea soldurilor, prin semnătura predătorului şi
primitorului.
(4) Predătorului i se comunică numărul la care a fost înregistrat şi fila din dosarul în
care a fost clasat procesul-verbal de predare-primire, spre a-l putea identifica cu uşurinţă,
la nevoie.
(5) Gestionarii sunt obligaţi să refuze predarea-primirea gestiunii dacă nu se
efectuează inventarierea sau dacă procesul-verbal de predare-primire nu se întocmeşte în
condiţiile stabilite prin prezentele instrucţiuni.
ART. 32
În cazul predării-primirii de bunuri care au caracteristici pentru a căror verificare
gestionarul primitor nu are cunoştinţele necesare, la cererea acestuia, comandantul/şeful
unităţii militare are obligaţia de a asigura asistenţa tehnică de specialitate printr-un
specialist din cadrul unităţii militare, de la alte unităţi militare sau de la eşalonul
superior, pentru verificarea calitativă a bunurilor din gestiune.
ART. 33
Predarea-primirea funcţiei de administrator de cazarmă se desfăşoară sub
supravegherea şi coordonarea persoanei/comisiei din unitatea militară, numită prin ordin
de zi, cu participarea reprezentantului centrului de domenii şi infrastructuri/centrului de
cartiruire trupe şi administrare cazărmi/serviciului de administrare cazărmi/similar în a
cărui zonă de responsabilitate se află cazarma/cazărmile.
ART. 34
La primirea gestiunii, contabilul-şef are obligaţia să înmâneze gestionarului primitor o
fişă cu specimene de semnături aparţinând persoanelor care, potrivit prevederilor legale,
au dreptul să semneze acte de primire şi eliberare a bunurilor sau să acorde viza de
control financiar preventiv.