LICEUL TEHNOLOGIC NISIPORESTI

PROIECT DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVELUL IV
Profil : Tehnic
Specializarea: Tehnician in industria textila

INDRUMATOR: ELEV :
Prof. ……………….
 PROMOTIA 2020

Tema proiectului:

Realizarea documentatie tehnice pentru

produsul
Fusta in patru clini
LICEUL TEHNOLOGIC NISIPORESTI
 CUPRINS:
MEMORIU JUSTIFICATIV............................................................................pag 2

CAPITOLUL I : REALIZAREA COLECŢIEI DE MODELE

I.1 Realizarea colectiei de modele………………………….pag 5

I.2 Alegerea produsului vestimentar si a modelului..............pag 6

CAPITOLUL II : OBŢINEREA ŞABLOANELOR

II . 1 Construcţia tiparului clasic,……………………………..pag8

II . 2 Transformarea în model…………………………………pag9

II . 3 Realizarea şabloanelor…………………………………pag12

CAPITOLUL III : NORMA INTERNĂ

III . 1 Alegerea materialelor de bază şi auxiliare.

III. 2 Conditii dimensionale

III . 3 Stabilirea utilajelor necesare realizarii produslui

CAPITOLUL IV : NORMA DE CONSUM

IV . 1 Elaborarea încadrării

IV . 2 Calculul normei şi indicatorilor de eficienţă

CAPITOLUL V : PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE

V . 1 Întocmirea procesului tehnologic

V.2 Calculul indicatorilor procesului tehnologic

MEMORIU JUSTIFICATIV

Moda a reprezentat din totdeauna un

punct de interes pentru oamenii din inalta
societate si pentru femeile din toate paturile
sociale. Lumea haute couture reprezinta un
mister pentru multi dintre noi. Este o lume a
luxului, elegantei si calitatii.

In Franta secoluli al XVII-lea a fost initiat

primul impuls de creare a hainelor prin
autorizatia data de Ludovic al XIV-lea in
1675 croitoreselor de a confectiona haine de
dama. Pana in acest moment nobilimea din
fiecare tara era cea care era un trendsetter -
orice purtau marile doamne, precum ducesele
si printesele, devenea o moda. Insa Ludovic
al XIV-lea a fost primul care a atras privile
spre Franta, epicentrul modei de atunci si de
astazi. Maria Antoinette a fost prima
doamna care si-a dorit o croitoareasa proprie
pentru a putea avea rochii personalizate.

In acea perioada au fost impuse cateva reguli

ce trebuiau respectare cu rigurozitate:
dantelele englezesti erau purtate numai dupa
serbarile de la Longchamp, blanurile se
purtau doar dupa 1 noiembrie, dupa Paste nu
se mai purtau mansoane iar femeile trecute
de varsta de 40 de ani trebuiau sa se prezinte
la curte numai cu capul acoperit de dantela
neagra.
 Fusta este una dintre cele mai vechi piese vestimentare purtate de om. In forma de inceput, fustele
erau niste bucati dreptunghiulare de material realizate din piele de animal sau din frunze prinse in jurul
taliei. Cea mai veche fusta descoperita a fost creata cu aproximativ 4 mii de ani i. Hr. din paie tesute.
Pana la revolutia industriala, materialele erau scumpe, astfel ca fustele lungi erau o marca a prestigiului.
Mult timp, fustele au fost voluminoase si lungi in ideea de a marca talia si de a da amploare soldurilor.
In secolul XVII, femeile purtau mai multe fuste unele peste altele tocmai pentru a da impresia de volum.
Apoi a aparut crinolina care le-a ajutat pe femei pana spre finalul secolului XIX sa isi “implineasca”
vizual soldurile si coapsele. In secolul XX, din cauza razboaielor si a greutatilor vietii, din ce in ce mai
multe femei au inceput sa munceasca si astfel ca nevoia de haine practice, comode, care sa iti dea
libertate  de miscare a venit natural.

 Fustele lungi

Paul Poiret a fost cel care a eliberat siluetele femeilor de hainele extrem de incarcate si rigide
purtate pana atunci, creand modele mai apropiate de forma naturala a corpului femeiesc, reusind sa
elimine exagerarile proportiilor din secolele trecute. El a fost si cel care a conceput
fusta hobble (care impiedica la mers), numita asa pentru ca era lunga si foarte stramta, permitand
purtatoarei sa faca doar pasi foarte mici. Aceasta fusta a evoluat, transformandu-se in
fusta trotteur sau fusta pentru mers, o fusta dreapta pana in pamant care le dadea femeilor libertate
de miscare si care a devenit extrem de populara. La scurt timp insa, in anii ’30 si ’40 femeile au
inceput sa poarte pantaloni, iar fusta lunga a revenit la succesul de alta data abia spre sfarsitul anilor
’60, odata cu aparitia curentului hippie, a carui marca erau fustele lungi colorate, inflorate sau cu
imprimeuri etnice.

 Fustele midi

Fustele lungi au inceput sa se scurteze incet incet, ajungand pana la jumatatea gambei, apoi pana
sub genunchi, pentru ca mai apoi sa se ridice deasupra genunchiului. In anii de razboi, scurtarea
fustelor a devenit chiar o necesitate din cauza rationalizarii materialelor. In anii 1940, Christian Dior
creeaza fusta creion, o varianta mai scurta a fustei hobble. Acestea erau purtate cu jachete sau tunici.
Vedetele au fost si ele rapid captivate de aceste fuste, de la Betty Page la Marilyn Monroe, Audrey
Hepburn sau Grace Kelly. Populare in acei ani erau si fustele plisate. In anii ’60 insa, fustele midi
aveau sa fie date la o parte de variante si mai scurte – fustele mini.

 Fustele mini

Fusta mini surprinde energia revolutionara a tineretei si eliberarea de conventii, a fost un succes
imediat. Mary Quant era promotoarea fustelor mini in Anglia, in timp ce designerul Andre Courreges le
deschidea apetitul pentru fuste scurte femeilor din Franta. Acesta concepea fuste mini mai elaborate,
mai sofisticate decat Mary Quant, reusind sa introduca aceste modele in pretentiosul haute couture
francez. Quant spunea insa ca nici ea, nici Courreges n-au inventat fusta scurta, ci fetele de pe strada.
Incet, incet, in ciuda conservatorilor care dezaprobau aceasta expunere exagerata a picioarelor, curentul
fustelor mini a cuprins intreaga lume. Fusta mini a devenit astfel un simbol al tineretii .
Nebunia fustelor mini a durat pana la sfarsitul deceniului, cand nostalgia fata de trecut si frica fata de
viitor in contextul razboiului din Vietnam au inceput sa se simta si in moda. De la simbol al eliberarii
femeii, asa cum era privita pana atunci, fusta mini a devenit un simbol al transformarii femeii.
CAPITOLUL I : REALIZAREA COLECŢIEI DE MODELE

I.1 Realizarea colectiei de modele

Fig.1 Fig.2

Fig.3
Fig.4

Fig.5

Fig.6
 I.2 Diversificarea detaliilor

Incretirea suprafetei materialului prin coasere este un procedeu utilizat frecvent la confectionarea
produselor vestimentare.
Incretirea se poate plasa pe marginea reperelor ( de exemplu, la volane simple, la jabouri, la
fuste, la rochii si pantaloni pe linia taliei, la partea superioara sau inferioara a manecilor etc.) sau in
interiorul suprafetei reperelor (de exemplu la volane duble, incretite pe mijloc, la jachete incretite pe
linia taliei, la fete de fusta sau maneci incretite longituinal, etc.

Din punct de vedere tehnologic, incretirea se poate realiza in urmatoarele moduri:

a) Manual mecanic, in tehnologiile casnice sau la realizarea produselor unicat, cand
se realizeaza o cusatura 301 cu pas mare (3,5 – 5mm) si cu o tensiune redusa a firului de la ac
dupa care se trage firul de la apucator, de un capat sau de ambele capete. Gradul de incretire si
uniformitatea incretirii se apreciaza subiectiv de catre executant;
b) Realizarea unei cusaturi 301 cu un fir elastic la apucator; gradul de incretire se
stabileste prin tensionarea firului de la apucator, incretirea fiind uniforma. Ridica probleme
fixarea cusaturii la extremitati.
c) Prin coaserea unui elastic ce este alimentat usor tensionat; poate fi un elastic
ingust, cu doua fire de elastomer, coaserea realizandu-se intre acestea (fig. c), un elastic fixat
intr-o cusatura de surfilare, urmata de indoirea marginii si fixarea cu o cusatura de acoperire sau
in zig-zag Fig d), un elastic lat fixat cu doua sau mai multe cusaturi paralele (fig. e) etc;
d) Prin plasarea unui elastic mai scurt sau a unui snur, intr-un canal realizat intre
doua straturi de material, fie prin indoirea marginii, fie prin dublarea materialului de baza cu un
al doilea strat, ce poate fi inclusiv captuseala produsului (fig. f);

e) Prin realizarea unei cusaturi de surfilare sau a unei cusaturi lant 401 si reglarea
transportorului diferential la valori mai mari decat 1. Dintii transportori din spatele acului
trebuie sa aiba miscari de inaintare / retragere de amplitudine mai mica decat dintii din fata
acului, astfel ca materialul textil adunat intre placutele transportoare va fi fixat sub forma
incretita (fig. a);
f) Incretirea folosind un piciorus modificat, la care talpa prezinta un decupaj in care
se aduna materialul (b);
 g) Icretirea concomitent cu asamblarea a doua straturi poate fi realizata la masinile
cu transportor superior suplimentar; in functie de tipul de transportor inferior, se pot obtine
efecte tehnologice de incretire sau de alimentare normala a stratului superior, in timp ce stratul
inferior este alimentat normal, incretit sau intins

Modalitati de aplicare la produsul de baza

Fixarea cretilor este dependenta de modul de realizare al incretirii. Pentru incretirea realizata
manual-mecanic , lungimea firului de la apucator ( ale carui extremitati trebuie fixate prin innodare sau
prin cusaturi de intarire) stabileste gradul de incretire, fixarea cretilor putandu-se realiza direct in
cusatura ulterioara de asamblare a reperului incretit, sau prin realizarea unei cusaturi (301 sau 401),
plasata peste cusatura de incretire.
In cazul incretirii cu elastic gradul de incretire este dependent de tensiunea de alimentare a
elasticului, fixarea cretilor realizandu-se uniform, prin revenirea elasticului la lungimea initiala.
Atunci cand elasticul se plaseaza liber intre doua straturi gradul de incretire se poate stabili si
ulterior plasarii elasticului, iar extremitatile se fixeaza prin coasere. Inlocuirea elasticului cu snur, face
posibila modificarea lungimii liniei de incretire, in timpul utilizarii produsului. In acest scop, capetele
snurului sunt prevazute cu glisanti sau se pot innoda.
Pentru reperele incretite pe margine, se ilustreaza cateva modalitati de integrare in produs.

In functie de modul de plasare a liniei de incretire,se pot obtine diferite efecte estetice, ce pot fi
grupate astfel:
a) Efecte realizate prin pozitionarea marginii incretite;
b) Efecte realizate prin dispunerea liniilor de incretire pe benzi:
 -prin decalare
-prin apropierea marginilor;
-prin modificarea traseului;
-prin dublarea benzii
c) Efecte realizate prin diferentierea gradului de incretire

CAPITOLUL II : OBŢINEREA ŞABLOANELOR

II . 1 Construcţia tiparului clasic

Constructia tiparului de fusta dreapta

Pentru constructia tiparului s-au folosit urmatoarele marimi principale:

Inaltimea corpului IC=168cm;
Semiperimetrul bustului Pb=48cm;
Adaosul de lejeritate Ad=1cm.

Fusta clasica este formata din fata, spate si cordon sau rejansa.

Calculul dimensiunilor de baza:

Lungimea pana la sold Ls=IC/10+2...3=19cm;
Semiperimetrul taliei Pt=Pb-12=36cm;
Semiperimetrul soldurilor Ps=Pb+5=53cm.

Trasarea liniilor de baza

Pe verticala din A se determina punctele S si L, care stabilesc pozitia liniei soldurilor si a tivului:
AL=Lpr+60cm;
AS=Ls+2=21cm.
Dimensiunea de latime a tiparului se stabileste pe linia soldului astfel:
SS1=Ps+Ad=54cm;
SS2=SS1/2-1.5=25.5cm.
Prin punctele S1 si S2 se traseaza cate o perpendicular ale carei intersectii se noteaza cu L1 si L2 la tiv
si A1, A2 in talie.

Trasarea liniilor de contur

Ajustarea parti superioare pe talie se face prin pense care se determina in functie de diferenta de largime
D intre SS1 si Pt:

D=SS1-Pt=54-36=18cm.
Aceasta diferenta se reprezinta la fata si la spate, proportional conformatiei corpului. Astfel, in cusatura
lateral, fiecare detaliu se ajusteaza cu 3.5....5 cm, la spate cu 6cm=r1, iar l;a fata cu 5cm=r2. La fiecare
detaliu se poate forma una sau doua pense. Pentru formareaa cate doua pense, rezerva se ia la spate de
3cm, iar la fata de2.5cm. In cazul formarii unei singure pense, o parte din rezerva se introduce in linia
de mijloc la spate sau la fata.
 Ajustarea laterala:

A2A3=1cm; A3A4=A3A5=3.5cm.

Din punctual A2 se ridica o perpendicular pe care se stabileste punctual A3 si in functie de acesta

punctele A4 si A5, care se unesc arcuit cu S2.
 Ajustarea spatelui:

AP=Pt/4=9cm;
PP1=PA5/2=6.5cm;
PP2=P1P3=Ps/4=13.25cm.

Adancimea penselor se calculeaza in functie de rezerva r necesara ajustarii si de numarul penselor, in

care r1=6cm.

Pa=Pa1=P1a2=P1a3=r1/4=1.5cm.

Se fixeaza punctele determinate, care se unesc apoi cu P2si P3, obtinandu-se astfel conturul penselor.
Partea superioara a spatelui se definitiveaza unindu-se punctele A5 cu a3, astfel incat sa formeze o linie
usor arcuita in interiorul figurii. Laturile penselor se prelungesc pana la linia definitive a taliei.
 Ajustarea fetei:

A1P4=A1A4/2=12cm;
P4P5=P4A4/2=6cm.

Din punctele P4 si P5 se coboara perpendicular pe care se masoara lungimea penselor la fata:

P4P6=P5P7=Ps/6=53/6=8.8cm.

Adancimea penselor la fata:

P4a4=P4a5=P5a6=P5a7=r2/4=1.25cm.

Punctele determinate se unesc, apoi, cu P6si P7, obtinandu-se astfel conturul penselor la fata. Linia
taliei se definitiveaza unind punctele A4 si a4.
Conturul partii inferioare a fustei este cuprins intre liniile de baza ale fustei care se pot modifica fie
pentru ingustare, fie pentru largirea ei.

L2L3=L2L4=2...5cm, in functie de largime,

A5L3=A4L4=AL.
 II . 2 Transformarea tiparului de baza in tipar de model

Elaborarea tiparului de model in conformite cu schita produsului

Dupa definitivarea tiparelor de baza este necesara transformarea acestora in tipare de model care
sa conduca la obtinerea de sabloane corespunzatoare modelului atat din punct de vedere al formei cat si
al dimensiunilor produsului finit.
Tehnica de transformare a tiparului clasic cuprinde urmatoarele etape:
1. identificarea tiparelor de baza;
2. schitarea liniilor de transformare a tiparului clasic.Aceasta etapa are ca scop stabilirea
pozitiilor liniilor de contur la tiparul ce se va obtine prin transformare. Schitarea liniilor
de transformare va cuprinde trasarea separata a conturului tuturor detaliilor si repre-
zentarea modificarilor la modelul de proiectare.
3. precizarea operatiilor de transformare necesare;
4. stabilirea ordinii lucrarilor necesare pentru transformarea tiparului clasi ,de baza in tipar
de model;
5. realizarea propriu-zisa a transformarii tiparului;
6. autoevaluarea: compararea tiparului de model cu schita produsului.

Transformarea tiparelor clasice in modele se realizeaza pe detalii proincipale, in functie de

modelul proiectat, avandu-se in vedere criteriile si regulile de transformare cunoscute.

Tehnica transformarii tiparelor in model cuprinde o serie de lucrari:

 Schitarea liniilor de transformare pe tiparul clasic
 Decuparea detaliilor din constructia clasica si copierea lor pe coala de desen
 Reprezentarea grafica a transformarii. Aceasta se efectueaza pe conturul tiparelor copiate pe
coala de desen.

Finalizarea grafica a transformarii tiparului necesita respectarea urmatoarelor conditii de

reprezentare:
-tiparul transformat trebuie sa contina toate elementele grafice
-conturul final al tiparului se va reprezenta cu linie continua groasa
-liniile de simetrie a tiparelor se vor trasa cu linie punct avand aceeasi grosime cu linia de contur
-amplasarea detaliilor componente pe planse se face pe coli format STAS in ordinea constructiva.
 II . 3 Realizarea şabloanelor

Sabloanele reprezinta copia tiparelor la care se adauga rezervele de cusaturi si de tivuri.In

cadrul intreprinderii de confectii se folosesc sabloane originale si sabloane de lucru.
Sabloanele originale se confectioneaza din hartie si se obtin prin reproducerea tiparului de baza
multiplicat. Aceste sabloane nu sunt folosite pentru lucru in sectiile de productie ci se pastreaza in
cadrul serviciului tehnic fiind utilizate pentru controlul sabloanelor de lucru.
Sabloanele de lucru se utilizeaza in cadrul sectiilor de productie la croirea produselor sau a
sabloanelor ajutatoare, la operatii de taiere, trasare a conturului sau la coaserea diferitelor garnituri.In
procesul de productie pentru fiecare detaliu al inbracamintei se confectioneaza un sablon care trebuie sa
aiba forma si dimensiunea detaliului reprezentat.Sabloanele pot fi confectionate din carton, tabla,
placaj sau placi sintetice; cel mai mult se foloseste cartonul si placile sintetice deoarece sunt mai ieftine
si se modeleaza mai usor.
Sabloanele se obtin prin reproducerea tiparelor din carton sau din material de plastic cu grosimea
de 0,5-2 cm.Procesul de reproducere al tiparelor in sabloane se efectueaza cu ajutorul unor rulete si
cuprinde urmatoarele faze de lucru
 -asezarea tiparului pe suprafata placii de carton;
 -imprimarea conturului pe cartonul destinat sablonului cu ajutorul ruletei;
 -decuparea cartonului pe linie si obtinerea sablonului respectiv.
Cartonul se taie manual cu foarfecele sau mecanic cu masinile de taiat carton.Pentru efectuarea
controlului la uzura sabloanele sunt marcate pe margine cu ajutorul unui dispozitiv special.
Şabloanele reprezintă datele de ieşire din cadrul activităţii de proiectare constructivă a unui
model, forma şi dimensiunile acestora determină forma şi dimensiunile reperelor croite, care, ulterior,
prin realizarea penselor, coasere, tratamente umidotermice permit obţinerea formei spaţiale a produsului
de îmbrăcăminte.
 După modul de utilizare şabloanele se clasifică astfel:

 Şabloane originare, construite pentru modelul etalon, pentru tipodimensiunea medie, din gama
de mărimi a modelului, reprezintă rezultatul final al etapei de construcţie a tiparelor de model;
 Şabloane etalon, rezultă în urma gradării pentru toate tipodimensiunile în care se va confecţiona
modelul, pentru toate tipurile de materii prime din care este structurat acesta.
 Şabloane de lucru şi de control, copii ale şabloanelor etalon, confecţionate din materiale
rezistente la uzură şi cu o bună stabilitate dimensională în vederea utilizării lor în diferite
operaţii ale procesului de fabricaţie: executarea încadrărilor, croirea după contur, verificarea
reperelor croite, verificarea dimensională a reperelor după termolipire, la unele operaţii
ajutătoare: poziţionarea unor elemente constructive, falduri, cute, buzunare, butoniere, nasturi.

După modul de construcţie, şabloanele pot fi:

 Şabloane principale reprezintă şabloanele pentru reperele produsului executate din materialul de
bază( faţa, spatele, cordonul, mâneca), ele fiind copii ale tiparelor de model definitivate prin
includerea rezervelor de cusături, de tivuri şi adaosuri tehnologice specifice.
 Şabloane derivate sunt şabloane care se obţin pe baza şabloanelor principale, pentru repere care
se execută tot din materialul de bază (bizetul, amformul, şliţul pentru pantaloni, etc), sau se
croiesc din materiale de căptuşeală, de întărire sau termoizolatoare.
 Şabloane ajutătoare sunt utilizate în procesul de confecţionare a produsului pentru stabilirea
poziţiei unor elemente – buzunare, clape; precizarea poziţiei butonierelor, nasturilor; pentru
verificarea – corectarea unor linii de contur – rever, cant, terminaţia inferioară, răscroiala
mânecii – a căror formă şi dimensiuni trebuie păstrată cu înaltă precizie în produsul finit.

Pe şabloane se trec următoarele date:

 Modelul căruia îi corespunde şablonul respectiv

 Materialul (de bază, căptuşeală, întăritură) şi caracteristicile acestuia (uni, carouri).
 Tipodimensiunea
 Direcţia de amplasare pe material – direcţia nominală şi abaterile admise de la aceasta.
 Rezervele de cusături şi de tivuri,
 Adâncimea penselor netăiate, a cutelor faldurilor, sensul de îndoire a materialului.
 Poziţia unor semne de control necesare la îmbinarea cu alte repere sau elemente ale produsului.
 Zonele în care se aplică modelarea prin tratament umidotermic sau se realizează încreţirea detaliilor.

Construcţia şabloanelor principale

Şabloanele principale se obţin prin definitivarea şabloanelor de model prin suplimentarea

acestora cu adaosuri tehnologice
Ateh=Acus+Ater+ATUT (cm)
Acus – adaosul pentru cusături, depinde de: lugimea liniei de contur, grosimea materialelor,
gradul de destrămare al acestora, tipul cusăturii, poziţia relativă a straturilor în
asamblare.
Pentru cusături longitudinale, rezerva de coasere=1 cm
Pentru contururi curbe – 0,8-1 cm
 Ater – adaosul pentru terminaţii, depinde de model, modul de finalizare a tivului, structura de
straturi
Tivul la terminaţie=4 cm
ATUT – adaosul pentru tratament umidotermic

Construcţia şabloanelor derivate

Şabloanele derivate se construiesc pornind de la şabloanele principale şi servesc la croirea unor

repere din materialul de bază – faţa de guler, bizetul, punga inferioară, căptuşeală, întăritură.
Construcţia şabloanelor de căptuşeală se realizează pe baza şabloanelor principale ale reperelor
ce se căptuşesc, mărimea adaosurilor pentru construcţia acestora se stabileşte pe baza cunoaşterii
proprietăţilor fizico-mecanice – contracţia la tratament umidotermic, alungirea la întindere – ale
materialului de bază şi a celui de căptuşeală.
Cantitatea cu care este necesară suplimentarea şablonului principal se stabileşte cu relaţia:
h=Acus+Afald+Ac
Acus – adaosul pentru cusătură
Afald – adaos pentru fald
Ac – adaos pentru compensarea comportării materialului la tratament umidotermic
Ac=Ac capt-Ac mat b
Ac capt – adaosul pentru compensarea comportării căptuşelii la tratament umidotermic
Ac capt=0,5 LiCUcapt/100
Ac mat b - adaosul pentru compensarea comportării materialului de bază la tratament
umidotermic
Ac mat b=0,5 LiCUmat b/100
Li – lungimea elementului de produs pentru care se dimensionează şablonul de căptuşeală
Cu – coeficientul de contracţie pe direcţia urzelii a căptuşelii,sau materialului de bază
 CAPITOLUL III : NORMA INTERNĂ

III . 1 Alegerea materialelor de bază şi auxiliare

Modelul ales pentru Fusta in clini, prin linia de croială, calitatea materiei prime asigură rolul estetic
şi funcţional pentru un produs lejer de primavara - vară.
Pentru producerea imbracamintei se folosesc materiale textile de baza si materiale auxiliare. Acestea
au roluri diferite si se pot folosi in functie de specificul produsului la care se aplica,de destinatia acestuia in
procesul purtarii. Dupa importanta in componenta produsului materialele pot fi de faza si auxiliare.
Materialele de baza
Au rolul principal in componenta unui obiect vestimentar, el indeplineste functia principala la un
produs si este intrebuintat la confectionarea fetei produsului.Se pot folosi tesaturi,tricoturi,blanuri ,piele
sintetica,naturala.
Materialele auxiliare
Sunt acele materiale care in functie de model pot lipsi din componenta produsului:
captuselile,intariturile,furniturile,garniturile

Materialul de baza:

Principalele caracteristici ale materialelor utilizate pentru confecţionarea produsului Fusta evazata,
pot fi grupate astfel:
 Cerinţe de exploatare: rezistenţă la tracţiune şi alungire, rezistenţă la uzură prin frecare, rezistenţă la
obosire, rezistenţă la sfâşiere.
 Cerinţe igienice: permeabilitate la aer, la vapori, conductibilitate termică, rezistenţa culorii la
transpiraţie, hidrofilie, higroscopicitate, antimurdărire, antistatizare.
 Cerinţe estetice: stabilitate dimensională (spălare, călcare, comportare la solvenţi organici), revenire din
şifonare, elasticitate, flexibilitate, drapaj, tuşeu, culoare corespunzătoare modei din acestă vară,
capacitate de păstrare a pliului, fără pilling.
Pentru confectionarea fustei s-a utilizat o tesatura din poliester.

Proprietăţile fibrelor de poliester

Fibrele de PES prezintă următoarele proprietăţi:
Rezistenţă la tracţiune ridicată, ceea ce conferă ţesăturilor durabilitate ridicată
Rezistenţă la abraziune
Absorbţie redusă de apă şi umiditate, se usucă foarte uşor,
Rezistenţă la şifonare
Tuşeu plăcut, călduros, un bun confort la purtare,
Rezistenţă la acţiunea căldurii, culoarea fibrelor fiind puţin influenţată de temperaturi mai ridicate de
lucru,
Bune izolatoare termic,
Rezistenţa bună la acţiunea luminii şi intemperiilor
Posibilitatea de stabilizare dimensională sub acţiunea căldurii, permiţând obţinerea de pliseuri, dungi
durabile sau spălarea produselor fără pericol de deformare,
Rezistenţă la acţiunea solvenţilor organici, anorganici
Rezistenţă bună la acţiunea microorganismelor, insectelor, independent de conţinutul de apă din
fibră,
Principalele dezavantaje ale materialelor care au în amestec fibre scurte de PES sunt:
Încărcare cu electricitate statică, ceea ce generează greutăţi în procesul de prelucrare textilă şi în
timpul purtării,
Tendinţa pronunţată de a forma pilling (datorită rezistenţei la tracţiune şi frecare ridicată).
 În tratamentele de finisare finală se recomandă aburire moderată, presare ridicată şi vacuum
suficient.

Materiale auxiliare:

Căptuşeala –dublează detaliile, mărindu-le rezistenţa la purtare, şifonare, păstrând în timp forma
acestora, imbunătăţind valoarea de prezentare a produsului şi parametrii de confort. Materialul utilizat
trebuie să fie lucios, pentru ca produsul să alunece uşor, să permită mularea cu uşurinţă pe corpul
purtătorului, să răspundă următoarelor cerinţe:
 Rezistenţă la frecare
 Drapaj, flexibilitate, tuşeu
 Permeabilitate la vapori,
 Permeabilitate la aer,
 Higroscopicitate, hidrofilie.
 Stabilitate dimensională la călcat spălat,
 Stabilitate dimensională la tratamente umidotermice,
 Stabilitate la transpiraţie,
 Stabilitatea colorantului.

Materialul de întărire: - dublează gulerul, cordonul, cu scopul de a mări rezistenţa la purtare,

şifonare, îmbunătăţind valoarea de prezentare a produsului finit, parametrii de confort, permiţând modelarea
îmbrăcămintei pe conformaţia corpului. Pentru modelul ales propun utilizarea unei inserţii cu termoadeziv,
materialul este mai uşor, mai ieftin, permite croirea pe orice direcţie se fixează uşor prin călcare de
materialul de bază, prezintă stabilitate dimensională, este neşifonabil, rezistent la întindere pe orice direcţie,
se poate decupa în orice formă.

Inserţia cu temoadeziv prezintă

 Masă redusă
 Stabilitate dimensională la spălare, călcare,
 Stabilitate dimensională la solvenţi organici.
 Permeabilitate la transpiraţie şi la aer,
 Rezistenţă; la scămoşare şi frecare.

Ata de cusut: - este un material auxiliar folosit la asamblarea si prelucrarea imbracamintei sau
pentru alte scopuri.
In industria de confectii,ata de cusut se produce din fibre naturale sau sintetice,clasificandu-se astfel :
1)Dupa destinatie in procesul de confectionare ata pentru cusaturi tighel avand finetea in Nm :48/ ;54/3,
sau exprimata in text (T) :21x3 ;19x3 ;12x3, se foloseste la cusaturile de imbinare sau de fixare,ata pentru
butoniere cu finetea in Nm :54x2 ;85x2x3 ;100x2x3 ;sau in text (T) 19x2x3 ;12x2x3 ;este o ata mai
groasa,luciosa si rezistenta la frecare.
2)Dupa natura fibrelor din care se produce ata poate fi ata din bumbac care se intrebuinteaza la coaserea
imbracamintei din tesaturi de tricoturi,produse din fire de bumbac sau tip bumbac.
 III . 2 Stabilirea utilajelor necesare

Pentru
cusătura
ZJ8800A-D3 * 1 ac, cusatura rigida, transport inferior
tighel
simplu: Masina simpla cu taietor de fir, * taietor de fir
intarire, ridicare piciorus * retractor de fir
* intarire automata
* ridicare automata a piciorusului
* ac DB x 1 , greifer mic
* pentru materiale usoare - medii
* viteza: max. 5500 imp/min
* ungere automata
* stop motor  cu panou de comanda a parametrilor

Pentru Masina de cusut BROTHER :

cusătura de FB N210
surfilare:  2 ace,
 4 fire,
 transport diferential cu reglaj rapid,
 pasul intre 0,9-3,8mm,
 viteza max.6700 imp/min,
 distanta dintre ace 2,2 mm sau 3 mm,
 latimea cusaturii de surfilat optionala 5mm, 6mm
sau 7 mm , ungere automata

Pentru  Masina electronica pentru cusut nasturi,cusatura rigida

coaserea cu doua fire ,DirectDrive
nasturilor:  Masina de cusut nasturi cu 2 , 3 sau 4 gauri(22 tipuri
de coasere diferite preprogramate cuposibilitate adaugarii
pina la 50 de tipuri
 cusatura rigida (tip 301)
Masina de cusut BROTHER :
 diametrul nasturelui 8-20mm(standard) ;optional
BE-438D
clema pt diametre de 30 mm
 numarul de impunsaturi pe nasture 6 , 7 ,8 , 10 , 12 ,
16 sau 20
 mecanism de transport cu motor pas cu pas(acuratete
de coasere 0.05 mm/puls)
 inaltimea de ridicare a clemei de lucru 13 mm(cu
actionare elctromagnetica)
 viteza maxima de coasere 2700 imp/min.
 comanda de coborire a piciorusului de presare si de
incepere a coaserii simultana sau optional decalata
 taietor automat de fir,stergator automat de fir , ungere
automata
 posibila programare in ciclu(9 cicluri,fiecare cu cite
15 programe)
Pentru Mas Masina electronica de cusut butoniera cu cap
coaserea rotund,cu cusatura dublu lant cu 2 fire
butonierelo - viteza de coasere 2500 rpm(maxima obtinuta pina in
r: prezent pe plan mondial),permite reducerea timpilor de
operare cu cca 35%
- prevazuta cu taietor automat de fir superior tip scurt
- lungime butoniera cu cap rotund 8-50 mm
- lungime butoniera dreapta 5-50 mm
- cu fir de intarire forpas(aparanta perlata)
- dotata cu microprocesor pentru programarea a 9 tipuri
Masina de cusut BROTHER : diferite de butoniere, apelarea oricarei variante de
RH 9820 – 00 butoniera stocate in memorie se face prin simpla apasare
a unui buton
- adincime de lucru mare(distanta de lucru in spatele
acului – 120mm)
- cu panou de operare pe blat,cu ecran LCD,taste
shortcut,contor productie

- se pot realiza pina la 9 programe in ciclu,fiecare

program cu cite 9 pasi
- se poate realiza butoniera cu cap rotund sau fara cap
rotund
- se poate realiza butoniera cu sau fara fir de intarire
- se poate realiza butoniera cu sau fara cheita
longitudinala
- se poate executa cheita transversala ,cu lungimi de max
20 mm
- este posibila taierea mijlocului de butoniera inainte sau
dupa coasere, sau fara taiere (ex. in cazul butonierelor
ornamentale de pe coltul de rever si mineci)
Pentru Fier de calcat industrial –Rezistenta in talpa cu incarcare
calcat si (800W) joasa si o suprafata mare pentru schimbul de
finisare caldura. Talpa sudata, cu gauri concentrate in varf, pentru
finala: a obtine un jet
Jet de abur puternic, fără întrerupere, cu un rezervor de
apă de 1,4 litri
Puternic, dar surprinzător de compact, acest fier de călcat
produce permanent flux de abur de înaltă presiune,
făcând călcarea rapidă şi facilă. Datorită rezervorului de
apă detaşabil de 1,4 litri, puteţi călca fără întrerupere ore
în şir.

Masa de calcat universala 141x36 cm, cu aspiratie si

incalzire electrica, 220V, 650W, temperatura mesei
reglata cu termostat, motor aspiratie 0.5 CP, cu suport
siliconic pentru fier calcat si brat sustinere cabluri; La
cerere masa poate fi echipata special pentru conectare la
un sistem central de aspiratie si/sau alimentare cu aburi
 CAPITOLUL IV : NORMA DE CONSUM

IV . 1 Elaborarea încadrării

Condiţii tehnice impuse la încadrarea şabloanelor

Şabloanele constituie elemente ale documentaţie tehnice care determină construcţia, forma şi
dimensiunile reperelor unui produs, condiţiile tehnice de croire şi prelucrare ale acestora. Şabloanele se
execută pentru toate reperele care intră în structura produsului.
Şablonarea este operaţia de încadrare şi conturare a şabloanelor direct pe suprafaţa şpanului, sau de
aşezare a acestora pe un strat de ţesătură cu caracteristicile geometrice indicate în documentaţia tehnică a
produsului. Încadrările în miniatură din documentaţia tehnică a produselor reprezintă elementul principal
care stă la baza operaţiei de şablonare.

Metode de şablonare:

o Simplă – cuprind completul de şabloane pentru un produs, acestea pot fi aşezate pe toată lăţimea
materialului sau pe material dublat. Această modalitate de încadrare se utilizează doar pentru croirea
prototipului sau pentru lichidarea lansărilor, consumul de materie primă este mare.
o Combinată – cuprind două sau mai multe complete de şabloane, de mărimi diferite, sau modele diferite,
cuplarea acestora având ca efect economii de material. Alegerea tipodimensiunilor ce se vor încadra
combinat se realizează pe baza cunoaşterii volumului de produse preconizate a se realiza la fiecare
tipodimensiune, specificate în dispoziţia de lansare.

Condiţii tehnice în operaţia de şablonare:

 Pe ţesăturile care au desene într-o anumită direcţie, şabloanele detaliilor ce urmează a fi încheiate se
aşează astfel încât să existe o continuitate a desenului pe piesele asamblate.
 Pentru ţesăturile cu fibre lungi de suprafaţă orientate într-un singur sens – catifele, pluşuri, ţesături
scămoşate, sau pentru ţesăturile cu diferenţe de luciu, toate şabloanele se aşează pe direcţia adoptată
pentru produsul respectiv.
 Şabloanele se aşează astfel încât direcţia nominală indicată pe acestea să coincidă cu direcţia de maximă
rezistenţă a materialului. Şabloanele se aşează pe ţesături astfel încât direcţia forţelor de întindere care
acţionează asupra ţesăturii în timpul purtării produsului să coincidă cu direcţia urzelii la ţesături şi cu
direcţia şirurilor de ochiuri la tricoturi.
 Se aşează mai întâi şabloanele pentru detaliile mari, în locurile rămase libere se aşează şabloanele pentru
detaliile mici.
 Aşezarea şabloanelor se face astfel încât pierderile de material să fie minime. (executarea unor detalii
din două sau mai multe piese, aşezarea şabloanelor cu linii curbe lângă şabloanele cu dimensiuni mai
mici).

Metode de încadrare:
 Din punct de vedere al utilizării materialului pentru efectuarea încadrării se disting următoarele
situaţii:
 Materialul este folosit pe întreaga lăţime – pentru materialele cu lăţimi mici. Pe foaia de material se
conturează toate componentele modelului.
 Materialul este dublat – pentru materialele de lăţime mare sau tricoturi tubulare. Pe material se
încadrează numai o jumătate din reperele pereche, reperele singulare, dar care prezintă o axă de
simetrie, se aşează cu axa de simetrie la marginea îndoită a materialului., durata efectuării încadrării
este mai mică, nu se valorifică pe deplin lăţimea materialului datorită neregularităţii în lăţime a
materialului şi datorită marginii îndoite.
La alăturarea şabloanelor în încadrare trebuie avută în vedere forma contururilor ce se alătură, se
evită alăturarea unui contur curb de unul liniar.
Pentru o mai bună utilizare a suprafeţei materialului se admite divizarea unor repere, care nu se văd
pe faţa produsului, locul divizării trebuie marcat pe şablonul reperului respectiv, se adaugă rezervele de
coasere necesare pentru asamblare.

Formarea combinatiilor

Aceasta operatie are ca scop stabilirea formatiilor in care se amplaseaza sabloanele pe suprafata
materialelor de croit.Acest proces se desfasoara manual pe mese de lucru, in cadrul serviciului tehnic al
intreprinderii.
Pentru determinarea consumului de tesaturi si tricoturi la un produs de inbracaminte se aseaza si se
traseaza conturul sabloanelor pe materialul de croit pe intreaga latime a materialului, astfel incat spatiile
ramase ne ocupate intre sabloane sa fie cat mai mic.In acest fel se obtine un consum rational.
Operatia de amplasare a sabloanelor pe material se numeste incadrare si poate fi realizata prin
diferite procedee ca:
- incadrari simple in care pe suprafata materialului se amplaseaza sablonul
unui singur produs;
-incadrari combinate in care pe suprafata materialului se amplaseaza
sabloanele a doua sau mai multe produse.
Din practica industriala s-a stabilit ca incadrarile combinate sunt mult mai avantajoase deoarece asigura
diverse posibilitati de incadrare care permit reducerea consumului de material.Incadrarile simple se aplica
numai pentru utilizarea rationala a cupoanelor fiind in proportie de -10%.
Incadrarile combinate se inpart in:
 -incadrari combinate in aceasi marime de sabloane respectiv 48II cu 48II sau 50II cu 50II;
 -incadrarile combinate din aceasi marime dar din modele diferite (modelul A si modelul B) de
exemplu 48IIA cu 48IIB;
Astfel de incadrari se folosesc numai atunci cand la unele modele rezulta la croit deseuri in cantitati mari.In
astfel de cazuri modelele care se combina trbuie planificate in aceleasi cantitati si confectionate din acelasi
mteriale.
 -incadrari combinate de marimi diferite ale aceluiasi produs cum ar fi: 48I
cu46III.
 IV . 2 Calculul normei şi indicatorilor de eficienţă

Norma de consum reprezintă cantitatea de materie primă de bază, secundară sau auxiliară care se
poate consuma pentru realizarea unui singur exemplar dintr-un produs dat.
Norma de consum este influenţată de următorii factori:
 Model, linia modei, din care rezultă geometria elementelor tiparelor, forma şi numărul pieselor.
 Caracteristicile ţesăturii sau tricotului utilizat: structură, desen, lăţime, contracţie, elasticitate.
 Numărul de produse încadrate combinat;
 Tehnologia de confecţionare: rezerve de cusături, sensul aşezării tiparelor, etc.
Pentru determinarea consumului specific de materie primă de bază se determină suprafaţa de
încadrare, cu următoarea relaţie:

S – aria totală a încadrării,

L – lungimea de încadrare (m),

l – lăţimea ţesăturii (m).

Dacă pe şpan se încadrează produse identice, valoarea consumului specific se calculează cu relaţia:
S L
Cs= (m2) sau Cs= (m)
n n
Calculul suprafetei incadrarii se face pe baza dimensiunilor rezultate la incadrare:

Suprafata sabloanelor:
Metoda de calcul al suprafetei sabloanelor
Suprafata sabloanelor difera ca forma si marime , de la produs la produs , si de la o marime la
alta.Suprafata sabloaneloe se obtine prin insumarea suprafetelor tuturor detaliilor care constitue produsul
respectiv.Calculul suprafetei sabloanelor are ca scop determinarea suprafetei de material consumat la croirea
produselor.Suprafata sabloanelor este folosita in calculul eficientei consumurilor de materii prime si
auxiliare.
Pentru calculul ariei suprafetelor se folosesc diferite metode.In continuare este descrisa metida
calculului geometric fiindcea mai usoara metoda deoarece nu necesita instrumente speciale de masurarea
suprafetelor.
Metoda calculului geometric se bazeaza pe impartirea sabloanelor in figuri geometrice cunoscute, iar
ariile suprafetelor determinate se insumeaza si se obtine aria suprafetei detaliului respectiv. Relatia de calcul
a ariei suprafetelor sabloanelor pentru un produs de imbracaminte este S=S1+S2+- - - ---+Sn, in care „S”
este aria suprafetei sabloanelor care constitue produsul in centimetri patrati; S1,S2,- - - -, Sn reprezinta
ariile suprafetelor detaliilor componente.
S1=a1+a2+- - - - +an
S1=aria suprafetei detaliului 1
a1; a2; - - - -; an =aria figurilor geometrice din care este alcatuit detaliul 1.

Detaliul Suprafata/ Nr. repere/ Suprafata totala /detaliu

reper detaliu
Fata 2
Spate 2
Betelie 1
Suptafata
totala fusta

Coeficientul de utilizare „K” se determina in functie de suprafata sabloanelor folosite la combinatie si aria
incadrarii determinate anterior.

Coeficientul de utilizare:

Aria suprafetelor pierdute se calculeaza in functie de aria incadrarii si suprafata totala a sabloanelor din
combinatie.

Pierderile „P” se calculeaza in functie de suprafata totala a materialului nefolosit si aria incadrarii.
 CAPITOLUL V : PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE

V . 1 Întocmirea procesului tehnologic

Procesul tehnologic de confectionare cuprinde totalitatea operatiilor de transformare a

semifabricatelor in produs definit .Procesul tehnologic se elaboreaza in cadrul serviciului, organizarea
productiei face parte din pregatirea fabricatiei.Procesul tehnologic de fabricare are ca scop stabilirea
operatiilor, ordinea in care acestea se executa si indicatorii tehnico-economici de fabricatie.

A.Structura pocesului tehnologic

Procesul tehnologic de confectionare este alcatuit din operatiile tehnologice, care trebuie
efectuate in succesiunea cronologica.
 Operatia este partea din procesul tehnologic in care obiectul muncii se transforna
calitativ si cantitativ.Aceasta transformare se poate face cu mijloace manuale sau mecanizate intr-un timp de
lucru variabil in functie de complexitatea lucrarii.
In procesul tehnologic de confectionare se intalnesc operatii tehnologice de pregatire a
lucrarilor, de coasere manuala, mecanizata sau termo-chimica, precum si operatii de tratare mido-tehnica.
Operatiile pot fi impartite faze de lucru.
 Miscarea este o parte din inmanuire care reprezinta cel mai simplu element al
procesului de munca din activitatea executantului.Miscarea ca element structural al procesului tehnologic
consta dintr-o deplasare, luare de contact cu semifabricatul, prinderea utilajelor, a sculelor si a contactelor
de comanda la instalatii.
Operatiile pregatitoare cuprind lucrari ca:rihtuirea, insemnarea, masurarea, etc. a detaliilor ce
urmeaza a fi prelucrate.Aceste operatii sunt cuprinse in toate etapele procesului tehnologic si ale proceselor
industriale.
Operatia de coasere mecanizata se efectueaza cu masini clasice sau speciale si sunt utilizate la
imbinarea sau fixarea detaliilor.
Operatiile de tratare umido-termica pot fi efectuate in toate etapele procesului de confectionare
si difera in functie de natura operatiei. Aceste operatii pot fii: de descalcare, de calcare, de presare sau de
aburire.

B.Elaborarea procesului tehnologic

- are ca scop stabilirea succesiuni lucrarilor si a operatiilor tehnologice necesare la

confectionarea unui produs. La elaborarea procesului tehnologic se au in vedere asigurarea realizarii muncii
precum eliminarea din operatii a unor manuiri si faze de lucru neproductive.
Activitatea de elaborare a unui proces tehnologic, stabilirea operatiilor si calculul indicatorilor
procesului tehnologic.

Pregatirea detaliilor tehnologice.

In cadrul acestei etape de lucru se efectueaza urmatoarele lucruri:
- Analizarea produsului prin care se urmareste determinarea caracteristicilor si stabilirea
utilajului necesar confectionarii.
 - Alegerea sistemului de confectionare avandu-se in vedere complexitatea produsului si
continuitatea productiei.In acest sens pentru comenzi mari se recomanda procesul PROD – SINCRON, iar
pentru comenzi mai mici mini – tehnologice.
- Calculele preliminarii ce se efectueaza in legatura cu determinarea productiei realizate pe
schinb, a timpului mediu de executie si a defalcarii planului de productie pe schimburi si unitati de
productie.Aceste elemente sunt necesare pentru stabilirea indicatorilor, procesului tehnologic.
Stabilirea operatiilor
Procesul tehnologic se intocmeste sub forma unui tabel in componenta caruia sunt cuprinse toate
elementele tehnico-economice ale produsului de confectionat
Felul operatiei se stabileste in functie de utilajele folosite si se simbolizeaza prin litere:
-„m” pentru operatia manuala;
-„M” pentru operatia mecanizata;
-„C” pentru operatia de calcare.

C. Calculul indicatorilor procesului tehnologic

Acest calcul se face dupa stabilirea operatiilor pe baza continutului cuprins in procesul
tehnologic.Calculul cuprinde un tabel centralizator referitor la timpul de lucru la personalul utilizat in
desfasurarea procesului tehnologic si la costul manoperei rezultate din procesul de lucru elaborat.

Proces tehnologic de confectionare a produsului fusta in patru clini

Nr.
Denumirea operatiei Utilaj necesar
crt
Asamblarea detaliilor
Asambleaza reperele fata Masina simpla de cusut
Asambleaza reperele spate Masina simpla de cusut
Sutfileaza cusaturile anterioare Masina de surfilat triplok
Aplica fermoarul in cusatura laterala stanga Masina simpla de cusut
Descalca toate cusaturile anterioare Presa de calcat
Fixeaza agatatorile in dreptul cusaturilor laterale Masina simpla de cusut
Aplica dosul bentitei din talie cu prima cusatura de fixare Masina simpla de cusut
Fixeaza capetele de rezervele de coasere si fermoar Masina simpla de cusut
Executa a doua cusaturade fixare a bentitei din talie Masina simpla de cusut
Verifica egalitatea cusaturilor laterale Operatie manuala
Surfileaza fusta la terminatie Masina de surfilat triplok
Executa tivul prin fixare cu o cusatura ascunsa Masina simpla de cusut
Calca final produsul Presa de calcat
Curata produsul de ate Operatie manuala
Controleaza final produsul Operatie manuala
 Bibliografie

1. Manuale Scolare-Pregatirea de baza in industria usoara, Editura Oscar print 2003

-Cultura de specialitate texile-pielarie, Editura Oscar Print 2006
-Tehnologii textile si de confectii, Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti 1989
-Calitatea si fiabilitatea produselor, Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti 1999
2. Normele de prevenire si stingerea incendiilor 1988
3. Normele de tehnica a securitatii,de protectie si igiena muncii pentru industria textila
4. Protectia imbracamintei, Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti-autor Gh Ciontea
5. Utilajul si tehnologia meseriei confectioner imbracaminte din tesaturi si tricoturi, Editura Didactica si
Pedagogica-bucuresti 1994-autor Gh Ciontea
6. Tehnolohia confectionarii textile si calcule in confectii, Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti-autor
Gh Ciontea
7. Structura si proiectarea tesaturilor, Editura Tehnica 1964
8. Bazele Tehnologiei confectiilor texile, Editura Performantica Iasi-autor Mitu Stan
9. Manual Croitorului
10. Croirea pentru toti, Editura Tehnica 1988-autor E Ciuca
11. Croirea pentru femei, Editura Didactica si Pedagogica- Bucuresti
12. Ingineria confectiilor textile Procese si masinii, Editura Performantica-autor V Papaghiuc