CAPITOLUL 1 (II)

ECONOMIA
ECONOMIA DE PIAŢĂ

1.4. Economia naturală şi economia de schimb

Pe parcursul evoluţiei societăţii, s-au manifestat diferite forme de organizare

a activităţii economice, care s-au bazat pe mecanisme proprii de alocare si folosire
a resurselor, în vederea satisfacerii trebuinţelor umane. Au fost indentificate
urmǎtoarele sisteme economice:
 economia naturalǎ;
 economie de schimb;
 economia de piaţă
 economia centralizatǎ (economia de comandǎ)
 economia mixtǎ

Economia naturală reprezintă forma de organizare şi funcţionare a

activităţii economice, în care fiecare individ obţine toate bunurile pentru
satisfacerea nevoilor, fără a fi necesar schimbul.
Economia naturală prezintă mai multe trăsături, şi anume:
 varietatea activităţii economice, în sensul că individul obţine prin muncă
proprie bunurile de care are nevoie pentru acoperirea trebuinţelor;
 factorul principal de producţie este reprezentat de pământ;
 nevoile fiziologice sunt dominante;
 se manifestă o izolare a producătotului sub aspect economic;
  diviziunea naturală a muncii

Economia de schimb reprezintă forma de organizare socială a activităţii

economice în care, producătorii specializaţi şi autonomi, obţin bunuri destinate
vânzării, bunuri ce sunt supuse schimbului prin actul de vânzare-cumpărare, ce
se realizează pe piaţă.
Economia de schimb poate fi caracterizată cu ajutorul unor trăsături specifice, ce o
diferenţiază de economia naturală:
 se prezintă sub forma unei economii deschise;
 specializarea agenţilor economici în vederea obţinerii unor bunuri
variate;
 schimbul este generalizat;
 independenţa producătorilor;
 focalizarea activităţii economice în apropierea pieţei;
 existenţa monedei ce facilitează schimbul de mărfuri
În economia de schimb se pune un accent deosebit pe specializarea agenţilor
economici.
Această specializare a fost determinată de mai mulţi factori, dintre care
amintim: diferitele interese economice; experienţa într-un anumit domeniu;
deţinerea unor factori de producţie; tradiţii, etc.
Specializarea agenţilor economici prezintă numeroase avantaje:
 agenţii economici produc bunuri într-o cantitate mai mare, într-un
interval mai mic de timp;
 concentrează numeroase informaţii, care conduc prin punerea în
practică la rezultate pozitive;
 se reduc costurile unitare;
 se reduce consumul de resurse;
  se produc noi bunuri ;
 se extind schimburile economice.

1.5. Piaţa. Banii. Proprietatea privată. Economia de piaţă

 Piaţa
În economia contemporană toate schimburile economice au loc pe piaţă.
Dezvoltarea pieţei s-a manifestat simultan, în mai multe direcţii aflate în strânsă
legătură, astfel:
 în spaţiu
 cantitativ
 formativ
Există mai multe definiţii ale pieţei, dintre care amintim:
 spaţiu economico-geografic;
 locul de întâlnire pentru agenţii economici în calitate de vânzători şi
cumpărători;
 locul de întâlnire a cererii cu oferta
 locul de stabilire pentru preţul de vânzare;
 locul unde se manifestă libera concurenţă;
 locul de realizare pentru tranzacţiile economice, etc

Clasificarea pieţei se realizează după mai multe criterii, dintre care

amintim :

1) după natura bunurilor care -piaţa satisfactorilor (bunuri si

constituie obiectul schimbului: servicii de consum personal)
-piaţa prodfactorilor (piaţa muncii, a
capitalului, a pamantului, a serviciilor
productive etc.).

2) după forma materială a bunurilor -piaţa cerealelor, a cafelei, a aurului,

care constituie obiectul schimbului: a constructiilor de masini etc.

3) după aria de extindere -piata locală

-natională
-zonală
-mondială

4) după modalitatea de efectuare a -piaţă geografică (hale, targuri, etc)

schimburilor -ideală (ansamblul operatiunilor şi
contractelor încheiate prin posta,
telefon, etc.

 Banii
Banii au aparut în decursul formarii economiei de piaţă, fiind cunoscuţi sub
diverse fome:
- banii-bunuri, acele bunuri care se găseau cel mai mult pe piaţa din
anumite zone(vite, blănuri, sare, etc);
- banii-marfă (marfuri cu utilităţi);
- banii-aur (o marfă aparte cu rol de bani, ce se poate schimba cu orice
marfă)
-banii-monede din metale pretioase
-banii-bilete de bancă, reprezintă acele înscrisuri care atestau existenţa
aurului în depozitele unei anumite bănci. Trebuie reţinut faptul că, banii de hârtie
nu prezintă valoare intrinsecă, circulă pe încrederea oamenilor în economie.
Banii reprezintă expresia generică pentru bancnote, monedă metalică,
monedă scripturală şi alte instrumente acceptate ca monedă, ce se află în posesia
agenţilor economici, sub forme şi denumiri diferite de la o ţară la alta, admise
pentru schimburi şi plăţi într-un spaţiu economic determinat. Altfel spus, banii
reprezintă un simbol al avuţiei, dând putere economică proprietarului .

Principalele funcţii ale banilor în economia contemporană :

 1)mijloc de măsură a valorii
2) mijloc de schimb
3) mijloc de plată
4) mijloc de economisire
-realizează măsurarea şi compararea
cheltuielilor şi rezultatelor, într-o
anumită perioadă de timp. Etalonul
general pentru economia naţională
este reprezentat de moneda natională.
- moneda reprezintă mijlocitorul
schimbului, banii în acest caz putând trece
de la un proprietar la altul.
-fiecare obligaţie de natură economică
este evaluată în bani şi stinge, în
momentul achitării sumei datorate.
-pentru agentii economici, în vederea
asigurarii surselor viitoare de finanţare a
producţiei şi consumului, deci reprezintă
un simbol al avutiei.

5)bani universali -în schimburile internationale, achitarea

datoriilor se realizează prin intermediul
aurului, valutelor convertibile sau cu
ajutorul unei monede internaţionale.

Pentru îndeplinirea acestor functii, banii trebuie să fie emişi şi puşi în

circulaţie, într-o anumită cantitate determinată.

 Proprietatea privată
Proprietatea reprezintă o relaţie între indivizi, un contract social cu referire
la bunurile materiale, spirituale şi de altă factură ce se găsesc în societate sau
realizate în activitatea economică.
Proprietatea conferă proprietarului mai atribute, după cum urmează:
1) dreptul de posesiune -reprezintă dreptul proprietarului de a dispune,
de bunurile sale. Obiectul proprietăţii poate să
fie înstrăinat prin actiunea de vânzare-
cumpărare, donaţie sau moştenire.
2) dreptul de utilizare -proprietarul poate să exercite acest drept

3) dreptul de dispoziţie
în mod independent sau să-l transfere
unei persoane juridice sau fizice. Acest
transfer se realizează pe bază de
contract.
-dreptul de a decide asupra proprietăţii

4) dreptul de uzufruct -dreptul de a utiliza roadele unei proprietăţi,

venitul unei moşteniri sau dobânda obţinută în
urma cedării unei sume de bani.

Înstrăinarea atributelor proprietăţii se poate realiza, astfel:

a )în totalitate:
- în schimbul unui bun echivalent (exemplu: vânzare-cumpărare)
- fără echivalent ( prin donaţie şi moştenire)
b) separat (parţial), prin :
-închiriere, ceea ce semnifică cedarea de utilizare şi dispoziţie
-arendare, concesionare,
-locaţie în gestine
Observaţie:
-pierderea definitivă a unui bun economic, reprezintă cedarea dreptului de
dispoziţie
- în situaţia, în care proprietarii nu sunt şi producători au următoarele drepturi:
a) dreptul de posesiune
b) dreptul de dispoziţie
c) dreptul de uzufruct (parţial)
Proprietatea redă întotdeauna legătura dintre două elemente esenţiale:
1. obiectul proprietăţii ce este reprezentat de bunurile economice care
manifestă o dublă determinare: valorică şi utilitară
2. subiectul proprietăţii reprezentat de anumiţi agenţi economici cu
personalitate juridică sau nu, care au în proprietate anumite bunuri.
In economie există mai multe forme de proprietate, după cum urmează:
1)proprietatea publică
2)proprietatea mixtă
3) proprietatea privată
-proprietatea privată cunoaşte următoarele forme:
- individuală
-aparţine statului şi administraţiilor publice
-este prezentă în diferite proporţii, în toate statele
lumii
- se face remarcată, în sectoarele de activitate unde
riscurile pentru agenţii economici sunt foarte mari
-poate aparţine atât proprietarilor privaţi, cât şi
statului
-se contituie prin asocierea proprietăţii private cu
cea publică, în variante diferite
-asocierea dintre cele două forme de proprietate se
poate realiza la nivel naţional, dar şi la nivel
internaţional
-poate aparţine persoanelor fizice sau juridice
 este caracterizată prin mai multe trăsături
specifice:
reprezintă fundamentul economiei de piaţă
 permite satisfacerea trebuinţelor la nivel
macroeconomic şi la nivel individual
 determină autonomia agenţilor economici
 stă la baza liberei iniţiative
-se afirmă atunci când proprietetarii nu au
calitatea de producători, dar angajează oameni
 specializaţi, platindu-le salarii pentru activitatea
prestată
-asociativă - factorii de producţie care sunt utilizaţi în
activitatea desfăşurată, reprezintă proprietatea mai
întreprinzători care sunt uneori şi salariaţi în
unitatea respectivă (societăţi pe acţiuni;
cooperative de producţie; cooperative de credit,
etc.
În economia modernă există mai multe forme de proprietate aflate în
interdependenţă şi într-o permanentă modificare. Altfel spus, economia este
dominată de pluralismul formelor de proprietate, contribuind în mod direct la
competiţia dintre acestea. In urma confruntării dintre tipurile de proprietate se
constată anumite aspecte pozitive pentru pentru agenţii economici: creşterea
calităţii bunurilor economice; reducerea cheltuielilor generate de activitatea de
producţie; creşterea productivităţii; stimularea progresului tehnic, etc.

 Economia de piaţă

Economia de piaţă reprezintă modul de organizare şi desfăşurare a

activităţii economice, unde raportul dintre cerere şi ofertă contribuie în mod
direct la trasarea priorităţilor, cu privire la producerea bunurilor şi serviciilor,
dar şi a metodelor de organizare şi îmbinare a factorilor de productie.

Economia de piaţă se caracterizează prin anumite trăsături:

 este o economie bazată pe profit;

 este o economie puternic concurenţială, concurenţa fiind regulatorul
determinant al activitaţii economice;
 este o economie de întreprindere (de firmă), unde unitatea economică
reprezentă spaţiul economic de decizie şi actiune;
 este o economie ce are la bază proprietatea privată;
 este o economie unde preţurile se formează liber, în cadrul pieţei, dar nu
elimină intervenţia directă şi indirectă a statului, etc