Sunteți pe pagina 1din 41

METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

MEDICALE

modul 1.
Modulul 1.

1. Aspecte generale ale metodologiei cercetării ştiinţifice


2. Notiuni de etica a cercetării ştiinţifice medicale
3. Ce este si ce cuprinde MCS m?
4. MCS si Statistica. Ce este statistica?
5. Notiuni generale de statistica, Populatii si esantioane, Categorii de
variabile
6. Introducere sintetica in analiza statistica a datelor unui studiu clinic
7. Ipoteza de studiu, ce este?
Aspecte generale ale metodologiei cercetării ştiinţifice
Definire, scop si istoria dezvoltării stiintei si a metodologiei cercetarii stiintifice
În această perioadă au apărut ştiinţe ca:
1. Definitie, sau ce este stiinta: o formă de
activitate umană, care cuprinde domeniile de Astronomia
studiere a fenomenelor şi proceselor din natură, Medicina
societate şi gîndire, raporturile şi legităţile Istoria
acestora. Geometria,
Geografia ş.a.
2.Scopul stiintei :dobîndirea şi sistematizarea Inca nu există un tablou ştiinţific al lumii
teoretică a cunoştinţelor despre realitate (despre
 II etapă – ”ştiinţa mică” (sec. XV –
societate, natură,om etc.).Deci scopul de bază al
ştiinţei este dobîndirea şi acumularea XIX). În această perioadă predomină
cunoştinţelor despre realitate. fenomenele de diferenţiere a ramurilor
ştiinţei. Apare tabloul mecanicii
ştiinţifice bazate pe legile lui Newton.
3. Apariţia ştiinţei: apare odată cu apariţia omului,  III etapă – ”ştiinţa mare” (sec.XX. –
ca o necesitate a lui de a cunoaşte atît lumea pînă în prezent). Sunt caracteristice
înconjurătoare, cît şi pe sine însuşi. cîteva direcţii în dezvoltarea ştiinţei:
Creşte rolul ştiinţei în producţie şi în
4. Etapele istorice de dezvoltare a ştiinţei dirijarea societăţii;
 I etapă – ”embrionară” (sec VI î.e.n. – XI e.n.). Dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi
se caracterizează prin fenomenele de apariţie şi acumularea exponenţională a
integrare a ştiinţei de la Democrit (sec.IV î.e.n.) cunoştinţelor;
pînă la Avicena (sec.VIe.n.) Au loc procese de diferentiere
ulterioare a ştiinţei, de integrare şi
comasare a ei.
Tipuri de cercetare stiintifica:
DEFINITIE
Cercetarea ştiinţifică este definită ca orice investigaţie, studiu, efectuat în vederea
descoperirii/punerii în evidenţă de noi cunoştinţe (legi, fenomene, procese etc.) şi in
verificarea/aplicarea in practica a acestora.
 cercetarea fundamentală;
 cercetarea aplicativă;
 cercetarea pentru dezvoltare.

 Cercetarea fundamentală urmăreşte să descopere ceea ce este esenţial


într-un domeniu al stiintei (descoperiri cu caracter de “lege”/normă/noi
teorii) şi care reprezintă baza teoretică a unui anumit aspect al acestei stiinte.
Aici se încadrează investigaţiile sub formă de studii teoretice sau cercetări
experimentale care duc in final la formularea conţinutului ştiinţei domeniului
respectiv.

 Cercetarea aplicativă este rezultatul folosirii cercetării fundamentale legate


de utilizările posibile in practica ale acesteia.

 Cercetarea pentru dezvoltare urmăreşte crearea de produse concrete


(tehnici, procedee, tratamente, dispozitive) cu utilitate in activitatea practică a
omului.
Caracteristicile de corectitudine ale unui
experiment ştiinţific :
 Obiectivitate: un experiment/studiu clinic este obiectiv, dacă cercetători
diferiţi, în condiţii identice, obţin aceleaşi rezultate.

 Fidelitate: un experiment are un grad de fidelitate înalt, dacă în condiţii


echivalente, în repetate rânduri, duce la rezultate identice sau foarte
asemănătoare.

 Validitate (=valabilitate): un experiment este valid, dacă regula de


măsură întradevăr evaluează obiectul propus măsurării, adica daca scopul
este atins. Pentru asigurarea valabilităţii trebuie evitată influenţa altor
caracteristici, care nu au fost măsurate, asupra rezultatelor. Aceasta
presupune o standardizare riguroasă a condiţiilor de realizare a
experimentului.

 Standardizare şi comparabilitate: rezultatele unui experiment sunt


comparabile, când respectă anumite criterii standard, stabilite anterior.
Pentru a asigura repetabilitatea şi verificarea unui experiment,
modalitatea de efectuare a experimentului trebuie descrisa cu acuratete in
capitolul «Material si metoda» a oricarui studiu clinic. Regulile de
evaluare a experimentului/studiului trebuie să fie standardizate (cu
privire la validitate si valoare stiintifica) si cât mai simple posibil, pentru a
se putea reproduce oricand cercetarea respectiva.
Etica cercetarii medicale. De ce?
Pentru ca: in practica cercetarii stiintifice medicale cercetările se efectuează pe
fiinţa umană iar procedeele diagnostice, terapeutice şi profilactice sunt asociate cu riscuri
evidente. Pentru a le evita, sau dezvoltat norme specifice, obligatorii, de comportament
profesional al cercetatorilor/personalului medical= “etică şi deontologie medicală”

Noţiuni generale de etică, morala şi deontologie medicală


 Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter,deprindere, conduită) -
obiectul ei de studiu este morala, deci ea este ştiinţa despre morală, legile
dezvoltării ei şi particularităţile ei specifice.
 Morala (latin mores – obicei, fire, caracter)este o totalitate de norme, principii,
reguli, idealuri, etc., care determină regulile comportării oamenilor şi modelează
aspectele relaţiilor acestora în societate.
 Prin morală profesională se înţeleg de regulă, normele de comportament profesional –au
valoarea unor criterii de referinţă pentru asigurarea progresului profesional, iar
prin etica profesională se înţelege justificarea teoretică a necesităţii respectării acestor
norme.
 Etica este teoria moralei iar Morala reprezintă obiectul de studiu al eticii.
 Deontologia medicală (cuv. grec. Deon., deont (Os) datorie + logos – ştiinţă) – totalitate de
norme etice necesare personalului medical pentru îndeplinirea cuvenită a funcţiilor
acestora, este ştiinţa care studiază modalitatea îndeplinirii de către personalul medical a
datoriei lor profesionale atît faţă de bolnavi cît şi de oamenii sănătoşi
“Cele 10 Principii etice”
ale cercetării medicale
 1. Principiul fundamental în efectuărea oricărei cercetări ştiinţifice pe fiinţa umană este:
de a nu dăuna nici într-un caz. Medicul/personalul medical trebuie să procedeze potrivit
maximei primum non nocere (mai întîi nu dăuna) cît şi după principiul primum humanitas,
alterum scientiae (mai întîi – umanitatea, mai apoi -ştiinţa).
 2. Consimţămîntul voluntar oficializat si informat al persoanei/subiectului cercetării.
 Persoana in cauză trebuie liber să decidă participarea sa la experiment , cu
excluderea oricărei fraude, constrângeri, înşelătorii sau intervenţii străine, cu forţa,
sau alte procedee de coerciţie. Persoana trebuie să fie suficient de informată şi să
cunoască întreaga desfăşurare a experienţei efectuate pe ea, încît să fie capabilă să
aprecieze urmările şi efectele deciziei sale.
 Înainte de acceptarea cercetării, subiectul trebuie să cunoască exact natura, durata
şi scopul experienţei, metodele, mijloacele şi resursele utilizate, pericolele şi
riscurile la care se expune şi neapărat consecinţele care decurg din participarea sa
la experienţă.
 Obligaţia şi responsabilitatea de a aprecia condiţiile în care subiectul îşi dă
consimţămîntul revine şi medicului/personalului medical care iniţiază şi conduce
aceste experienţe.
 3. Balanţa corecta risc – beneficiu. “Minimum risc cu maximum beneficiu”. Riscurile
expuse nu trebuie să depăşească valoarea cercetării pentru umanitate.
 4. Principiul inocuităţii cercetării. (Inocuitate=însuşirea de a nu dăuna). Acest
principiu prevede o definire clară a riscurilor si a efectelor adverse în procesul de
cercetare. Reducerea la maximum a prejudiciilor psihologice, morale, fizice etc. este
obligaţiunea cercetătorului.
 5. Cercetarea trebuie să aibă rezultate practice pentru umanitate, imposibil de obţinut
prin alte mijloace, să fie practicată prin metode definite şi impusă doar de
necesitate.
 6. Bazele cercetării pe fiinta umana (teoretice, documentarea anterioara) trebuie să
reflecte rezultatele experimentelor anterioare initial executate pe animale
 7. Experienţele trebuie efectuate numai de persoane calificate, competente
 8. Principiul echităţii: prevede asumarea şi distribuirea egală a beneficiilor şi riscurilor
asupra tuturor persoanelor incluse în studiu, fiind prevăzut în protocol modul în
care unele riscuri pot fi limitate sau compensate moral şi financiar.
 9. Subiectul are dreptul să fie liber de a întrerupe oricand experimentul dacă el apreciază că
şi-a atins pragul de tolerare mintală sau fizică, dincolo de care nu poate rezista.
 10. Întrerupea experimentului de către cercetător, este necesara dacă consideră că studiul
ar putea provoca răniri, invaliditate sau moartea subiectului cercetat.
Pe scurt: principiile etice fundamentale in cercetarea
pe fiinta umana
 1.Orice cercetare ştiinţifică medicală trebuie efectuată numai cu
respectarea normelor etico-deontologice in toate etapele cercetării

 2.În orice cercetare ştiinţifică pe fiinţa umană trebuie de respectat


următoarele reguli:
 Mai întîi nu dăuna
 Minimum risc – maximum efect (utilitate, beneficiu)
 Consimţămîntul absolut al participantului
 Responsabilitatea tuturor părţilor participante

 3. Cercetarea ştiinţifică medicală trebuie să fie centrata/focusata pentru


om, pentru sănătatea sa şi numai in slujba umanitatii.
Conditii metodologice minimale ale oricarei cercetari stiintifice pe fiinţa umană
 1.Argumentarea necesităţii cercetării ştiinţifice  4. Acordul Comitetului de Etică.
pe om:- “principiul 6”, înainte de a iniţia o Evaluarea etica a cercetării este efectuată de
cercetare pe om, trebuie să analizăm rezultatele către un grup independent fata de proiectul
cercetărilor anterioare de laborator, de cercetare iniţiat, care apreciază implicaţiile
clinice,biologice, pe animale. Numai atunci cînd etice ale cercetării.
studiul prezintă interes pentru umanitate, se  5. Respectarea stadializarii in cercetare:
iniţiază o cercetare ştiinţifică pe fiinţa umană, Efectuarea experimentului propriu zis,
ţinînd cont de celelalte principii etico-morale, mai cuprinde 5 stadii clare:
cu seamă “principiul 4 “al inocuităţii – de a  Prezentarea argumentata a scopului
minimaliza riscurile, ” de a nu dăuna”.  Colectarea materialului si cercetarea propriu-
 2. Responsabilizarea fiecărui participant la zisă (Material si metoda)”Ce si Cum?”
experiment.  Prezentarea rezultatelor
a) responsabilitatea cercetătorului pentru  Discutii (pro şi contra, pozitive şi negative,
corectitudinea experimentului, transparenţei lui, eficiente şi neeficiente, utile şi inutile)
asigurarea securităţii participanţilor la experiment;  Concluziile şi recomandările practice.
b) responsabilitatea participanţilor la experiment
prin conştientizarea participării, prin atitudinea şi Exista norme etice “dedicate”în diferite
respectarea tuturor normelor şi standardelor tipuri de cercetări ştiinţifice :
experimentului, inclusiv măsurilor de securitate.
 3. Consimţămîntul – corespunde “principiului 2
“trebuie să fie: voluntar, conştient, oficializat,  1.Cercetarea pe date personale şi material
legal. Persoana utilizată în cercetare trebuie să fie biologic
informată de întreagul mers al experimentului, iar 2.Cercetarea pe embrion
cercetarea trebuie să fie absolut transparentă  3.Cercetarea pe medic (auto-experimentul)
pentru toţi participanţii la experiment.  4.Cercetarea pe student la medicină.
Ce este si ce cuprinde MCS-m?
(=“metodologia cercetarii stiintifice-medicale”)
 Metodologia – de la cuvintele greceşti methodos (drum, cale) şi logos (ştiinţă) – se înţelege totalitatea
metodelor folosite în cercetarea ştiinţifică sau, pur şi simplu, MCSm=ştiinţa efectuării cercetării
stiintifice medicale.

 În fapt, prin «metodologia cercetării» înţelegem modalităţile de realizare a cunoaşterii


ştiinţifice in medicina (sau CUM O REALIZAM “TEHNIC”/PRACTIC...?).

 Metodologia cercetării ştiinţifice cuprinde o serie de principii şi reguli de desfăşurare a


investigaţiilor, instrumentarul sau de lucru ( necesar pentru culegerea şi interpretarea datelor), criterii de
certificare a calităţilor rezultatelor, care ulterior necesita integrarea rezultatelor cercetarii in noi teorii,
particulare si apoi în teorii mai generale.

 Tehnica de cercetare : reprezintă modalitatea de utilizare a diferitelor instrumente de investigare


stiintifica, cu ajutorul cărora se culeg şi se prelucrează datele. Tehnica este un instrument de cercetare,
cu ajutorul căreia se pot aborda în mod adecvat fenomenele studiate in stiintele medicale. La baza
cercetarii medicale stau studiile clinice.

 Rezultatele cercetarii stiintifice in medicina (rezultatele studiilor clinice) sunt evaluate


intotdeauna , dublu: clinic si statistic (statistic=dpdv matematico-probabilistic)
Preconditiile esentiale, particulare in MCS medicala:
1. Deoarece rezultatele cercetării ştiinţifice medicale nu sunt dogmatice
(adica sunt potential „falsificabile”), acestea trebuie sa poata suporta
oricand re-testarea şi verificarea validitatii lor.
2. Rezultatele cercetării ştiinţifice medicale trebuie anterior documentate
minuţios si desfasurate conform unor standarde stiintifice consacrate.
Documentarea si standardizarea asigură comparabilitatea si
reproductibilitatea experimentelor si a rezultatelor cercetării.
Designul studiilor trebuie sa fie standard.
3. “Conditia interogaţiei sceptică permanente“: adica cercetatorul
trebuie sa aiba mereu o atitudine critica faţă de rezultatele studiilor proprii
precum şi fata de ale altora. (...mai ales cand rezultatele studiilor “par
prea frumoase pentru a fi si adevarate”)
MCS si Statistica. Ce este statistica?

 Statistica este ştiinţa socială care studiază aspectele cantitative ale


fenomenelor de masă într-o legătură strânsă cu particularităţile lor calitative
în condiţii concrete de spaţiu şi timp.

 două particularităţi ale statisticii:


 nu se ocupă cu cazuri individuale ci numai cu fenomenele de masă;
 studiază diverse fenomene aflate în condiţii concrete de spaţiu şi timp.

Putina istorie…
 Termenul “statistica” este de origine latină (status – situaţie sau stare socială).
 În Evul Mediu semnifica starea politică a statului, de unde originea italiană:
“stato” – stat şi “statista” – cunoscător al statului.
 În practica ştiinţifică termenul “statistica” a fost acceptat în sec.XVII, iniţial
semnificând “administrarea statului”.
Obiectivul si metodele statisticii utilizata in MCS:

Obiectivul fundamental al statisticii este de a rezuma şi a analiza datele culese,


necesare cunoasterii stiintifice medicale.

Cum?...prin parcurgerea următoarelor etape metodologice (etapa


statisticii descriptive si etapa statisticii inferentiale). Acestea se realizeaza
prin procedee specific:

 Observarea statistică, în cadrul căreia se colecteaza/masoara/obţin date şi informaţii


referitor la toate caracteristicile (=variabilele/marimile) supuse studiului într-o
colectivitate aleasa (populatie sau esantion);
 Prelucrarea statistică, în care datele care caracterizează fenomenul analizat
(variabilele) sunt sistematizate şi li se calculează indicatorii statistici, (=“marimi
intermediare”, purtatoare de informatii statistice)
 Analiza, interpretarea şi prezentarea finală a rezultatelor, în care cu ajutorul
testelor statistice sunt verificate ipotezele statistice (“testarea ipotezelor”),
formulate estimari, elaborarea concluziilor şi pe baza lor, fundamentate deciziile
ulterioare.
Pe scurt, “Studiul statistic” implica 3 aspecte majore…

dupa Gonnick L et all, The cartoon guide of statistics, Ed Harper Perrenial, 1993
ESENTIAL in Statistica descriptivă şi
statistica inferenţială
 Statistica descriptivă descrie starea şi variabilitatea colectivităţii statistice după
variabilele sale. Include totalitatea metodelor de analiza a datelor, gen: culegere, organizare, sumarizare si
prezentare sintetică a unui set de date/observatii statistice individuale.

 Statistica inferenţială (analitică) estimeaza evolutia caracteristicilor parametrilor unei


colectivităţi (populaţii) si permite luarea unor decizii privind o colectivitate, pornind/ pe baza
rezultatelor obţinute la un eşantion. La final,ea permite sau nu “generalizarea” acestora.
Presupune măsurarea incertitudinii/certitudinii rezultatelor si permite ulterior estimari, avand la
baza concepte matematice derivate din teoria probabilitatilor, influenta sansei (prin calculul p-
value si CI95%).
Astfel, in urma inferenţei statistice se incearca o generalizare a rezultatelor, (obtinute pornind de la un
esantion/bazandu se pe informaţiile statistice obţinute initial pe un eşantion) deci pe baza unei estimari ofera o
predicţie privitoare la evolutia parametrului cercetat si in cadrul mai larg al colectivitii generale de provenienta a
esantionului.
Statistica inferenţială cuprinde in principal două aspecte: “testarea ipotezelor statistice Ha
si H0.” (cu p-value) si estimarea/predictia evolutiei valorii parametrilor statistici ai unei
colectivitati pornind de la datele furnizate prin studiul unui esantion extras din aceasta
(“generalizare”) prin CI95%
La ce ne foloseste statistica in practica medicala?
 suntem în mod curent utilizatori şi furnizori de informaţie medicala, atât în viaţa
particulară cât şi în cea profesională; aceste date vaste trebuie sintetizate pt a fi
intelese
 suntem si decidenţi şi calitatea deciziilor noastre depinde de o bună informare;
 avem nevoie să ştim cum să descriem şi să prezentăm în modul cel mai potrivit
informaţiile;
 trebuie să ştim cum să tragem concluzii despre colectivităţi numeroase,
uneori doar pe baza informaţiilor obţinute din eşantioane;
 suntem “interpreţi” ai informatiilor, şi calitatea înţelegerii noastre depinde de
cunoaşterea statisticii.

De ce trebuie să cunoaştem teoria statistică dacă totusi computerul ne oferă facilităţi în


domeniu? Deoarece noi, personalul medical suntem concomitent utilizator şi furnizor de informaţie
statistică.

Biostatistica =Statistica sanitară=Statistica medicala


1) domeniu al statisticii, care studiază aspectele legate de medicină şi ocrotirea
sănătăţii.
2) domeniu al statisticii, specializat în studierea fenomenelor biologice şi medicale, în
particular diverselor fenomene şi procese care afectează calitatea fizica si mentala a
oamenilor.
Compartimentele biostatisticii ca stiinta:
 bazele teoretice şi metodologice ale statisticii;
 statistica sănătăţii populaţiei;
 statistica ocrotirii sănătăţii;
 statistica cercetărilor medico-sociale (medico-biologice).

Obiectivele biostatisticii moderne:


 studierea stării sănătăţii populaţiei prin:
 indicatori demografici;
 morbiditatea şi invaliditatea;
 indicatorii dezvoltării fizice.
 evidenţierea particularităţilor stării sănătăţii populaţiei prin prisma factorilor de
influenţă;
 acumularea şi analiza datelor referitor la reţeaua, activitatea şi resursele
umane ale instituţiilor medicale;
 evaluarea eficacităţii metodelor de tratament şi profilaxie;
 planificarea, economia şi finanţarea ocrotirii sănătăţii;
 aplicarea metodelor statistice în cercetările clinice şi experimentale
(studiile clinice sunt sursa MBD).
Noţiuni şi concepte de bază folosite în
statistică:
În studiul fenomenelor de masă statistica foloseşte un număr
mare de noţiuni şi concepte. Dintre acestea, unele au caracter
general şi formează vocabularul de bază al statisticii, altele au
caracter pur specific.

Principalele concepte statistice bazale sunt:


 colectivitatea (=populatia) statistică si esantionul
 unitatea statistică;
 caracteristica statistică;
 date statistice;
 informaţii statistice;
 indicatori statistici.
Colectivitatea (“populaţia” statistică)
 Colectivitatea sau populaţia statistică reprezintă totalitatea elementelor de aceeaşi natură,
care au trăsături esenţiale comune şi formează obiectul unui studiu statistic.
 Pentru a forma colectivitatea statistică, elementele trebuie să fie omogene din punct de
vedere al anumitor criterii.
Exemple: populaţia unei ţări, populaţia din mediul rural sau urban, populaţia unei localităţi,
numărul de bolnavi de o anumită maladie, numărul nou-născuţilor, numărul de femei de vârstă fertilă,
numărul de studenţi dintr-o instituţie de învăţământ, cazurile de bolicardiovasculare la nivel naţional,
numărul de bolnavi de sex masculin etc.
 Colectivitatea statistică are un caracter obiectiv şi finit şi trebuie să fie delimitată în spaţiu
şi timp, din punct de vedere al conţinutului şi formei de organizare.

Colectivităţile pot fi statice şi dinamice.


 Colectivităţile statice exprimă o stare şi au o anumită întindere în spaţiu, formând împreună un
tot existent (“stoc”) la un moment dat, exact, in timp.
Exemplu: Populaţia Romaniei la 1 ianuarie 2014, persoanele luate la evidenţă de MF la
începutul anului 2015,studenţii instituţiei de învăţământ la 1 septembrie 2015 etc
 Colectivităţile dinamice exprimă un proces, o devenire în timp. Caracterizarea lor presupune
înregistrarea elementelor componente pe un interval de timp.
Exemple: naşterile/decesele/cazurile de îmbolnăvire în mun.Brasov, în anul 2014;cazurile de boli ale
aparatului respirator în liceele din Bucuresti în trimestrul I al anului 2011 etc.

In cazul colectivităţilor statice timpul şi forma organizatorică sunt constante, iar în cazul
celor dinamice, numai spaţiul şi forma organizatorică sunt constante.
Colectivitate statistică “generală” vs. “partiala”(=esantion)
Colectivitatea statistică generală (=populatia) cuprinde totalitatea elementelor de acelasi fel care pot fi
supuse studiului statistic în limite concrete de spaţiu şi timp, conform scopului acestui studiu.
 Exemple: numărul tuturor bolnavilor cu hepatite virale din Romania; numărul tuturor nou-născuţilor sau
decedaţilor la nivel judet; numărul total de studenţi din Univ. Transilvania; numărul total de copii
vaccinaţi în anul 2014 în municipiul Brasov.
 Volumul unei colectivităţi generale analizate, poate fi limitat de anumite caracteristici, cum ar fi spaţiul, vârsta, sexul,
profesia etc., în conformitate cu scopul studiului.

 Colectivitatea statistică parţială (=esantionul) supune studiului numai o parte din totalitatea elementelor
colectivităţii generale si este selectat (prin procesul de “esantionare” ), adica prin metode speciale (prin criterii de
selectie-includere/excludere). Esantionul este deci destinat a caracteriza colectivitea generala (populatia) din
care provine.
 Exemplu : Dacă presupunem că numărul total de bolnavi cu hepatite virale în Romania este 150.000, atunci
colectivitatea parţială (esantionul) va conţine doar un anumit număr (o parte) din aceşti bolnavi,( sa zicem 80) alesi
(“esantionati”,”inrolati”) în conformitate cu criteriile de selecţie, conform scopului studiului.

La finalul unui studiu, prin INFERENTA STATISTICA, valorile parametrilor colectivităţii


generale (=ai populatiei) pot fi estimaţi , pe baza rezultatelor analizei acelorasi parametrii obţinuti
din studiul colectivitatii parţiale (=ai esantionului).
Ceea ce a fost determinat/gasit ca fiind tipic, esenţial şi caracteristic în eşantion, se presupune
că s-ar regăsi si in populatia generala (dacă s-ar cerceta toata colectivitatea generală respectiva,
adica acea din care a fost selectionat esantionul analizat in studiul respectiv=Procesul de
generalizare)
Soliditatea acestei presupuneri depinde esential de modul cum a fost extras eşantionul,
asigurand reprezentativitatea sa.“Reprezentativitatea” eşantionului este, aşadar, aspectul crucial al
oricărui proces de cercetare pe bază statistica.
Unitatea statistica
Unitatea statistică reprezintă elementul component de baza al unei colectivităţii
statistice, supuse observării şi cercetării intr un studiu.
Exemplu: unităţi statistice pot fi: persoana, pacientul, decesul, nou-născutul, cazul nou de
boală, animalul de experienţă, familia, grupa de studenţi, secţia unui spital etc.

Unităţile statistice pot fi clasificate:


 unice, care nu mai suportă diviziune (exemplu: persoana, nou născutul, îmbolnăvirea,
decesul, animalul de experienţă) şi
 complexe, rezultate ale organizării sociale (exemplu: familia, echipă de lucru, grupă de
studenţi, secţie din spital).

Natura unităţilor statistice:


 persoane (populaţia Romaniei la ultimul recensământ, numărul de bolnavi cu HTA din
Brasov în anul 2010),
 obiecte (nr de stenturi implantate intr o anumita perioada, parcul de maşini al
serviciului de asistenţă medicală urgentă la o anumită dată),
 evenimente (decesele, căsătoriile sau divorţurile în cursul unei perioade, cazurile de
îmbolnăvire în jud. Brasov pe parcursul anului 2010),
 Idei, opinii (opiniile pacienţilor despre calitatea serviciilor medicale, opiniile studenţilor
despre calitatea procesului didactic).
Despre populatii si esantioane in studiile clinice:
 “Populaţiile” sunt toţi oamenii/pacientii dintr-un loc definit (de exemplu din România,
sau Bucureşti, sau dintr un spital), ori cu anumite caracteristici comune (de exemplu toti
pacientii având insuficienţă cardiacă, sau peste 75 de ani etc.).

 Se poate vorbi despre “populaţia generală”, “populaţia pacientilor dintr-un


spital”, sau “populaţia de pacienţi cu o anumită afecţiune”.
 “Populaţia statistica” este entitatea finala la care vrem să extrapolăm (adică pentru care vrem
să facem generalizabile) rezultatele studiilor noastre.
 Deoarece nu putem face studiile “pe toată populaţia”, pentru că este imposibil (nu putem face un
studiu terapeutic pe toţi hipertensivii din lume, sau un studiu de prevalenţă a diabetului pe toţi
indivizii din Romania), vom face studii limitate, doar pe eşantioane (“segmente” mai mici)
extrase din populatia generala respectiva.
 Esantioanele trebuie să fie “representative”, adică “să reproducă cat mai bine trasaturile
populaţiei pe care o reprezintă si din care au fost extrase”.

 Măsura în care eşantionul reprezintă populaţia respectivă ( esantionul fiind astfel un


“substitut” al ei,) depinde de modalitatea prin care am selectat eşantionul respectiv. Pentru ca
eşantionul să fie reprezentativ, ideal este ca fiecare membru al populaţiei să aibă
aceeaşi şansă de a fi selectat în eşantionul respectiv, şi aceasta se poate realiza numai
prin extragere “la sorţi”= intamplatoare (=prin “randomizare”) lucru care este
evident că nu poate fi realizat în majoritatea studiilor clinice (pentru că nu există
totdeauna o bază de date cu cei cu o anumită afecţiune, din care să tragem la sorţi).
“Caracterizarea” unei populatiei sau esantion: prin
variabile

 Pentru a putea caracteriza o colectivitate generala oarecare, supusă unui


studiu (=populatia) este necesar să prelucrăm datele (=variabilele) unui esantion
reprezentativ, extras din aceasta (esantionul e format din «subiecti»/pacienti).
 “Variabilele” sunt toate datele observate, masurate si apoi colectate de la
subiecti (=pacienti), si care se referă la fiecare “unitate statistică”/subiect al
esantionului/pacient în parte (...deci reprezinta o caracterizare dpdv statistic a
fiecarui element/subiect/pacient al esantionului respectiv).
 Cuvantul/denumirea de “variabila” e folosita pentru orice date colectate si are «sens»,
pentru ca datele (=caracteristicele) masurate variaza (sunt diferite) de la un
subiect la altul al esantionului .
 Clasificarea variabilelor:
 Clasica: calitative si cantitative
 Dpdv al «vizibilitatii»: vizibile si invizibile
 Dpdv al legaturilor dintre ele: dependente si independente
Variabila statistică:

 Variabila statistică reprezintă orice trăsătura, valoare,


proprietate, însuşire masurabila, comună tuturor
‘unităţilor’/subiectilor unei colectivităţi(populatii)/esantion,
reţinută în studiul statistic pentru a fi înregistrată/masurata şi
care “variază ca valoare” de la o unitate la alta sau de la un
subiect la altul.
 Formele concrete (valorice) de manifestare ale acestor
caracteristici masurabile la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii se
numesc variante sau valori.
 Numărul de unităţi (=subiecti) la care se înregistrează/masoara
acelaşi tip de valoare/variabila se numeşte frecvenţă sau
pondere.
I. Clasificarea clasica: calitative si cantitative

 Variabile calitative (“categorical” eng.):


Nominale. Sunt valori/date sub forma de nume sau alte simboluri reprezentand
categorii ce nu pot fi ordonate una in raport cu cealalta si nu au nicio valoare
numerica!
(ex. numele, grupa sangvina, sexul, rasa, culoarea ochilor, diagnosticul).
Cand o variabila calitativa nu poate lua decat doua valori, ea este o variabila
nominal dihotomica sau bimodala (ex. masculin/ feminin, mort/viu,
fumator/nefumator, prezent/absent, normal/anormal, da/nu)
Valorile acestora , ulterior sunt “aranjate” crescator/scalate pe o scala(=scara) nominala,
unde pt usurarea calculelor pot fi ulterior “denominate” sau se pot prezenta fie ca atare, in
forma de “date brute” (in tabele)sau procente (grafice) .
Ordinale. Sunt variabile la care exista o ordine naturala intre categorii (de obicei
de la valoare mai mica la valoare mai mare)si sunt mai mult de doua categorii.
Exemple: evolutia (agravat, stationar, ameliorat), stadializari (insuficienta
cardiaca, TNM in cancer), scoruri (calitatea vietii, scala analogica vizuala pentru
durere)
 Variabile cantitative (numerical eng.): sunt orice date/valori
masurabile.

Continui (“interval” eng.), masurate prin “date/cifre cu virgula”,


ce pot lua orice valoare…..(ex. inaltimea, greutatea, TA, varsta)
Discontinui ( “ratio” eng.), masurate prin “date/cifre intregi,
fara virgula”, ce pot fi doar unitati intregi (cifre intregi), adica nu pot
fi masurate in intervale mai mici decat unitatea…
ex. Puls, numar de copii, nr de sarcini, nr de interventii
chirurgicale, nr. de AVC…

Sunt aranjate/ordonate ulterior pe o scala de interval (cand au


un interval “constant” intre doua valori masurate succesiv), sau pe
o scara de raport (cand in sirul valorilor lor este inclusa si valoarea
de ZERO)
Categorii de variabile I:
clasificare clasica…variabile calitative si cantitative
II. Din punct de vedere al “vizibilitatii”:

 variabile observabile direct (“vizibile”):


sunt cele care pot fi masurate, cuantificabile.
Ex: varsta, sexul, greutatea…
 variabile latente (“invizibile”): sunt cele care nu pot fi masurate in
mod direct.
Pentru a realiza o cuantificare a lor, se utilizeaza anumiti indicatori
specialichestionare, cu diferite intrebari. Raspunsurilor la intrebari
li se atribuie puncte, rezultand scoruri .
Ex: coeficientul (scorul) de inteligenta, QoL etc.
III. Din punct de vedere al legaturilor dintre ele:

 variabile dependente (=“influentabile”): sunt


masurate cu scopul fundamentarii unei decizii. Ele sunt definite ca
“influentate de cele independente”
 variabile independente, utilizate pentru a studia influenta si efectele lor
asupra variabilelor dependente.

Clasificare dupa “dependenta” se face fata de un “efect” probabil


urmarit, care de obicei in studiile clinice este boala/moartea/vindecarea.

Exemple:
Ipoteza: ”oamenii care locuiesc in regiuni nepoluate traiesc mai mult decat
cei care locuiesc in regiuni poluate”.
In acest exemplu, variabila dependenta este
varsta, iar variabila independenta este poluarea.

Ipoteza: “Prin fecundarea in vitro se poate influenta sexul”.


In acest caz, sexul este variabila dependenta,
iar variabila independenta este fecundarea
Categorii de variabile III:
variabile dependente / independente (….fata de un “efect”! Efectul, de obicei este boala)
Introducere sintetica in analiza statistica a datelor
unui studiu clinic :
 Orice cercetare medicala (studiu clinic) isi propune sa raspunda unei “Ipoteze de studiu”,
adica sa rezolve o “intrebare”/presupunere rezonabila, care se naste in mintea cercetatorului,
derivata din practica sa medicala zilnica si careia acesta ii propune si o posibila “explicatie”
(=raspuns).
 Aceasta “intrebare” cu (posibila sa “explicatie”) este formulata initial drept ipoteza stiitifica (=ipoteza
de studiu); ulterior ea se va transforma in ipoteza statistica. Ea se va formula de catre cercetator
obligatoriu, la începutul oricarei cercetării/studiu. Ea determina titlul si ulterior designul studiului
clinic (adica determina ce anume si cum vom cerceta), iar “raspunsul” propus de cercetator
(=rezultatele), va putea fi acceptat sau nu (“validat/invalidat”)si se va regasi obligatoriu in capitolul de
Concluzii al studiului (cercetarii, lucrarii stiintifice)
 Toata cercetarea medicala (studiile clinice) se bazeaza pe studiul relatiilor intre variabile!!!!
Variabilele sunt oricare dintre caracteristicile studiate ( caracteristici ce pot fi “masurate/inregistrate”)
la indivizii/subiectii din grupurile/esantioanele de cercetat din studiul respectiv.
 Ulterior cu ajutorul Testelelor statistice (TS) vom studia relatiile (“legaturile” statistice de
tip asociere, corelatie sau diferentele) care se pot stabili intre variabilele masurate (“in
interiorul “ si “intre” esantioane), iar rezultatele analizei lor statistice vor fi utilizate la calculul
p-value .
 Cunosterea valorii p este necesara pentru “validarea”/”invalidarea” ipotezei stiintifice propuse de
cercetator ca obiectiv al studiului (putem sa afirmam ca TS sunt “uneltele” folosite in procesul de
“testare/validare a ipotezelor”).
 Calculul p-value cu ajutorul TS este, asadar, urmatorul pas. Daca din acest calcul rezulta
“prezenta semnificatiei statistice”, adica o valoare pt p=<0.05, se va confirma ca “adevarata” (va fi
“validata”) ipoteza studiului propusa de cercetator, (aceasta ipoteza mai este numita si Ha, deci putem
sa ne exprimam dpdv statistic ca “Ha este acceptata”/adevarata,reala).Daca insa valoarea p, rezultata
din calculele TS “nu este semnificativ statistica” (adica p>0,05) ,Ha “se respinge” ca posibila
explicatie pentru intrebarea/problema cercetata (adica este “invalidata”) si ca urmare va trebui,
obligatoriu, inlocuita cu o alta “explicatie”/ipoteza valabila, oferita printr-o alta ipoteza numita in
acest caz H0 (H0=“ipoteza nula”). De obicei aceasta ipoteza nula propune: ori o explicatie “contrara”
celei propuse initial de cercetator (deci contrara lui Ha), fie arata ca “lucrurile nu se modifica” fata de
cum a presupus cercetatorul in ipoteza sa initiala, Ha.
 Datele variabilelor colectate vor fi “codificate” (ulterior colectarii si scalarii lor) prin
calcularea la ele a celor doua grupe de parametri statistici specifici: 1.) ai tendintei
centrale si 2.) de distributie . Acesti parametrii sunt adevaratii “purtatori de informatii
statistice”, ei sunt necesari a fi utilizati in calculele ulterioare de catre TS (in software).
 Cu ajutorul procedeelor statisticii descriptive, in aceasta etapa, putem descrie sugestiv
caracteristicele primare ale unor populatii/esantioane din studiu (“dinamica” variabilelor
colectate) prezentandu-le in tabele si grafice
 Conform tipului de design al studiu clinic utilizat, vom calcula si o serie de parametrii
clinici-metodologici proprii/dedicati diverselor tipuri de studii clinice utilizate (RR,
RAR,RRR, NNT,ODD RATIO, VPN,VPP, Curbe ROC, KAPLAN-MAYER etc)si care
ofera raspunsuri epidemiologice sau terapeutice “specifice” tipului de studiu ales…
 Dar Analiza statistica cu ajutorul TS a rezultatelor unui studiu ne arata pe langa
relatiile dintre fenomenele studiate, prin calcularea lui p value si daca intamplarea (“sansa”,
“norocul”) a jucat vre-un rol asupra (“a influentat”) rezultatelor, indicand in final daca
ipoteza noastra de studiu este adevarata sau falsa.
 Cu ajutorul CI putem face si estimari ale comportamentului diversilor parametrii
calculati esantionului cercetat . Pornind de la datele calculate esantionului ,permitandu-ne
sau nu, generalizarea concluziilor noastre (ca urmare a validarii ipotezei noastre) si la
populatia din care esantionul a fost extras. Deci, la final, etapa de Inferenta statistica ne
permite sa luam decizii, prin “generalizarea la populatia generala”/sau nu, a concluziilor
obtinute in etapa anterioara, descriptive, a studiului esantionului (… deoarece stim ca
populatia este imposibil de studiat in totalitatea sa!).
 Nu uitati: concluziile statistice obtinute sunt doar de ordin estimativ-
probabilistic, noi nu o sa stim niciodata cu exactitate care va fi cu adevarat
rezultatul in populatia generala (am fi siguri…doar daca am continua cercetarea
tuturor subiectilor!!!)
 Ultima etapa: Judecarea finala a eventualei relatii cauza-efect descoperita!
IPOTEZA DE STUDIU…Ce este?
Ipoteza de studiu (=stiintifica)
Rol: Ilustreaza coerent obiectivul studiului, da titlul sau, si se formulează la începutul oricarei
cercetări, în urma observaţiilor personale corelate cu studiile preexistente in domeniu precum şi
a documentării exhaustive prealabile, din domeniul respectiv.

Este o presupunere a cercetatorului (personala), o tentativa de explicare rezonabila,


enunţată pe baza unor fapte cunoscute/sesizate anterior (experienta personala profesionala sau
studii descriptive/epidemiologice publicate anterior), cu privire la:
 anumite (legături între) fenomene, care nu pot fi observate direct
 esenţa unor fenomene (la cauza sau la mecanismul intern care le produce);

Este o presupunere cu caracter provizoriu, fiind formulată pe baza datelor experimentale existente
la un moment dat (..-.in lumea stiitifica NB), sau pe baza intuiţiei, impresiei etc.- in lumea nestiitifica..
Sursa: DEX '98

Pe parcursul cercetarii, ipoteza de studiu (stiintifica) se transforma si va fi enuntata ca


ipoteza statistica, cu cele doua variante ale sale (Ho si Ha).

De obicei, Ha este ipoteza stiintifica propusa de cercetator, (“personala” a


cercetatorului), adica cea care trebuie apoi“verificata” ca adevarata=testata cu
TS, (pt validarea sau nu), in relatie cu Ho!
“Testarea/validarea” ipotezelor (daca sunt “adevarate” sau nu) se realizeaza cu
ajutorul TS , ce genereaza p-value!
De retinut:
 Ipoteza nula H0 (si care este “contrara”
ipotezei “noastre” Ha, testata), spune ca “nu
exista nici o legatura intre cele doua
variabile”analizate .
 Ipoteza nula H0 trebuie sa sustina totdeauna ca
“nu exista o legatura reala”intre doua variabile
dintr-o populatie/esantion
 H0 va inlocui ca explicatie logica pe Ha, in
cazul cand aceasta din urma (Ha) va fi
invalidata printr-o valoare rezultata
ca“nesemnificativa statistica” a lui P-value
calculat cu ajutorul TS adecvate tipului
variabilelor analizate!
“Testarea ipotezelor”, corelatiile dintre Ipoteza nulă, alternativa si p
 In interpretarea rezultatelor studiilor clinice suntem obligati sa determinam gradul de certitudine (“adevar”) al oricarei ipoteze
emise pentru a face ulterior estimari/generalizari populationale corecte!
 “Ipoteza nulă” este ipoteza care postulează faptul ca eşantioanele/loturile/grupurile pe care le
avem de comparat (in cadrul unui studiu clinic, experiment sau test), sunt similare dpdv statistic,
“egale”, adica “nul” inseamnand de fapt ca nu am gasit “nicio diferenta” intre “comportamentul”
variabilele loturilor/esantioanelor/grupurilor analizate,
INTERPRETARE...... cu alte cuvinte, orice eventuala diferenţă/deosebire aparuta intre
esantioanele studiate ar putea fi atribuita cel mult doar şansei (“norocului”) si nu factorului
studiat ! (care e si subiect al cercetarii noastre!!!)
Prezenta insa a unei «reale» diferente/asociere/corelatii poate fi confirmata doar prin
rezultarea (prin calculare cu TS) a unui p-value “semnificativ statistic” (adica a unui
p=<0.05) . Acesta ne arata că diferenţa/corelatie dintre eşantioane, populaţii sau ambele, este
datorata unor factori clari, care sunt de obicei cei cercetati si propusi de ipoteza autorului studiului
=Ha, (si deci nu sunt datorati rodului sansei/norocului/intamplarii!)

Exprimarea concluziei studiului dupa procesul de “Testare a ipotezelor”: doua variante


 Existenta unei diferenţe reale este confirmata prin prezenta p =<0.05= “semnificativ statistic” si implica obligatoriu ca ipoteza nulă sa
fie respinsă (aratand ca exista diferente/deosebiri intre grupurile studiate) . Deci astfel ipoteza nulă este respinsă (spunem si ca “ipoteza
nula este falsa”) si deci cel puţin o ipoteza alternativa este acceptată (este propusa ca explicatie in locul ipotezei nule).
Aflat in aceasta situatie, cercetatorul poate concluziona ca diferenta/deosebirea aparuta poate fi explicată printr-un factor, (altul
decât şansa) probabil prin factorul/fenomenul presupus (si studiat) in ipoteza de lucru a studiului!... de obicei aceasta ipoteza
alternativa acceptata (Ha) este chiar ipoteza personala (“de studiu) propusa de cercetator si deci ea poate fi acum
confirmata! (=scopul studiului !)
 Când insa nicio asociere/corelatie/diferenţă intre grupurile/esantioanele comparate nu poate fi confirmata, adica “nu ne
rezulta” o valoare p cu semnificatie statistica, înseamnand dpdv statistic ca ele sunt «egale/identice/similare» statistic si deci
implicit se respinge ipoteza alternativa Ha si se accepta “ca adevarata” ipoteza nula Ho (=“ipoteza nula este adevarata”),... In
acest caz putem sa concluzionam ca grupurile/esantioane/populaţiile comparate in studiu sunt statistic egale/ sau nu apar
diferente/deosebiri intre ele/valorile variabilelor (Atentie: asta nu înseamnă ca mediile statistice ale esantioanelor/populaţiilor
studiate sunt total identice!)
Tipuri de formulare a ipotezelor statistice (“directionalitatea”)
(ipotezele statistice provin din ipotezele stiintifice “de studiu”/“personale”, ale cercetatorului):
 non direcţionale (bi, two-tailed) – „există deosebiri între incidenţa infarctului la
diabetici şi nondiabetici”(afirma o potentiala “legatura” intre fenomene, dar nu
previzioneaza o directie clara a evolutiei acesteia)
 (uni, one-tailed) direcţionale – „incidenţa infarctului la diabetici este mai înaltă
decât la non diabetici”.
 ipoteze nule – „nu există deosebiri între incidenţa infarctului la diabetici şi
nondiabetici”(ipoteza nula=arata ca nu sunt deosebiri/legaturi intre “fenomene”)

IMPORTANTA: necesara a fi cunoscuta anterior “directionalitatea ipotezei studiului”, pentru


interpretarea tabelara corecta a rezultatelor lui p, in urma calculelor parametrilor ASOCIERII
(Hi2), CORELATIEI (r) si DIFERENTELOR (t)
Directionalitatea ipotezei influenteaza major valoarea p!!!

Reguli de enuntare ale Ipotezei:


a) ipoteza de studiu este o afirmaţie/propoziţie (mai mult decat o simpla întrebare!), ce in urma studiului clinic trebuie
(la Concluzii) sa fie acceptata ca reala sau nu/”respinsa”;
b) lansează ideea unei posibile relaţii dintre factorii care vor fi studiaţi (intre variabilele colectate si masurate);
c) ipoteza enunţată orientează/genereaza titlul studiului si ulterior alegerea designului (“tipului”) de studiu clinic
utilizat;
d) studiile descriptive nu se bazează pe o ipoteză – ele doar o sugereaza, “pentru prima data”;
e) studiul trebuie să aducă argumente (inclusiv statistice dpdv al actiunii sansei) pentru a demonstra că ipoteza propusa
este/ sau nu,adevărată;
f) este corect metodologic: la un studiu clinic – o singura ipoteză (de regula ipoteza alternativa,Ha, este si ipoteza personala
a cercetatorului).
ESENTIAL: “Ipoteza de studiu/stiintifica”
…element capital in cercetarea stiintifica medicala, se regaseste si in
“titlul” studiului dvs!
Ipoteza de studiu : este o supoziţie logică, o presupunere rezonabilă care incearca a furniza o explicatie pentru un
anumit fenomen ce se doreste a fi investigat. Ea trebuie dovedita/confirmata ulterior, ca “adevarata” sau “falsa”
( trebuie “validata”, cu ajutorul metodei statistice de «testare a ipotezelor»).

 Ipotezele sunt modul natural de lucru al minţii umane – deci nu sunt caracteristice numai procesului de cercetare, ci
sunt comune vieţii de zi cu zi. Dacă ceva necunoscut se întâmplă, imediat mintea noastra caută cauza evenimentului
prin construirea unei serii de supoziţii rezonabile (ipotezele=tentative rezonabile de a explica fenomenele
cercetate) -astfel se «construieşte» o ipoteză in mintea umana.
 Orice cercetare stiintifica medicala isi propune sa cerceteze o situatie clinica data (o situatie ce naste “o intrebare”in
mintea cercetatorului) , propunandu-si ulterior in a oferi si o”explicatie” specifică acesteia (explicatia se presupune ca
poate lamuri «intrebarea» adica relatia dintre fenomenele studiate). Aceasta tentativa de explicare este denumita
ipoteza stiitifica a unui studiu medical.
 Ipoteza de studiu odata propusa a fi analizata (enuntata), va direcţiona ulterior modul de cercetare (adica ipoteza
stiintifica determina alegerea tipului de studiu= “designul” studiului) si evident, documentarea teoretica
exhaustiva necesara din posibilele surse de informaţii.
 Deci, după identificarea “problemei” şi principalelor sale “subprobleme” (adica stabilirea “intrebarii”la care trebuie sa
raspunda un studiu), cercetătorul imagineaza si formulează, una sau mai multe ipoteze (=“tentative”de explicare a
fenomenului studiat=“raspunsuri la intrebare”).Acestea vor trebui cercetate si dovedite ulterior daca sunt adevarate
sau false, (respectiv “validate sau invalidate”), raspunzand concret obiectivelor studiului (in capitolul «Concluzii»).
 Dupa inceperea studiului, ipotezele stiitifice se vor transforma (imaginar) in Ipoteze statistice (=Ha=ipoteza
alternativa si H0=ipoteza nula), aceste ipoteze ulterior trebuind a fi validate/“testate”cu ajutorul TS (=adica
aflam/decidem daca sunt adevarate sau false prin folosirea metodei testelor statistice =“procesul de testare a
ipotezelor”).In final vom putea afla daca ipotezele propuse la inceputul studiului sunt reale (“adevarate/valide” deci
acceptate ca reale) sau nu (“false/ ne reale/invalidate si deci respinse).
 In cercetarea stiintifica, ipotezele pot fi sau nu, sprijinite de rezultate!. Când datele experimentale sunt contrare
unei anumite ipoteze, cercetătorul respinge acea ipoteză şi se îndreaptă spre alta, noua , care pare a fi mai
adecvata pentru explicarea fenomenului studiat.
O SCURTA METODOLOGIE:
….Sau concret, ce vom face cu datele (variabilele) colectate intr-un studiu clinic ?

1. Finalul studiului: colectarea datelor ( a variabilelor)


2. Prelucrarea bruta a datelor colectate: clasificam, scalam si grupam variabilele in
tabele de frecventa (statistica descriptiva); scurta analiza de omogenitate a
grupurilor studiate
3. Prezentarea primara si vizuala a datelor in tabele si grafice
4. Calculam parametrii de “distributie” si “dispersie” ai variabilelor colectate
(statistica descriptiva). Estimarea “tipului de distributie” a datelor colectate (a
variabilelor). Ne va folosi ulterior la alegerea tipului de teste statistice necesare pt
5. si 6.
5. Realizarea de comparatii dpdv statistic intre variabilele colectate, in functie de
designul studiului clinic ales si “categoriile” variabilelor colectate: cautam
“legaturi” gen “asocieri”/”corelatii”/”diferente” la variabilele din interiorul si
intre esantioane, folosind teste statistice TS specifice tipului de variabila
analizata!. Atentie la directionalitatea ipotezei de lucru!
6. Verificam “veridicitatea” rezultatelor obtinute anterior (a acestor
“asocieri”/”diferente”) determinand prezenta/absenta “semnificatiei
statistice”(prin calcularea cel putin ale p si CI)
7. Validarea statistica finala a rezultatelor: validarea/invalidarea ipotezei de studiu
(=“testarea ipotezelor” cu TS , prin p-value…Ha, Ho) si “generalizarea/ne-
generalizarea| concluziilor (desprinse din studiul parametrilor esantionului
respectiv) catre “populatia” de cazuri din care l-am extras, prin estimari (cu CI
95%=statistica inferentiala)
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVA
Cursurile reprezinta o compilatie informationala care are la
baza in principal urmatoarea bibliografie selectiva :
1. Maria BIRSAN, METODOLOGIA CERCETARII, Note de curs, 2011
2. Cristian Băicuş. Medicina bazata pe dovezi:cum intelegem studiile, Ed Medicala 2007
3. Cristian Băicuş.Dictionar de epidemiologie clinica si MBD, Ed Medicala 2002,
4. Cristian Băicuş. Metodologia cercetării stiitifice UMF C DAVILA, Bucuresti note de curs 2012, www.baicus.ro ,
5. Gonnick L et all, The cartoon guide of statistics, Ed Harper Perrenial, 1993
6. Metodologie pentru alcătuirea lucrărilor științifice elaborate în cadrul Departamentului-Catedra UNESCO pentru schimburi
interculturale și interreligioase, Universitatea din București, http://www.interculturel.org/metodologie2008.pdf , accesat in 30
ian 2012
7. Ministerul Educației Și Cercetării, Universitatea "Constantin Brâncuși" Tg-Jiu - Ghid pentru elaborarea și susținerea lucrărilor
de licență/disertație, http://www.utgjiu.ro/docs/reg/22-Ghid%20pentru%20elaborare%20proiect%20de%20licenta.pdf,
accesat in 30 ian 2012
8. Repanovici A.: Managementul resurselor informaționale în cercetarea științifică, Editura Universității TRANSILVANIA din
Brașov, 2008, ISBN 978-973-598-212-6, 240 pag.
9. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Studii Europene, Catedra Managementul Instituțiilor Europene -
Ghid pentru redactarea și prezentarea Lucrării de licență - http://euro.ubbcluj.ro/avizier/ , accesat in 30 ian 2012
10. Rogozea L, GHID PENTRU REDACTAREA ŞI PREZENTAREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ , Universitatea Transilvania
Brasov, 2012
11. UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA, FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE, Catedra de
Filosofie, Științe sociale și politice - Ghid pentru redactarea și prezentarea Lucrării de licență,
http://fig.usv.ro/www/pagini/absolvire/indrumar/Ghid_licenta_F_si_BE.pdf, accesat in 30 ian 2012
12. Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Facultatea de Drept și Științe Social-Politice - Ghid de redactare a lucrãrii de diplomã
și disertație, http://www.valahia-drept.ro/licenta-disertatie.pdf , accesat in 30 ian 2012
13. ***Planing your research - http://www.europe.canterbury.ac.nz/studentinfo/pdf/planning_your_research.pdf, accesat in 6
februarie 2012
14. APA’s Electronic References page at: http://www.apastyle.org/elecref.html
15. Harvars style, www.swinburne.edu.au/library
16. Dumitru Tintiuc Biostatistica. METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE (Suport De Curs) UNIVERSTATEA DE
STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU” Catedră Sănătate Publică Şi Management „Nicolae
Testemiţanu”, Chisinau 2011
17. Basic_ClinicalBiostatistics-2004 Dawson_4thEdition/Basic_ClinicalBiostatistics-Dawson_Beth_Trapp_RobertG_4thEdition.
18. Michael Shafir, REGULI ANTIPLAGIAT, International Relations Department,Faculty of European StudiesBabes-Bolyai
University, Cluj-Napoca