Testul “ASLO” şi depistarea infecţiilor

Faringitele acute repetate în copilărie pot duce la complicaţii grave dacă au fost produse de un
microb numit streptococ betahemolitic grup A, persistent şi transmisibil.

Streptococul invadează organismele tinere, afectând în mod deosebit copiii şi adolescenţii. La

aceştia, simptome precum febră, dureri în regiunea faringo-amigdaliană sau dureri articulare
trebuie să trimită către efectuarea unei analize numite ASLO. Investigaţia depistează anticorpii
pe care organismul îi dezvoltă împotriva acestui streptococ.

Anticorpii antistreptococici pe care îi depistează analiza se numesc antistreptolizine O, de

unde şi abrevierea ASLO. Valorile normale ale acestor anticorpi în sânge sunt de maximum
200 UI/ml. “Valorile mai mari decât cele normale arată că bolnavul a trecut prin episoade
repetate de faringită sau angină streptococică. Tratamentul, care constă în administrarea de
penicilină, trebuie urmărit în permanenţă prin efectuarea de noi teste ASLO, care verifică
dispariţia streptococului din organism”, ne-a spus dna dr. Carmen Manciuc, director medical al
Spitalului de Boli Infecţioase din Iaşi. Repetarea acestei analize este importantă şi pentru
prevenirea complicaţiilor ce pot surveni după infecţii persistente şi repetate cu streptococul
grup A. Întrucât este foarte rezistent, riscul ca el să se reactiveze este foarte mare.

“Antistreptolizina produce fenomene inflamatoare grave, care cauzează leziuni la nivelul

organelor şi ţesuturilor, uneori distrugându-le”, avertizează dna dr. Manciuc. Anticorpii pot
afecta miocardul, favorizând apariţia miocarditei, sau endocardul, provocând stenoza mitrală.
O altă complicaţie a acestei infecţii este reumatismul articular acut, care apare la doar câteva
săptămâni de la infecţie şi se manifestă îndeosebi la nivelul articulaţiilor mari (cot, genunchi).
Şi rinichiul poate fi afectat de acest streptococ, rezultatul fiind glomerulonefrită acută şi chiar
insuficienţă renală.

Când valorile ASLO sunt mari, se impun investigaţii suplimentare. Astfel, pentru verificarea
filtrării renale se realizează un sumar de urină, iar pentru afecţiunile inimii se realizează un
examen clinic şi o investigaţie imagistică.

După o infecţie, ASLO creşte în 2-3 săptămâni, atinge o valoare maximă în a cincea
săptămână, iar în următoarele luni scade lent dacă boala este tratată. Valorile trebuie
monitorizate pe parcursul tratamentului până când ating limitele normale. Se consideră că
bolnavul este vindecat numai atunci când ASLO are valoare normală. În cazul în care infecţia
nu este tratată, medicaţia nu este corespunzătoare sau s-a produs o complicaţie, ASLO poate
căpăta valori de până la 2.500 UI/ml.
Reumatismul articular acut

Generalitati

Reumatismul articular acut este produs de o infectie faringiana cu streptococ betahemolitic de

grup A (faringita streptococica acuta). Infectiile determinate de streptococul de grup A sunt
expresia clinica a unui conflict imunologic care afecteaza cordul, articulatiile, sistemul nervos si
tesutul subcutanat.
In prezent datorita tratamentelor antibiotice, formele grave de reumatism articular acut au
disparut, ramanand insa forme atenuate care continua sa determine consecinte cardiace.
Reumatismul articular acut a fost descris pentru prima data in 1840, de catre J. B. Bouillaud si
este exceptional inainte de 3 ani si foarte rar dupa varsta de 25 ani, recaderile scazand cu
varsta.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Diagnostic
3. Investigatii
4. Complicatii
5. Tratament

Diagnostic

In prezent se utilizeaza criteriile de diagnostic descrise pentru prima data de Jones. Prezenta a
doua criterii majore sau a unui criteriu major si a unui criteriu minor plus dovada infectiei
streptococice stabileste diagnosticul.

Criteriile majore sunt :

- cardita
- eritemul marginat si nodulii subcutanati
- coreea Sydenham
- artrita.

Criteriile minore sunt reprezentate de:

- prezenta febrei
- durerile articulare (poliartralgiile) fara fenomene de inflamatie
- cresterea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)
- modificari ale electrocardiogramei (alungirea reversibila a intervalului PR)
- documentarea infectiei cu streptococ Beta hemolitic
- antecedente de reumatism articular acut.
Diagnosticul reumatismului articular acut se bazeaza pe simptomatologia clinica, biologica,
electrocardiografica si ecografica.

Artrita apare la aproximativ 1-5 saptamani de la infectia streptococica, perioada de latenta care
este asimptomatica. Debutul artritei este brusc, cu febra, afectand articulatiile mari ale
extremitatile care sunt tumefiate, calde, dureroase spontan si la mobilizare si uneori
tegumentul de acoperire este rosu. Artrita are durata scurta (cateva zile), este fugace,
migratorie de la o articulatie la alta, spontan rezolutiva si nu lasa sechele.
Fiecare noua prindere articulara este insotita de cresterea temperaturii. Sunt afectate una sau
mai multe, fara simetrie, cel mai frecvent sunt afectate articulatiile urmatoare:
- genunchiul
- pumnul
- glezna
- cotul
- mai rar umarul si soldul.
In cadrul unui atac reumatismal o articulatie poate fi afectata mai multe ori, de-a lungul anilor
putand apare recidive, dar nici o modificare reziduala articulara nu se constituie. In timpul
atacului reumatic starea generala a bolnavului se altereaza, febra mare se insoteste de
transpiratii si uneori de dureri abdominale.

Cardita conditioneaza totdeauna prognosticul, fiind absent paralelismul intre gravitatea

atingerii cardiace, semnele articulare si perturbarile inflamatorii. Cele 3 tunici ale cordului
(endocard, miocard si pericard) pot fi afectate in grade diferite, leziunile valvulare putand
evolua tardiv, silentios si chiar in absenta manifestarilor articulare. Prinderea simultana a celor
3 straturi cardiace este numita pancardita reumatica.

Afectarea miocardului (miocardita) este frecventa dar de obicei asimptomatica. Pacientul are
palpitatii cu ritm rapid discordant fata de febra. Se constata accentuarea zgomotului 1, cu sau
fara zgomot de galop si aparitia unui suflu de insuficienta mitrala functionala. Cardiomegalia se
evidentiaza de obicei cardiologic si ecografic, formele de insuficienta cardiaca fiind rar descrise
la cazurile cu pancardita. Cele mai specifice leziuni inflamatorii sunt nodulii Aschoff miocardici
si degenerescenta fibrinoida a colagenului.

Endocardita reumatismala se caracterizeaza in faza acuta prin aparitia unor veruci valvulare
urmate de ingrosari fibroase si adeziuni la nivelul comisurilor si cordajelor tendinoase, in final
aparand deteriorarii valvulare de tip stenoza cu sau fara insuficienta. Reumatismul articular
afecteaza cel mai frecvent valvele mitrala si aortica si mai rar valva tricuspida si niciodata
valva pulmonara. Leziunile cicatriciale de la nivelul valvelor cardiace determina in timp
consecinte hemodinamice asupra cordului.
Pericardita este destul de frecventa, de cele mai multe ori asimptomatica, vindecandu-se fara
sechele. Durerile toracice, frecatura pericardica si asurzirea zgomotelor cardiace sustin
sindromul lichidian pericardic, acesta fiind confirmat ecografic si radiologic.

Coree minora Sydenham reprezinta o tulburare a sistemului nervos central caracterizata prin
aparitia unor miscari bruste neregulate si ilogice. Debutul acesteia este progresiv dupa o lunga
perioada de latenta dupa atacul reumatismal. Pacientii devin neobisnuit de nervosi, agitati, au
dificultati la scris, la vorbit, la indeletniciri normale sau apucarea unor obiecte, se impiedica si
cad, fac grimase necontrolate. Treptat apar miscari spasmodice in orice parte a corpului, fara
nici o simetrie sau sincronism care se exagereaza la eforturi fizice si la oboseala. La examenul
obiectiv, medicul va constata hipotonie musculara.

Eritemul marginat, roz cu centru pal, fugace, mobil, localizat pe trunchi si la radacina
membrelor si nodulii subcutanati palpabili pe fetele de extensie ale membrelor, fermi, indolori
se observa destul de rar mai ales in cazurile cu cardita reumatismala.

InvestigatiiSus

Explorarile paraclinice care sustin acest sindrom poststreptococic urmaresc urmatoarele

aspecte:
- izolarea streptococului de grup A se poate realiza la debutul reumatismul articular acut, daca
nu s-au administrat antibiotice in perioada anginei eritematoase. Urmarind copii si tinerii cu
angine streptococice confirmate bacteriologic s-a observat ca numai 3,5% fac ulterior
reumatism articular acut. Cu toate acestea recoltarea exudatului faringian la debutul
reumatismului articular acut este un examen de rutina
- anticorpii antistreptococici atesta infectia cu streptococ in antecedente, indiferent daca
aceasta a fost cu manifestari clinice sau asimptomatica. Nivelele anticorpilor sunt crescute in
timpul fazelor precoce ale atacului reumatismal, urmarirea in dinamica fiind necesara pentru
controlul asanarii focarului de infectie.
Antistreptolizinele (ASLO) constituie testul uzual, fiind cel mai bine standardizat. Nivelul ASLO
de la care se iau in considerare sunt 250 unitati Todd la adult si 333 unitati la copiii.
Testul cu antistreptozim este o reactie de hemaglutinare cu antigene streptococice
extracelulare concentrate adsorbite pe hematii, fiind un indicator foarte sensibil al infectiei
recente daca depaseste 200 u/ml. Alti markeri sterptococici cum sunt streptochinazele,
antistreptodornazele, antihialuronidazele si anti DNAza B nu aduc informatii suplimentare.
- reactantii fazei acute sunt nespecifici, confirmand existenta unui proces inflamator. Probele
uzuale sunt:
- cresterea importanta a VSH-ului
- aparitia proteinei C reactive
- leucocitoza moderata
- cresterea complementului seric
- cresterea alfa 2 si gamaglobulinelor
- hiperfibrinemie.

Modificarile electrocardiografice sunt inconstante, dar intr-un context evocator au o valoare

considerabila pentru diagnostic.
In ordinea descrescanda a frecventei pot apare:
- tahicardia discordanta cu febra
- alungirea intervalului PR pe electrocardiograma
- blocuri cardiace atrioventriculare de gradul 2
- tulburari de ritm, ritmuri jonctionale, aritmie extrasistolica.
Ecografia cardiaca este necesara in cazurile unde se constata aparitia suflurilor cardiace
vasculare, pentru analiza dinamicii valvulare si a consecintelor locale ale procesului
reumatismal. De asemenea, prin ecografia cardiaca se pot aprecia dimensiunile cavitatilor
cardiace si eventuale colectii lichidiene pericardice.

ComplicatiiSus

In cazurile severe de reumatism articular acut survine insuficienta cardiaca congestiva.

Pe termen lung, problema majora este dezvoltarea carditei reumatismale.
Alte complicatii sunt tulburarile de ritm, pericardita cu revarsat pericardic si pneumonie
reumatica.

TratamentSus

Masurile generale care trebuiesc urmate constau in repausul la pat care este necesar a fi
impus pana la:
- normalizarea valorilor temperaturii, in absenta medicatiei
- normalizarea VSH (vitezei de sedimentare a hematiilor)
- revenirea la normal a frecventei cardiace de repaus (<100b/min la adulti)
- normalizarea traseului electrocardiografic.

Tratamentul medicamentos

Administrarea salicilatiilor reduce marcat febra si amelioreaza durerea si tumefactia articulara.

Aceste medicamente nu influenteaza deloc evolutia naturala a bolii. La adulti se recomanda
aspirina (0,6-0,9 g la 4 ore), la copii dozele sunt mult mai mici.
Efectele secundare care pot aparea constau in greata, varsaturi, uneori hemoragie digestiva si
tinitus (tiiuituri in urechi).
Tratamentul patogenic al reumatismului articular acut, al eradicarii infectiei cu streptococ este
penicilina (benzatin penicilina G 12 milioane unitati intramuscular, doza unica sau procain
penicilina, 600000 unitati intramuscular zilnic, timp de 10 zile). Se poate inlocui in cazul
alergiilor cu eritromicina.
In ceea ce priveste tratamentul cu corticoizi, nu exista nici o dovada ca leziunile cardiace sunt
prevenite sau reduse de corticosteroizi. Administrarea scurta de corticoizi (prednison 40-60 mg
oral zilnic), scazand doza pe parcursul a 2 saptamani, produce de obicei o ameliorare rapida,
fiind indicata in cazurile in care simptomatologia nu raspunde adecvat la terapia cu salicilati.

Faringita streptococica acuta

Faringita streptococica este o infectie bacteriana a peretelui posterior al faringelui si a

amigdalelor. Tesuturile sunt iritate si inflamate cauzand subit durere severa a gatului.
Infectia streptococica a gatului se transmite de la o persoana la alta. Cand o persoana care
are o infectie cu streptococ la nivelul gatului, respira, tuseste, stranuta, picaturi mici de saliva
ce contin streptococi, se raspandesc in aer si pot fi inspirate de alte persoane.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Factori de risc
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Investigatii
9. Tratament
10. Complicatii
11. Profilaxie

CauzeSus

Faringita streptococica este determinata de o bacterie numita streptococ. Exista mai multe
tulpini de streptococ, dintre care unele pot determina afectiuni mai grave decat altele. Cea mai
frecventa tulpina intalnita in infectiile gatului este streptococul beta-hemolitic grup A. Alte tulpini
de streptococ care pot determina infectii ale gatului fac parte din grupurile C si G.
Infectia streptococica determina iritatia gatului (faringita), a amigdalelor sau polipilor, inflamatie
si durere.
Inflamatia gatului este, in mod obisnuit, produsa de infectii virale sau alti iritanti cum ar fi fumul,
alergenii, aerul uscat sau de leziuni ale gatului si nu de infectii cu streptococ.

Factori de riscSus

Riscul de aparitie a faringitei streptococice creste daca exista contact direct cu persoane care
au infectii streptococice, in special copii. Marimea amigdalelor la copii nu este un factor de risc
pentru infectiile gatului. Chiar daca copiii sau adultii au extirpate amigdalele pot dezvolta
faringite streptococice.

SimptomeSus

Cele mai obisnuite simptome ale infectiei streptococice a gatului la copil si adult sunt:
- durere de gat, instalata brusc fara tuse, stranut sau alte semne de raceala
- durere si dificultati la inghitit
- febra mai mare de 38,3 grade C (febra mai mica sugereaza o infectie virala si nu
streptococica)
- ganglioni inflamati la nivelul gatului
- puncte albe, galbene sau sub forma unei membrane la nivelul gatului si amigdalelor
- o roseata accentuata a gatului sau puncte de culoare rosu inchis la nivelul regiunii
posterioare a boltii palatine, in apropierea gatului
- amigdale inflamate, cu toate ca aceasta manifestare poate fi determinata si de o infectie
virala.
La tineri, mononucleoza poate determina o inflamatie severa a gatului asemanatoare cu cea
produsa de streptococ.
In general, inflamatia gatului este determinata de o infectie virala si nu streptococica. In infectia
streptococica nu apar de obicei, simptome de raceala ca: tuse, stranut, lacrimare sau nas
infundat. Cu cat sunt prezente mai multe simptome de raceala, cu atat este mai putin probabil
ca inflamatia gatului sa fie determinata de streptococ.
In unele cazuri de infectie streptococica poate sa apara o eruptie cutanata (rash) care se
intinde de la gat, pe piept si uneori pe intreg corpul. Aceasta eruptie este rugoasa (aspra) la
pipait. Aceasta situatie se intalneste in scarlatina. Scarlatina se trateaza cu antibiotice, care
frecvent duc la o recuperare rapida. Daca este tratata, scarlatina nu este periculoasa.

Mecanism fiziopatologicSus

Simptomele faringitei streptococice apar de obicei in mai putin de 2-5 zile de la contactul cu o
persoana care are faringita streptococica. Faringita streptococica se vindeca de obicei in 3-7
zile cu sau fara tratament antibiotic. In schimb, daca inflamatia gatului se datoreaza alergenilor
sau agentilor iritanti, aceasta dureaza mai mult daca nu se indeparteaza cauza.
Daca faringita streptococica nu este tratata cu antibiotice, persoana va continua sa fie
contagioasa chiar daca simptomele dispar. Contagiozitatea scade foarte mult dupa primele 48
de ore de la inceperea tratamentului cu antibiotice si este foarte putin probabil sa mai apara
complicatii ale infectiei streptococice.

Consult de specialitateSus
Trebuie apelat la servicii de specialitate imediat ce apare o inflamatie severa a gatului (durere
de intensitate 8 sau 9 pe o scara de la 1 la 10) insotita de urmatoarele simptome, mai ales la
copilul mic:
- febra de 38,3 gradeC sau mai mare
- delir
- respiratie dificila
- impingerea capului inainte pentru a usura respiratia.
Trebuie apelat la consult de specialitate in urmatoarele situatii:
- inflamatie severa a gatului si febra mai mare de 38,3 grade C care dureaza mai mult de 1-2
zile
- inflamatie severa a gatului cu o durata de 2-5 zile dupa un contact cu o persoana purtatoare
de streptococ
- inflamatie a gatului care nu are nici o legatura cu o raceala, cu o durata mai mare de 2-3 zile,
in ciuda tratamentului la domiciliu
- eruptie rosie, aspra la pipait, care poate orienta spre scarlatina
- insomnie, datorata obstruarii gatului podusa de tumefierea amigdalelor sau a polipilor.
Daca in urmatoarele 1-2 saptamani sau dupa o infectie streptococica a gatului, urmatoarele
simptome se accentueaza, ar trebui solicitat medicul (aceste simptome pot fi un indiciu pentru
reumatismul articular acut):
- lipsa de putere (astenie)
- respiratie superficiala
- dureri articulare
- eruptie rosie cu umflaturi sau tumefieri sub piele
- miscari necontrolate (convulsii) ale mainilor si picioarelor.

De retinut!

Trebuie acordata o atentie deosebita, daca impreuna cu inflamatia gatului apar simptome de
raceala cum ar fi stranut, tuse, lacrimare si nas infundat. In general, cand apar aceste
simptome de raceala este mai putin probabil ca inflamatia gatului sa fie determinata de infectia
streptococica. Se poate incerca tratamentul ambulatoriu (la domiciliu) daca inflamatia gatului
nu este severa si sunt asociate alte simptome de raceala.
Medicul trebuie chemat de urgenta daca:
- inflamatia gatului este principalul simptom si nu se amelioreaza dupa 2-3 zile
- sunt prezente semne de infectie streptococica a gatului.

Medici specialisti recomandatiSus

Specialistii care evalueaza infectia gatului si pot efectua teste sau culturi din gat, pot prescrie
tratamentul antibiotic, daca este nevoie, sunt urmatorii:
- pediatrul
- medicul de familie
- asistenta medicala
- medicul rezident
- internistul
- otorinolaringologul (medicul specialist de nas, gat si urechi).
In situatia unei infectii cronice a polipilor sau amigdalelor extirparea lor chirurgicala o face
medicul otorinolaringolog.

InvestigatiiSus

Infectia gatului este diagnosticata plecand de la istoricul medical, examenul medical al gatului
si teste rapide pentru streptococ. Cultura din gat este efectuata uneori pentru a confirma
rezultatul testului rapid pentru streptococ sau cand medicul suspecteaza ca rezultatul testului
rapid a fost incorect.
In prezent ghidul de tratament recomandat de specilisti, prevede ca prin teste rapide sa se
depisteze streptococul in gat iar diagnosticul de faringita streptococica sa nu se puna pe baza
simptomatologiei. De obicei, specialistii incep tratamentul inainte de a primi rezultatul culturii
din gat pentru streptococ si in prezenta a 3-4 simptome cum ar fi:
- febra recenta de 38,3 grade C sau mai mare
- puncte albe sau galbene ce acopera gatul si amigdalele
- tumefierea sau evidentierea ganglionilor de la nivelul gatului
- absenta semnelor de raceala sau de infectie de tract respirator superior precum tusea sau
stranutul.
Unul sau doua din urmatoarele teste sunt folosite pentru a pune in evidenta streptococul in gat:

- testul rapid (exudat faringian) care analizeaza bacteria din gat si demonstreaza daca
streptococul este cauza inflamatiei gatului (specialistii folosesc tampoane de vata cu care se
recolteaza celule din fundul gatului pentru acest test)
- cultura este un alt test care analizeaza celulele recoltate din fundul gatului; celulele recoltate
printr-un tampon de vata sunt introduse intr-un container cu substante ce permit cresterea
streptococului; daca streptococul creste, cultura este pozitiva, daca nu, cultura este negativa.
Daca simptomele pentru faringita sunt prezente este necesara testarea, pentru confirmarea
infectiei streptococice.
Tratamentul precoce poate reduce raspandirea faringitei streptococice si reduce riscul
complicatiilor cu ar fi raspandirea streptococului in alta parte a organismului, cauzand infectii
ale urechii, sinusurilor sau abces al amigdalelor (abces periamigdalian).

Atunci cand trebuie sa se testeze prezenta streptococului in gat, alegerea dintre testul rapid si
cultura, nu este bine definita. Discutia cu specialistii poate fi edificatoare, evidentiindu-se
avantajele si dezavantajele fiecarei metode. De exemplu, rezultatele de la testul rapid sunt
disponibile in 10-15 minute, pe cand rezultatele de la cultura sunt disponibile in 1-2 zile.
Oricum rezultatele de la cultura gatului sunt mai precise.
Un rezultat negativ de la testul rapid pentru streptococ poate da de inteles ca streptococul nu
este prezent. Totusi testul rapid pentru streptococ poate fi negativ chiar si in prezenta
streptococului in gat (rezultat fals negativ). Atunci cand rezultatul testului rapid pentru
streptococ este negativ si inca persista suspiciunea prezentei streptococului, specialistii pot
cere efectuarea culturii pentru verificarea testului.
In situatia cand testul rapid pentru streptococ este pozitiv, nu mai este necesara efectuarea
culturii. In aceasta situatie trebuie inceput rapid tratamentul cu antibiotice, reducand perioada
de timp cat bolnavul este contagios (6-8 ore).

Aceste teste nu sunt necesare in urmatoarele situatii:

- dupa tratamentul antibiotic, cu exceptia cazului in care este prezenta simptomatologia;
analizele pot fi efectuate daca simptomatologia reapare sau in cazul reumatismului articular
acut, existand riscul recidivei
- pentru o persoana care a fost expusa la streptococ dar care nu are simptomatologie; de
exemplu, membrii de familie ai unei persoane care a avut infectie a gatului cu streptococ vor fi
testate daca dezvolta simptomatologia infectiei.
Este posibil ca o pesoana sa aiba prezent streptococul in gat si sa nu aiba nici un simptom al
infectiei (purtator). Daca in aceiasi familie apar mai multe infectii cu steptococ sau au fost
complicatii severe, precum reumatismul articular acut sau soc septic, membrii familiei pot
beneficia de analize pentru a se verifica daca sunt purtatori ai infectiei streptococice. Oricum
este neobisnuit ca o persoana sa se contamineze de la un purtator.

Tratament

Tratament - Generalitati

Antibiotice precum penicilina, cefalexina sau amoxicilina sunt folosite pentru tratamentul
faringitei streptococice. Tratamentul cu antibiotice este eficace numai in infectia gatului cu
bacterii cum ar fi streptococul, dar ele nu grabesc vindecarea in caz de infectie a gatului cu
virusuri (raceala) sau in alergie.
Infectia streptococica a gatului se vindeca in 3-7 zile cu sau fara tratament.
Antibioticele sunt eficace in ameliorarea simptomatologiei infectiei cu streptococ numai daca
au fost administrate in 48-72 ore de la inceputul simptomatologiei. Oricum antibioticele sunt in
mod normal folosite pentru tratarea infectiei streptococice a gatului pentru ca:
- distrug bacteriile si scurteaza timpul de contagiozitate (in mod normal perioada de
contagiozitate dureaza 24-48 de ore de la inceputul tratamentului cu antibiotice)
- previn complicatiile rare: desi neobisnuit, streptococul poate fi raspandit in alta parte a
organismului, cauzand infectia urechii, a sinusurilor ori amigdalelor (abces periamigdalian);
antibioticele pot sa previna o reactie destul de rar intalnita, prin care infectia declanseaza
atacul sistemului imunitar asupra propriului organism si astfel sa declanseze reumatismul
articular acut
- amelioreaza simptomatologia si grabesc vindecarea intr-o oarecare masura.

Tratamentul cu antibiotice ar trebui sa inceapa imediat ce rezultatul testului rapid confirma

infectia cu streptococ. Oricum, nu este gresit sa se astepte rezultatul de la cultura ca sa se
inceapa tratamentul cu antibiotice. De fapt este mai bine sa se astepte confirmarea infectiei cu
streptococ prin cultura, pentru a administra antibioticele utile in cazul acestei bacterii, in caz
contrar antibioticele fiind ineficiente.
Cu toate ca intarzierea inceperii tratamentului pentru faringita streptococica prelungeste starea
de boala a individului, tratamentul inceput mai tarziu nu creste riscul de a dezvolta reumatism
articular acut sau alte complicatii.
Beneficiul intarzierii inceperii tratamentului cu antibiotice, pentru o zi sau doua, este ca
organismul poate sa dobandeasca imunitate proprie la infectie, reducand posibilitatea
aparitiilor infectiilor streptococice recurente. De asemenea scad sansele de a apare rezistenta
la antibiotice.
Specialistii pot recomanda utilizarea medicamentelor fara prescriptie, precum acetaminophen
sau spray anestezic pentru gat, care ajuta la ameliorarea durerilor si disconfortului si reduc
febra cauzata de faringita streptococica.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Medicii pot prescrie antibiotice pentru tratarea faringitei streptococice. Acestea trebuie
administrate conform prescriptiei medicale. In acest fel se evita infectiile recurente si se previn
complicatiile ce pot apare daca tratamentul nu este administrat conform prescriptiei medicale.
Sunt multe moduri prin care pacientul isi poate ameliora simptomele pe parcursul bolii:
- consumul unei cantitati mari de lichide si cresterea umiditatii din incapere, pentru a mentine
umeda mucoasa de la nivelul faringelui; ceaiurile recomandate pentru raceli pot ameliora
simptomatologia
- medicamente eliberate fara prescriptie medicala, folosite pentru ameliorarea durerii datorate
inflamatiei gatului si pentru scaderea febrei
- este recomandat repausul; repausul la domiciliu este indicat in prima zi de tratament cu
antibiotic. Persoana bolnava este contagioasa si poate transmite boala la alte persoane.
Repausul la pat este necesar daca starea generala a pacientului este alterata si nu este
obligatoriu daca acesta se simte bine.
In primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului, pacientul mai este contagios.
Se poate evita transmiterea faringitei streptococice la alte persoane sau reinfectarea in felul
urmator:
- evitarea stranutului sau tusei in fata altei persoane
- spalatul frecvent al mainilor
- folosirea servetelelor de unica folosinta, nu a batistelor
- se arunca periuta de dinti folosita pana in momentul inbolnavirii, apoi cea folosita pe perioada
bolii, deoarece streptococul se poate fixa pe perii acesteia si poate determina reinfectarea.
Daca nu se poate inlocui periuta, atunci se recomanda spalarea energica si frecventa a
acesteia inainte si dupa fiecare utilizare.

Optiuni de medicamente

Antibioticele sunt medicamentele de electie in tratamentul faringitei streptococice confirmate.

Antibioticele vor reduce perioada de contagiozitate. In general, pacientii nu mai sunt contagiosi
dupa primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului antibiotic.
Tratamentul cu antibiotice pentru faringita streptococica poate sa previna unele complicatii rare
datorate atat infectiei streptococice cat si raspunsului imun al organismului la infectie.
Complicatiile faringitei streptococice sunt rare, dar pot apare, mai ales daca boala nu este
tratata corect.

Indicatii ale antibioticelor

Antibioticele pot fi utilizate in urmatoarele situatii:

- rezultat pozitv al testelor rapide pentru detectarea streptococului sau rezultat pozitiv al culturii
din gat
- puseu recent de reumatism articular acut si expunere la streptococ
- trei sau mai multe din urmatoarele semne sau simptome:
- febra recenta
- puncte albe sau galbene sau membrane la nivelul gatului sau pe amigdale
- ganglioni limfatici tumefiati sau sensibili la nivelul gatului
- absenta simptomelor de raceala sau alte infectii de tract respirator superior, cum ar fi tusea
sau stranutul.

De retinut!

Inceperea imediata a tratamentului, dupa un rezultat pozitiv la testul rapid pentru streptococ,
reduce perioada de contagiozitate si perioada de evolutie a bolii cu aproximativ 8 ore. Cu toate
acestea, nu este gresit sa se intarzie inceperea tratamentului cu 1-2 zile pentru a astepta
rezultatul de la cultura din gat. Antibioticele previn aparitia reumatismului articular acut, chiar si
daca se administreaza la 9 zile de la instalarea simptomelor.
Tratament chirurgical

Daca faringita streptococica continua sa reapara, atunci pacientul impreuna cu medicul pot
decide daca este necesar tratament chirurgical pentru indepartarea amigdalelor
(amigdalectomie).
Tratamentul chirurgical este considerat o optiune atunci cand:
- pacientul prezinta mai multe episoade de faringita streptococica sau amigdalita intr-un singur
an, in ciuda tratamentului antibiotic
- sunt prezente abcese pe amigdale, care nu raspund la drenaj sau daca in plus fata de
indicatiile de amigdalectomie, pacientul mai are si un abces la nivelul amigdalelor
- persista un miros si gust neplacut in cavitatea bucala, datorat amigdalitei care nu raspunde la
tratamentul antibiotic
- este necesara biopsie pentru evaluarea unei posibile tumori la nivelul amigdalelor.
Amigdalele marite nu reprezinta o indicatie pentru amigdalectomie, cu exceptia situatiilor in
care amigdalele determina una din problemele expuse mai sus sau blocheaza caile aeriene,
cauzand in felul acesta apnee de somn (intreruperi ale respiratiei pentru scurt timp in somn)
sau probleme la deglutitie (inghitirea alimentelor).
Tratamentul chirurgical trebuie evitat pe cat posibil la copiii cu tulburari de coagulare. Copiii
care au rude apropiate cu tulburari de coagulare, trebuie investigati pentru a determina daca
functia de coagulare este normala la ei, inainte de a se apela la tratamentul chirurgical.

Alternative chirurgicale

Amigdalectomia este una dintre optiuni in cazul faringitei streptococice. Un abces de pe

amigdale (abces periamigdalian) poate fi tratat printr-un procedeu simplu, care consta in
efectuarea unei incizii mici la nivelul amigdalei, pentru a se putea drena abcesul. In unele
cazuri amigdalectomia este procedura adecvata pentru rezolvarea unui abces periamigdalian.

De retinut!

Amigdalectomia nu mai este procedura de rutina, pentru copiii cu faringita streptococica

frecventa. Tratamentul chirurgical s-a dovedit ca reduce numarul de faringite streptococice
pentru o perioada de 2 ani. Cu toate acestea, multi copiii care nu au beneficiat de tratament
chirurgical au, in timp, din ce in ce mai rare faringite streptococice.
Atunci cand se decide extirparea amigdalelor, trebuie luate in considerare urmatoarele
aspecte:
- perioada de absenta de la scoala a copilului sau a adultului de la serviciu, din cauza infectiilor
gatului
- cat de stresanta sau neplacuta este afectiunea pentru familie.
Riscul tratamentului chirurgical, trebuie pus in balanta cu riscul care decurge din neextirparea
amigdalelor. In unele cazuri de faringite streptococice persistente, in special daca sunt si alte
complicatii, tratamentul chirurgical poate fi cea mai buna alegere.

Alte tratamente

Nu exista alte tratamente pentru faringita streptococica la ora actuala.

ComplicatiiSus

Complicatiile infectiilor streptococice sunt rare, dar apar in cazul in care infectia nu este tratata
corect cu antibiotice. Complicatiile apar atunci cand infectia se raspandeste in alte locuri din
organism si determina alte infectii precum: infectii ale urechii, sinusurilor sau abces pe
amigdala (abces periamigdalian). Complicatiile pot aparea si in cazul in care sistemul imun
ataca celulele propriului organism determinand probleme serioase precum reumatismul
articular acut.
Prin tratarea faringitei streptococice se reduce mult riscul de aparitie a reumatismul articular
acut si complicatiilor sale. Nu este clar deocamdata, daca tratarea faringitei streptococice cu
antibiotice determina scaderea inflamatiei tesutului renal (glomerulonefrita acuta).

ProfilaxieSus

Pentru a evita imbolnavirea prin faringita streptococica se recomanda evitarea contactului cu

persoane care au infectie cu streptococ.
Se recomanda spalarea mainilor cat mai des, mai ales in prezenta persoanelor racite, cu
afectiuni virale sau bacteriene. Nu se recomanda folosirea in comun a periutei de dinti,
tacamurilor, farfuriilor si paharelor.
Bacteria se transmite, aproape totdeauna, prin picaturile de saliva de la persoane infectate.
Faringita streptococica se transmite prin picaturi de saliva ce contin streptococ, la o persoana
sanatoasa de la o persoana bolnava prin respiratie, tuse sau stranut.

Bacteria poate trai o perioada scurta de timp pe clanta usii, pe bateria de la chiuveta sau pe
alte obiecte. Daca se atinge obiectul infectat iar apoi persoana isi atinge ochii, nasul sau gura,
se poate infecta cu bacterii sau virusuri. Bacteria se poate transmite, de asemenea, prin
alimente infectate.
Cresterea rezistentei organismului fata de infectia cu streptococ se realizeaza printr-o
alimentatie sanatoasa, odihna suficienta si exercitii fizice in mod regulat. Evitarea stresului
poate creste capacitatea organismului de a lupta cu boala, in cazul de fata cu faringita
streptococica.

Umidificarea aerului din locuinte in timpul lunilor de iarna uscate sau pe tot parcursul anului
pentru persoanele care traiesc intr-un climat secetos. Umezeala din aer ajuta la mentinerea
umeda a mucoaselor din tractul respirator, facandu-le astfel mai rezistente la infectii. Se pot
utiliza aparate de umidificat aerul in dormitoare in timpul somnului. Totusi, aceste aparate
trebuie folosite cu precautie daca o persoana din casa are astm sau alergii, pentru ca praful
sau alte particule care se aduna in aparat pot inrautati aceste conditii. Din acest motiv
aparatele de umidificat aerul trebuie curatate cu regularitate.
Se recomanda incetarea fumatului si evitarea expunerii la fumul de tigara (fumatul pasiv).
Fumul irita mucoasa de la nivelul gatului facand-o mai susceptibila la infectii