CALCUL MATRICIAL

Prin matrice se înţelege un tablou cu n linii şi m coloane. Elementele

unei matrici ai,j pot fi numere reale sau complexe.
Notaţie:
ţ An × m a ⎡ 1,1
. . . a 1, m ⎤
⎢ . . . ⎥⎥
⎢
An×m =⎢ . . . ⎥
⎢ ⎥
⎢ . . . ⎥
⎢a n ,1 . . . a n ,m ⎥⎦
⎣

Cazuri particulare:
n=m matrice pătrată
n=1 matrice linie (vector linie)
m=1 matrice coloană (vector coloană)
ai,j = 0, i > j matrice triunghiulară inferior
ai,j = 0,
0 i<j matrice triunghiulară superior
ai,j = 0, i ≠ j şi ai,j ≠ 0, i = j matrice diagonală
ai,j = 0, i ≠ j şi ai,j = 1, i = j matrice unitate
ai,j = aj,i,, matrice simetrică
ai,j = – aji, i ≠ j şi ai,j = 0, i = j matrice antisimetrică
Operaţii elementare cu matrici.

Transpunerea: Constă în schimbarea liniilor în coloane.

At transpusa matricei A.

Adunarea: Se ppot aduna numai matrici având aceleaşi

ş dimensiuni
An × m + Bn × m = Cn × m; ci,j= ai,j+ bi,j i=1,n; j=1,m.
Proprietăţi:
Comutativă
Asociativă
Distributivă

Scăderea: Se pot scădea numai matrici având aceleaşi dimensiuni

An × m - Bn × m = Cn × m; ci,j= ai,j- bi,j i=1,n; j=1,m.
Proprietăţi:
A i ti ă
Asociativă
Distributivă
Înmulţirea: Se pot înmulţi numai matrici care îndeplinesc următoarea condiţie: numărul de
coloane a matricii deînmulţit este egal cu numărul de linii a matricii înmulţitor:

l
An × l x Bl × m = Cn × m; ci, j = ∑ ai,k ⋅ bk, j i 1
i=1,n; j 1
j=1,m.
k =1

Proprietăţi:
Asociativă
Distributivă

Ridicarea la putere: Se pot ridica la o putere întreagă numai matrici pătrate. Operaţia
reprezintă o înmulţire repetată.
repetată

An = 1
A ⋅4
A4⋅2
A ⋅4
⋅⋅4
⋅ ⋅3
A
de n ori
Proprietăţi:
p ţ
Asociativă
Distributivă
Matrici elementare: Sunt matrici derivate dintr-o matricea unitate, după cum urmează:
Ei(c)→matrice unitate având linia i amplificată cu constanta c.
Exemplu
⎡1 0 0⎤
E3 (c) = ⎢⎢0 1 0⎥⎥
⎣⎢0 0 c ⎥⎦
Ei,j → matrice
i unitate
i avândd linia
li i i interschimbată
i hi b cu li
linia
i j.
Exemplu
⎡0 0 1 ⎤
E1,3 = ⎢⎢0 1 0⎥⎥
⎢⎣1 0 0⎥⎦

Ei,j(c) → matrice unitate având linia i înlocuită prin suma liniei i cu linia j amplificată
cu constanta c.
Exemplu ⎡1 0 c ⎤
E1,3 (c) = ⎢⎢0 1 0⎥⎥
⎢⎣0 0 1⎥⎦
Operaţii elementare cu linii şi coloane:
1. Multiplicarea unei linii cu o constantă nenulă c.
2. Interschimbarea a două linii.
3. Înlocuirea liniei i prin suma liniei i cu linia j amplificată cu constanta c.
A l i operaţii
Aceleaşi ţii pott fi definite
d fi it şii relativ
l ti la
l coloane.
l
Efectuarea acestor operaţii asupra unei matrici pătrate oarecare A, poare fi realizată prin
premultiplicarea (înmulţirea la stânga a matricii A) cu o matrice elementară, după cum
urmează:
Exemplu: Fie matricea ⎡2 5 4⎤
⎢ ⎥
A = ⎢1 3 0 ⎥
⎢7 2 8 ⎥
⎣ ⎦

• Multiplicarea
l l unei linii
l cu o constantăă nenulă
lă c:

⎡1 0 0⎤ ⎡2 5 4⎤ ⎡ 2 5 4 ⎤
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
E 3 ( c ) ⋅ A = ⎢ 0 1 0 ⎥ ⋅ ⎢1 3 0 ⎥ = ⎢ 1 3 0 ⎥
⎢0 0 c ⎥ ⎢7 2 8⎥ ⎢7c 2c 8c ⎥
⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦
•Interschimbarea a două linii:

⎡0 0 1 ⎤ ⎡ 2 5 4 ⎤ ⎡7 2 8 ⎤
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
E1,3 ⋅ A = ⎢0 1 0⎥ ⋅ ⎢1 3 0⎥ = ⎢1 3 0⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣1 0 0⎦ ⎣7 2 8⎦ ⎣2 5 4⎦

•Înlocuirea
Î l i li
liniei
i i i prin
i suma liniei
li i i i cu linia
li i j amplificată
lifi tă cu constanta
t t c:

⎡1 0 c ⎤ ⎡2 5 4⎤ ⎡2 + 7c 5 + 2c 4 + 8c ⎤
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
E1,
13 ( c ) ⋅ A = ⎢ 0 1 0 ⋅
⎥ ⎢ 1 3 0 =
⎥ ⎢ 1 3 0 ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ 8 ⎥⎦
⎣0 0 1 ⎦ ⎣7 2 8 ⎦ ⎣ 7 2
DETERMINANTUL UNEI MATRICI

Fiecărei matrici pătrate A i se poate asocia o cantitate scalară (un număr real)
notat:
a1,1 . . . a1,m numit determinant.
. . .
Definirea determinantului utilizează noţiunile
A = . . . de minor şi cofactor.
. . .
Un minor de ordin n-1 este un determinant obţinut
a n,1 . . . a n,m prin eliminarea unei linii şi a unei coloane din
d t
determinantul
i t l dat.
d t Minorul
Mi l corespunzător
ăt termenului
t l i
ai,j se obţine eliminând linia i şi coloana j.

Fiecărui element ai,j i se asociază un cofactor,

cofactor Ai , j , egal cu produsul dintre (− 1)i+ j

şi determinantul minorului corespunzător elementului ai,j.

Valoarea determinantului unei matrici pătrate va fi:

n n
A = ∑ ai , j ⋅ Ai , j i = 1, n sau A = ∑ ai , j ⋅ Ai , j j = 1, n
j =1 i =1
Proprietăţile determinanţilor:
1. Dacă două linii sau două coloane ale unei matrici sunt identice, valoarea determinantului
este zero.
2. Determinantul produsului de matrici este egal cu produsul determinanţilor.
3 Determinantul
3. D t i t l uneii matrici
t i i triunghiulare
ti hi l este
t egall cu produsul
d l elementelor
l t l diagonalei
di l i
principale.
4. Determinantul unei matrici diagonale este egal cu produsul elementelor diagonalei
principale.
principale
5. Dacă o linie i a matricei A este înlocuită cu linia (b1, b2, ... , bn) atunci, determinantul
matricii care rezultă Ai, poate fi exprimat prin relaţia: n
Ai = ∑ b j ⋅ Ai , j
j =1
Reguli de transformare ale determinanţilor:
1. Dacă matricea B este formată prin multiplicarea cu constanta c, a elementelor unei linii
din matricea A, atunci:
B =c⋅ A
2. Dacă matricea B este formată prin interschimbarea a două linii (sau coloane) din matricea
A atunci:
A, t i
B =− A
3. Dacă matricea B este formată prin adunarea de c ori a unei linii la o altă linie din matricea
A atunci:
A, B = A
Aceste reguli corespund celor trei operaţii elementare cu matrici, descrise anterior.
INVERSA UNEI MATRICI
Pentru fiecare matrice pătrată nesingulară (având determinantul nenul) există o matrice
inversă, notată A-1 care satisface relaţia:
A· A-1 = A-1 · A = U în care U reprezintă matricea unitate.
1
Expresia matricii inverse este dată de relaţia: A −1 = ⋅ Adj ( A)
A

⎡ A1,1 . . . An,1 ⎤
în care Adj (A) este matrice adjunctă a matricii A. ⎢ ⎥
Matricea adjunctă a unei matrici se defineşte ⎢ . . ⎥
ca fiind transpusa matricii cofactorilor ⎢ ⎥
Adj ( A) = ⎢ . . ⎥
matricii date, adică: ⎢ ⎥
⎢ . . ⎥
Proprietăţi: ⎢ A . . . An,n ⎥
1. Numai o matrice pătrată poate avea o inversă; ⎣ 1 , n ⎦
2. Matricea inversă este o matrice pătrată;
3. Inversa unei matrici simetrice este tot o matrice simetrică;;
4. Inversa unei matrici diagonale este tot o matrice diagonală;
5. Dacă determinantul unei matrici este nul această matrice nu admite o matrice inversă;
6. Inversa produsului de matrici este egală cu produsul inverselor;
7. Dacă: 1
A=k⋅B atunci A −1 = ⋅ B −1
k
Calculul matricii inverse prin eliminare
Dacă o matrice nesingulară A poate fi adusă la matricea unitate U prin premultiplicare cu o
anumită secvenţă de matrici elementare Ek atunci premultiplicarea matricii unitate U cu
aceeaşi secvenţă de matrici elementare va da matricea A-1.
Presupunând că s-au găsit matricile elementare Ek astfel încât:

E k ⋅ E k −1 ⋅ ⋅ ⋅ E3 ⋅ E 2 ⋅ E1 ⋅ A = U

atunci prin postmultiplicare cu A-1 se obţine:

E k ⋅ E k −1 ⋅ ⋅ ⋅ E 3 ⋅ E 2 ⋅ E1 ⋅ A ⋅ A −1 = U ⋅ A −1

adică:

E k ⋅ E k −1 ⋅ ⋅ ⋅ E3 ⋅ E 2 ⋅ E1 = A −1
 ⎡ a1,1 . . . a1, n ⎤
Aducerea unei matrici, la forma de matrice unitate U ⎢ .
⎢ . . . . ⎥⎥
se poate realiza în n etape.
An × n = ⎢ ai ,1 . ai , i . ai , n ⎥
⎢ ⎥
⎢ . . . . . ⎥
Fiecare etapă, i (i = 1, n), constă din două faze: ⎢an ,1
⎣ . . . an , n ⎥⎦

Faza 1: Normalizarea elementului ai,i.

Adică
di împărţirea
i liniei
li i i i la
l elementul
l l de
d pe diagonala
di l ⎡ a1,1 . . . a1, n ⎤
⎢ . . . . . ⎥⎥
principală ai,i. Dacă acesta este nul este necesară ⎢a ai , n
⎢ i ,1 . 1 . ⎥
efectuarea,
f t în
î prealabil,
l bil a uneii permutări
tă i a liniilor.
li iil A 'n × n =⎢
ai , i ai , i ⎥
După efectuarea acestei operaţii se obţine matricea:
⎢ . . . . . ⎥
⎢ ⎥
⎢⎣ an ,1 . . . an , n ⎥⎦
Acest rezultat se poate obţine prin premultiplicarea
1
matricii A cu o matrice elementară de forma Ei (c) unde: c=
ai , i
Faza 2:
Anularea elementelor care se află pe coloana i, mai puţin elementul de pe diagonala
principală, prin înlocuirea liniei k cu o combinaţie liniară convenabilă a liniilor i şi k.
După efectuarea acestei operaţii se obţine matricea:

⎡ a1(,i1) . 0 . a1(,in) ⎤
⎢ ⎥
⎢ . . 0 . . ⎥
A (ni×) n = ⎢ak(i,1) . 1 . ak(i,1) ⎥
⎢ ⎥
⎢ . . 0 . . ⎥
⎢a (i ) . 0 . an(i,1) ⎥⎦
⎣ n ,1

Acest rezultat se poate obţine prin premultiplicări succesive ale matricii A’ cu matrici
elementare
l de
d forma
f Ek,i (c)
( ) unde
d c = - ak,i

E t evident
Este id t căă matricea
ti care rezultă
ltă la
l etapa
t n va fi matricea
ti unitate.
it t
Aplicând aceeaşi secvenţă de operaţii care a fost aplicată matricilor:

A, A(1), A(2), ··· , A(n) = U ;

⎡ a1,1 L a1,n ⎤ ⎡1 L 0⎤
⎢ ⎥ ⎢M ⎥
concomitent asupra matricilor: A=⎢ M M ⎥ ⎢ M ⎥
⎢ ⎥ ⎢⎣0 L 1⎥⎦
⎣an ,1 L an ,n ⎦
B B(1), B(2), ··· B(n)
U = B, ( );
⇓ ⇓

va rezulta
lt în
î final:
fi l ⎡1 L 0⎤ ⎡ b1,1 L b1,n ⎤
⎢M ⎥ ⎢ ⎥ −1
⎢ M ⎥ ⎢ M M ⎥ = A
⎢⎣0 L 1⎥⎦ ⎢bn ,1 L bn ,n ⎥
B(n) = A-11. ⎣ ⎦
Calculul concomitent al determinantului matricii:

Acest calcul poate fi efectuat pe baza regulilor de transformare ale determinanţilor,

descrise anterior. Presupunând că matricea A este adusă la forma de matrice unitate, fără a
efectua interschimbări de linii şi coloane, atunci relaţiile între determinanţii matricilor
obţinute la etape succesive vor fi:

1 1 1 1 1 1 1 1
A (1) = ⋅ A A ( 2) = ⋅ A (1) = ⋅ ⋅ A A ( 3) = ⋅ A ( 2) = ⋅ ⋅ ⋅ A
a1,1 a 2(1,)2 a 2(1,)2 a1,1 a3( 2, 3) a3( 2, 3) a 2(1,)2 a1,1

………………...

1 1 1 1 1
A(n) = U = 1 = ⋅ A ( n −1) = ⋅⋅⋅ ⋅ ⋅ ⋅ A
a n( n, n−1) a n( n, n−1) a3( 2, 3) a 2(1,)2 a1,1

Rezultă relaţia de calcul a determinantului:

A = a1,1 ⋅ a 2(1,)2 ⋅ a3( 2, 3) ⋅ ⋅ ⋅ a n( n, n−1)

Presupunând că au loc şi m interschimbări de linii, atunci relaţia de calcul a

determinantului devine:
A = (− 1)m ⋅ a1,1 ⋅ a 2(1,)2 ⋅ a3( ,23) ⋅ ⋅ ⋅ a n( n, n−1)