Răscoala de la Bobâlna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Răscoala de la Bobâlna

Perioadă ianuarie 1438

Loc Transilvania, Regatul Ungariei

Modifică date / text 

Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul

Ungariei înainte de Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Răscoala a început
atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se
plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai
mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii,
fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat să plătească,
episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că înca din timpul
lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub autoritatea
comiților regali și puși sub jurisdicția moșierilor. Treptat, aceștia i-au privat pe țărani de
dreptul lor de până atunci la strămutare liberă.

Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre

comitatele Sătmar și Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de țărani,
și au construit o tabără. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să
se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor și a românilor).
Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, și de cinci căpitani (trei țărani
unguri, un țăran român (pe nume Ioan Oláh din Vireag) și un "bürger" (burghez)
din Cluj).

Răsculații au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat

imediat, dar după ce răsculații au obținut o victorie asupra trupelor voievodului, acesta
s-a prefăcut că dorește să negocieze. Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăștur a fost semnat un pact
între părți, în care se dădea curs multora din cererile răsculaților. Apoi, cele două părți
au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru
arbitraj.
Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntașii clerului, sașii și
gărzile secuiești au format o alianță de ajutor reciproc împotriva țăranilor, semnând
la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio.

Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară Apáti) un nou tratat, care respingea

câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior.

La începutul lui decembrie răsculații au cucerit cetatea Aiudului.

În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliații i-au atacat pe răsculați și i-au

înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care
se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438.[1]

Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de

oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianța de la
Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianța celor trei națiuni (Unio Trium Nationum) prin care
s-a reglementat situația socială în Transilvania în următoarele secole, în dauna dreptului
strămoșesc românesc, care dispare treptat.

Vezi și