UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte

Specializarea Istorie

Situl Schela-Cladovei

Student: Budan Maria Cristina

Anul III

Piteşti
2019
 Situl arheologic Schela Cladovei, se aflâ în România, mai exact în Drobeta- Turnu-
Severin municipiul de reşedinţă al judeţului Mehedinţi. Este localizat pe prima terasă a
Dunării, la o înălţime de 3-4 m faţă de nivelul iniţial al fluviului, spre ieşirea în direcţia
Orşova din municipiului Drobeta Turnu Severin. Suprafaţa sitului este împărţită de un
canal colector al izvoarelor de apă din terasa înaltă a Dunării în două sectoare A (stănga)
şi B (dreapta). Tradiţional, se considera că situl arheologic se întindea pe o lungime de
circa 1 km, între fostul canton de cale ferată 1 şi o staţie de pompare a apei. Însă din
păcate o mare parte a sitului a fost distrus, când au fost construite cele două hidrocentrale
de la Porţile de Fier I şi Porţile de Fier II, creşterea nivelului de apă distrugând o parte
din sit1.
În cadrul sitului arheologic Schela Cladovei, s-au descoperit de-a lungul timpului:
 pentru prima oară a fost descoperit material de factură neolotică
 locuinţe de formă rectangulară
 artefacte din perioada epipaleoliticului
 unelte realizate din silex, cuarţ, os
 ceramică timpurie neolitică
 ceramică pictată, pictată cu negru pe un fond roşu
La situl Schela Cladovei, s-au efectuat primele cercetări în anii 1960, mai exact în anii
1964-1965, când un colectiv de cercetare a descoperit aici material arheologic, cercetări
importante s-au efectuat şi între anii 1992-1996, în cadrul primului proiect de colaborare
cu Universitatea din Edinburg, condus de profesorul Clive Bonsall, aceştia au scos în
evidenţă locuiri din epoca mezolitică şi neolitică timpurie, situate cronologic între 7000-
6300 cal BC, respectiv 6000- 5500 cal BC2.
Caracterul aparte al acestui sit este dat şi de ritul funerar. În urma cercetărilor
arheologice au fost dezvelite până în prezent circa 100 de morminte. Aproximativ o
cincime dintre ele au apărut în timpul primei perioade de săpături 1965, 1967-1968. Au
fost deschise pentru prima oară în anul 1965 două sectiuni SA şi SB, localizate de o parte
şi de alta a părâului, ambele paralele cu Dunărea. Secţiunea SA a fost cercetată până la o
adâncime necunoscută, nu au apărut decât rare unelte de cuarţit. Pe plan, este figurată
1
Ed. Mircea Victor Angelescu, Carmen Bem, Irina Oberlănder- Târnoveanu, Florela Vasilescu, Cronica
cercetărilor arheologice din România: campania 2009, Bucureşti: Muzeul Naţional de Istorie a României,
2010, p. 63.
2
Ibidem.
existenţa unui complex descris ca o groapă, dar fără a se menţiona alte detalii. Secţiunea
SB era împărţită în patru careuri. În careurile c1-c3, a fost observată urma unei locuinţe
atribuită mezoliticului. Tot în careul 1, a fost sesizat un mormânt. Din careul 3 a fost
cules un fragment de maxilar superior uman cu dentiţia completă. Au fost descoperite
artefacte atribuite nivelului Starcevo Criş, ciob pictat în reţea, negru pe fond roşu dar şi o
unealtă şi un pumnal din os, mai multe aşchii din silex prebalcanic şi un toporaş.
Zona a fost locuită încă din epipaleolitic. Din punct de vedere cultural, arheologul şi
istoricul Vasile Boroneanţ într-o campanie desfăşurată in anul 2000 a identificat trei
niveluri de locuire, însă ele nu au fost surprinse niciodată concomitent. În cea mai parte a
cazurilor se observau numai două niveluri de locuire. Primul cel mai de jos era
reprezentat de prezenţa micro nucleelor de silex însoţite de aşchii mărunte de cuarţit şi
silex. Cel de al doilea nivel, cel superior avea în componenţa sa nuclee cu desprinderi
neordonate, piese de cuarţ şi cuarţit. A fost deasemenea semnalată prezenţa unor
platforme de locuire de formă rectangulară sau trapezoidală, realizate dintr-un amestec
din pietre şi oase. În preajma acestor aşezări au fost observate uneori vetre şi morminte3.
După campaniile din 1965, 1967-1968, o altă campanie de cercetare arheologică
importantă realizată la situl Schela Cladovei a fost cea din anul 2000 ( campania din
2000 a fost realizată de celebrul istoric şi arheolog Vasile Boroneanţ), a urmat apoi
campania din 2009 la situl Schela Cladovei. Univeritatea din Edinburgh a fost
reprezentată în anul 2009 de o echipă de 12 studenţi conduşi de profesorul Bonsall,
aceştia şi-au efectuat practica de specialitate arheologică pe şantierul Schela Cladovei. S-
au cercetat de aceştia Unit 5, Unit 6, Unit 7, Unit 8. S-au descoperit următoarele:
 obiecte de os şi piatră
 chirpic
 elemente de faună, oase de mamifere şi peşti, scoici, cochilii de melci
 printre descoperirile remarcabile se numără resturile de fabricaţie ale unor
mărgele de culoare verde, realizate din malachit, descoperite în număr mare şi
în diverse stadii ale procesului de fabricaţie
 vasele cu picior

3
Adina Boroneanţ, Vasile Boroneanţ, Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani, STUDII DE
PREISTORIE, Ed. Renaissance, Bucureşti, 2009, p. 16.
  se remarcă un tip de vas, foarte des întâlnit la Schela Cladovei dar până acum
observat doar în alte două situri, vasul de tip cuptor
 ceramica pictată este relativ rară, fiind reprezentată de fragmente de mici
dimensiuni mici, pictate negru pe fond roşu
Proiectul de cercetare româno britanic urmărea şi în campania din 2009 obţinerea unor
informaţii detaliate cu privire la :
 stilul de viaţă
 arhitectura
 tehnologia
 practicile de înmormântare
Toate aceste curiozităţii menţionate mai sus erau legate de modul de viaţă ale
comunităţilor din epoca mezolitică şi neolitică. Toate aceste cercetări arheologice
efectuate la situl Schela Cladovei, au scos în evidenţă o cultură arheologică
impresionantă care reprezintă în deplinătatea ei totalitatea vestigiilor vieţii materiale şi
spirituale dintr-o anumită perioada a istoriei vechi. Mileniilor 8 şi 6 , le aparţinea, în zona
Porţilor de Fier, pe ambele maluri ale Dunării, cultura Schela Cladovei, purtătorii ei
aveau locuinţe adâncite în sol şi dotate cu vetre. Se foloseau unelte din cuarţ şi silex, din
os şi din corn de cerb. Săpăligile din corn erau folosite la scoaterea rădăcinilor şi
tuberculior comestibili din solurile nisipoase, preferate de purtători acestei culturi4.
Un nou proiect de cercetare la situl Schela Cladovei s-a desfăşurat în anul 2007 în
cadrul unui acord de colaborare româno britanic, având ca parteneri Institutul de
Arheologie Vasile Pârvan, Universitatea din Edinburg şi Muzeul Regional Porţile de Fier
din Drobeta Turnu Severin. În cadrul acestui nou proiect de cercetare a fost reluată
săpătura în sectorul B al sitului de la Schela Cladovei, deschizându-se o secţiune nouă.
Între descoperirile cele mai importante se numără resturile de fabricaţie ale unor mărgele
de malachit şi din şist verde, uneltele din os sunt numeroase, se remarcă în număr
semnificativ greutăţile de plasă de peşte. Dălţile şi toporaşele apar în număr mai mic,
ceramica neolitică timpurie este extrem de bine reprezentată5.

4
BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN, SERIA ARHEOLOGIE, Ed. Renaissance,
Bucureşti, 2010, p. 6.
5
Ed. Mircea Victor Angelescu, Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2011, Institutul
Naţional al Patrimoniului, 2012, p. 51.
 Cultura Schela Cladovei aparţine mezoliticului târziu. Resturile materiale ale acestei
culturi au fost descoperite în zona Porţilor de Fier ale Dunării. Descoperirile de la Schela
Cladovei prezintă o aşezare fără un plan clar delimitat , cu vetre de foc de diferite forme,
rectangulare, elipsoidale, circulare, cu o industrie litică cuarţică cu o restrânsă tipologie şi
o industrie a cornului reprezentate de un număr ridicat de unelte, săpăligi, brăzdare,
precum şi piese din colţ de mistreţ. Mormintele păreau să apară în cadrul locuinţelor şi în
vecinătatea lor6.
Factorii de risc. După o primă campanie de săpături în 1965, cercetările au fost reluate
în anul 1967 şi 1968. Odată cu avansarea lucrărilor la barajul de la Porţile de Fier,
eroziunea malului s-a accentuat, acest lucru a reprezentat un factor de risc important care
ar fi putut duce chiar la distrugerea sitului. Creşterea nivelului Dunării ar fi putut să
afecteze în mod evident mediul înconjurător, prin inundarea ambelor maluri ale fluviului.
Localităţi întregi şi specii unice de plante şi arbori urmau să fie acoperite de ape Din
această cauză a fost declanşat caracterul urgent al săpăturilor de salvare din alte aşezări
care urmau să fie acoperite total de ape, pentru a salva patrimoniul cultural. Un alt factor
care a determinat întreruperea cercetărilor până în anul 1982 a fost lipsa fondurilor . Din
anul 1982 şi până în anul 1997 cercetările au continuat în fiecare an7 .
Concluzii. Cultura Schela Cladovei s-a dezvoltat între 8000 î.Hr. şi 5500 î.Hr. , numele
ei fiind luat după un cartier al oraşului Drobeta Turnu Severin. Aici la Schela Cladovei a
fost descoperită cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa. „Vestigiile arheologice
de aici sunt o adevărată comoară pentru patrimoniul istoric naţional cât şi pentru cel
internaţional. Datarea cu carbon radioactiv a uneia dintre cele mai vechi aşezări de pe
continentul european, confirmă vârsta de circa 8.750 de ani. Apariţia ei a fost favorizată
de climatul sud mediteranean instalat după perioada glaciară în Defileul Dunării.
Dezvoltarea vieţii în această zonă , a fost influenţată în cea mai mare parte de existenţa
elementelor de floră şi faună care au permis comunităţilor omeneşti să se perpetueze şi
dezvolte. Principalele unelte sunt realizate în special din os , dar au fost descoperite şi
unelte realizate din silex şi cuarţit”.

6
MUZEUL NAŢIONAL BRUKENTHAL, BRUKENTHAL ACTA MVSEI, Vol. I, Sibiu/ Hermannstadt,
2010, pp. 11-12.
7
Ibidem, p. 11.
BIBLIOGRAFIE
Boroneanţ Adina, Boroneanţ Vasile, , Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani,
STUDII DE PREISTORIE, Ed. Renaissance, Bucureşti, 2009.

Ed. Angelescu Mircea Victor, Bern Carmen, Târnoveanu Oberlănder Irina, Vasilescu
Florela, Cronica cercetărilor arheologice din România: campania 2009, Bucureşti:
Muzeul Naţional de Istorie a României, 2010.

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN, SERIA ARHEOLOGIE, Ed.

Renaissance, Bucureşti, 2010.

MUZEUL NAŢIONAL BRUKENTHAL, BRUKENTHAL ACTA MVSEI, Vol. I, Sibiu/

Hermannstadt, 2010.

Ed. Angelescu Mircea Victor, Cronica Cercetărilor Arheologice din România,

Campania 2011, Institutul Naţional al Patrimoniului, 2012.