Centrul de Excelență în Horticultură și Tehnologii Agricole

Contact indirect la microbiologie

pe tema:
„Sistem natural, filogenetic de
organizare al lumii vii”

A elaborat elevul grupei 34-S: Cazacu Vlad

Sistematica organismelor reprezintă una din ramurile fundamentale ale biologiei.
De-a lungul timpului ea s-a îmbogăţit cu noi date informaţionale furnizate de
ştiinţele naturale. Pe baza descoperirilor din paleontologie, anatomie, citologie,
biochimie, embriologie, genetică, biologie moleculară s-au conturat cu o mai mare
claritate legăturile filogenetice dintre principalele grupe de organisme. Noul sistem
al organismelor vii, precum şi arborele filogenetic încearcă să reflecte veridic
etapele şi principalele linii în evoluţia organismelor. Succesul cercetărilor
ştiinţifice, îndeosebi în domeniul biologiei, depinde eminamente de cunoaşterea şi
aplicarea principiilor evoluţionismului. Una din ramurile fundamentale ale
biologiei, care este constituită pe principii evoluţioniste, reprezintă sistematica
modernă.

Pe Terra trăiesc peste 8 milioane de specii de organisme. Multe din ele (peste 3
milioane) sunt descrise şi clasificate, însă o mare parte aşteaptă să fie descoperite.
Pentru determinarea şi clasificarea organismelor actuale, precum şi a celor
dispărute, este nevoie de un sistem..

Sistem natural de clasificare a organismelor

Primele încercări de clasificare a organismelor au fost realizate încă în antichitate.
În sistemul propus de Aristotel ,organismele vii erau împărţite în două grupe:
plante şi animale.

Discipolul lui Aristotel, Teofrast a descris circa 500 specii de plante. El clasificâ
plantele în: arbori, arbuşti, semiarbuşti şi ierburi; plante spontane şi de cultură;
plante cu frunzele persistente şi cu frunzele caduce.

Un salt calitativ în dezvoltarea biologiei, inclusiv a sistematicii, a fost realizat în

epoca Renaşterii. În această perioadă se pun bazele studiilor anatomice folosite în
sistematică, se conturează concepţiile despre unităţile de clasificare (specie, gen).
Caracteristic pentru epoca Renaşterii şi perioadelor premergătoare este că
majoritatea savanţilor erau adepţi ai concepţiei fixismului, potrivit căreia speciile
sunt invariabile în decursul istoriei pământului. În această perioadă creşte numărul
savanţilor naturalişti, care încearcă să modernizeze sistemele existente sau să
elaboreze altele noi.

Bazele sistematicii moderne au fost puse de naturalistul suedez Carl Linné odată cu
publicarea cărţii „Sistemul naturii”, în care realizează pentru prima oară o
clasificare a tuturor organismelor cunoscute la vremea aceea. El clasifică plantele
în 24 de clase, iar animalele – în 6 clase, folosind următoarele unităţi de clasificare:
clasă, ordin, gen, specie, varietate. La baza clasificării organismelor, savantul a luat
un singur criteriu - reproducerea.

Un sistem natural de clasificare reflecta gradul de înrudire dintre diferiți taxoni și e

acceptat de majoritatea sistematicienilor. Criteriile de bază ale acestui sistem de
clasificare sunt: tipul de organizare a celulelor și tipul de nutriție.

În concluzie, toate sistemele de clasificare a organismelor din perioada de până la

apariţia teoriei evoluţioniste a lui Ch. Darwin, erau naturale, se bazau pe mai multe
caractere externe dar nici ele nu reflectau relaţiile de rudenie dintre grupele de
organisme.

Sistem filogenitic de clasificare a organismelor

După apariţia teoriei lui Charles Darwin despre originea speciilor (1859), savanţii
încearcă să realizeze clasificarea organismelor bazată pe sistemele filogenetice,
care să reflecte evoluţia şi înrudirea dintre specii. Ei şi-au pus drept scop
construirea unui arbore filogenetic al organismelor vii prin reprezentarea grafică
(sub forma unui arbore) a legăturilor de rudenie dintre speciile ancestrale şi cele
provenite de la acestea.

Dupa organizarea celulara, lumea vie a fost grupata in 2 categorii: procariote si

eucariote. Pe baza cercetarilor de biologie moleculara, biochimie, biofizica,
genetica, cat sip e baza studiilor comparative intre procariote si eucariote, in anul
1959 biologul american Robert Whittaker a clasificat lumea vie in 5 regnuri:
Monera, Protista, Fungi, Plantae si Animalia.

Puțină istorie

Prima clasificare evoluţionistă, reprezentată printr-un arbore filogenetic, în care au

fost incluse toate grupele mari de organisme cunoscute, a fost realizată de savantul
german Ernst Haeckel în 1866. În arborele filogenetic elaborat, organismele
cunoscute erau grupate în trei regnuri: Protista, Plantae şi Animalia.

În prima jumătate al secolului al XX-lea savanţii au descoperit că există două tipuri

de organizare celulară: procariot şi eucariot. Graţie acestor descoperiri a fost
elaborat un nou sistem, conform căruia toate organismele cunoscute au fost
împărţite în două grupe mari: Procariota şi Eucariota.

Mai târziu, în baza învestigaţiilor din domeniul biochimiei, s-a constatat că fungii
se deosebesc mult de restul organismelor eucariote. Ca rezultat, a fost elaborat un
nou sistem al organismelor în care Fungii au fost incluşi într-un regn separat.