Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu și numărul
atomic 29. Acesta este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și
căldură. A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități mici din el apar în unele
locuri în stare liberă.
Cuprul este un oligoelement esențial oricărei forme de viață. Este un metal de culoare
roșcată, foarte bun conducător de electricitate și căldură. Cuprul este un mineral esential
pentru supravietuire, existent in multe proteine din corpul omenesc.Acesta are rol in
formarea colagenului, dezvoltarea globulelor rosii din sange, cresterea imunitatii si
fertilitatii, dar si in sintetizarea melaninei.Cuprul intareste celelalte tratamente
antiinfectioase si intervine in functionarea tiroidei.Ingerat in catitati mari, acesta devine
toxic.
Cupru coclit
Ozixii cuprului
Oxidul de cupru este format din cupru si oxigen.
Cuprul formează, în cele trei stări de oxidare în care poate exista, trei oxizi:
Cu2O,CuO și Cu2O3.
Oxid de cupru (I) (oxid cupros, Cu2O)
Oxid de cupru (II) (oxid cupric, CuO)
Oxid de cupru (III) (Cu2O3)
Proprietăți.
Oxidul de cupru (I) cristalizează în sistem octaedric, culoarea variind de
la brun la carmin. Structura oxidului de cupru (I) este complet diferită de
structurile altor oxizi metalici cu aceeași formulă moleculară M2O, o
astfel de structură întâlnindu-se numai la Ag2O.
În structura Cu2O atomii de oxigen formează o rețea cubică centrată
intern, fiecare atom de oxigen fiind înconjurat tetraedric de patru atomi
de cupru și fiecare atom de cupru fiind înconjurat de doi atomi de oxigen
diametral opuși. Coordinarea este 4 : 2, ceea ce indică un pronunțat
caracter covalent al legăturii.
Este un compus diamagnetic care se topește la 12300C. Are proprietăți
semiconductoare, este insolubil în apă, puțin solubil în soluții alcaline,
solubil în amoniac. Prezintă tendința de a se oxida la oxid cupric.
Cu2O prezintă cea mai mare stabilitate termică dintre toți compușii
cuprului. Este practic insolubil în apă, dar se dizolvă în soluții amoniacale
cu formarea hidroxidului de diaminocupru (I). În acizii oxigenați se
dizolvă cu formarea sărurilor corespunzătoare de cupru (II) și a cuprului
metalic. În prezență de agenți reducători, la cald, este redus la cupru
metalic, în timp ce în reacție cu agenții oxidanți se transformă în oxid de
cupru (II).
Principiul metodei
Se obține oxidul de cupru (I) prin reducerea cuprului (II) cu glucoză.
La început se formează un precipitat galben de Cu2OxH2O care, la
fierbere ulterioară, se transformă în Cu2O roșu. Au loc reacțiile:
CH2OH(CHOH)4CHO + 2 Cu(OH)2 + (x-1) H2O -> CH2OH(CHOH)4COOH +
Cu2O*x H2O Cu2O*xH2O -> Cu2O + xH2O .
Modul de lucru
1. Într-un pahar Berzelius se amestecă 30 mL soluție Fehling I și 30 mL
soluție Fehling II, cu 30 mL soluție glucoză 1%.
2. Se fierbe amestecul obținut.
3. Se formează mai întâi precipitatul galben de Cu2O*xH2O.
4. În urma fierberii se obține un precipitat roșu de oxid de cupru (I).
5. Oxidul de cupru (I) se filtrează pe o pâlnie Büchner și se spală cu apă,
alcool și eter.
2. Obținerea oxidului de cupru (II) CuO
Generalități
Oxidul de cupru (II) de găsește în natură sub formă de tenorit.
Obținere
. Oxidul de cupru (II) se poate obține:
prin acțiunea oxigenului asupra cuprului fin divizat:
Cu + 1/2 O2 -> CuO ;
prin fierberea unei suspensii de Cu(OH)2 în apă, când are loc
deshidratarea hidroxidului:
Cu(OH)2 ->CuO + H2O ;
prin descompunerea termică a azotatului sau a altor oxosăruri de cupru
(II), având loc reacțiile:
Cu(NO3)2 -> CuO + 2 NO2 + 1/2 O2 CuCO3∙Cu(OH)2 -> 2 CuO + CO2 + H2O .
În laborator oxidul de cupru (II) se obține sub formă de pulbere amorfă
neagră, cu o mare putere de absorbție a gazelor.
Proprietăți
Oxidul de cupru (II) cristalizat (tenoritul) are o structură în care fiecare
atom de cupru formează patru legături coplanare cu patru atomi de
oxigen și fiecare atom de oxigen este înconjurat tetraedric de patru
atomi de cupru. Distanța dintre atomii de cupru și cei de oxigen indică
un mare grad de covalență al legăturii cupru – oxigen.
Este practic insolubil în apă, ușor solubil în acizi minerali și în mulți acizi
organici, greu solubil în amoniac. Are proprietăți oxidante fiind redus la
cupru metalic prin încălzire cu substanțe capabile să accepte oxigen. Din
acest motiv oxidul de cupru (II) se folosește la analiza cantitativă a
substanțelor organice pentru dozarea carbonului și hidrogenului. Este
mai puțin stabil decât Cu2O, descompunându-se în acesta și O2,
descompunerea începând la temperaturi mai mici de 10000 C
Modul de lucru
1) Într-un pahar Berzelius se amestecă 35 mL soluție CuSO4 10% cu 10 mL
soluție NaOH 20%.
2) Se formează Cu(OH)2 sub forma unui precipitat gelatinos de culoare
albastră.
3) Se încălzește amestecul la flacăra unui bec de gaz pe o sită de azbest.
4) La încălzire Cu(OH)2 format se transformă întâi în CuO*H2O, apoi în CuO
negru
5) . Precipitatul obținut se filtrează pe pâlnie Büchner, se spală cu apă,
alcool și eter, apoi se usucă la aer.
Generalități
Oxidul de cupru (III) este o pulbere de culoare roșie închisă, fiind prima
combinație a cuprului (III) sintetizată.
Obținere
Prima dată s-a obținut în 1921 prin oxidarea hidroxidului de cupru (II)
proaspăt preparat cu peroxidisulfatul de potasiu K2S2O8. Se poate obține
și prin oxidarea unei suspensii de Cu(OH)2, proaspăt precipitat, întro
soluție de NaOH 34 %, cu NaOOH la –200C. Oxidarea poate fi efectuată și
cu alți agenți oxidanți.
Proprietăți
Oxidul de cupru (III) cristalizează în rețea de tip cuprit. Prin încălzire se
descompune în CuO și O2, iar sub acțiunea acidului sulfuric se
descompune, degajându-se oxigen.
Cu2O3 are caracter oxidant (de exemplu, pune în libertate Cl2 din HCl)
dar cu acizii diluați nu formează apă oxigenată, ceea ce dovedește că nu
este peroxid.
Principiul metodei
Obținerea Cu2O3 se realizează pornind de la CuSO4. Prin reacția CuSO4 cu
NaOH se obține într-o primă etapă Cu(OH)2. Se oxidează apoi Cu (II) la Cu
(III) folosind ca agent oxidant K2S2O8, conform reacției:
2 Cu(OH)2 + K2S2O8 ->Cu2O3 + 2 KHSO4 + H2O .
Modul de lucru
Se prepară într-o eprubetă Cu(OH)2 din soluții de CuSO4 și NaOH.
Imediat se adaugă câțiva mililitri de soluție saturată de K2S2O8.
Se formează un precipitat de culoare roșie - grena, care este Cu2O3.
Pentru a se observa rolul pe care îl are ordinea adăugării reactivilor, se
poate lucra în paralel cu două eprubete în care se adaugă trei reactivi
astfel:
Eprubeta I: Eprubeta II:
1 – CuSO4 1-CuSO4
2 - NaOH 2 - K2S2O8
3- K2S2O8 3 - NaOH
Se va observa că apariția culorii caracteristice pentru Cu2O3 va avea loc
mai repede în a doua eprubetă datorită prezenței în mediu de reacție a
agentului oxidant (K2S2O8) în momentul formării Cu(OH)2; ca urmare
oxidarea are loc înainte de începerea procesul de "îmbătrânire" - de
stabilizare, proces care îngreunează oxidarea Cu(II) la Cu(III).
FISA OBSERVATII
CuSO4+H2OàCu(OH)2+H2SO4
CuSO4+2NaOHàCu(OH)2+Na2SO4
Cu(OH)2àCuO+H2O
incalzire
2CuO+Cà2Cu+CO2↑
Bibliografie:
1) Chimia metalelor-laborator
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/Oxid_de_cupru
3) https://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru
4) https://youtu.be/JtdCLPOcz5Y
5) https://youtu.be/0lZtav-xHCo