Alexandru Lăpușneanul

-NUVELĂ ISTORICĂ-
Conținutul operei
Costache Negruzzi rămâne în istoria literaturii române drept întemeietorul
nuvelei istorice.
Tema nuvelei este de factură romantică, fiind evocat destinul unui tiran
sângeros, Alexandru Lăpușneanu, întors la cea de a doua domnie.
Nuvela e structurată pe 4 capitole, fiecare capitol cu câte un motto care a
devenit o adevărată metaforă.
1) "Dacă voi nu mă vreți, eu va vreau"
După ce Iacob Euclid, poreclit Despotul, murise de mâna lui Ștefan Tomșa, iar
după ce Alexandru Lăpușneanu fusese învins de două ori, se retrăsese la
Constantinopol. El pleacă spre Moldavia cu gândul de a-și recăpăta tronul. Ajuns în
Moldova, Lăpușneanu află că nu este dorit nici de popor nici de boieri.
Printre acești boieri se află și Moțoc, cel care-l vânduse o dată pe Lăpușneanu,
cum l-a vândut și pe Iacov Eraclid, după ce aflase de la Alexandru Lăpușneanu că va
domni peste Moldova cu sau fără acordul boierilor sau al poporului. Moțoc încearcă
să-l facă să aibă din nou încredere în el, dar subtil, Lăpușneanu tăindu-i vorbele
mieroase cu zicătoarea: "Lupul părul schimbă, dar năravul ba". Lapușneanu recunoaște
că nu-și va păta sabia cu sângele lui Moțoc, care sub orice formă încearcă să-l
ademenească pe Lăpușneanu să aibă încredere în el.
2) "Ai să dai sama, doamnă!"
Tomșa, nefiind pregătit să se înfrunte cu Alexandru, fuge în Valahia, astfel încât
Lăpușneanu își recăpătă ușor tronul. Devenind domnitor, poporul speră într-o viață
mai bună cu el, în timp ce boierii sunt îngroziți. Dar acesta dezamăgește poporul, dând
foc la toate cetățile Moldovei, înafara de Hotin.
Domnitorul ia toate averile boierilor sub tot felul de pretexte, fără ca aceștia să
se împotrivească sau măcar să comploteze împotriva lui, căci știau că vor fi omorâți,
așa cum au fost omorâți și alți boieri.
Alexandru, cunoscând-o pe fiica lui Petru Rareș, Ruxanda, se căsătorește cu ea,
căsătoria fiind făcută cu ajutorul intereselor comune ale celor doi soți.
Zilele treceau, astfel încât, într-o zi, pe Ruxanda o oprește în stradă o femeie,
care îi spune că e văduva, că are 5 copii și că soțul ei ucide fără milă, și pentru faptele
rele făcute de soțul ei, Ruxanda va plăti. Aceasta se sperie și îl roagă pe Lăpușneanu să
nu mai ucidă pe nimeni. Acesta, drept leac pentru tristețea ei, dă un mare ospăț la palat
la care invită toți boierii.
3) "Capul lui Moțoc vrem!"
După ce sunt anunțați toți boierii de marele ospăț ce va fi dat, ei merg la
mitropolie, unde vine și Lăpușneanu pentru a asculta slujba, după care coboară și pupă
moaștele sfântului Ioan. În mitropolie, el cuvântă în față boierilor și a poporului,
spunând că este timpul să termine cu toate crimele și că de acum înainte să se aibă cu
boierii ca frații. Acesta este iertat de boieri și de popor, mai puțin de Spancioc și
Stroici, aceștia nefiind luați în seama.
După acest discurs, boierii încalecă pe cai și pornesc spre palat. În interiorul
palatului, o masă că-n povești așteaptă. După ce se ospătează, Lăpușneanu îl lovește în
cap cu buzduganul pe boierul Veveriță, în timp ce acesta se închină în față lui. După
aceasta, începe un adevărat război între oșteni și boieri, rămânând după bătălie o baie
de sânge. Poporul, stțnd la poarta palatului, strigă în gură mare "Capul lui Moțoc
vrem!", făcându-l pe acesta vinovat pentru cele întâmplate. Lăpușneanu dă norodului
ceea ce cere, sub formă de cadou de la domnitor, așezând capetele boierilor sub formă
de piramidă, după rangul fiecăruia. Bărbatul o cheamă pe Ruxanda, arătându-i ”leacul”
pe care i l-a pregătit, la vederea căruia femeia leșină.
4) "De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu.."
Partea a patra constituie deznodământul acțiunii, din care aflăm că, timp de
patru ani, Lăpușneanul nu mai tăiase nici un boier, dar născocise alte schingiuiri.
Neliniștit că Spancioc și Stroici trecuseră Nistru și nu putuseră fi prinși, domnitorul se
mută în Cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea de aprope, dar aici el se
îmbolnăvește grav și își exprimă dorința de a se călugări. În timpul unei crize,
mitropolitul, crezând că voievodul se stinge, îl călugărește, dându-i numele de Paisie,
și îl proclamă domn pe fiul lui Lăpușneanu, Bogdan. Trezit din letargie și văzându-se
călugărit, Lăpușneanu se și-i amenință pe toți din jurul său, între care se aflau doamna
Ruxanda și Bogdan, fiul ei .
Spancioc și Stroici, înapoiați de curând, o îndeamnă pe doamna Ruxanda să-i
dea otravă, iar această, speriată că viața ei și a copilului său sunt în primejdie, și
încurajată de mitropolitul Teaofan, care-i promite iertarea lui Dumnezeu, săvârșește
actul criminal. După scurt timp, voievodul moare în chinuri, în mâinile călăilor săi.