Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Junimea
Dacă orientările generale cuprinse în Introducție la Dacia literară vor influența pentru
o lungă perioadă evoluția fenomenului literar, cu timpul, acestea nu vor mai fi suficiente.
Evenimentele politice, sociale și culturale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea impun cu
necesitate o nouă orientare în măsură să asigure evoluția firească prin promovarea adevăratelor
valori. Meritul esențial în acest sens revine societății Junimea din Iași și mentorului acesteia,
Titu Maiorescu, personalitate a cărei autoritate incontestabilă orientează evoluția culturii și a
literaturii române până la începutul veacului al XX-lea. Practic, întreaga mișcare literară a
sfârșitului de secol XIX poate fi adecvat înțeleasă prin raportarea la Junimea.
Începută ca un frumos proiect de tineri entuziaști, reveniți de curând de la studii din
străinătate (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi),
Junimea concentrează principalii scriitori din epoca marilor clasici. Începută ca un grup cu
preocupări intelectuale, Junimea devine o prezență socială activă în viața culturală ieșeană.
Întâlnirile săptămânale în cerc restrâns, devin ulterior evenimente publice de mare impact.
Titu Maiorescu, liderul acestei mișcări, scrie în articolul Societatea Junimea din Iași
impresiile sale cu privire la membrii acestei societăți. Astfel în opinia lui Maiorescu,
Junimea ,, a fost - și acum putem vorbi de ea ca de un lucru trecut - o adunare privată de
iubitori ai literaturii și ai științei, de iubitori sinceri. Din întâmplare, cei dintâi membri ai ei s-
au găsit a fi înzestrați cu cunoștințe destul de felurite, fiecare după studiile și după gusturile
sale, încât să se poată completa unii pe alții și totodată să se poată înțelege. ” 1 Remarcăm
faptul că membrii Junimii erau pasionați de literatură și că dețineau diverse cunoștințe, ceea ce
făcea posibilă o bună și o unitară comunicare. În același articol, tot de la Maiorescu aflăm că
la primele întâlniri, membrii Junimii citeau operele literaturii române, fie bune, fie rele, din
urma cărora se iveau multe discuții, precum: ,,observări critice, încercări de stabilire a unui
teren comun de înțelegere, [...], expuneri știențifice despre estetică, despre limbă, despre
scriere, despre multe alte obiecte ale gândirii omenești.” 2 Mai mult, membrii aveau preocupări
1
Titu, Maiorescu, Societatea Junimea din Iași, în Critice, vol. III, 1908, p. 39 apud Junimea. Amintiri, studii,
scrisori, documente, ediție îngrijită, prefață și note de Cornel Regman, vol. I, Editura Albatros, 1971.
2
Ibidem.
1
Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava
Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, LRCE
Masterand: Brăneanu Maria-Magdalena
intelectuale. Pentru ei, orele petrecute acolo erau rupte din realitate; simțeau, așadar, că trăiesc
într-o lume cu totul diferită, fiind ,,un vis al inteligenței libere înălțat deasupra trivialităților
reale.”3
Junimea influențează scena culturală ieșeană prin două aspecte: prelecțiunile populare
(conferințe) și prin revista Convorbiri literare. Astfel, junimiștii inițiază o serie de conferințe
publice care permiteau familializarea oamenilor cu diferite probleme științifice, filosofice,
istorice sau literare. Până la 1866, conferințele nu aveau o tematică unitară, ulterior existând
teme comune privite din numeroase perspective. Această metodă a conferințelor publice a
ținut până în 1884, remarcându-se prin exactitatea informației științifice. Revista Convorbiri
literare apare pe 1 martie 1867. Revista era gândită ca spațiu de manifestare a ideologiei
junimiste. Iacob Negruzzi este cel care își asumă rolul de redactor-șef al revistei până în 1893.
Deși junimiștii obișnuiau să afirme că originea mișcării se pierde în noaptea timpurilor,
societatea ia ființă prin 1863, din inițiativa unor tineri intelectuali, ce mizau pe premisa: ,,Intră
cine vrea, rămâne cine poate”.
Concepția estetică a junimiștilor și, de atlfel, întreaga lor atitudine filosofică s-au
subordonat culturii naționale, continuându-i astfel pe pașoptiști. În general, junimiștii ,,s-au
situat pe pozițiile evoluționismului englez, cărora le-au adăugat criticismul kantian și elemente
din filosofia lui Schopenhauer. ”4
Ideile junimiștilor s-au concretizat în lupta împotriva formelor fără fond și în susținerea
autonomiei esteticului. La început, problemele Junimii au fost legate de critica culturală,
precum probleme de limbă, ortografie, poezia populară, de răspândire a literaturii universale
prin traduceri, apoi s-au angajat într-o critică de îndrumare a creației artistice, cu scopul de a
forma o critică și o estetică românească.
În domeniul limbii, au militat pentru introducerea alfabetului latin, pentru aplicarea
principiului fonetic în scriere și îmbogățirea limbii cu neologisme .
Un alt domeniu în care junimiștii au activat a fost cel al educației, timp de 17 ani
junimiștii organizând o serie de conferințe publice pe teme precum: istoria, literatura, arta,
3
Ibidem.
4
Compediu de teorie și critică literară, Editura Polirom, 2003, p. 258.
2
Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava
Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, LRCE
Masterand: Brăneanu Maria-Magdalena
Bibliografie:
5
Zigu, Onea, Junimea și junimismul, Editura Eminescu, București, 1975
4
Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava
Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, LRCE
Masterand: Brăneanu Maria-Magdalena