Sunteți pe pagina 1din 5

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată

pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

Cuprins

1 Istoric

1.1 Independența

2 Demografie

2.1 Religie

2.2 Limbă

2.3 Orașe importante

3 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

4 Note

5 Legături externe

Istoric

Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică
specifică.

Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost
patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul
Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.

În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă
prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă
stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza
financiară începută în 2007.

Independența

Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[3] Un rol
important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și
Liban.

Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut
independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi
independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie
1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat
prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii
guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.

Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea
Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.

Demografie

S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[4] cu toate
acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe
religioase care trăiesc în țară.[5] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii
diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca
Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[6] În timp ce la prima vedere această
variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și
politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a
coexistat fără multe conflicte între ele”.[6]

Religie

Distribuția principalelor grupuri religioase din Liban, conform ultimelor date electorale municipale.
[7]

Libanul este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei.[8] În
anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: 54% musulmani (27% șiiți, 27% sunniți),
40,5% creștini (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici, 6,5% alți
creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici) și 5,6% druzi.[9] Un studiu realizat de Centrul de
Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația
creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație;
musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[10]

Limbă

În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege
determină cazurile în care se va folosi limba franceză”[1] Majoritatea libanezilor vorbesc araba
libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare, la radio și televiziune.
Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% sunt „francofoni parțiali”, iar 70%
din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire.[11] Pentru o comparație, engleza este
utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[11]

Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri.[12] Începând cu 2007 prezența limbii
engleze în Liban a crescut.[13]
Orașe importante

Beirut, capitala (cca 2.100.000 locuitori)

Tripoli (peste 500.000 locuitori)

Zahlé(en) (200.000)

Sidon (100.000)

Tir (70.000)

Baalbek (30.000)

Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte
oficiale ale populației.

Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse cinci obiective din această
țară:

Ruinele vechiului oraș Anjar[14]

Situl arheologic Baalbek[15]

Situl arheologic Byblos[16]

Situl arheologic Tyros[17]

Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedri libanezi)[18]

Note

^ a b Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M. „Article 11 of the Lebanese Constitution”. Servat.unibe.ch.
Accesat în 17 ianuarie 2013.

^ The World Factbook

^ „Glossary: Cross-Channel invasion”. Public Broadcasting Service. Accesat în 17 octombrie 2009.

^ Lebanon la The World Factbook

^ United Nations High Commissioner for Refugees. „Lebanon : Overview Minority Rights Group
International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. Accesat în 17 ianuarie 2013.

^ a b Jamie Stokes (iunie 2009). Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L to Z.
Infobase Publishing. p. 406. ISBN 978-0-8160-7158-6. Accesat în 11 decembrie 2011.

^ „Based on data published by Lebanon Demographic”.


^ Dralonge, Richard N. (2008). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York: Nova
Science Publishers. p. 150. ISBN 1-60456-076-2. Lebanon, with a population of 3.8 million, has the
most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.

^ The World Factbook - Lebanon

^ The Daily Star (7 februarie 2013). „Study shows stable Christian population in Lebanon”. The Daily
Star. Accesat în 13 aprilie 2013.

^ a b Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2008). The Story of French. Macmillan. p. 311. ISBN 978-0-
312-34184-8. Accesat în 14 decembrie 2010.

^ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2006). Plus ça change. Robson. p. 483. ISBN 1-86105-917-5.
Accesat în 26 ianuarie 2010.

^ Hodeib, Mirella (19 ianuarie 2007). „English assumes greater importance in Lebanese linguistic
universe”. Daily Star (Lebanon). Accesat în 1 iulie 2013.

^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

Legături externe

La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Liban

Puteți găsi mai multe informații despre Liban prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei,
grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la Wikiversitate

ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României

ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe

ro Războiul din Liban, articole de Andrei Ștefan Nistor, Cristina Nedelcu, Laura Sitaru, Brândușa
Nicolaescu, Ruxandra Ivan și Alina Buzăianu, în Revista Institutului Diplomatic Român, numărul 2,
2006, pp. 113-176

Site web oficial

Lebanon la The World Factbook


Liban pe Curlie

Atlasul Wikimedia pentru Lebanon

UNESCO World Heritage Sites in Lebanon

Ziua Națională a Libanului, 22 noiembrie 2010, Amos News

Creștinii din Liban, 22 iunie 2008, Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina