216 Dreptul concurentei. Punerea în aplicare a regulilor de concurentă
Rolul Consiliului Concurentei 217
instanţa belgiană a întrebat: dacă Regulamentul (CE) nr. 1/2003 dădea posi-
bilitatea sau chiar obliga autoritătile naţionale de concurenţă să formuleze
observaţii scrise şi să prezinte motive şi argumente în cadrul unei proceduri
de atac împotriva deciziilor acestora, pe de o parte, şi care organism al unei
autorităţi naţionale de concurenţă dualiste (sau hibride) ar trebui să-şi asume
o asemenea atribuţie, pe de altă parte.
Aşa cum a subliniat şi Avocatul General în concluziile prezentate în cauză [1],
neacordarea statutului de parte în procedurile judiciare legate de o decizie a
autorităţii de concurenţă este în neconformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (3) din
Regulamentul (CE) nr. 1/2003[2], care instituie dreptul autorităţilor de concurenţă
de a înainta observaţii scrise instanţei naţionale din statul în cauză. Acest drept
al autorităţilor naţionale de concurenţă nu este şi o obligaţie, dar neprezentarea
în mod aproape sistematic ar compromite respectarea principiului general al
cooperării loiale[3]
. autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, măsurile dispuse
În conţinutul hotărârii, Curtea a reiterat considerentele Avocatului General,
potrivit cărora faptul de a nu acorda autorităţii naţionale de concurenţă dreptul
de a fi parte procesuală în litigiu, adică de a împiedica apărarea deciziei pe
care aceasta a adoptat-o în interes general, prezintă riscul ca instanţa sesizată
să fie total „captivă" motivelor şi argumentelor invocate de întreprinderile
reclamante. Or, existenţa unui astfel de risc în domeniul încălcării normelor
de concurenţă poate compromite executarea obligaţiei specifice de a garanta
aplicarea efectivă a art. 101 TFUE şi art. 102 TFUE. Concluzionând, Curtea
a stabilit că obligaţia ce revine unei autorităţi naţionale de concurenţă de a
garanta aplicarea efectivă a art. 101 şi art. 102 TFUE impune ca aceasta să
aibă facultatea de a participa, în calitate de pârât, deci având calitate procesuală
pasivă, la procedura în calea de atac în faţa unei instanţe naţionale împotriva
deciziei adoptate de autoritatea naţională de concurenţă respectivă[4]. Hotărârea
1]
Considerentul (56) din Concluziile Avocatului General Paolo Mengozzi în cauza
C-439/08, VEBIC c. Raadvoor de Mededinging, Minister van Economie.
E2J Art. 15 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 prevede: „Autoritătile de
concurenţă ale statelor membre, acţionând din oficiu. pot înainta observaţii scrise
instantelor nationale din statul membru respectiv, privind aspecte legate de aplicarea
articolului 81 sau 82 din tratat. Cu permisiunea instanţei în cauză, autorităţile respective
pot de asemenea înainta observatii orale instantelor nationale din statul respectiv. Atunci
când aplicarea coerentă a articolului 81 sau 82 din tratat impune acest lucru, Comisia,
acţionând din oficiu, poate înainta observaţii scrise instanţelor statelor membre. Cu
permisiunea instanţei în cauză, Comisia poate formula şi observatii orale".
131
Considerentul (89) din Concluziile Avocatului General Paolo Mengozzi.
[4]
Considerentul (59) din CJUE, Hotărârea Curtii (Marea Cameră) din 7 decembrie
2010, Vlaamse federatie van verenigingen van Brood- en Banketbakkers, Ijsbereiders
en Chocoladebewerkers (VEBIC) VZW, cauza C-439/08. http://curia.europa.eu/juris/
liste.jsf?language=ro&jur=C,T,F&num=c-439/08&td=ALL. instanţei nu a fost
întemeiată numai pe art. 15 alin. (3) din Regulament, aşa cum a susţinut
IV.
Avocatul General, ci a utilizat şi temeiul juridic din art. 35 alin. (1)[1] din
Regulamentul (CE) nr. 1/2003.
Revenind asupra naturii juridice a C.C., unii autori din domeniul concurenţei
se limitează doar la a aprecia că autoritatea naţională de concurenţă este o
autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale [2 .
Noi dorim să expunem faptul că, aparent, C.C. are atribuţiile care sunt
specifice atât unei autorităţi administrative, dar are şi atribuţii jurisdicţionale,
împrejurare care ne-ar putea conduce la ideea că setul de atribuţii ale C.C.
este de natură să aducă atingere separaţiei funcţiilor statului, prezumţiei
de nevinovăţie, imparţialităţii şi independenţei justiţiei. Această ideea ar fi
una mai puţin corectă, Curtea Constituţională lămurind cu acurateţe această
problemă[3] .
Potrivit deciziei Curţii Constituţionale, Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat ca
şi sancţiunile aplicate de acesta pe baza dispoziţiilor legale atacate fiind de
natură administrativă şi nu jurisdicţională.
Procedura prin care Consiliul Concurenţei constată şi sancţionează practicile
anticoncurenţiale prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicţionale,
fără a se identifica însă cu acestea. Împrejurarea că faptele semnalate Con -
siliului sunt supuse investigaţiei pentru stabilirea adevărului, iar raportul de
investigaţie este examinat în plen, nu impune caracterizarea activităţii Consi-
liului ca o activitate jurisdicţională. Concluzia se impune, întrucât, în acest fel,
Consiliul nu soluţionează un litigiu privind existenţa, întinderea sau exercitarea
drepturilor subiective ale unei persoane şi nici nu adoptă măsuri de tragere la
răspundere juridică de competenţa instanţelor judiciare, ci efectuează operaţii
tehnico-juridice de cercetare, deliberare şi decizie, specifice iniţierii şi adoptării
oricărui act administrativ.
În atare situaţie, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului
Concurenţei pot fi atacate în faţa unei instanţe judecătoreşti, în procedura
11
Art. 35 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 prevede: „Statele membre
îşi desemnează autoritatea sau autoritătile de concurentă responsabile cu ap/icarea
articolelor 81 şi 82 din tratat astfel încât dispozitiile prezentului regulament să fie efectiv
respectate. Măsurile necesare pentru a conferi autoritătilor în cauză competenţa de
a aplica aceste articole sunt luate până /a 1 mai 2004. Autoritătile desernnate pot
include instante".
[2] A se vedea A. COTUŢIU, G.V. SABĂU, op. cit., p. 147.
[3] C.C.R., Decizia nr. 5/2006 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271 1 şi art. 2712 din O.U.G. nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor
de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de
servicii, publicată în M. Of. nr. 135 din 13 februarie 2006.