Răscoala țărănească din 1888 

a început în data de 20 martie 1888 în Urziceni, Ialomița și s-a

răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de
către armată soldându-se cu peste 1.000 de țărani morți sau răniți și alte câteva mii de arestați.
[1]
 Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de lipsa de pământ și de menținerea unor
relații de tip feudal în satele României.

Cuprins

 1Cauze
 2Desfășurare
 3Note
 4Lectură suplimentară

Cauze[modificare | modificare sursă]
Principala cauză a răscoalei o reprezenta lipsa de pământ și condițiile grele de trai ale
țăranilor. Reforma agrară din 1864 nu-i împroprietărise cu pământ pe toți țăranii, iar în cei peste
douăzeci de ani unii țărani își pierduseră pământul obținut din cauza problemelor economice grele
ale țării. În primăvara anului 1888 s-a zvonit că urmează să se realizeze o nouă împroprietărire, dar
autoritățile blocaseră punerea în aplicare a legii.[1]

Desfășurare[modificare | modificare sursă]
Răscoala a început la 20 martie 1888 la Urziceni și s-a extins repede către satele din județele
limitrofe: Ilfov, Dâmbovița, Prahova și Vlașca. La jumătatea lunii aprilie, răscoalele din acele zone
începuseră să fie reprimate, dar au izbucnit alte răscoale în județele Buzău, Râmnicu Sărat, Muscel,
Brăila, Teleorman, Olt, Romanați și Dolj și s-au extins apoi către unele județe din Moldova (Putna,
Tecuci, Iași, Neamț, Covurlui și Suceava), ajungând în luna mai și în județele Vaslui, Roman și
Botoșani.[1]

Principala revendicare a țărănimii era realizarea unei noi împroprietăriri. Țăranii au atacat în unele
sate conacele boierești și i-au alungat pe boieri și pe arendați, au ocupat moșiile boierești și le-au
împărțit între ei în loturi egale, au atacat autoritățile comunale și au distrus registrele de învoieli
agricole. Răsculații s-au îndreptat în unele locuri spre orașele reședință de județ, iar guvernul a
chemat armata pentru a apăra barierele de intrare. În ciuda rezistenței armatei, unele grupuri de
țărani au pătruns în București, Galați și Botoșani, cerând în mod pașnic satisfacerea revendicărilor.[1]

Armata a intervenit cu brutalitate și a reprimat răscoala, trăgând în răsculați. Peste 1.000 de țărani
au fost uciși sau răniți, iar alte câteva mii au fost arestați și judecați ulterior. De asemenea, soldații
care au fraternizat cu răsculații au fost trimiși în fața curților marțiale și condamnați.[1]

Răscoala țăranilor de la 1888 a fost sprijinită de unii intelectuali de stânga și de unele cercuri
muncitorești.[1]