tratat etc.] şi aşa-numitul soft [Comunicarea Comisiei privind definirea
pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei, Comunicarea Comisiei privind acordurile de importanţă minoră care nu restrâng în mod semnificativ concurenţa în sensul articolelor 81 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (de minimis), Comunicarea Comisiei privind conceptul de efect asupra comerţului din articolele 81 şi 82 din tratat etc.]. Mai mult, multitudinea de hotărâri ce formează jurisprudenţa stufoasă a instanţelor unionale în materia concurenţei este un alt argument care întăreşte importanţa dreptului concurenţial al Uniunii Europene. Subliniem şi noi împrejurarea că temeiul juridic general al concurenţei în Uniunea Europeană îl constituie de dispoziţiile cuprinse în art. 101-109 TFUE[2]. Dreptul concurenţial al Uniunii Europene este alcătuit din mai multe mecanisme juridice pe care le vom clasifica în funcţie de natura raporturilor juridice care stau la baza acestora (raporturi de drept privat sau de drept public) în două categorii: pe de o parte, interzicerea inţelegerilor anticoncurenţiale (art. 101 TFUE), interzicerea abuzului de poziţie dominantă (art. 102), controlul concentrărilor de întreprinderi (Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi) şi, pe de altă parte, controlul ajutoarelor de stat (art. 107-109 TFUE) şi aplicarea regulilor de concurenţă în sectorul public. În cele ce urmează, vom analiza elementele comune pilonilor dreptului concurenţial, adică noţiunea de „intreprindere", noţiunea de „piaţă relevantă" şi conceptul de „efect asupra comerţului" dintre statele membre, urmând ca, în cadrul celui de-al doilea titlu al lucrării să analizăm pilonii principali ai dreptului concurenţial, însemnând înţelegerile anticoncurenţiale, interzicerea abuzului de poziţie dominantă şi controlul concentrărilor economice între întreprinderi.
Capitolul al II-lea. Regimul juridic
al noţiunii de „intreprindere"
Regulile de concurenţă prevăzute în cuprinsul Tratatului privind funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE) au menirea de a proteja relaţiile comerciale şi piaţa internă. Chiar în aceste condiţii, concurenţa nu reprezintă un scop în sine, ci un instrument de realizare a obiectivelor UE [3]. intrebarea la care răspunde acest capitol este: cine are calitatea de destinatar al normelor concurenţiale
Adică actele juridice ale instituţiilor Uniunii Europene care nu au o fortă juridică obligatorie. A se vedea N. DIACONU, op. cit., p. 324. A se vedea N. DIACONU, op. cit., p. 324.