Universitatea de Stiinte Agronomie si Medicina Veterinara Bucuresti

Facultatea de Management si Dezvoltare Rurala Bucuresti

Specializarea Ingineria si Managementul Afacerilor Agricole

Cresterea economica in economia de piata

Bazele Economiei

Danoiu Bogdan Iulian

Seria 1

1
 Creșterea economică reprezintă variația pozitivă a producerii de bunuri și de servicii
într-o economie pe o perioadă determinată, în general îndelungată. Indicatorul cel mai
utilizat pentru a măsura creșterea este produsul intern brut (PIB).

Se disting două tipuri de creștere economică: extinsă și intensivă. În primul caz,

procesul se realizează prin sporirea factorilor de creștere extinsă. În al doilea - datorită
factorilor de creștere intensivă.

Odată cu dezvoltarea și stăpânirea realizărilor moderne în domeniul științei și

tehnologiei, factorii de creștere intensivi devin predominanți. În viața reală, nu există tipuri
extinse și intensive de creștere economică în forma lor pură. Există interconectarea și
interacțiunea dintre ele.

În teoria creșterii economice moderne, există, de regulă, patru tipuri: creștere

uniformă, specifică statelor sau a țărilor de frunte (observate în SUA, Europa); miracole de
creștere (Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong), tragedia de creștere (unele țări din Africa
Centrală) și lipsa creșterii economice (de exemplu, Zimbabwe).

Economia de piață este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și

distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, care determină
prețurile bunurilor și serviciilor.

Principala caracteristică definitorie a economiei de piață este că deciziile de investiții,

sunt în mare parte realizate prin intermediul piețelor financiare și de capital. Acest lucru este
în contrast cu o economie planificată, unde investițiile și deciziile de producție sunt cuprinse
într-un plan integrat de producție stabilit de către un stat sau de un alt organism care
controlează factorii de producție.

Economiile de piață pot varia de la sisteme de piață liberă la diverse sisteme de piețe
reglementate sau variante protecționiste. În realitate, piețele libere nu există în formă pură,
deoarece toate societățile și guvernele le reglementează într-o oarecare măsură.

Momentan există diferite păreri legate de cât de puternic ar trebui să fie rolul
guvernului atât în ghidarea economiilor de piață, cât și în reglarea inegalităților pe care piața
le produce în mod natural. În majoritatea economiilor de piață guvernul intervine într-o
oarecare măsură în direcționarea și planificarea activității economice, și sunt așadar
clasificate ca fiind economii mixte. Termenul de piață liberă este uneori folosit ca sinonim cu
economie de piață.

Economia de piață nu presupune în mod direct existența în mâini private a mijloacelor

de producție. O economie de piață poate de asemenea să includă diferite tipuri de
cooperative, colective, sau agenții autonome de stat care achiziționează și schimbă diverse
bunuri pe piața economică.

2
 Toate acestea utilizează un preț liber ce este determinat de piață pentru a aloca
bunuri de capital și forță de muncă. În plus, există mai multe variante de socialism de piață,
dintre care unele implică întreprinderi deținute de angajați ce sunt bazate pe un sistem de
auto-gestionare, precum și modele care implică o combinație de proprietate publică a
mijloacelor de producție cu factori de piață.

Având în vedere faptul că fondurile europene reprezintă unul dintre cele mai
importante
“motoare” de creștere economică, am identificat principalele programe de finanțare:

 Programul Operational Regional - 6,7 mld. Euro

Obiectiv : cresterea competitivitatii economice si imbunatatirea conditiilor de viata ale
comunitatilor locale si regionale. Acest obiectiv se va realiza prin sprijinirea proiectelor
de dezvoltare a mediului de afaceri, de dezvoltare a infrastructurii din Romania si a
serviciilor.
 Programul Operational Competitivitate - 1,33 mld. Euro
Sustine cresterea inteligenta, promovarea economiei bazate pe cunoastere si inovare,
prin investitii in consolidarea cercetarii, dezvoltarii strategice si inovarii si sporirea
utilizarii, calitatii si accesului la tehnologiile informatiei si comunicatiilor.
 Programul Operational Capital Uman - 4,22 mld. Euro
Obiectiv : cresterea economica incluziva prin investitii in incurajarea ocuparii si a
mobilitatii fortei de munca, in special in randul tinerilor si a persoanelor situate in afara
pietei muncii, promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei, precum si
sustinerea educatiei, dezvoltarea competentelor si incurajarea invatarii pe tot parcursul
vietii
 Programul Operational Infrastructura Mare - 9,41 mld. Euro
Este un document strategic de programare care acopera domeniile transport, mediu si
energie regenerabila, obiectivul acestuia fiind de a contribui la strategia Uniunii
Europene pentru o crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii, luand in
considerare obiectivele si prioritatile specifice tematice selectate in functie de nevoile
nationale, regionale si locale.
 Programul Operational Capacitate Administrativa - 0,55 mld. Euro
Obiectiv : consolidarea capacitatii institutionale a autoritatilor publice si a partilor
interesate si eficienta administratiei publice.
 Programul Operational Asistenta Tehnica - 0,21 mld. Euro
Obiectiv : asigurarea capacitatii si a instrumentelor necesare pentru o eficienta
coordonare, gestionare si control al interventiilor finantate din fondurile ESI
 Plati directe in agricultura - 10 mld. euro
 Programul National pentru Dezvoltare Rurala - 8 mld. euro
 Programul Operational Pescuit - 0,17 mld. euro
 Facilitatea "Connecting Europe" - 1,23 mld. euro
 Programele de cooperare teritoriala - 0,45 mld. euro

3
 Dat fiind faptul că una dintre principalele cauze ale crizei economice mondiale a fost
reprezentată de expansiunea necontrolată a creditului, am analizat relația credit- criză
mondială. În acest sens am studiat câteva opinii ale spacialiștilor în domeniu.
Cercetarea practică a capitolului a constat în analiza empirică a influenţei creditelor
acordate gospodariilor si administratiei publice asupra PIB.

După revoluția din anul 1989 în România tranziția s-a dorit a fi un proces de
transformări
radicale vizând cu precădere trecerea de la proprietatea preponderent de stat la cea
preponderant privată. Pentru orice stat primii ani de tranziție sunt grei, relevându-se grave
dezechilibre în economia națională.

În vederea atingerii acestui obiectiv, am punctat care sunt principalii pași ai tranziției
din perspectiva mai multor autori. Primii ani de tranziție în țara noastră au fost grei, în
perioada 1990-1992 țara cunoscând o primă recesiune de amploare. În perioada 1993-1996 a
scăzut inflația, și s-a înregistrat o dinamică pozitivă a producției.

Datoria externă a crecut rapid și dificultățile în finanțarea deficitelor externe au fost

din ce în ce mai mari. În anul 2000 economia a evidențiat ușoare semne de relansare pe
fondul scăderii inflației.

Se remarcă o creștere a PIBului cu 2,1%, iar inflația s-a situat la valoarea de 40,7%.
Următorii doi ani ai fost relativ buni, cifrele arătând o creștere a PIB-ului în 2001 cu 5,7% și
în 2002 o creștere cu 4,9%. Este de menționat faptul că în anul 2003 Senatul SUA a recunoscut
economia României ca fiind una funcțională de piață.

Odată cu debutul crizei economico- financiare, economia României a fost în mare

parte afectată, indicatorii macroeconomici fiind cei care ne arată acest lucru.
Până în prezent semnele de revenire sunt foarte slabe, cu o creștere economică de 2%, care
cu greu acoperă rata inflației.

Principalul indicator al evoluției creșterii economice, și anume produsul intern brut, a

avut fluctuații foarte mari în cazul țării noastre. Cea mai mare scădere s-a remarcat la nivelul
anului 2009 când datorită crizei economico-financiare de pe piețele internaționale PIB-ul
României a scăzut cu 15% față de anul 2008. În anul 2010, se remarcă o ușoară creștere față
de anul 2009, când PIB-ul crește cu 3 procente față de anul precedent.

Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale dezvoltării regionale este
reprezentat de creșterea economică Ipoteza de la care s-a pornit în îndeplinirea acestui
obiectiv este aceea că unul dintre principalele obiective ale dezvoltării regionale îl reprezintă
creșterea economică.

4
 În urma unei atente analize a caracterisiticilor dezvoltării regionale, concluzionăm că
aceasta urmărește eficientizarea și creșterea numărului activitățile și a proiectelor care se
desfășoară la nivel local utilizând resursele existente.

Considerăm că una dintre cele mai importante cauze ale stagnării economice o
reprezintă absența creditării, nici o economie oricât de dezvoltată nu se poate dezvolta în
absența creditului.

Investițiile, atât cele străine cât și cele naționale au impact asupra creşterii
economice, asupra investiţiilor de capital, asupra balanţei de plăţi, asupra cheltuielilor şi
veniturilor bugetare, asupra forţei de muncă şi nu în ultimul rând asupra competitivităţii
economice. Dezbaterea mai pe larg a acestei situații se regăsește în cadrul obiectivului cu
numărul 8 al prezentei lucrări.

Una din cele mai importante cauze ale stagnării economiei românești este lipsa
creditării economice. Este indubitabil faptul că nici o economie, oricât de performantă ar fi
nu se poate dezvolta în absența creditului. Având în spate experiența tranziției spre economia
de piață, realizăm că aceasta a afectat negativ politica de creditare.

Neexistând credite, economia românească nu se revigorează cu monedă, neavând

posibilitatea de a demara noi proiecte. Nu este dificil de înţeles modul concret în care
creşterea creditului influenţează creşterea economică. Atunci când creditul creşte,
consumatorii pot împumuta şi cheltui mai mult, şi întreprinderile pot împrumuta şi investi mai
mult.

Creşterea consumului şi a investiţiilor crează locuri de muncă şi duce la o creştere atât

a veniturilor cât şi a profiturilor. În plus, expansiunea creditului tinde a crește preţului
activelor, mărind astfel valoarea netă a acestora. Creşterea preţurilor activelor îi oferă
proprietarului şansa de a se împumuta mai mult, datorită sporirii averii.

Este deja cunoscut faptul că, principala problemă a științei economice atât sub aspect
teoretic cât și sub aspect practic o reprezintă creșterea economică. Factorii principali care
duc la creștere economic sunt progresul tehnic, inovațiile, investițiile, cercetarea științifică,
comerțul exterior.

În contextul economic actual, considerăm că unul dintre cei mai importanți factori
care pot determina creșterea economic sunt investițiile.

Chiar daca în România în ultimii ani a fost atras capital străin orientat spre activităţi
ce necesită un conţinut ridicat de resurse locale, în mare parte resurse de tehnologie şi
cunoştinţe, totuși nivelul atragerii investițiilor străine rămâne unul relativ scăzut.

5
 Teoria şi practica economică a celorlalte state inclusiv experienţa statelor central şi
est europene, demonstrează că fluxurile de investiții străine se intensifică şi au impact asupra
mediului economic, social şi natural în funcţie de politicile guvernamentale aplicate de
fiecare stat în parte.

Urmare a acestui fapt, strategia de dezvoltare pe termen lung a României trebuie să

se axeze cu prioritate pe îmbunătăţirea infrastructurii şi pe dezvoltarea resurselor umane şi
tehnologice, în aşa fel încât să reducă decalajele faţă de celelalte state din UE.

Măsurile ce ar trebui cât mai curând să fie aplicate sunt:

 Creşterea calităţii resursei umane, prin creşterea investitiilor în educaţie, inclusiv

în programele de formare continuă a forţei de muncă. Societatea secolului XXI este o
societate bazată pe cunoaştere, iar acest lucru transformă educaţia în obiectiv principal
pentru oricare stat al lumii;

 Dezvoltarea programelor de cercetare-dezvoltare, inclusiv prin realizarea unor

parteneriate PPP (între sectorul public şi cel privat);

 Încurajarea iniţiativei private, prin reducerea birocraţiei şi crearea unei

administraţii eficiente;

Considerăm că doar prin investiții, cu precădere prin atragerea de investiții străine

directe, România poate reduce decalajele față de celelate state europene.

Bibliografie
 wikipedia.org
 doctorate.ulbsibiu.ro
 ec.europa.eu