Sunteți pe pagina 1din 2

Delimitări conceptuale 19

clientelă, în scopul obţinerii de profit [1]. Această definiţie este una sumară, care
nu ia în seamă faptul că regulile de concurenţă previn apariţia unor dezechilibre
economice şi înlătură efectele unor astfel de dezechilibre, protejând, în acest
fel, interesele consumatorilor.
Din punctul nostru de vedere, definiţia poate fi simplificată, astfel încât
prin dreptul concurenţei să înţelegem totalitatea raporturilor juridice care
reglementează relaţiile sociale dintre întreprinderile care acţionează pe o piaţă
relevantă, în scopul atragerii de clientelă, relaţii a căror normală desfăşurare
se circumscrie scopului asigurării bunăstării economice a consumatorilor.
Dreptul concurenţei, privit din perspectiva obiectului de reglementare,
indeplineşte trei funcţii fundamentale[2] :

— de a orienta şi regla modul de manifestare a fenomenului


concurenţial; — de a preveni practicile anticoncurenţiale şi pe cele
neloiale;
— de a sancţiona încălcările şi dezechilibrele aduse
concurenţei libere şi licite.
De asemenea, putem face distincţia între dreptul concurenţei în sens larg,
adică atât dispoziţiile al căror scop este reprimarea concurenţei neleale, cât
şi cele al căror obiect îl formează restricţiile impuse concurenţei, şi dreptul
concurenţei în sens restrâns, adică normele care reglementează reprimarea
telor neloiale. În ansamblu, reglementarea concurenţei urmăreşte asigurarea
ibe rt ăţii şi moralităţii activităţii economice, pentru a proteja „interesele
i:oncurentei şi ale colectivitatift31.
Pe cale de consecinţă, opinăm că cea mai importantă problemă legată
de concurenţă este să determinăm efectele pe care le produce asupra
performanţelor economice ale întreprinderilor de pe piaţă, dar, mai ales,
asupra consumatorilor finali.

Sec
ţiunea a 2-a. Dreptul concurenţial
al Uniunii Europene

Dreptul concurenţei a reprezentat un domeniu important încă de la instituirea


Comunităţilor Europene, Tratatul de la Roma instituind interdicţii în ceea ce
priveşte înţelegerile de tip cartel şi abuzurile de poziţie dominantă. De la apariţia
dreptului concurenţial al Uniunii Europene şi până în prezent, această ramură
de drept a dezvoltat o serie de noţiuni autonome (întreprindere, înţelegere,
practici concertate etc.), dar a şi împrumutat câteva noţiuni din ramuri de
drept conexe sau din economie (consumator, putere de piaţă etc.).

[1] A se vedea F. SANDU, A.-E. BALAşolu, op. cit., p. 10.


121
A se vedea T. PRESCURE, op. cit., p. 24.
[31
A se vedea Y. EMINESCU, op. cit., p. 2.