Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI


SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: FRECVENȚĂ REDUSĂ
ANUL III (2020-2021)

Disciplina: Fundamentele Psihoterapiei


Titlul temei: Tehnica scaunului gol

Student: Rusu C. Andreea


Tehnica scaunului gol

În cadrele de lucru specifice psihoterapiei integrative pot fi utilizate metode şi tehnici


aparţinând oricărei orientări psihoterapeutice, în funcţie de problematică, pacient, etapa în care se
află procesul terapeutic, şi mai ales în funcţie de obiectivul de lucru stabilit.
Tehnica scaunului gol este una dintre tehnicile bazate pe dialog, un instrument cu un
spectru larg de aplicabilitate, atât în cadrele de lucru individuale, cât şi de grup, atât cu adulţii,
cât şi cu copiii, într-o paletă complexă de situaţii terapeutice în care există conflicte interne sau
externe persoanei pacientului.
Această tehnică este revendicată de două mari curente psihoterapeutice: Psihodrama
Clasică şi Gestalt-Terapia, pentru ambele orientări fiind una dintre tehnicile de bază.
În psihodrama clasică se vorbeşte despre existenţa unui scaun auxiliar, atunci când se
foloseşte un scaun ca element adjuvant pentru protagonist (pacient), ajutându-l pe acesta în
dezvoltarea acţiunii sale psihodramatice. Scaunul ocupă un spaţiu bine definit pe scenă, care va fi
ocupat, fie de un interlocutor imaginar, caz în care tehnica se numeşte „scaunul gol”, fie de
însuşi protagonist, caz în care tehnica se numeşte „scaunul înalt”.
Scaunul gol se foloseşte când protagonistul doreşte să se adreseze unei alte persoane pe
care şi-o imaginează că ocupă spaţiul oferit de scaun. Poate fi scaunul tatălui, şefului, soţului sau
al oricărei persoane semnificative din lumea intrapsihică a pacientului. Scaunul înalt este folosit
atunci când protagonistul trăieşte sentimente de inferioritate şi/sau de subordonare faţă de o
anumită persoană, ambient sau situaţie.
Tehnica poate fi aplicată de sine stătător, dedicându-i-se o şedinţă întreagă sau se poate
constitui doar ca o secvenţă a unei şedinţe, alături de alte tehnici. Anterior aplicării acesteia,
terapeutul trebuie să aducă la cunoştinţa pacientului informaţii referitoare la ce anume presupune
tehnica şi în ce scop este potrivit a se desfăşura. În acest fel pacientul va fi familiarizat cu ceea ce
i se va solicita să facă astfel încât să nu i se pară un joc ciudat sau ridicol.
Tehnica scaunului gol este un exercițiu de terapie prin vorbire în care îți exprimi
gândurile și sentimentele de parcă ai vorbi cu o anumită persoană. Chiar dacă acea persoană nu
este prezentă, îți direcționezi cuvintele și gesturile către un scaun gol și îți imaginezi acea
persoană care stă în el în timp ce vorbești. Persoana cu care trebuie să vorbești poate fi decedată,
îndepărtată sau indisponibilă din punct de vedere emoțional, dar tehnica te ajută să te exprimați
ca și cum ar fi fost acolo. Terapeutul va instala un scaun în fața ta și îți va cere să te prefaci că
persoana cu care trebuie să vorbești stă în el.
Tot ce trebuie să faci este să spui orice îți vine în minte. Unora le este greu să înceapă.
Dacă ai probleme să îți imaginezi că persoana stă acolo, nu îți face prea multe griji, continuă să
spui orice îți dorești. Pe măsură ce începi să vorbești, probabil că vei simți ca și cum ai vorbi
direct cu acea persoană.
În timpul sesiunii, psihoterapeutul îți poate pune întrebări sau îți poate sugera subiecte
despre care ai putea dori să discuți. Acest lucru te menține implicat în experiență și pe drumul cel
bun pentru a rezolva problema cu care te lupți să o depășești. Dacă devii extrem de anxios, furios
sau supărat, consilierul poate interveni pentru a te ajuta să faci față acelor emoții neplăcute.
După ce ai încheiat tot ce voiai să spui, este posibil să simți un sentiment de ușurare și
completare. Poți chiar să te simți pregătit să vorbești direct cu persoana respectivă (dacă este
posibil). Cu ajutoul acestei tehnici, poți afla informații noi despre situația cu care te confrunți.
Tehnica scaunului gol poate fi utilizată în aproape orice situație de consiliere. De
exemplu, dacă există probleme în relație, iar partenerul nu dorește să participe la consilierea în
cuplu, se poate remedia situația prin consilierea individuală, unde se poate aplica tehnica
scaunului gol, fiind o modalitate puternică de a rezolva sentimentele legate de partener.
De asemenea, tehnica scaunului gol te ajută să gestionezi sentimentele față de o persoană
decedată, prin faptul că poți purta o conversație imaginară cu acea persoană. Astfel procesezi mai
ușor durerea și îți exprimi emoțiile față de acea persoană. Și traumele din trecut, care pot provoca
dificultăți emoționale în prezent, pot fi rezolvate cu ajutorul acestei tehnici. Persoanele care au
fost implicate în situația inițială, care a provocat trauma, pot fi decedate sau să fi ieșit de mult din
viața ta. Astfel, poate fi dificil să rezolvi sentimentele legate de traumă, fără să îți exprimi furia,
rănile și durerea. Însă, prin tehnica scaunului gol, poți spune ceea ce trebuia să spui in acel
moment în care ai fost prea copleșit pentru a te putea exprima și îți oferă un cadru sigur pentru a
te putea deschide față de acele persoane, fără a vă pune în pericol.
De altfel, prin această metodă poți gestiona mai ușor emoțiile cauzate de o viitoare
întâlnire. De exemplu, să presupunem că te afli în conflict cu o persoană și urmează să te
întâlnești cu ea pentru a discuta. Tehnica scaunului gol îți permite să exersezi din timp ceea ce
vei spune. Când vei purta, în cele din urmă, conversația, probabil că te vei simți mai relaxat și
mai controlat, chiar dacă nu spui lucrurile exact așa cum le-ai practicat.
Când începi să pui în aplicare metoda, este posibil să nu știi nici măcar ce simți despre
relația cu persoana imaginară din scaun. Este posibil să știi doar că te simți inconfortabil, dar
poate că nu reușești să identifici sentimentele exacte. Pe măsură ce vorbești, poți intra în contact
cu aceste sentimente și poți începe să le numești: furie, frică, tristețe, lipsa de speranță sau orice
alt sentiment poate apărea în cuvintele tale, în inflexiunile tale și în gesturile tale. Este posibil să
observi singur aceste sentimente sau terapeutul ți le poate indica. Odată ce știi ce simți, poți să
abordezi și să treci prin situație.
Când ești într-o relație, s-ar putea să îți fie greu să vezi relația în mod obiectiv. Uneori, ne
este frică să fim sinceri în relațiile noastre și asta poate provoca confuzie. Exprimându-vă în
acest mod liber și deschis, puteți descoperi probleme cărora trebuie să acordați atenție. Este
posibil să îți dai seama și de lucruri despre relația ta pe care nu le puteai vedea înainte. S-ar putea
să înțelegi că ești relativ fericit în relație, dar dorești să faci câteva mici modificări sau poți vedea
pentru prima dată că este timpul să pleci, deoarece relația este nesănătoasă. Cu aceste noi
perspective, poți lua decizii mai bune.
Uneori emoțiile noastre sunt mai bune decât noi într-o conversație. Pe măsură ce emoțiile
și gândurile încep să se manifeste prin cuvintele și gesturile tale, s-ar putea să fii atât de învăluit
în experiență, încât pare să pierzi controlul asupra a ceea ce spui. Tehnica scaunului gol te poate
ajuta să lucrezi la modul în care comunici. Pe măsură ce practici metoda, terapeutul te ajută să îți
dezvolți abilitățile de comunicare, astfel încât să poți exprima mai ușor și mai exact ceea ce simți
și gândești.
Pe toată durata conversaţiei, terapeutul va însoţi pacientul în acest travaliu, facilitând
dialogul prin recomandări, clarificări, recadrări până la final, când pacientul va afirma că nu mai
doreşte să adauge nimic. În acest moment terapeutul va cere permisiunea pacientului pentru a o
ruga să „plece” pe respectiva persoană imaginară, va solicita pacientului să îşi ia la revedere şi va
scoate scaunul gol din cabinet.
Considerată o tehnică de facilitare a comunicării în situaţii conflictuale, prin dialog
imaginar, tehnica scaunului gol stimulează gândirea şi provoacă emoţii şi atitudini. De asemenea,
este foarte utilă şi în exersarea comportamentului asertiv al pacientului. Prin utilizarea acesteia,
pacientul este ajutat să îşi clarifice propria poziţie, dar şi cea a persoanelor importante pentru el,
pentru că îl „obligă”, prin accesarea succesivă a diverselor roluri, să empatizeze cu acestea. Prin
proiecţiile pe care pacientul le face asupra persoanelor sau părţilor propriei persoane, tehnica
permite surprinderea a ceea ce acesta poartă în el, legat de persoanele cu care interacţionează sau
de părţile pe care le conţine.
Beneficiul aplicării acestei tehnici este acela de a stimula pacientul să îşi exprime
gândurile şi emoţiile faţă de persoana imaginată sau faţă de părţi ale Eu-lui său, ceea ce
reprezintă un prim pas pentru începerea unui proces de reconciliere, recadrare a semnificaţiei
unor situaţii sau chiar parcurgerea unui proces de trăire a doliului. Astfel, situaţii imposibile în
realitate devin posibile în plan imaginar, iar această substituire are un impact fabulos, prin
găsirea de soluţii sau efectul de catharsis.
Bibliografie:
1. Mann, D. (2013), Terapia Gestalt. 100 de teme şi tehnici fundamentale, Editura Trei,
Bucureşti.
2. Moreno, J.L. (2009), Scrieri fundamentale. Despre psihodramă, metoda de grup şi
spontaneitate, Editura Trei, Bucureşti.
3. Stancu, I. (2005), Mic tratat de consiliere psihologică şi şcolară, Editura SPER, Bucureşti.