220 Dreptul concurenţei. Punerea în aplicare a regulilor de concurentă
Rolul Consiliului Concurentei 221
o abatere de la regulile de concurenţă, autoritatea naţională de concurenţă
trebuie să aplice o amendă şi, numai pe cale de excepţie, întreprinderea
vizată poate rămâne nesancţionată.
În plus, o astfel de neaplicare a unei sancţiuni de către autoritatea naţională
de concurenţă poate fi acordată numai ca efect al unui program de clemenţă,
prin intermediul căruia cooperarea întreprinderii a fost determinantă pentru
descoperirea şi pentru sancţionarea unui cartel. În acest caz, imunitatea
întreprinderii este totală, fiind scutită de amendă. Acordarea unei imunităţi
parţiale (prin care se aplică o amendă redusă) nu se încadrează în situaţia
de excepţie în care autoritatea naţională nu aplică o sancţiune [1].
Din perspectiva cooperării dintre autorităţile naţionale de concurenţă şi
Comisie, o primă competenţă este reprezentată de obligaţia autorităţilor
naţionale de a informa Comisia în legătură cu adoptarea unei decizii prin
care se solicită încetarea unei încălcări, se acceptă angajamente, se retrage
beneficiul unui regulament de exceptare pe categorii sau se aplică o amendă,
cu 30 de zile înainte de adoptarea respectivei decizii [2]. În acest sens, autoritatea
de concurenţă trebuie să furnizeze Comisiei un rezumat al cauzei şi decizia
preconizată în cauza respectivă [3]. Autorităţile de concurenţă ale celorlalte
state membre pot accesa aceste informaţii şi pot oferi şi ele, la rândul lor,
informaţii în legătură cu încălcările cercetate.
Articolul 12 din acelaşi act normativ reglementează „schimbul de informatd,
care este instrumentul principal pe care îl utilizează autorităţile naţionale de
concurenţă în cooperarea cu instituţia Comisiei. În aceste informaţii sunt
incluse atât orice elemente de fapt sau de drept, cât şi informaţiile confidenţiale
obţinute în cadrul unei proceduri de concurenţă.
Acest schimb de informaţii presupune o dinamică dublă, în sensul în
care pot cere şi primi informaţii şi autorităţile naţionale de concurenţă şi
Comisia. Articolul 11 alin. (2) prevede că obiectul schimbului de informaţii
este reprezentat de „cele mai importante documente" obţinute în vederea
punerii în aplicare a regulilor de concurenţă, fără a defini sau a menţiona alte
criterii în funcţie de care să se determine importanţa documentelor. Evident,
această împrejurare rămâne la aprecierea Comisiei şi, din practică, reiese că
o gamă foarte largă de documente este considerată a fi importantă pentru a
genera un schimb de informaţii(41 .
fil Pentru mai multe detalii, a se vedea T. FououEr, V. GIACOBBO -PEYRONNEL, J.
SLADIC, E. VANHAM, Regulile de concurentă aplicabile intreprinderilor (1 ianuarie 2013
— 31 decembrie 2013), în R.R.D.E. nr. 4/2014, p. 54.
121
Art. 11 alin. (4) teza I din Regulamentul nr. 1/2003.
Art. 11 alin. (4) teza a II-a din Regulamentul nr. 1/2003.
13)
in practică, instituţia Comisiei poate solicita: a) copii ale notificărilor şi plângerilor
141
IV.
Cooperarea dintre autorităţile de concurenţă ale statelor membre şi cea
dintre Comisie şi aceste autorităţi este realizată şi facilitată de Reţeaua
Europeană de Concurenţă (denumită în continuare REC), care este compusă
din autorităţile de concurenţă ale statelor membre, făcând legătura cu instituţia
Comisiei[ii. Practic, prin infiinţarea acestei entităţi este asigurată punerea în
aplicare a normelor din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, norme care presupun
implicarea autorităţilor naţionale de concurenţă. Potrivit art. 1 alin. (1) din
comunicarea invocată, reţeaua este în aplicarea şi controlul politicii comunitare
în domeniul concurenţei un forum de discuţii şi cooperare. În acest mod,
este creat un cadru instituţional în vederea cooperării între autorităţile de
concurenţă, acest cadru constituind fundamentul pentru crearea şi menţinerea
unei culturi comune a concurenţei la nivel unional.
Este important să reţinem că, în interiorul REC, sunt stabilite mecanismele
de cooperare în scopul atribuirii cauzelor şi asistenţei (precum furnizarea de
informaţii la începutul unei proceduri de concurenţă, schimbul de informaţii
confidenţiale sau situaţiile în care are loc suspendarea sau încetarea unei
proceduri de concurenţă) şi mecanismele de cooperare instituite în scopul
aplicării omogene a regulilor comunitare de concurenţă, în conformitate cu
dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1/2003. De asemenea, în cadrul acestei
entităţi există un Comitet consultativ. care reprezintă un forum de experţi din
diferite autorităţi de concurenţă şi care analizează anumite cauze şi aspecte
generale relative la dreptul european al concurenţei.
Pentru a atinge un grad cât mai ridicat de profesionalism al comunicării
în materie, la nivelul României, a fost de nevoie de un proces de educare
şi instruire [2]. Înainte de aderarea României la UE, C.C. a participat la mai
multe programe, printre care, amintim şi no [31 proiectele Twinning, al căror
,
scop a fost închiderea capitolului de negocieri referitor la Politica în domeniul
concurentei. În concret, este vorba despre trei astfel de proiecte: Proiect de
Twinning 1999 — Aplicarea efectivă a politicii concurenţei şi ajutorului de stat,
în parteneriat cu Ministerul Federal al Finanţelor din Germania şi Autoritatea
de Concurenţă din Italia; Proiect de Twinning 2002 — Dezvoltarea în continuare
formulate în temeiul art. 101 TFUE; b) copii ale deciziilor de iniţiere a unei proceduri,
precum şi motivele în cazul în care nu este pornită o procedură: c) copii ale obiectillor
formulate de întreprinderi şi ale eventualelor observaţii ale unor părţi terţe; d) copii
ale deciziilor finale.
acelaşi sens, a se vedea I.E. Rusu, op. cit., p. 76.
in orice caz, la nivelul întregii Uniuni a fost nevoie de o adaptare la un sistem
de gândire concurenţial, dat fiind faptul că pe continentul american fenomenul exista
deja de mai mult de 50 de ani.
A se vedea A. TATAR, C. DEICA, Asistenţa acordată Consillului Concurenţei prin
[31
intermediul proiectului de Twinning, în Profil: Concurenţa, nr. 3/2007, p. 52.