UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte

Master Istoria românilor şi a României în context european sec. XIV-XXI

CERCETARE

Muzeul de istorie naturală din Sibiu

Student Budan Maria Cristina

Anul I

Pitești

2020
 Într-o etapă , în care, naturalismul transilvănean, ca și cel european, cunoștea o evoluție
rapidă, la Sibiu, s-a înființat , în 1849 Societatea Ardeleană de Științele Naturii din inițiativa
unor intelectuali sași, naturaliști, care-și doreau o organizație în care să-și împărtășească pasiunea
lor comună pentru natură, să răspândescă și în rândul comunității și nu numai descoperirile lor,
să educe tânăra generație în spiritul cunoașterii și conservării naturii1.
Una dintre problemele Societăţii, din ce în ce mai imperativă spre sfârşitul secolului al XIX-
lea, a fost cea a depozitării colecţiilor aflate în continuă creştere. La 1890 se conturează tot mai
precis ideea construirii unei clădiri special destinate acestui scop.
Lucrările au debutat în toamna anului 1894, inaugurarea festivă petrecându-se la 12 mai
1895. Abia în 1895 s-a trecut la construirea, în fostul parc al teatrului, a edificiului construit
special pentru acest scop de către arhitectul medieşean C. W. Fr. Maetz. Preocuparea societății a
fost canalizată spre formarea unor colecții reprezentative din domeniul științelor naturii. La
început, societatea a beneficiat de puține colecții: ierbarul J. Lerchenfeld (alcătuit la sfârșitul
secolului al XVIII-lea și care avea 1.811 piese) și ierbarul M. Fuss (alcătuit între 1834-1882, cu
aproape 29.000 piese). În cursul secolului al XIX-lea, au fost achiziționate unele colecții de mare
importanță cum ar fi colecția ornitologică F.W. Stetter (1853), ce cuprindea 528 păsări indigene
și 145 exotice, colecția etnografică din Palestina, Egipt, Sudan și Etiopia a viceconsulului Franz
Binder (1824-1875) și colecția de minerale a lui Johann Michael Ackner2.
Perioada de după al doilea război mondial avea să fie, însă, cea mai fructuoasă. În acei ani a
fost achiziţionată colecţia entomologică Dr. Eugen Worell (1957) cu peste 95. 000 de insecte
din Europa, Africa, America şi Asia; colecţia de fluturi Weindel (1965) cu circa 7. 000 de
fluturi; colecţia entomologică H. Hanenheim (1964) cu 10. 000 de insecte; colecţia
paleontologică Breckner (1955) cu 7. 000 de piese, majoritatea dinţi de rechin din terţiar
colectaţi din regiunea Porceşti (Turnu Roşu) ; colecţia botanică Nyarady (1980) cu aproximativ
152. 000 de piese3.
De o mare importanţă pentru dezvoltarea muzeului care în 1982 ajunsese la 1. 686. 000 de
exponate au fost donaţiile făcute de adevăraţi promotori ai ştiinţelor naturii ca Dr. E. Bieltz
(1953) care a donat o colecţie de minerale cu 1. 400 de piese precum şi colecţia de malacologie .
În 1972 Muzeul de ştiinţe naturale a fost reorganizat radical, fiind deschisă noua şi modernă

1
https://www.brukenthalmuseum.ro/naturale/index.html, accesat la data de 28.05.2020.
2
Alexandru Avram, Vasile Crișan - "Ghid de oraș. Sibiu" , Ed. Sport-Turism, București, 1983, p. 123.
3
https://www.sibiul.ro/muzee-sibiu/muzeul-de-istorie-naturala.html, accesat la data de 28,05.2020.
expoziţie de bază Sistematica lumii animale. Anterior, în 1967 au fost puse bazele unei alte
expoziţii permanente Arme şi trofee de vânătoare, în care au fost expuse o serie de trofee
provenite din colecţiile Witting şi A. Spiess, aceasta din urmă cuprinzând 1058 de piese
achiziţionate în 1963. În 1981, expoziţia a fost modernizată şi diversificată, prezentând alături de
numeroase trofee medaliate sau medaliabile ale vânatului din ţara noastră şi trofee de vânat
exotic4.
De asemenea se face o trecere în revistă a unor moduri tradiţionale de a vâna, reprezentată
inclusiv prin gravuri de epocă. Astfel, sunt expuse diverse arme folosite la vânătoare, începând
cu cele din paleolitic, apoi din evul mediu (săgeţi, lănci, arbalete, archebuze) şi până în epoca
modernă. În acelaşi context se prezintă aspecte din viaţa animalelor precum şi momentele
prilenice pentru vânarea speciilor de interes cinegetic.
Clădirea a fost construită în stilul Renașterii italiene târzii, având 3 nivele (demisol, parter și
etaj), fiind complet renovată între 2006 și 2008. Grădina a fost amenajată pentru relaxarea
vizitatorilor dar și ca spațiu în care pot fi întâlnite specii comune și rare de plante precum copaci
și arbuști ornamentali5.
Evoluția lumii vii. În prima parte a expoziţiei este prezentată succint evoluţia lumii vii de la
cele mai simple organisme până la păsări, începând cu nevertebratele ce populează mediul
acvatic al mărilor şi oceanelor precum meduzele, viermii marini, coralii, crustaceele şi
continuând cu insectele, peştii, reptilele, unele cu înfăţişări înspăimântătoare, altele impresionând
prin colorit şi forme. Prezentarea păsărilor debutează cu speciile alergătoare (struţul, nandu şi
pasărea emu), considerate adevărate curiozităţi ale naturii6.
Un sector special este rezervat prezentării păsărilor acvatice, reconstituindu-se un colţ din
Delta Dunării, atât în ceea ce priveşte o parte a faunei cât şi vegetaţia caracteristică acestei zone.
Flora este ilustrată prin elemente lemnoase autentice, trunchiuri de copaci naturali, conservaţi. În
afară de această zonă de expunere, păsărilor acvatice li s-a mai rezervat un spaţiu ce reconstituie
un mal surpat, populat cu speciile caracteristice de păsări. Sectorul median al expoziţiei
surprinde aspecte din viaţa păsărilor, în special a celor arboricole, aici putându-se întâlni de la
păsări de dimensiuni foarte mici la răpitoarele mari de zi şi de noapte.

4
Ibidem.
5
Alexandru Avram, Vasile Crișan, op.cit., p.123.
6
Sabin Adrian Luca, Dana Roxana Hrib Muzeul Național Brukenthal ,Editura Altip, Sibiu, 2009, p. 165.
 Ecosisteme. Zona temperată este ilustrată prin toate formele de relief (de la câmpie la golul
alpin) fiecare dintre acestea fiind populate cu fauna corespunzătoare şi cu elemente floristice
caracteristice. Aici pot fi întâlnite atât păsări cât şi mamifere sau animale nevertebrate. Între
acestea se află animalele carnivore întâlnite în ţara noastră precum lupul şi vulpea dar şi ursul.
Pădurea tropicală este reprezentată prin numeroase exemplare de papagali şi fluturi exotici care
impresionează prin colorit şi forme. Elementul floristic este deosebit de abundent, ilustrând
condiţiile mediului din regiunile exotice ale globului unde toate elementele climei sunt favorabile
dezvoltării vegetaţiei luxuriante. Zona arctică prezintă un exemplar de focă, piesă reprezentativă
pentru această zonă dar şi cu o conotaţie de ordin istoric, fiind una dintre cele mai vechi piese ale
muzeului. Alături de focă mai este expus un exemplar de bufniţă polară (Nyctea scandiaca),
considerată a fi cea mai masivă şi mai puternică dintre speciile de bufniţe. Ultima dioramă din
sectorul zoologic ilustrează biodiversitatea continentului australian, consecinţă a izolării
geografice a acestuia de restul continentelor. Fauna Australiei conţine o imensă varietate de
animale endemice, o mare parte din amfibienii de aici regăsindu-se doar pe continentul
australian. Dintre speciile aflate în expunere, ursul Koala, jderul marsupial, veveriţa marsupială,
pasărea liră, prigoriile australiene precum şi câteva specii de insecte, impresionează vizitatorii7.
Sectorul Paleontologic. Piesele paleontologice din expoziţia permanentă contribuie la
reconstituirea paleogeografică. Pare astăzi ciudat ca animale dotate pentru un climat rece precum
rinocerul lânos şi mamutul să fi trăit pe dealurile ce împrejmuiesc oraşul Sibiu. Oasele de mamut
şi cele de rinocer le datorăm unui membru fondator al Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele
Naturii. Se află expuse câteva piese fosile din colecţia Societăţii unde se poate admira un
exemplar de Bison priscus, strămoşul zimbrului european şi al bizonului, respectiv bourului din
America de Nord. Scheletul de zimbru este foarte valoros pentru că este complet, toate oasele
fiind găsite. Descoperit în anul 1900 într-o carieră de piatră din Sighişoara a fost restaurat si
montat astfel încât la 8 ianuarie 1901 putea fi admirat în expoziţia permanentă a muzeului.
Înălţimea acestui strămoş al bourului european este de 180 cm, în timp ce dimensiunile unei vite
actuale nu depăşesc 125 cm. Alături de această piesă impresionantă mai pot fi văzute resturi
scheletice (un femur, fragment de defensă, molari, vertebre) de mamut şi de rinocer lânos
descoperite în cartierul Guşteriţa din Sibiu precum şi resturi scheletice ale ursului de peşteră
(Ursus spaeleus)8.
7
Ibidem, p. 169.
8
Ibidem, p. 173.
 Sectorul Mineralogic. De o parte şi de alta a scărilor, în holul principal al muzeului se află
sectorul mineralogic, organizat după criterii preponderent estetice, aici putând fi admirate alături
de minerale native precum aurul, cuprul, pietre decorative, semipreţioase – flori de mină şi
minerale descoperite pentru prima dată în România precum telurul, kreneritul, rodocrozitul9.

BIBLIOGRAFIE

9
Ibidem, p. 175.
Avram Alexandru, Crișan Alexandru, "Ghid de oraș. Sibiu" , Ed. Sport-Turism,
București, 1983.

Luca Sabin Adrian, Hrib Dana Roxana, Muzeul Național Brukenthal ,Editura
Altip, Sibiu, 2009.

https://www.brukenthalmuseum.ro/naturale/index.html, accesat la data de

28.05.2020.

https://www.sibiul.ro/muzee-sibiu/muzeul-de-istorie-naturala.html, accesat la data

de 28,05.2020.

Anexe
Anexa nr. 3 Flori de mina