Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

REFERAT DE SINTEZA
la disciplina
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Responsabil disciplină:
Prof. univ. dr. ing. MARIUS BIBU

Student:Nicolae Elena Loredana


Anul – I

Robotica
Semigrupa:117/1

2019 – 2020

REFERAT

la disciplina
ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Se consideră o probă metalografică de dimensiuni ∅ 10 x 15 mm,


elaborată din:
B. Fonte albe:
4. -hipoeutectice 3,68%C

I. Realizaţi pentru proba considerată, o tehnologie completă de pregătire în


vederea
unei analize optice metalografice microstructurale. Se vor evidenţia operaţiile
şi materialele
necesare pentru următoarele etape:
a. - stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice;
b. - posibilităţi de extragere a probei metalografice;
c. - realizarea suprafeţei plane;
d. - şlefuirea probei metalografice;
e. - lustruirea probei metalografice;
f. - punerea în evidenţă a structurii probei metalografice (atacul chimic
metalografic).

II. Elaboraţi pentru proba selectată o sinteză a aparaturii şi metodelor


utilizabile practic
în vederea efectuării unei analize metalografice macro şi microscopice a
acestei piese.

III. Considerând proba metalografică în stare de echilibru, descrieţi


detaliat şi în ordine:
a. - principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale
materialului
(conform standardului);
b. - evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la
răcire din faza
lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante;
c. - caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali
omogeni şi
eterogeni în timpul transformării din faza lichidă în cea solidă;
d. - structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi
teoretic observată
prin analiza optică microstructurală (faze şi constituenţi structurali – desen,
definire,
proprietăţi mecanice şi caracteristici generale).
CONŢINUTUL LUCRĂRII

Fonte hipoeutectice, care conţin între 2,11 şi 4,3 % C şi la temperatura


ambiantă prezintă o structură alcătuită din perlită, cementită secundară şi
ledeburită.
Fontele din sistemul Fe-Fe3C se numesc fonte albe datorită aspectului
argintiu al rupturii, determinat de prezenţa masivă a cementitei.
Fontele albe hipoeutectice (2,11 %<C &<4,3 %) prezintă la temperatura
ambiantă o structură formată din perlită, cementită secundară şi ledeburită. Perlita
are aspectul unor formaţiuni de culoare închisă înconjurate de cementita secundară
de culoare albă şi de ledeburita cu aspect punctiform-zebrat. Cementita secundară
liberă nu este separată de cementite ledeburitică, astfel că acestea nu pot fi
deosebite la microscop.

a. Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice:

Prima fază de pregătire a probei metalografice constă in stabilirea locului de


unde se extrage proba. Acesta trebuie ales astfel încât sa nu modifice structura
probei. În cazul pieselor turnate, probele vor fi extrase din fiecare zonă
caracteristică de solidificare.

b. Posibilităţi de extragere a probei metalografice:

Locul de extragere a probei este stabilit prin unele standarde generale sau de
produs, conform STAS 4203-74. Pentru extragere probelor din piesele casante se
pot lua probe prin lovirea acestora cu ciocanul.În mod obișnuit, probele
metalografice supuse cercetarii microscopice sunt de formă cilindrică sau
paralelipipedică, cu o dimensiune a laturii de 10-15 mm.

c. Realizarea suprafeţei plane:

In general, obținerea suprafeței plane se realizează prin pilire, frezare, polizare


sau cu mașina pentru debitarea probelor metalografice. În timpul procedeului de
polizare, proba se ține cu mâna și se răcește din când în când cu apă. Se recomandă
ca înălțimea probei să fie mai mică decât dimensiunile în pan orizontal, ușurându-
se astfel obținerea suprafeței plane la operațiile de prelucrare ulterioare.
Dacă este necesară examinarea structurii până la marginea acesteia sau daca
dimensiunile acesteia sunt prea mici, se procedează la montarea acesteia in cleme
metalice(inele), fixarea in rășini sintetice(duracryl, dentar, nestrapol) sau aliajele
ușor fuzibile, care se toarna într-un cadru metalic.

d. Slefuirea probei metalografice:

La șlefuirea probei se impun realizarea unei suprafețe cât mai plane, precum și
rotunjirea tuturor muchiilor suprafețelor respective astfel încât la șlefuirea si
lustruirea probei să nu se deterioreze hârtia abrazivă sau discul de lustruire.
Operația de șlefuire se execută cu ajutorul hârtiilor metalografice care prezintă o
finețe crescânda a particulelor abrazive formate din carbură de siliciu.
Slefuirea se poate realize:
- manual,prin miscari rotative intr-o singura directive pe hartie din ce in ce
mai fina;
- mecanic,prin fixarea hartiilor abrasive respective pe discurile rotative ale
usor masinarii de slefuit vertical sau orizontale.
e. Lustruirea probei metalografice:

Lustruirea probelor este operatia prin care se urmareste eliminarea urmelor


slefuirii si imprimarea unui luciu perfect suprafetei ce urmeaza a fi examinata.
Lustruirea se realizeaza uzual prin unul dintre urmatoarele procedee:
-Lustruirea electorlitica care se bazează pe dizolvarea selectivă a asperităţilor
prin pierderea de metal ce are loc într-un circuit electric de electroliză, în care
proba este legată la anod.
-Lustruirea mecanica care se realizeaza pe un disc rotitor a carei turatie este de
cca.1000 rot/min pentru materialele dure respective moi.
Dupa lustuire,proba se spala cu apa sau alcool etilic si se usuca prin tamponare cu
vata.

f. Punerea în evidenţă a structurii probei metalografice (atacul chimic


metalografic).

Pentru a pune in evidenta microstructura se procedeaza la tratarea suprafetei cu


reactivi chimici care dizolva sau coloreaza selectiv constituentii structurali astfel
incat sa se poata distinge unul de celalalt .
Acest tratament chimic, numit curent atac metalografic,se realizeaza fie prin
imersie fie prin tamponarea suprafetei probei cu vata imbibata in reactiv.Durata
practica de atac variaza de la cateva secunde pana la 1-2 minute, in functie de
material,stabilindu-se prin incercari repetate si observari la microscop.Proba se
considera atacata atunci cand suprafata pregatita si-a pierdut luciul metallic
devenind usor mata.
Reactivii chimici sunt foarte numerosi si difera dupa natura si starea materialului
metallic,scopul cercetarii.
Pentru a pune in evidenta constitutia aliajelor Fe-C,intunecand perlita si dand
contrast intre coloniile de perlita se utilizeaza acidul azotic concentrate(1,40) 1-
5ml sau alcoolul etilic/metilic 100ml.
Pentru un atac uniform al otelurilor perlitice cat si pentru delimitarea grauntiilor se
utilizeaza acidul azotic (1,4) 5ml sau alcoolul amilic 100ml.
Alte metode de punere in evidenta sunt:
-Atacul electrolytic
-Atacul prin oxidare la cald
-Evaporarea selectiva in vid
-Bombardamentul ionic.

II. Elaboraţi o sinteză a aparaturii şi metodelor utilizabile practic în vederea


efectuării unei analize metalografice macro şi microscopice a probei
considerate.

Pentru elaborarea analizei metalografice se utilizeaza microscopul optic


metalografic.Principiul de functionare se bazeaza pe capacitatea probelor
metalografice de a reflecta razele luminoase care cad pe o suprafata special
pregatita pentru analiza optica microstructurala, spre deosebire de preparatele
biologice care sunt cercetate prin transparent.
Microscopul metalograf este alcatuit din:
-Sistemul optic
-Sistemul de iluminare
-Sistemul mecanic de reglare.
Dupa modul de construire microscopul metalografic este clasificat in doua
categorii:
-Microscoape vertical utilizate pentru cercetare si control metalografic:MIM-
6,Epityp-2.
-Microscoape orizontale utilizate in special pentru cercetare deoarece dispun de o
larga gama de accesorii si posibilitati de investigare:MIM-3,Neophot 21.
Microscopul metalografic Epityp-2:

Microscopul vertical Epityp-2 este un microscop cu masuta superioara destinat


cercetarii metalografice in camp luminous.Microscopul poate fi dotat cu un
microdurimetru mhp 100 pentru incercari de duritate cu microsarcini si cu
accesorii pentru microfotografiere.

Microscopul metalografic Neophot-21

Este un microscop metalografic care se inscribe in categoria celor de tip


orizontal.Acesta este alcatuit din urmatoarele parti principale:
-microscopul propriu-zis
-placa suport
-masa suport cu sertare pentru accesorii si piese auxiliare
-camera fotografica
-sistemul de iluminare
Sistemul semiautomat MF-MATIC pentru fotografierea microstructurilor

Sistemul semiautomat MF-MATIC se compune dintr-un element de comanda I


pentru expunerea automata, un corp de baza 2 prevazut cu un obturator
electromagnetic si aparatul de fotografiere 3.
Fotografierea este actionata prin actionarea butonului de declansare care comanda
obtutarotul electromagnetic situat in interiorul corpului de baza.

Metode speciale de microscopie optica


-Miscroscopia la temperaturi inalte permite studierea probelor metalografice in
timpul incalzirilor putand pune astfel direct in evidenta transformarile care se
produc in matarialele metalice.Deoarece cele mai multa metale se oxideaza in aer,
structurile de oxizi impiedicand observarea in structurii este necesar ca proba sa fie
inchisa intr-un mic cuptor etans in care sa se creeze vid sau sa introduca o
atmosfera controlata.
-Microscopia la temperaturi scazute.Este o metoda utilizata pentru cercetarea
structurii materialelor pana la temperaturi extrem de joase.Se deosebeste de metoda
obisnuita prin faptul ca microscopul poseda un recipient de racire a probelor.
Ca mediu de racire se foloseste azotul lichid.
-Microscopia in camp intunecat.In cadrul acestei metode iluminarea obiectului se
face ca un fascicul inclinat sub un unghi foarte mare.Datorita acestui fapt apertura
numerica este mult mai mare decat la campul luminos.Referitor la luminozitate,
imaginea obtinuta la metoda aceasta este inversa celei obtinute in camp luminos.Ca
urmare cu metoda campului intunecat se mareste mult contrastul imaginii si
puterea de separare.
-Microscopia in lumina ultravioleta.Este utilizata pentru obtinerea unor rezolutii,
respectiv mariri utile, mai mari decat cele obtinute cu lumina vizibila.Acest lucru
este posibil deoarece rezolutia este cu atat mai mare cu cat lungimea de unda a
radiatiei folosite in aparatul optic este mai mica.

III. Considerând proba metalografică menţionată anterior în stare de


echilibru, descrieţi detaliat şi în ordine:

a. - Principalele caracteristici mecanice şi de compoziţie chimică ale


materialului (conform standardului);

Fonta alba hipoeutectica

Constituenţii fontelor albe sunt deci cementita şi perlita, factorii principali


care favorizează obţinerea fontei albe fiind corespunzător: răcirea cu viteză
mare, temperatura de turnare coborâtă, conţinutul relativ scăzut în siliciu şi
ridicat în mangan, etc.
Cementita impune fontelor albe o fragilitate ridicată şi o mare duritate
(HB = 350 … 500, K≈0) fapt care face ca aceste aliaje să nu fie potrivite pentru
o largă utilizare, întrebuinţarea lor fiind limitată în general la două domenii
distincte:
 la turnarea de piese cu crustă foarte dură şi rezistentă ca: bile pentru
mori de măcinat, cilindri de laminor, role pentru sape de foraj, roţi de
vagonet etc.;

 la elaborarea fontelor maleabile, amestecuri pentru care fontele albe


constituie materia primă, aşa cum se va prezenta, în mod corespunzător,
în continuare.

b. - Evidenţierea transformărilor de stare pe care materialul le parcurge la


răcire din faza lichidă pâna la atingerea temperaturii ambiante;

c. - Caracteristicile şi proprietăţile fazelor şi constituenţilor structurali


omogeni şi eterogeni în timpul transformării din faza lichidă în cea solidă;

Perlita (Pe), care se obţine în urma transformării eutectoide reprezintă


eutectoidul diagramei Fe-Fe3C, adică un amestec mecanic format din ferită de
concentraţia dată de metal P şi de cementită cu concentraţia dată de punctul K,
rezultat în urma transformării soluţiei solide ꝩ (austenita).
Cementita este un compus chimic, respectiv o carbură de fier, cu formula Fe3C,
conţinând 6,67%C. Ea are o reţea ortorombică, cu posibilităţi reduse de alunecare,
având o duritate ridicată, însoţită şi de o fragilitate foarte ridicată.
Întrucât diferitele metode de măsurare a durităţii se bazează pe pătrundere
în material, deci pe o deformare plastică a materialului, cementita practic
nedeformându-se, determinarea exactă a durităţii ei întâmpină serioase
dificultăţi. Din această cauză se dau valori cuprinse între 700…800 HB.
Ledeburita este eutecticul diagramei Fe-Fe 3 C, fiind la formare un amestec
mecanic de austenită de concentraţia punctului E şi cementită. La temperatura
ambiantă este formată din perlită şi cementite.

c. - Structura metalografică la temperatura ambiantă care ar putea fi


teoretic observată prin analiza optică microstructurală (faze şi
constituenţi structurali – desen, definire, proprietăţi mecanice şi
caracteristici generale).

Aliajele Fe-C, care conţin mai mult de 2,11% C şi în care carbonul se


află sub formă de cementită poartă numele de fonte albe.

Fonta alba hipoeutectica cu 3%C


BIBLIOGRAFIE
1. Bibu, M. – Metalografia aliajelor feroase şi neferoase, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din
Sibiu, ISBN 973-651-027-1, Sibiu, 2000;
2. Bibu, M. – Metode şi tehnici de analiză structurală a materialelor metalice, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-030-1, Sibiu, 2000;
3. Bibu, M., - Ştiinţa materialelor, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
4. Bibu, M. – Studiul materialelor – Bazele teoretice ale ştiinţei şi ingineriei materialelor
metalice, Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-824-8, Sibiu,
2004;
5. Bibu, M. – Studiul materialelor – Materiale utilizate în construcţia de maşini, Editura
Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, ISBN 973-651-825-6, Sibiu, 2004;
6. Bibu, M., - Tehnologia construcţiilor sudate – Bazele tehnologice ale sudării şi tăierii termice,
Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004;
7. Colan, H. ş.a., - Studiul metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
8. Domşa, A., Domşa, S. – Materiale metalice în construcţia de maşini şi instalaţii, Editura Dacia,
Bucureşti, 1981;
9. Gâdea, S., Petrescu, M., ş.a. – Metalurgie fizică şi studiul metalelor, vol.I, II şi III, E.D.P.,
Bucureşti, 1979, 1981, 1988;
10. Geru, N. – Metalurgie fizică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
11. Geru, N., ş.a. – Analiza structurii materialelor metalice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
12. Geru, N., ş.a. – Materiale metalice. Structură, proprietăţi, utilizări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1985;
13. Mitelea, I., Radu, B. – Selecţia şi utilizarea materialelor inginereşti, Editura Politehnica,
Timişoara, 1998;
14. Mitelea, I., ş.a. – Ştiinţa materialelor în construcţia de maşini, Editura Sudura, Timişoara,
1999;
15. Truşculescu, M., ş.a. - Studiul metalelor - tehnici de laborator, Editura Facla, Timişoara,
1977.
16. *** Colecţia de standarde STAS, SR ISO, SR EN ş.a.

S-ar putea să vă placă și