Argumentare

Am ales să realizez lucrarea de licenţă pe această temă deoarece în societatea

contemporană, consumul de droguri (inclusiv tutun şi alcool) constituie una dintre cele mai
mari şi mai grave probleme sociale. „O problemă socială este o condiţie care afectează un
număr semnificativ de oameni în moduri considerate nedorite, despre care există
simţământul că poate fi făcut ceva prin acţiunea socială colectivă” (Horton, P., Leslie G.,
Larson, R., Horton, R., p. 2).
Generaţiile tinere, aflate în plină perioadă de tranziţie, specifică adolescenţei, de
regulă, reacţionează rapid la acest gen de problemă, însă, tipic adolescenţilor, de cele mai
multe ori, teoria arată o parte a situaţiei, iar datele statistice oficiale, cu totul alta. Aşadar,
în numai câţiva ani, România a devenit o importantă piaţă de desfacere, tranziţie şi
comercializare a drogurilor (atât legale, cât şi ilegale). Traficul, dar şi consumul, încep să
înregistreze valori semnificative mergând pe o pantă ascendentă şi ajungând în interval de
un deceniu să înregistreze proporţii semnificative.
Percepţia tinerilor despre droguri este diferită, unii fiind cu totul împotriva
subiectului în sine, iar alţii le considerându-le ca fiind ceva normal de consumat, ceva care
creează stări deosebite sau chiar indispensabile, uitând că în mod direct sau indirect ele pot
sa ducă la marginalizare, excludere din grup sau chiar din societate.
În primul rând, consumul de droguri este legat direct de deteriorarea sănătăţii
consumatorilor, ajutând la creşterea costurilor pentru rezolvarea acestei probleme sociale
complementare, şi anume îmbolnăvirea. În al doilea rând, consumul de droguri se află într-
o relaţie strânsă cu acţiuni ilicite, printre care se pot număra criminalitatea şi prostituţia.
Asta pentru că un dependent de droguri, este capabil să facă orice pentru a-şi procura doza.
Pe de altă parte, vânzarea drogurilor reprezintă o veritabilă „mină de aur” a reţelelor
mafiote, motiv pentru care consumul de droguri amplifică direct crima organizată care este
o altă problemă socială extrem de importantă.
Deşi multe surse de criminologie şi sociologie consideră că abuzul de droguri este o
„crimă fără victime”, în ideea că nu aduce prejudicii societăţii în mod direct, ci afectează
doar indivizii implicaţi (consumatorii), consumul reprezintă, în realitate, o veritabilă verigă
ce deteriorează sănătatea a milioane de oameni. De aceea consumul de droguri nu este o
crimă fără victime, ci un delict care are un impact negativ asupra societăţii. Din punct de
vedere juridic, legea din România acordă traficului de droguri o atenţie deosebită,
infracţiunea făcând parte din rândul crimelor şi a delictelor contra sănătăţii publice, iar
pedepsele aplicate sunt comparabile cu cele aplicate săvârşirii unui omor. Adevărata crimă
aici este, deci, traficul, comerţul cu aceste substanţe.
Totuşi, ca problemă socială, nu consumul, ci dependenţa de droguri este importantă.
În multe cazuri, consumul este ocazional şi nu generează obligatoriu dependenţă. În
schimb, starea de dependenţă de anumite substanţe, utilizate pentru a produce efecte
agreabile (high, trip) ori pentru a evita durerea şi disconfortul, are o multitudine de efecte
negative din punct de vedere psihologic şi fiziologic, multe dintre care nu sunt vizibile
imediat. Majoritatea efectelor nocive pe termen lung a drogurilor apar de la câteva
săptămâni sau chiar luni după consum, iar marea majoritate nu sunt conştienţi de aceste
efecte secundare (care, de cele mai multe ori, dacă sunt folosite în exces, pot duce la
moarte).
Ca orice problemă socială, consumul şi abuzul de droguri are o dimensiune
obiectivă şi una subiectivă (Goode, 2018, p. 65-67). Astfel, din punct de vedere obiectiv,
utilizarea drogurilor constituie o ameninţare serioasă pentru viaţa, statutul social şi
sănătatea oamenilor. Din punct de vedere subiectiv, consumul de droguri este privit şi
definit de diferite categorii de public, având caracter „problematic”.
Structura lucrării este în trei capitole în care am abordat teme diverse, pe care le-am
considerat relevante în vederea atingerii obiectivelor pe care mi le-am propus.
În capitolul I am prezentat pe scurt istoricul consumului de droguri, îndreptându-mi
atenţia spre legislaţia română din domeniu, cu date direct de la instituţia responsabilă cu
controlul consumului de droguri – A.N.A. De asemenea am adus în discuţie şi obiectivele
Strategiei Naţionale Antidrog.
În capitolul II am abordat mai multe teme, printre care definiţii ale drogurilor,
termeni utilizaţi în domeniul drogurilor - consum, dependenţă, high, toleranţă, abstinenţă,
sevraj, am adus în discuţie criteriile de clasificare a drogurilor, tipurile de substanţe

2
utilizate de tineri precum şi asocierea lor cu alte droguri, amintind şi despre tipurile de
consumatori in cadrul descrierii modelelor ale comportamentului de risc şi protective în
ceea ce priveşte abuzul şi dependenţa de droguri. De asemenea, am exemplificat teorii
privitoare la consumul de droguri care m-au ajutat în formularea ipotezelor de lucru.
Întrucât consumul de droguri acţionează pe mai multe niveluri, am abordat problemele
legate de droguri din perspectiva modelului psiho-social, aducând în prim plan factorii
individuali, sociali şi psihologici care îndeamnă tinerii spre consum sau îi protejează în
acest sens.
În ultima parte a celui de-al doilea capitol am prezentat designul metodologic al
unui proiect de cercetare şi intervenţie psiho-socială pe care l-am desfăşurat în cadrul a
două licee de pe teritoriul municipiului Baia Mare – Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu” şi
Colegiul Tehnic “C.D. Neniţescu”.
Capitolul III prezintă desfăşurarea cercetării, incluzând datele obţinute cu privire la
gradul informării elevilor în acest subiect, atitudinile elevilor faţă de droguri şi
comportamentul acestora vis-a-vis de subiect. Ulterior, am prezentat elevilor informaţii
despre impactul psiho-social al narcoticelor, iar, după întâlniri, am prezentat şi analizat
datele de după intervenţie.
În concluzie, problema consumului de droguri este una reală, actuală, ce are un
impact major mai ales în rândul tinerilor adolescenţi. Trecând peste efectele pe termen
scurt, consecinţele consumului îndelungat de droguri afectează atât sănătatea fizică,
psihică,cât şi viaţa socială a consumatorului. Aşadar, este de o importanţă majoră să
aducem la cunoştinţă atitudinile ce duc la consumul de droguri, astfel ca consumul să
devină o amintire în societatea nu doar românească, cât mondială.

3
Capitolul I. Cadrul general de caracterizare a drogurilor

1.1 Drogurile în perspectivă istorică

Drogurile nu sunt o invenţie a secolelor recente, ba dimpotrivă, oamenii din cele

mai vechi timpuri au cunoscut proprietăţile acestora. De cele mai multe ori, drogurile se
foloseau în cadrul ceremoniilor religioase, în cadrul unor ritualuri mistice, în scopuri
terapeutice sau chiar pentru a induce o stare de plăcere, tocmai datorită efectele acestora
asupra corpului uman. Una dintre cele mai vechi menţionări are consumului de droguri
apare în urmă cu circa 7.000 de ani şi se referă la opiu şi derivatele sale (extrase din mac),
care este menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia. Cu ajutorul babilonienilor,
proprietăţile terapeutice ale macului sunt transmise mai departe în Persia şi Egipt. Arabii şi
grecii utilizau opiul în scopuri medicinale, mai ales ca analgezic pentru a calma tusea,
diareea şi durerea.
Macul şi opiul le erau cunoscuţi şi romanilor. Virgiuliu menţionează acest lucru în
scrierile sale Eleina şi Georgice, iar Pliniu, care a scris o vastă enciclopedie a timpului,
explică procedeul extragerii opiului din mac. În vechile scrieri chinezeşti este menţionat si
canabisul ca “pudra celor cinci pietre” .
Multă vreme opiul a fost folosit exclusiv în mod medicinal, fiind numit de către
Paracelsus, care a fost un medic şi alchimist elveţian “piatra nemuririi” întrucât acesta era
considerat sinfurul mod de calmare a durerii cu o eficienţă maximă. Paracelsus a creat un
medicament, Laudanumul, pe bază de pulbere de opiu ce era folosit în special pentru
durerile intestinale. Mai mulţi doctori europeni au folosit această substanţă pentru tratarea
durerii, doctorul german Sydenham von Helmont, scria în anul 1680 că “printre remediile
pe care a voit natura atotputernică să le dea omului pentru a-şi alina suferinţele, nu există
niciunul atât de universal şi eficient ca opiul.“
Consumul de opiu a ajuns un adevărat pericol pentru sănătatea maselor populare la
sfârşitul secolului al XVIII-lea întrucât acesta era produs pe scară largă în India.
Autorităţile chineze, prin intermediul cărora se exporta opiul, au luat măsuri pentru a-l

4
combate, astfel a interzis importul opiului din India., însă atât Anglia cât şi Franţa au purtat
războaie împotriva Chinei (1840-1842, 1856-1860), războaie cunoscute ca şi “războaie ale
opiului”, după care China a fost obligată să accepte importul unor cantităţi imense de opiu.
În Evul Mediu, drogurile erau folosite atât pentru recreere, în scop medicial, cât şi
pentru situaţii mai puţin creştineşti,iar un exemplu relevant este faptul că opiul era folosit
pentru eliminarea unor adversari politici, deoarece are proprietăţi ce duc la crimă fără
urme. Există numeroase morţi ce au fost atribuite acestui drog, printre care se enumeră şi
Papa Clement al II-lea şi Victor al III-lea.
În Franţa secolului al XIX-lea, opiul, ca substanţă recreaţională a dus la apariţia
unor centre clandestine în care se fuma opiu, atât în Paris, cât şi în marile porturi Franceze.
Dacii şi geţii aveau şi ei obiceiuri de a cosuma narcotice, de cele mai multe ori
folosind această stare pentru a intra în transă războinică sau mistică. Multe tradiţii vechi ale
geto-dacilor au rămas puţin cunoscute publicului deoarece nu se potrivesc cu imaginea de
dac, strămoş nobil. Drogurile preferate de strămoşii noştrii erau ciupercile halucinogene şi
cannabisul, fiecare folosite în scop diferit. Ciuperca muscariţă era folosita ca un foarte
puternic drog de către războinicii tineri, pentru a le reda o stare de furie şi care i-au ajutat
în a-şi menţine un renume de tirani. Şamanii consumau cannabis pentru a lua legătura cu
zeii şi intrau într-o transă ce îi ducea mai aproape de Zalmoxis. Însă cannabisul era folosit
şi în scop recreativ, în special în cadrul ospeţelor, unde efectul halucinogenic era puternic,
iar aceştia profitau de acest efect de high pentru a se simţi bine.

1.2 Situaţia actuală a consumului de droguri pe plan naţional

Documentul programatic central de politici publice specifice, care orientează

sinergic eforturile întreprinse în domeniul luptei antidrog la nivel naţional, de autorităţile
responsabile şi organisme specializate ale societăţii civile, este Strategia Naţională
Antidrog 2013-2020, care îşi propune “să aducă un plus de valoare în ceea ce priveşte
reacţia statului român la problematica drogurilor, prin dezvoltarea mecanismelor de

5
coordonare, colaborare interinstituţională, transparenţă decizională, cercetare şi analiză
strategică”. În acest context, anul 2016 a reprezentat implementarea şi monitorizarea
planului de acţiune pentru perioada 2013-2016 şi elaborarea şi promovarea planului de
acţiune pentru perioada 2017-2020. Acesta din urmă, întocmit cu consultarea partenerilor
instituţionali, se află în circuitul instituţional de avizare de către instituţiile abilitate şi
aprobare de către Guvernul României.
Potrivit rezultatelor ultimului studiu în populaţia generală – GPS 2016, la nivelul
populaţiei generale se identifică o prevalenţă de-a lungul vieţii a consumului oricărui tip de
drog ilicit de 7,6%. Prevalenţa în ultimul an a acestui tip de consum este de 4,1%, în timp
ce, pentru consumul din ultima lună se observă o prevalenţă de 1,8%. Faţă de studiul
anterior, se observă creşteri pentru toate cele trei tipuri de consum. Diferenţele de tendinţă,
înregistrate pot fi explicate prin revigorarea interesului pentru noile substanţe psihoactive,
dar şi prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici valori din
Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă. Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog
în România. După canabis, pe poziţia a doua în „topul” celor mai consumate droguri în
România, se situează noile substanţe psihoactive (NSP) – 2,5%. Urmează: cocaină/ crack şi
LSD – câte 0,7%, ecstasy – 0,5%, ciuperci halucinogene – 0,4%, heroină, amfetamine şi
ketamină – câte 0,3%.
În ceea ce priveşte fumatul, exceptând consumul experimental, care se stabilizează
la pragul de 62%, consumul recent şi cel actual înregistrează cele mai ridicate valori din
ultimii 12 ani de când este aplicat acest studiu, 40% din populaţia generală cu vârsta
cuprinsă între 15 şi 64 ani menţionând că au fumat în ultimul an şi în ultimele 30 zile.
După ce în 2013, consumul de medicamente fără prescripţie medicală a cunoscut scăderi
ale prevalenţelor, indiferent de perioada de referinţă considerată în analiză (de-a lungul
vieţii, ultimul an sau ultima lună), în anul 2016 toate cele trei tipuri de consum
înregistrează creşteri, cea mai mare fiind în cazul consumului actual, care este de 3 ori mai
mare, comparativ cu valoarea înregistrată la studiul anterior. Comparând rezultatele
ultimelor două studii privind prevalenţa consumului de droguri în România (2013 şi 2016),
se observă o creştere a consumului experimental de droguri ilicite, de la 6,6% la 7,6%, dar
şi a consumului recent şi a celui actual: de la 2,5% la 4,1%, respectiv de la 1,1%, la 1,7%.

6
Diferenţele de tendinţă, înregistrate în ceea ce priveşte consumul oricărui tip de drog,
respectiv creştere a consumului experimental, a consumului recent şi a celui actual, pot fi
explicate prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici valori
din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă, dar şi prin revigorarea interesului pentru noile
substanţe psihoactive.

1.3 Instituţii - Agenţia Naţională Antidrog

Agenţia Naţională Antidrog s-a înfiinţat în anul 2003, prin instituţionalizarea

cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog şi crearea unei structuri
guvernamentale moderne, care să răspundă cerinţelor europene în domeniu. Preluând
atribuţiile deţinute de Comisia Interministerială, noua instituţie urma să asigure la nivel
naţional coordonarea unitară a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, pe
baza unei strategii naţionale, context în care, îi revenea şi misiunea de a asigura elaborarea,
dezvoltarea şi promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri.

Figura 1.1. Sigla Agenția Națională Antidrog

7
 Atribuţiile principale are ANA sunt următoarele :
a) elaborează, pe baza propunerii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, proiectul
Strategiei naţionale antidrog şi planul său de acţiune şi le supune spre aprobare
Guvernului;
b) asigură coordonarea activităţii desfăşurate de instituţiile, organizaţiile
guvernamentale implicate în realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia naţionala
antidrog;
c) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale în scopul realizării obiectivelor
prevăzute în Strategia naţională antidrog;
d) monitorizează activităţile desfăşurate de instituţiile publice cu atribuţii în
implementarea Strategiei naţionale antidrog şi evaluează ori de câte ori se impune stadiul
realizării acesteia;
e) colectează, stochează, procesează şi analizează date şi informaţii cu caracter
personal şi statistic în domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;
f) efectuează studii, cercetări şi analize privind evoluţia fenomenului traficului şi
consumului ilicit de droguri;
g) întocmeşte anual, pe baza datelor furnizate, raportul naţional privind evoluţia si
nivelul traficului şi consumului ilicit de droguri, pe care îl înaintează, prin Ministerul
Administraţiei şi Internelor, Guvernului României şi organismelor internaţionale abilitate
să asigure aplicarea prevederilor convenţiilor internaţionale, în conformitate cu acordurile
ratificate de România;
h) îndeplineşte rolul de punct focal naţional în Reţeaua europeană de informaţii
privind drogurile şi toxicomania (REITOX), conform Regulamentului (CE) nr. 1.920/2006
al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul
European pentru Droguri şi Toxicomanie;
i) stabileşte indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor în baza
ghidurilor şi recomandărilor europene, în vederea furnizării de informaţii comparabile cu
celelalte state membre ale Uniunii Europene;

8
 j) gestionează anual Acordul de finanţare cu Observatorul European pentru
Droguri şi Toxicomanii şi asigură implementarea acestuia;
k) gestionează sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind
consumatorii de droguri;
l) furnizează, prin structurile teritoriale, servicii integrate de asistenţă medicală,
psihologică şi socială, precum şi servicii de prevenire;
m) elaborează, fundamentează, implementează, finanţează, monitorizează şi
evaluează programul naţional şi programul de interes naţional de prevenire şi asistenţă
medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri, precum şi alte programe în
domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri;
n) monitorizează operaţiunile cu precursori, conform legii, şi constituie punct
naţional focal privind precursorii de droguri;
o) asigură legătura cu organismele şi organizaţiile internaţionale şi europene cu
atribuţii în domeniu, precum şi reprezentarea în cadrul acestora;
p) asigură schimbul de informaţii în cadrul Sistemului european de avertizare
rapidă timpurie (EWAS);
q) propune, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, modificarea legislaţiei în
domeniul său de activitate;
r) acreditează şi implementează programe de formare în domeniul reducerii
cererii şi ofertei de droguri;
s) participă la aplicarea dispoziţiilor privind regimul juridic al plantelor,
substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, prin personal anume împuternicit,
potrivit legii
t) exercită şi alte atribuţii în domeniu, potrivit legii.

9
Capitolul II. Clarificări conceptuale
2.1 Definirea şi clasificarea drogurilor

Conform dex.ro, “DROG, droguri” se defineşte ca fiind o “Substanţă folosită la

prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it.
droga].” Sau “ substanţă toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor
farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)” , deci se refera strict la definiţia farmaceutică a
acestuia. În limbajul comun, însă, sensul este uşor diferit întrucât înglobează atât
substanţele naturale, sintetice sau semi-sintetice, care nu se folosesc neapărat în scop
medical, cât în cele mai multe cazuri, se folosesc în scop recreaţional, sau, în cele mai
negre cazuri ajung să producă tulburări şi dependenţă şi o problemă reală atât pentru
societate cât şi pentru individ.
Drogurile se întâlnesc în diverse forme – solidă, lichidă, gazoasă, iar principala
caracteristică a substanţelor active este că odată absorbite de organism, acestea perturbă
una sau mai multe funcţii importante ale corpului uman. Consumul îndelungat duce la
majoritatea cazurilor la perturbări iremediabile şi influenţează negativ starea de sănătate,
sentimentele şi felul în care consumatorul percepe efectiv lumea din jur.
Există mai multe feluri de clasificare ale drogurilor, însă cele mai importante şi
recunoscute grupe şi clase, atât la nivel de autorităţi cât şi la nivel de cetăţean de rând, fie
el consumator sau neconsumator,sunt următoarele. (https://droguri-sevraj.wikispaces.com)
a. În funcţie de starea de agregare (cu precizia că majoritatea drogurilor sunt în
principal compuşi solizi şi doar o mică parte lichizi)
- Pulbere cristalină albă (cocaina, metamfetamina, ketamina, heroina,etc)
- Capsule şi tablete (Ecstasy, amfetamina, etc)
- Pulbere colorată (heroina.etc)
- Bulgări, granule şi plăcuţe amorfe sau cristaline (haşis, opiul, crack, etc)
- Muguri sau frunze uscate şi presate (cannabis, marijuana, tutun,etc)
- Lichide (alcool, LDS, ketamnia, etc)
b. După modul de consum (modul cum sunt introduse în organism)
- Consum oral (Ecstasy, Foxy, LSD, etc)

10
 - Prin injectare (heroina, metamfetamina, ketamina, etc)
- Prin fumare (haşis, opiu, marijuana, cannabis, crack, etc)
- Prin prizare (cocaina, heroina, etc)
c. După modalitatea de obţinere a drogurilor
- Droguri naturale – care sunt sintetizate în mod natural de anumite plante, în
diverse părţi ale acesteia însă de obicei în frunze, muguri, flori şi se consumă ca atare
(marijuana, tutu, frunzele de coca, macul, etc)
- Droguri de provenienţă prin procedee fizico-chimice de extracţie şi
prelucrare din diverşi compuşi naturali (opiu, cocaina, heroina etc)
- Droguri de sinteză, obţinute prin procedee fizico-chimice fără implicarea
unor compuşi naturali (Ecstasy, metamfetamine, LSD, etc)
d. După efectul pe care îl au asupra sistemului nervos central (SNC)
- Substanţe psiholeptice, euforice, sedative care diminuează sau suspendă
emotivitatea şi percepţiile, care induc euforie şi calm interior, după care duc la
ameţeală şi confuzie. (opiu, morfina, heroina,etc)
- Substanţele psihoanaleptice, excitantele, care determină o excitare a
activităţii cerebrale (cocaina, amfetamina, crack)
- Substanţe psihodisleptice sau halucinogen-delirogene, care cuprind inclusiv
agenţi inductori ai somnului, produc halucinaţii, euforie, însă deseori urmate de
depresii (marijuana, LSD, ketamina)

2.2. Termeni utilizați în domeniu

Elementul comun care caracterizează abuzul de droguri este starea de
dependență, fie fizică, fie psihică, ori chiar ambele în mod concomitent. Dependența este
definită ca o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau chiar cronic a substanțelor
dependogene, care sunt dăunătoare atât individului, cât și societății, neavând o bază
medicală.
Toleranța și sevrajul sunt unele dintre multiplele simptome ale tulburărilor
induse de substanțe. Toleranța și dependența fizică se întrepătrund întrucât prima se
dezvoltă mai ales pentru efectele produse la nivelul sistemului nervos central, cu un

11
caracter subiectiv, iar cea de-a doua este de fapt o stare adaptativă care impune continuarea
folosirii substanței pentru a preveni simptomele date de abstinență.
Abstinența este descrierea unor sume de simptome care se dezvoltă în cazul
întreruperii consumului de substanță. Acestea cuprind : cefalee, insomnia, greață, astemnie,
hipertensiune, instabilitate psihică, palpitații, etc. Aceasta apare și se dezvoltă progresiv, de
la necesitatea organismului de consum al substanței active.
Sevrajul reprezintă întreruperea folosirii substanței în mod brusc sau treptat,
urmat, la fel, de un pachet de simptome. Acesta este de două tipuri – fizic sau psihic.
Sevrajul fizic se descrie ca dezechilibrul biologic dintre substanțele pe care corpul nu le
mai primește. Iar acesta necesită asistență medicală sau chiar medicație. Sevrajul
psihologic însă se referă la capacitățile psihice ale individului și de cele mai multe ori este
asemănător depresiei cornice.

2.3. Descrierea celor mai consumate droguri din România

2.3.1. Consumul, abuzul şi dependenţa de alcool

Ca drog, alcoolul se încadrează ca fiind depresoar. Alcoolul este cea mai

disponibilă şi, probabil, cea mai consumată substanţă din lume. Berea şi vinul au fost
produse în Mediterana şi Persia, prin simplul procedeu al fermentării alcoolului din
struguri, fructe şi cereale. Vinul era nelipsit de la mesele popoarelor mediteraneene, obicei
ce se păstrează până în ziua de astăzi.
De-a lungul istoriei, s-au formulat mai multe teorii legate de abuzul de alcool,
majoritatea fiind teoretizate în Statele Unite ale Americii, o ţară care s-a confruntat de
timpuriu cu această problemă. Cele mai importante modele teoretice sunt:
a. Modelul moral – acesta pune accentul pe efectele ce consumul de alcool le are
asupra responsabilităţii personale sau a forţei spirituale în calitate de cauză principală ale
alcoolismului sau beţiei. Conducerea sub influenţă este un exemplu bun întrucât este
considerat ca fiind un act mai mult decât imoral, şi e proscris ca infracţiune sub legea
penală. Sistemul justiţiei pune un accent mare, deci pe responsabilitatea individului, iar

12
religia are o mare influenţă în formularea teoriilor morale în viaţa socială deoarece pune
accent pe o serie de interdicţii în ceea ce e definit ca şi alcoolemie.
b. Modelul educaţional – pune accept pe presupunerea conform căreia abuzul de
alcool se datorează faptului că nu există cunoaştere pricind efectele dăunătoare ale
consumul excesiv de alcool, iar individul nu va înţelege că abuzul este nociv pentru el,
familie şi societate,
c. Modelul bolii – se bazează pe presupunerea că alcoolismul este o boală ce se
manifestă progresiv, cu caracter ireversibil, caracterizată de pierdere controlului asupra
consumului. Din punct de vedere constituţional alcoolicii sunt diferiţi de non-alcoolici,
această diferenţă împiedicându-i să consume moderat fără a crea probleme
d. Modelul biologic – consideră că există anumiţi factori genetici şi fiziologici ce
produc alcoolismul, motivul pentru care s-a ajuns la această concluzie este faptul că există
niveluri ridicate de alcoolism în rândul descendenţolor alcoolicilor.
e. Modelul învăţării sociale – susţine că printre factorii cauzali ai alcoolismului
sunt luaţi în considerare anturajul, procesul de socializare în cadrul unor subculturi,
aşteptările pozitive legate de consumul de alcool şi dependeţa psihică.
Consumat în mod exceziv, alcoolul determină atât dificultăţi în procesul de gândire
şi vorbire, cât şi în coordonarea mişcărilor şi păstrarea echilibrului. Aşadar, alcoolul are un
efect toxic asupra organismului. Specialiştii disting două tipuri de intoxicaţie în ceea ce
presupune consumul de alcool – uşoară şi severă. În cazul primei intoxicaţii, persoana este
relaxată, vorbăreaţă, euforică şi dezinhibată, iar cea de-a doa produce agresivitate,
iritabilitate, dispoziţii schimbătoare, alterarea judecăţii, degradarea funcţionării sociale şi a
capacităţii de muncă, vorbire neclară, lipsă de coordonare, tulburarea memoriei, etc.
Consumul îndelungat de alcool poate duce la dependenţă, provoacă malnutriţie şi
lipsa vitaminei B, şi o serie de boli grave. Însă, în doze mimci, alcoolul funcţionează ca un
sedativ, iar în doze mari produce paranioa, suspiciune, anxietate, ostilitate.
Însuşi simplul fapt de a bea alcool nu conduce la probleme de alcoolism, după cum
nici consumul de alcool la vârste timpurii nu conduce, ulterior, la alcoolism. Mai multe
ercetări efectuate în acest domeniu arată că factorul de bază îl constituie procesul de
învăţare socială, de socializare în cadrul familiei şi culturii de apartenenţă. În grupurile

13
studiate, care au rate scăzute de alcoolism, aşa cum sunt cele de italieni, de evrei ortodocşi,
greci, spanioli, chinezi şi libanezi, cercetătorii au constatat următoarele caracteristici ale
modului în care copilul învaţă să abordeze alcoolul, în aşa fel încât să elimine alcoolismul.
a. adulţii expun copii la alcool, devreme în viaţă, dar în cadrul unui grup familial şi
religios puternic;
b. părinţii reprezintă un exemplu substanţial de băut moderat;
c. băuturile frecvent folosite de alcoolic sunt vinul şi berea;
d. băutul nu are nicio conotaţie morală. El nu este considerat nici o virtute, nici un
păcat;
e. alcoolul este băutura care însoţeşte hrana, fiind consumat la mese sau în
ritualurile religioase;
f. băutura nu este considerată ca o dovadă de bărbăţie sau virilitate;
Riscul alcoolismului este sporit însă de cazurile în care se bea în situaţii
caracterizate de încărcături emoţională sau în cazurile în care există ambivalenţă faţă de
alcool. Exceptând cele patru criterii menţionate anterior, alcoolismul este privit de experţi
ca o boală, adică o condiţie obiectivă, care există indiferent de evaluările făcute. Un
alcoolic – cred ei – este incapabil de a bea în mod cumpătat sau moderat şi nu se poate
abţine de la consum, chiar dacă efectele acestuia sunt distructive. Alţi experţi cred că
alcoolismul nu este o boală, ci o „tulburare de comportament cu caracter reversibil”.
Aceasta înseamnă că o anumită proporţie de alcoolici (nu se ştie câţi) poate fi învăţată să
renunţe la consumul de alcool sau, cel puţin, la consumul excesiv.
Deoarece nu există statistici clare în acest domeniu, controversele asupra definirii
adecvate a alcoolismului continuă să persiste şi în prezent. Oricum, alcoolismul constituie
un veritabil flagel, care afectează, anual, sănătatea şi viaţa a milioane de oameni. Efectele
consumului excesiv de alcool determină producerea unor probleme sociale de o gravitate
deosebită, care afectează viaţa a numeroşi oameni, aşa cum sunt accidentele de maşină,
sinuciderile sau crimele, traumatismele sau rănirile grave. Aceasta, fără a mai vorbi de
afecţiunile pancreatice sau cele ale ficatului provocate de consumul de alcool în exces.

14
2.3.2. Tutunul şi dependenţa de tutun
Tutunul este o plantă originară din Mexic unde, încă din secolul al VI-lea era
folosit în ritualuri religioase. Acesta creşte spontan în America de Sud şi este cunoscut sub
denumirea debacon, duhan, tabac şi a fost aclimatizat în mai multe zone ale globului.
Iniţial, tutunul a fost utilizat pentru fumatul la pipă. Acesta s-a răspândit în Europa
începând cu anul 1558, apoi în restul lumii. A fost adus de către Jean Nicot reginei Franţei,
Caterns de Medici şi i-a fost recomandat ca o iarbă vindecătoare a tuturor suferinţelor, în
special greţurilor de care regina suferea. Acesta a trecut repede de la utilizarea lui în scop
terapeutic, ca şi calmant, la utilizarea în scop de relaxare, după Europa fiind introdus în
Orientul Apropiat, apoi Africa, Asia şi Oceania.
În România tutunul a fost adus de turci în secolul al XVI-lea. Cei care cultivau
tutun erau scutiţi de serviciul militar şi erau bine plătiţi. Primele fabrici rudimentare de
prelucrare a tutunului au apărut în Moldova şi Muntenia.
Una dintre cele mai dificile tipuri de dependenţă este dependenţa de tutun
(nicotină) întrucât aceasta nu este doar biologică/fizică, cât şi psihică şi socială deoarece
fumatul este considerat o metodă de a face faţă plictiselii, stresului, furiei, anxietăţii sau o
metodă de integrare în societate. Cele mai multe motive pentru care oamenii încep să
fumeze se leagă de schimbarea imaginii personale (a apărea mai cool, mai atractiv) ori
pentru a ajuta să “calmeze nervii” ori “a face faţă stresului”.
ENSP (European Network on Smoking and Tobacco Prevention) este o organizaţie
europeană care luptă pentru idea unui viitor lipsit de tutun, în care nici o persoană din
Europa nu va mai suferi de pe urma bolilor cauzate de tutun sau chiar a morţii premature.
Aceştia au făcut un sondaj Eurobarometru ce a fost publicat în 2015 (astăzi lucrează la un
al doilea sondaj, iar rezultatele nu sunt încă făcute publice), în urma căruia au ajuns la
concluzia că 26% dintre europenii cu vârsta peste 15 ani şi 33% dintre cei cu vârste
cuprinse între 25 şi 39 de ani sunt fumători. Fumatul ucide până la 700.000 europeni în
fiecare ani, deci jumătate din consumatori ajung să decedeze din această cauză. În acest
context, există un consens din ce în ce mai susţinut cum că dependeţa de tutun este o boală
şi trebuie tratată de medici. De asemenea, aceştia estimează că dacă jumătate dintre

15
fumătorii actuali ar renunţa la fumat până în 2020, numărul deceselor cauzate de fumat s-ar
reduce de la 520 la 340 de milioane până în 2050.
Consumul de tutun este cauza principală de moarte prematură în Europa. Este bine
cunoscut faptul că speranţa de viaţă a fumătorilor este cu până la 10 ani mai scazută decât
la nefumători. Cei mai mulţi dintre fumători nu sunt capabili să renunţe când îşi doresc,
deci fumatul cronic se defineşte ca dependendenţă de tutun, nicotină sau adicţie la tutun
sau nicotină. Aşadar aceasta este considerată o boală mai degrabă decât un obicei, o
plăcere. Factorul etiologic principal al bolii este reprezentat de nicotină. Aceasta este un
drog care se regăseşte în tutun, şi este capabil să inducă o dependenţă puternică acelora ce
consumă produse din tutunul în mod cronic.
Dependenţa de tutun este o boală, deci trebuie diagnosticată şi tratată ca orice alt
fel de boală cronică. Orice cadru medical are datoria de a interveni şi de a iniţia renunţarea
la fumat, aceasta fiind o practică bună pentru doctori şi cadrele medicale. Netratarea
pacienţilor este o practică greşită, întrucât aceştia ar trebui să furnizeze o intervenţie de
minimă consiliere tuturor pacienţilor lor care consumă tutun. Consumatorii care începu în
adolescenţă sunt mai dependenţi decât cei care au început mai târziu.
Simptomele întreruperii administrării de tutun sunt foarte neplăcute şi serioase
întrucât apare nevoia acută de a fuma, irascibilitate, nervozitate, urmate de alte simptome
precum frisoane, constipaţie, tremurători, etc, care sunt cauzate de revenirea la normal a
organismului, mai precis de revenirea la normal a oxigenului în sânge. Acestea dispar după
2-3 săptămâni dar simptomele psihice dispar mult mai greu – de la o lună până la un an.
Acestea nu se datorează nevoii de nicotină, ci faptului că persoana nu s-a acomodat cu
acest statut. Nicotina se elimină din organism după 2-4 săptămâni, însă acest proces poate
fi accelerat prin consumul mare de lichide întrucât o mare parte din nicotină se elimină prin
transpiraţie.
Tratamentul medical constă în administrarea unor produse de substituţie nicotică ce
conţin nicotină în diverse concentraţii, iar formele de administrare variază de la plasturi la
spray nazal. Rolul acestor medicamente este de a reduce simptomele sevrajului ce apar la
oprirea administrării drogului. Efectul acestor medicamente se vede doar după ce se

16
întrerupe fumatul. Din fericire, aceste produse sunt disponibile şi în România la majoritatea
farmaciilor.
Un alt medicament cu rată de reuşire considerabilă este Vareniclina, care se leagă
specific de receptorul de nicotină şi blochează acţiunea acesteia, astfel interferând cu
efectul recompensator al nicotinei. Metodele naturiste de tip acupunctură, homeopatie,
reflexoteriapie sunt foarte populare însă eficienţa lor nu a fost dovedită din punct de vedere
ştiinţific.

2.3.3. Canabinoidele

Toate preparatele din marijuana pe care oamenii le folosesc pentru proprietăţile

psihoactive derivă din planta de cânepă indiană. Printre primele atestări scrise ale cultivării
canabisului apar datate din anul 28 î.Hr, în China, deşi cel mai probabil planta se cultiva cu
mii de ani înainte. Scrierile susţineau că planta se creştea pentru fibrele de cânepă, deşi
atestările recunoşteau şi efectele narcotico-medicinală. Substanţa activă din marijuana,
nicotina şi cocaina au fost identificate în organele unei mumii egiptene, datând din 950î.Hr.
Canabinoidele sunt substanţe prezente în cannabis (Cannabis sativa) care afectează
sistemul nervos central şi imunitar. Cea mai cunoscută substanţă de tip canabinoid este
THC (tetra-hidro-canabinol), urmărită de CBD (canabidiol), ce este un compus ce poate
trata crize şi diminua paranoia, anxietatea, inflamaţia şi durerea. Cannabisul are diferite
varietăţi şi chiar varietăţi similare, însă cultivate în locaţii diferite pot avea concentraţii
diferite de canabinoide, deci efectele pot să difere în funcţie de varietate şi locaţie.
Marijuana este considerată un narcotic de rang I, şi se clasifică, în funcţie de cantitatea de
THC ca marijuana inferioară (1-3%) ,medie (3-6%) şi marijuana superioară (7-20%).
De regulă, fumatul marijuanei relaxează, apoi induce o stare de bună dispoziţie.
Aceste efecte sunt resimţite după câteva minute, iar după jumătate de oră urmează o stare
de somnolenţă şi linişte. Însă efectele asupra funcţiilor mentale, inclusiv de învăţare şi
memorare, pot dura mai mult decât senzaţia de euforie propriu-zisă. Corpul uman elimină
extrem de greu THC-ul şi compuşii săi rezidual, funcţiile cognitive ale unei persoane pot fi
afectate o zi sau chiar mai mult după consumarea unei singure doze.

17
 Supradoza letală este imposibilă. Uneori oamenii raportând o stare anxioasă sau de
teamă imediat după ce au fumat sau după o doză ridicată. Cel mai bun tratament pentru
asemenea episoade este o conversaţie relxată cu utilizatorul. Nimeni nu a murit din cauza
unei supradoze de marijuana, însă aceasta afectează judecata şi tipurile de coordonare
complexă (pentru a conduce maşina de exemplu). Persoanele cu boli de inimă sau
hipertensiune arterială ar putea fi în pericol, întrucât consumul de marijuana creşte ritmul
cardiac. Există şi cazuri raportate de copii mici care au consumat prăjituri ce conţineau
canabis şi au intrat în comă. Se crede că adolescenţii care consumă marijuana se expun
unor efecte pe termen lung asupra sistemelor cerebrale, în special anumitor aspecte ale
văzului.
Drogurile obţinute din plantele de marijuana variază, deci, în funcţie de cantitatea
de THC. Marijuana inferioară se obţine din frunzele culese de la plantele culese de la
plantele de ambele sexe, iar, cum frunzele conţin foarte puţin THC, acest drog este numit
“iarba care dă dureri de cap” deoarece consumul acesteia produce mai degrabă dureri de
cap decât euforie. Marijuana medie se obţine din florile uscate ale plantei de canabis de sex
feminine care a fost crescută alături de plantele masculine şi fertilizate de acestea. După ce
planta este fertilizată, puterea psihoactivă a marijuanei este redusă, întrucât florile feminine
secretă răşina bogată în THC până la fertilizare. Marijuana superioară se obţine din
inflorescenţele din vârf sau din plantele feminine care au crescut izolat faţă de plantele
masculine. Această marijuana puternică se numeşte “iarba ce te bagă în spital” deoarece
fumătorul care nu ştie ce consumă şi aşteaptă efectele unui drog mediu, intră într-o stare de
panică şi de cele mai multe ori ajunge la spital.
Când marijuana se fumează, aceasta se absoarbe în corp prin rezervele bogate în
sânge ale plămânilor, iar, deoarece sângele din plămâni ajunge direct către creier din inimă,
efectele acesteia se resimt rapid. O mare parte din THC dispare din creier în câteva ore
după fumat, dar acesta se acumulează în concentraţii deloc neglijabile în alte organe
precum splina, ficatul sau rinichii consumatorului. Nu doar că aproximativ jumătate din
THC se regăseşte în sânge până la 20 de ore după fumarea unei doze,dar acesta se absoarbe
şi în depozitele de grăsime, astfel că aproximativ 30% din THC-ul ingerat poate rămâne în

18
organism până la o săptămână după fumat şi pot continua să afecteze mai mult sau mai
puţin subtil funcţiile mentale şi fizice.

2.3.4. Opiaceele

Drogurile opiacee sunt toate tipurile de droguri, naturale sau sintetice care produc
efecte caracteristice – stare de visare şi euforie, reducerea senzaţiei de durere, încetinirea
ritmului respiraţiei, dilatarea pupilelor.
Opiul se referă la un preparat care se obţine din mac (Papaver somniferum), iar
modul de obţinere este extrem de rudimentar şi anevoios. Lucrătorii din fermele de opiu
taie capsula cu seminţe în curs de dezvoltare şi colectează lichidul cleios care se prelinge
din tăietură în următoarele câteva zile. Seva astfel obţinută se rafinează în mai multe
moduri. Poate să fie uscată şi rulată sub forma unei mingi şi consumată direct (gumă de
opiu) sau uscată şi pisată într-o pulbere (praf de opiu), sau poate fi preparat sub forma unui
extras pe bază de apă şi alcool, denumit tinctura de opiu. Culturile de maci pentru opiu din
America de Sud furnizează materia primă pentru heroina ilegală din Statele Unite. Însă cel
mai mare furnizor din lume este Afganistanul, care reprezintă aproximativ 90% din
estimările la nivel mondial. Există cel puţin cinci analgezice importante ce sunt opioide
ce reprezintă fie produse directe ale capsulei cu seminţe a macului, fie modificări minore
ale acesteia. Morfina este o componentă principală a capsulei cu seminţe. Aceasta este un
opiaceu puternic şi se utilizează atât ca pastile sau formă injectabilă, folosită pentru a
calma durerea după o intervenţie chirurgicală. Codeina este un opiaceu mai puţin puternic,
utilizat în principal sub forma pastilelor pentru dureri mai uşoare. Acesta se regăseşte în
medicamente pentru dureri de dinţi sau în siropuri de tuse. Hidrocodona (Vicodin) este un
opiaceu cu putere moderată, de care, de obicei se abuzează. Însă heroina rămâne pe primul
loc ca narcotic de care se abuzează. Heroina este o formă de morfină ce este modificată
chimic, care se creează din morfina parţial purificată. Aceasta se împarte în cantităţi mici şi
se distribuie pe străzi sub formă de pulbere fărâmicioasă, de culoare ce variază de la alb
până la cafeniu şi negru, în funcţie de sursă şi calitatea tehnicii de preparare.

19
 Heroina are practic, acelaşi spectru de acţiune ca şi morfina, dar cu un efect
analgezic de cinci până la zece ori mai puternic, însă are şi un puternic efect euforizant.
Aceasta estompează activitatea intelectuală a omului şi influenţează starea psihică a
consumatorului. Oamenii sub influenţa heroinei, par a fi din cale afară de fericiţi, nevoie
lor par a fi complet satisfăcute, întrucât heroina inhibă apetitul şi facilitează deshidratarea,
rămânând cu sentimentul că au tot ce le lipseşte. Deseori consumatorii descriu un episod
flash, un flux dinamic, ce cuprinde întreg corpul imediat după injectarea în circuitul
sanguin. Totalitatea efectelor se numeşte şi kick întrucât acesta sugerează funcţia puternică
de amplificare a senzaţiilor prin care acest opiaceu poate domina comportamentul
persoanei dependente, mai ales dacă se administrează injectabil. Odată cu dispariţia
episodului opioid, absenţa stării de falsă fericire este percepută în mod amplificat în
realitate. La o nouă administrare, depresia dispare, la fel ca simptomele de sevraj fizic, iar
majoritatea consumatorilor prezintă sau dezvoltă în timp şi o afecţiune fizică.

2.3.5. Drogurile psihedelice

Stupefiantele care provoacă halucinaţii, adică distorsionări puternice ale felului în

care consumatorul percepe realitatea se numesc droguri psihedelice. Cele mai întâlnite
droguri de acest tip sunt mescalina, LSD şi ciupercile. Consumul acestor substanţe pot
provoca şi rapide schimbări de dispoziţie.
LSD (acidul lisergic dietilamid)este un produs chimic care a fost prima oară
sintetizat în 16 noiembrie 1938 de către Albert Hofmann, un chimist elveţian, acesta
apărându-şi invenţia, susţinând că substanţa a fost produsă ca un medicament, nu pentru a
fi utilizată ca drog. Efectele LSD pot dura de la câteva ore, până la câteva zile sau luni.
Acestea sunt liposolubile, deci rămân pentru un timp îndelungat în ţesutul adipos, unii
consumatori declarând că au retrăit aceleaşi senzaţii chiar şi la câteva luni după ce au
consumat produsul hallucinogen. Administrat oral, LSD îşi face efectul după 30-45 minute,
dar injectat intravenous, efectul apare după doar câteva minute.
Efectele fizice pe termen scurt sunt de la dilatarea pupilelor, greaţă, tremur,
creşterea glicemiei, hipertensiune, ameţeală, slăbiciune, somnolenţă. În faza halucinatorie

20
apar efecte psihologice pe termen scurt, precum confuzii de percepţie şi gândire, sinestezie,
halucinaţii vizuale, atacuri de panică, percepţii distorsionate, schimbări de dispoziţie, iar,
după un trip cu LSD, consumatorul poate să sufere de anxietate şi depresie. Toleranţa se
instalează destul de rapid, deci există pericolul dependenţei psihice.
Riscurile consumului acestui drog nu se rezumă doar la riscurile fizice, ci şi riscuri
psihice imediate precum horror-trip (stări de anxietate a căror durată se întinde pe mai
multe ore), unde persoana se comportă ca un bolnav psihic, incluzând tentative de suicid
(de exemplu săritura pe geam, persoana având convingerea că poate zbura). Psihoza de
reevocare, sau flashback-ul descrie o stare asociată cu sentimente intense de frică şi
dezorientare ce pot apărea la luni după consumare. Aceasta se manifestă ca stăro anxioase
de paranoia şi halucomaţii ce pot debuta în momente neprielnice (în timpul condusului) ce
poate duce la apariţia unor sitaţii periculoase. Consumul de LSD nu duce la dependenţă
fizică şi nu prezintă sevraj, însă utilizarea frecventă poate duce la apariţia blocării
respiraţiei, crize de hipertensiune, convulsii şi sinucidere, iar, în cazul supradozei
utilizatorul suferă puternice alterări ale percepţiei asupra mediului înconjurător, hemoragie,
comă.
Ciupercile halucinogene există sub forma mai multor specii însă doar două sunt
întâlnite – pălăria libertăţii şi agarul zburător, Efectele sunt asemănătoare cu cele ale LSD-
ului şi se caracterizează prin halucinaţii vizuale, modificări ale perceperii culorilor, ale
stării emoţionale, atenţie focalizată,etc. Efectele sunt mult mai intense iar dozele mari
produc halucinaţii ce pot fi fatale, iar, dacă utilizatorul nu este experimentat, tripurile pot fi
extrem de neplăcute, putând evolua către un episod psihotic.
Acestea nu crează dependenţă nici fizică, nici psihică, însă consumul îndelungat
poate duce la toleranţă, deci la o creştere de doză care poate duce la o intoxicaţie ce se
manifestă prin greaţă, anxietate, viziuni înspăimântătoare, comă sau chiar moarte.
Mescalina este o substanţă ce a fost izolată şi extrasă în 1897 de către chimistul
german Arthur Heffter dintr-un cactus ce creşte în Mexic şi care era consumat de către
azteci, care îl considerau plantă sacră. Mescalina poate să fie extrasă atât din cactus –
peyote – cât şi produsă în mod sintetic. Aceasta se ingerează sub formă de pudră, pastile
sau lichid, iar cea naturală se comercializează sub formă de capsule.

21
 Efectele acesteia sunt asemănătoare LSD-ului, pe parte fizică manifestundu-se ca
pupile dilatate, creşterea temperaturii corpului, destinderea muşchilor, greaţă, vomă, iar, ca
efecte psihologice se recunosc euforia, halucinaţii, tulburări de concentrare, diminuarea
memoriei de scurtă durată.

2.4. De ce încep adolescenţii să consume droguri şi alcool

Este un lucru bine cunoscut că adolescenţa este perioada în care copilul se dezvoltă
atât din punct de vedere fizic, cât şi mental, de aceea anii adolescenţei sunt foarte
importanţi iar părinţii ar trebui să vegheze tinerii cât de îndeaproape posibil. De cele mai
multe ori consumul de narcotice apare fie din cauza unor neajunsuri, fie din cauza
anturajului.
Starea de ameţeală provocată de alcool oferă tinerilor senzaţia că sunt cei mai
fericiţi şi că viaţa este cu totul altfel decât o ştiau ei. Alte ori, din cauza incapacităţii de
comunicare, aceştia apelează la o doză de fericire care îi ajută să se destindă şi să se
exprime într-un fel sau altul. Însă, odată ce au căzut în mrejele alcoolului, această pantă
poate fi suficient de lunecoasă încât, dintr-o scurt moment de neatenţie se poate ajunge la
dependenţă. De regulă consumul oferă o stare nouă, inedită şi care poate oferi curaj şi chiar
sprijin în cazul în care acesta lipseşte din partea părinţilor. La fel, dorinţa de a se integra
într-un anumit grup, pierderea unui părinte, divorţul, curiozitatea pot fi toate puse pe seama
unor depresii ce par a fi imediat soluţionate de consumul de alcool.
Motivele pentru care adolescenţii recurg la consumul de droguri sunt variate, însă
cel mai recunoscut motiv este anturajul. Un cerc de prieteni prost ales poate duce la decizii
ce pot fi regretate ulterior, în mod special că tinerii nu cunosc efectele nocive pe termen
lung sau scurt a consumului acestora. Un alt motiv invocat este stresul, mai ales când un
tânăr nu ştie cum să reacţioneze în situaţii noi, când i se cere prea multe de la şcoală,
familie, prieteni, situaţiile ducând la consum. Consumul de droguri este perpetuat şi de
starea de dependenţă , întrucât toţi consumatorii susţin că prima data este şi ultima dată, au
impresia că se pot lăsa oricând. Accesul relativ facil la droguri este si el o cauză a

22
consumului ce are o tendinţă crescătoare iar preţurile oferite sunt, de cele mai multe ori,
relativ accesibile.
Unul dintre efectele imediate ale consumului de alcool şi droguri la adolescenţi
este creşterea numărului de accidente auto. Proaspeţii şoferi, de cele mai multe ori,
neexperimentaţi, se urcă la volan după ce au consumat narcotice, iar efectele sunt de cele
mai multe ori mortale. La fel, riscul de transmitere de boli sexuale şi a sarcinilor în rândul
adolescenţilor sunt alte două probleme ce merită menţionate întrucât tendinţele statistice
sunt în creştere.

23
Capitolul III. Modalități de prevenție și intervenție
3.1.Modalități de prevenire
Prevenirea este una dintre cele mai subestimate forme de tratament contra
dependenței, de cele mai multe ori fiind mult mai ușor să previi decât să vindeci, iar, în
ziua de astăzi există multe programe de prevenire care îi vizează pe adolescenți. Prevenirea
a devenit o prioritate a diferitor țări în ceea ce înseamna combaterea consumului și
dependenței de alcool și droguri, în premisa că a preveni este mult mai ieftin decât a trata.
Majoritatea programelor de prevenire vizează educația în spiritul unui stil de viață
sănătos. Așadar, sunt elaborate programe de educație publică, difuzate în principal prin
intermediul mass-media sau, în mod direct, prin programe de educație ce se aplică în
cadrul școlilor. Prin aceste programe, se pot economisi sume imense de bani, comparativ
cu bani ce ar urma să fie cheltuiți pe tratamente, și, mai ales, ajută la economisirea
timpului, atâtă vreme cât acestea se elaborează într-un mod eficient.
Prevenirea este o strategie extrem de important în ce înseamnă tratarea problemelor
legate de droguri într-o etapă incipientă. Un program eficient ar trebui să se adreseze
tinerilor într-un fel în care să descrie utilizarea drogurilor, tematica să nu fie folosită drept
principiu motivant al unei schimbări comportamentale și ar trebui să presupună că mulți
adolescenți vor încerca consumul de droguri ca experiență. Un alt punct important ar fi
învățarea adolescenților să își controleze consumul, astfel ca pericolul activităților să fie
diminuat iar gradul de afectare a utilizatorilor neexperimentați să fie redus.
Programele educaționale prezentate în școli au însă un caracter limitat deoarece
presiunile apar de cele mai multe ori din afara școlii, astfel, programele de prevenire ce ar
avea un succes mult mai ridicat ar fi cele în care ar fi implicați prietenii, părinții,
comunitatea. Adolescentul al trebui informat despre posibilele consecințe ale consului de
droguri astfel, programele de prevenire a apariției și răspândirii toxicomaniei sunt, de cele
mai multe ori eficiente.
O altă modalitate de prevenire ar fi întreruperea traficului de orice fel. În România
comunistă nu a existat o problemă socială în ceea ce privește drogurile, întrucât
informațiile din acest domeniu au fost cenzuare. Nu au existat statistici oficiale despre
trafic, vânzare sau consum, iar mass-media nu avea voie să difuzeze informații de acest fel,

24
astfel, la mijlocul anilor 90, problema drogurilor s-a concretizat și în țara noastră, dar, nu se
ridica încă problema unei politici de reducere a nocivității drogurilor care să includă
programe de prevenție, tratament sau reabilitare, însă acestea au început să apară în anii
2000.
O alta modalitate de control al consumului de droguri poate să fie reprezentat de
căile de control ale consumului de droguri în mod oficial sau neoficial. Controlul neoficial
se referă la obiceiurile, moravurile sociale cu privire la ceea ce înseamnă drogurile, așadar,
nu sunt impuse cu sprijinul autorităților, și variază în funcție de mediul cultural în care
trăiește adolescentul. Controlul oficial constă în măsuri luate de guvern, și face apel la
legislație.
Controlul oficial poate să ajute la ceea ce înseamnă prevenire prin stabilirea
prețurilor, restricția punctelor de vânzare, a orelor, introducerea vânzării și a cumpărării de
către minori sau interzicearea publicității acestor produse.
Cu toate că, însă, există multe căi de control prin care se dorește reducerea
consumului de droguri, acest fenomen continuă să existe și continuă să se amplifice din ce
în ce mai mult în ultimii ani.

3.2. Modalități de intervenție

Intervenția este relativ recentă, iar studii recente au concluzionat că intervențiile
practicate în cazul adolescenților toxicomani nu ar trebui să fie aceleași ca în cazul
adulților.
Există mai multe modalități de abordare pe intervenție, iar acestea se descriu și
clasifică astfel :
- A.A. – activități de susținere reciprocă
- Abordarea morală – a consuma înseamnă a comite un păcat
- Abordarea socială – consumul este o tentative de adaptare la dificultățile
socoale
- Abordarea psihologică – consumul este un răspuns la un dezechilibru
psihologic

25
 - Abordarea sistematică – consumul este un simptom al disfuncționalității
familiei
- Abordarea biopsihosocială – consumul este încercarea de a reface aparența unui
echilibru
- Abordarea comportamentală – consumul este un comportament dobândit
- Abordarea traducerii efectelor negative – consumul este decizia personală

Există mai multe modalități prin care se poate interveni pentru a combate și a
preveni consumul de droguri în rândul adolescenților, iar cele mai frecvente sunt
următoarele:
- Intervenția în mediul școlar – când tânărul primește sprijin direct de la școală
prin intermediul profesorilor, psihologilor, asistenților sociali, care pot ajuta în
schimbarea stilului de viață atât al adolescentului, cât și educație pentru părinți
- Grupurile de susținere reciprocă pentru părinților – servicii oferite părinților
care au copii ce sunt consumatori de droguri, iar acestea sunt de regulă
independente
- Grupuri de susținere reciprocă pentru studenți – precum Alcoolicii Anonimi sau
Narcomanii Anomini care oferă servicii de susținere și sunt supervizate de
cadre specializate
- Grupuri de sprijin – care pe lângă furnizarea suportului social includ și
programe de psiho-educație care sunt folosite pentru ajutorul acestora, și pot
promova evenimente alternative cum ar fi dansul, activități recreative care nu
sunt asociate cu drogurile și ajută la restructurarea timpului în activități sociale
agreabile
- Centre pentru toxicomanie – oferă internări pe o perioadă variabilă și diverse
abordări terapeutice atât consumatorilor cât și anturajului apropiat al acestora
- Schimbarea mediului – reprezintă o retragere temporară sau permanentă din
mediul în care adolescentul a început consumul, și este necesar ca aceasta să
reprezinte o unitate familială pentru ca adolescentul să fie în conctact cu familia

26
 - Terapia de grup - principalul beneficiu al acestei terapii constă în depășirea
izolării consumatorului și reinserția lui în viața socială, iar aceasta prezintă
numeroase avantaje precum – solidaritate în cadrul grupului, solidaritate,
coeziune între membrii și împărtășirea experiențelor
Deseori intervențiile sunt ghidate de consilieri care coordonează efortul
participanților de a-și împărtăși sentimentele și experiențele față de consumul drogurilor și
de a descrie atât experiențele, cât și consecințele negative pe care sunt dispuși să le sufere
în cazul în care aceștia nu ar fi apelat la ajutor.

27
Capitolul IV. Designul metodologic al proiectului de cercetare și
intervenție psiho-socială
4.1. Delimitarea cercetării
4.1.1. Localizarea cercetării
Cercetarea pe care am ales să o desfășor a avut loc în cadrul municipiului Baia
Mare,județul Maramureș, în cadrul a două licee, și anume Colegiul Național și Colegiul
Tehnic

4.1.2. Eșalonarea calendaristică

Proiectul a fost desfășurat de-a lungul lunii mai, în cadrul a trei etape :
- Etapa investigării și a evaluării inițiale (01-11.05.2018)
- Intervenția psiho-socială (13-18.05.2018)
- Cercetarea finală (26-29.05.2018)
-
4.2 Etapa investigării și a evaluării inițiale
4.2.1. Problema științifică abordată
Problema științifică abordată în cadrul acestui proiect de cercetare și intervenție
este reprezentată de atitudinile, comportamentele și cunoștințele liceelinor față de droguri
și alcool
4.2.2. Ipotezele și obiectivele cercetării
Ipotezele cercetării sunt :
- Elevii Colegiului Național sunt mai bine informați în ceea ce privește drogurile
decât elevii Colegiului Tehnic
- Lipsa informării despre consecințele fumatului influențează consumul de tutun
- Fetele consumă alcool mai rar decat băieții
Obiectivele cercetării sunt
- Identificarea cunoștințelor pe care elevii le dețin în subiect
- Determinarea atitudinii față de droguri
- Diferențe de atitudini în funcție de gen față de subiect

28
4.2.3. Populația cercetării și lotul de subiecți investigați
Cercetarea a cuprins elevii din cadrul liceelor sus-numite, cu un lot ce a cuprins
clase de liceu (mai precis, clasa a IX-a A, clasa a X-a C și clasa a XI-a din cadrul
Colegiului Național, respectiv clasa a IX-a B, clasa a X-a A și clasa a XI-a A din cadrul
Colegiului Tehnic).
4.2.4. Prezentarea datelor obținute
În graficul 4.1 se observă faptul că majoritatea elevilor consider drogurile ca fiind
subsanțe periculoase, însă diferențele dintre cele două licee sunt destul de ușor vizibile,
mai ales din răspunsurile pentru nu știu , astfel aproape un sfert din elevii din cadrul
Colegiului Tehnic au bifat acest răspuns,pe când cei de la CNVL au ales acesta doar în
proporție de 6%.

Grafic 4.1. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Ce sunt drogurile?”

În al doilea grafic (Graficul 4.2.) este reprezentat faptul că majoritatea elevilor din
ambele licee sunt conștienți că tutunul este un drog, însă marea diferență se vede la
răspunsul cu nu, elevii din cadrul Colegiului Tehnic fiind dublu față de cei de la CNVL.

29
Graficul 4.2. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Tutunul este un drog?”

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
Da Nu Nu ș tiu

CNVL CTCDN

Analizând graficul 4.3 observăm că majoritatea elevilor nu au știut că alcoolul este

un drog deoarece există o diferență de 20 de procente între licee care au răspuns cu da.
Procentul celor care nu au știut răspunsul la întrebare este dublu în cazul Colegiului
Tehnic.
Graficul 4.3. Răspunsurile elevilor la întrebarea “Alcoolul este un drog?”

80
70
60
50
40
30
20
10
0
Da Nu Nu ș ti u

CNVL CTCDN

30
 Atât elevii Colegiului “Vasile Lucaciu” cât şi elevii Colegiului Tehnic au ştiut, în
marea lor majoritate, răspunsul corect la întrebare, şi anume faptul că într-adevar, o ţigară
de marijuana conţine mai mulţi agenţi producători de cancer decât o ţigară de tutun.
Diferenţele remarcabile există doar în cazul celor care au răspuns cu “nu ştiu” la această
întrebare (3% din elevii Colegiului “Vasile Lucaciu şi 18% din elevii Colegiului Tehnic).
Trebuie remarcat şi procentul destul de ridicat, în cazul ambelor licee,(31-32%) al elevilor
care cred că tutunul conţine mai mulţi agenţi producători de cancer decât marijuana.

Grafic 4.4. Răspunsurile elevilor la întrebarea “O ţigară de marijuana conţine mai mulţi agenţi
producători de cancer decât o ţigară de tutun?”

70

60

50

40

30

20

10

0
Da Nu Nu ș tiu

CNVL CTCDN

Cei mai mulţi dintre elevii ambelor licee consideră că principala cauză pentru care
tinerii recurg la consumul de droguri este existenţa în viaţa lor a diferitelor probleme. Pe
locul al doilea în topul cauzelor invocate de către elevi se află influenţa anturajului, atât
pentru elevii Colegiului Naţional “Vasile Lucaciu” cât şi pentru elevii Colegiului Tehnic.

31
Grafic 4.5. Cauzele invocate de elevi în consumul de droguri al tinerilor

Una dintre ipotezele cercetării este: elevii Colegiului Naţional “Vasile Lucaciu”
sunt mai bine informaţi în ceea ce priveste drogurile decât elevii Colegiul Tehnic “C.D.
Nenițescu”. Pentru a verifica validitatea acestei ipoteze am folosit testul Hi pătrat, cu două
variabile calitative, “liceu” şi “cât de bine crezi că eşti informat?”. În urma aplicării
testului, au rezultat următoarele:

71% din elevii Colegiului Naţional “Vasile Lucaciu” consideră ca ar fi foarte bine
informaţi în ceea ce priveşte drogurile, în vreme ce doar 4% dintre elevii Colegiul Tehnic
“C.D. Nenițescu” consideră că ar fi foarte bine informaţi.

În Tabelul 4.2 se observă ca Hi pătrat are valoarea 79,187ª, gradul de libertate este
3, iar nivelul de semnificaţie p (.000)< .005 . Aceasta înseamnă ca se respinge ipoteza nulă,
care consideră că nu există nicio diferenţă între cele două licee din punctul de vedere al
gradului de informare. Prin urmare, se acceptă ipoteza cercetării care demonstrează că
există o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic între cele două licee în ceea ce
priveşte gradul de informare al elevilor asupra drogurilor.

32
Tabel 4.1. Gradul de informare al elevilor asupra drogurile

Liceu

CNVL CTCDN
Cât de bine eşti
Foarte bine 71,4% 4,5%
informat?
Destul de bine 25,4% 23,9%

Mai puţin bine 3,2% 46,3%

Deloc 0,0% 13,1%

Tabel 4.2. Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei nr. 1 a cercetării de evaluare iniţială

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 79,187ª 3 .000

Nr. de cazuri valide 130

Grafic 4.6. Gradul de informare al elevilor asupra drogurilor

Atunci când au fost întrebaţi care este părerea lor faţă de consumatorii de droguri,
cel mai frecvent răspuns al elevilor a fost “işi pun sănătatea în pericol”.

33
 Diferenţa cea mai vizibilă dintre elevii celor două licee privind părerile despre
consumatorii de droguri este următoarea: doar 21% dintre elevii Colegiului “Vasile
Lucaciu” îi consideră lipsiţi de ambiţie pe consumatorii de droguri, pe când în cazul
elevilor Colegiului Tehnic, aproape jumătate (48%) îi văd pe consumatori lipsiţi de
ambiţie.

Grafic 4.7. Părerea elevilor vis-a-vis de consumatorii de droguri

Aproape jumătate din elevii ambelor licee sunt total de acord cu ideea că oricine
consumă droguri ajunge să regrete asta. De remarcat însa diferenţa mare dintre elevii celor
două licee în cadrul ultimei variante : dezacord total; astfel, niciun elev al Colegiului
“Vasile Lucaciu” nu a bifat această variantă, în vreme ce 15% dintre elevii Colegiului
Tehnic sunt în dezacord total cu ideea că oricine consumă droguri va regreta.

34
Grafic 4.8. Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta

Cea de-a doua ipoteză a cercetării este: atitudinile pozitive ale elevilor faţă de
fumat influenţează consumul de tutun.. Pentru a verifica validitatea acestei ipoteze am
folosit testul Hi pătrat, cu două variabile calitative, “eşti fumător?” şi “crezi că fumatul
poate să fie distractiv?”. În urma aplicării testului au rezultat următoarele:

Din totalul fumătorilor, 35,1% sunt total de acord cu afirmaţia conform căreia
fumatul poate să fie distractiv, pe când din totalul nefumătorilor doar 8,6% sunt toal de
acord cu această afirmaţie. De asemenea, doar 18,9% din fumători sunt în dezacord total cu
faptul că fumatul este distractiv, în vreme ce nefumătorii sunt total în dezacord cu această
afirmaţie într-un procent de 28,8%.

După cum se observă în Tabelul 4.4. , valoarea lui Hi pătrat este 23,259ª, gradul de
libertate 3, iar nivelul de semnificaţie p(.000)<.005, ceea ce înseamnă că putem respinge
ipoteza nulă care consideră că nu există niciun fel de legătură între atitudinile elevilor faţă
de fumat şi consumul de tutun. Prin urmare, se confirmă ipoteza cercetării, ceea ce ne
permite să concluzionăm că există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic

35
între atitudinile fumătorilor şi nefumătorilor faţă de fumat, atitidinile fumătorilor fiind
pozitive, iar ale nefumătorilor fiind negative.

Grafic 4.9. Procentele elevilor fumători şi nefumători în funcţie de atitudinile lor faţă de fumat

Tabel 4.3 Procentele de elevi fumători şi nefumători în funcţie de atitudinile lor faţă de fumat

Eşti fumător?

Da Nu
Fumatul poate fi ceva
Acord total 35,1% 8,6%
distractiv?
Acord parţial 29,7% 14,0%

Dezacord parţial 16,2% 49,5%

Dezacord total 18,9% 28,8%

Total 100% 100%

36
Tabel 4.4. Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei nr. 2 a cercetării de evaluare iniţială

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 23,259ª 3 .000

Nr. de cazuri valide 130

Analizând Graficul 4.10 , am putea fi tentaţi să considerăm diferenţele dintre cele

două licee ca fiind nesesizabile. Dar uitându-ne mai atent la procentele din Tabelul 4.5.
observăm nişte diferenţe importante între cele două licee. Procentul elevilor care au
consumat droguri ilicite din Colegiul Tehnic este de două ori mai mare decât cel al elevilor
din Colegiul “Vasile Lucaciu”.

Grafic 4.10. Consumul de droguri ilicite în rândul elevilor

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Da Nu

CNVL CTCDN

37
Tabel 4.5. Consumul de droguri ilicite în rândul elevilor

Liceu

Ai consumat vreodată CNVL CTCDN

droguri ilicite?
Da 6,3% 11,9%

Nu 93,7% 88,1%

Total 100% 100%

Din totalul de 67 de elevi din Colegiul Tehnic "C.D. Neniţescu"–, 12% au

consumat în viaţa lor marijuana sau haşiş. Acest procent nu este deloc unul de
ignorat. Însa nici procentul de 6% din totalul de 63 elevi din Colegiul “Vasile
Lucaciu” nu este unul mic, avand în vedere că marijuana sau haşişul sunt droguri
mai puternice şi mai periculoase decât tutunul de exemplu.
Grafic 4.11 Consumul de marijuana sau haşiş în rândul elevilor

100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Da Nu

CNVL CTCDN

38
 A treia ipoteza a acestei cercetări este: fetele consumă alcool mai rar decât baieţii. Pentru
verificarea acestei ipoteze am folosit testul statistic Hi pătrat, cu două variabile calitative, “sex” şi
“frecvenţa consumului de alcool”. În urma aplicării testului au rezultat următoarele:

Din totalul baieţilor, 14,8% consumă alcool în fiecare zi, în vreme ce din totalul fetelor
doar 4,3% consuma alcool în fiecare zi. De asemenea, doar 4,9% dintre baieţi nu consumă
niciodata alcool, în vreme ce dintre fete, 27,5% nu consumă niciodată.

Din Tabelul 4.7. se observă că valoarea lui Hi pătrat este 35.127ª, gradul de libertate 4, iar
p(.000)<.005, ceea ce înseamnă că putem respinge ipoteza nulă, care consideră că nu există nicio
diferenţă între baieţi şi fete din punctul de vedere al frecvenţei consumului de alcool. Asadar,
ipoteza cercetării se confirma, deci există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între
fete şi baieţi în ce priveşte frecvenţa consumului de alcool.

Grafic 4.12. Frecvenţa consumului de alcool în funcţie de sex

39
Tabel 4.6.. Frecvenţa consumului de alcool în funcţie de sex

Sex

Masculin Feminin
Cât de des consumi băuturi
alcoolice? În fiecare zi 14,8% 4,3%

În fiecare saptaman 31,1% 8,7%

În fiecare luna 32,8% 14,5%

Rar 16,4% 44,9%

Niciodată 4,9% 27,5%

Total 100% 100%

Tabel 4.7. Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei 3 a cercetării de evaluare iniţială

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 35.127ª 4 .000

Nr. de cazuri valide 130

4.2.5. Concluzii parțiale

Rezultatele cercetării desfășurate au demonstrat că elevii Colegiului
Tehnic se consideră mai puţin informaţi asupra problematicii legată de
drogurilor. În ceea ce priveşte cauzele consumului de droguri, elevii consideră
diferitele probleme şi influenţa anturajului ca fiind principalii factori care pot
determina pe cineva să consume droguri.

Părerile elevilor despre consumatorii de droguri sunt în general legate

de faptul că acestia îşi pun sănătatea în pericol sau că sunt persoane lipsite de
ambiţie. În ce priveşte atitudinile elevilor faţă de fumat, în cadrul prezentării
rezultatelor cercetării am demonstrat că atitudinile pozitive faţă de fumat pot

40
influenţa consumul de tutun al elevilor. Clasificând elevii în funcţie de sex,
am demonstrat că există diferenţe semnificative în ce priveşte frecvenţa
consumului de alcool, fetele consumând mai rar decat băieţii.

4.3 Prezentarea și interpretarea rezultatelor intervenției psiho-sociale

4.3.1 Prima întâlnire din cadrul Colegiului Tehnic C.D. Nenițescu
În prima întalnire cu elevii claselor selectate am desfăşurat o dezbatere pe larg,
împreuna cu elevii, a unor teme legate de: terminologia drogurilor, insistând pe
principalele tipuri de droguri; cauzele consumului; problema dependenţei şi urmările
acesteia.

La prima întalnire cu clasa a IX-a B am fost condusă de către diriginte la clasă.

Acesta a fost de acord să mă lase singură cu elevii, după ce i-am explicat că aceştia devin
mai deschişi şi mai comunicativi in absenţa unui cadru didactic şi că intervenţia mea numai
în felul acesta poate să fie eficientă. Apoi m-am prezentat în faţa elevilor şi le-am explicat
care este scopul întâlnirii noastre. Le-am spus că vor participa la două ore de consiliere în
cadrul cărora vor fi informaţi cu privire la riscurile consumului de droguri.

Le-am prezentat apoi temele despre care vom vorbi în această oră, şi anume:
definirea drogurilor, principalele tipuri de droguri, cauzele începerii consumului de
droguri, problematica dependenţei de droguri şi urmările acesteia.

Primul obiectiv pe care mi l-am propus a fost crearea unei atmosfere relaxante.
Pentru realizarea acestui obiectiv am încercat să îi fac pe elevi să se simtă în largul lor în
prezenţa mea. Astfel i-am rugat să îmi spună pe nume, nicidecum să mi se adreseze cu
“doamna profesoara” sau alte apelative de acest gen. Având în vedere diferenţa nu prea
mare de vârstă dintre mine şi ei, s-au obişnuit repede să mi se adreseze cu “Maria”, reuşind
în acest fel să creez o comunicare eficientă, bazată pe egalitate şi nu pe relaţia inferioritate-
superioritate. Astfel, elevii au reuşit să scape de inhibiţii, atitudinea lor contribuind la
crearea unei atmosfere relaxante ce s-a instalat rapid.

41
 Pentru a mă asigura că în cadrul acestui grup comunicarea va fi una eficientă, le-am
prezentat elevilor nişte reguli pe care i-am rugat să încerce să le respecte: să nu întrerupă
pe nimeni; fiecare are dreptul de a-şi exprima părerea; fiecare părere trebuie respectată;
fiecare idee trebuie ascultată.

Atenţia din partea elevilor am reuşit s-o captez cu ajutorul mai multor mijloace. În
primul rând, pe tot parcursul orei, am răspuns tuturor întrebarilor elevilor, stimulându-i să
răspundă cum simt ei, la rândul lor întrebărilor mele, explicându-le că nu există răspuns
corect sau greşit, există doar idei diferite. De asemenea, pentru discutarea temei legate de
tipurile de droguri, am folosit brainstormingul.

După ce am simţit că atmosfera este potrivită pentru discutarii temelor, i-am invitat
pe elevi să începem să discutăm despre temele pe care le-am menţionat anterior. Astfel, i-
am întrebat ce sunt drogurile din punctul lor de vedere. Răspunsurile lor au inclus
formulări precum “substanţe periculoase”, “substanţe halucinogene”, “nişte chestii care te
fac să nu mai ştii de tine”. După ce m-am asigurat că fiecare elev care a vrut să-şi spună
părerea a făcut-o, le-am propus să construim o definiţie cât mai cuprinzătoare asupra
drogurilor. Am convenit asupra definiţiei următoare: “drogurile sunt substanţe care odată
consumate, produc anumite reacţii fizice şi psihice în organism şi pot crea dependenţa”.
Am deschis apoi discuţia legată de tutun şi alcool, întrebându-i dacă consideră aceste două
substanţe ca fiind droguri. I-am rugat să se găndească la definiţia drogurilor şi să decidă
dacă alcoolul şi tutunul se încadrează în această definiţie. Elevii au realizat că într-adevăr,
conform definiţiei, şi alcoolul şi tutunul sunt droguri, însă mi-au spus că nu este ilegal nici
să fumezi nici să bei alcool, dar să consumi alte droguri este ilegal.

De aici am decis să încep discuţia despre tipurile de droguri. Folosind tehnica

brainstormingului, i-am invitat să scrie pe o foaie de hârtie toate tipurile de droguri pe care
le cunosc. Listele lor au fost destul de sărace, incluzând în general droguri precum tutun,
alcool, cocaina, marijuana, heroina. I-am intrebat apoi dacă au auzit şi de alte droguri, pe
care le-am enumerat. Raspunsurile lor au fost în general negative.

42
 Următoarea temă a fost legată de clasificarea drogurilor. După cum au argumentat
şi ei, drogurile pot fi clasificate în droguri legale şi droguri ilegale. Le-am prezentat şi alte
clasificări ale drogurilor, insistând pe cea în funcţie de efectul lor la nivelul sistemului
nervos central: droguri cu efect depresor, droguri cu efect perturbator, droguri cu efect
stimulator. Pe cât posibil, am încercat să explic pe înţelesul lor ce înseamnă aceste cuvinte,
dându-le exemple de droguri din cele de care ei au auzit, pentru a exemplifica fiecare
categorie de droguri, dar şi alte droguri despre care ei nu auziseră.

În continuare i-am rugat pe elevi să-mi spună care cred ei că sunt cauzele care îi pot
determina pe tineri să consume droguri. Dintre raspunsurile lor, cele mai frecvente au fost:
“curiozitatea”, “problemele”, “influenţa prietenilor”, “dorinţa de a atrage atenţia”.În cadrul
acestei discuţii am încercat să-i aduc pe elevi la concluzia că aceste motive nu sunt destul
de întemeiate pentru a determina pe cineva să facă ceva ce ştie că îi face rău, adică să
consume droguri.

O ultimă temă atinsă în cadrul acestei întalniri a fost legată de problema

dependenţei. Am încercat să le clarific elevilor termeni precum : dependenţa fizică şi
psihică, toleranţa, abstinenţa, sindromul de sevraj.

În încheiere am făcut o scurtă recapitulare împreuna cu elevii, referitoare la temele

discutate în această întalnire. Apoi am stabilit data şi ora următoarei întâlniri,
menţionându-le temele pe care le vom discuta atunci: efectele negative ale consumului de
droguri, modalitaţile de evitare a consumului. Mi-am luat “la revedere” şi le-am mulţumit
pentru participarea activă la acest grup educativ.

Diriginta clasei a a X-a A a fost reticentă cu privire la propunerea mea de a ramâne

singură cu elevii, motivul ei fiind faptul că elevii sunt extrem de indisciplinaţi şi că nu-i voi
putea ţine sub control singură. Am rugat-o să îmi dea, totuşi, şansa să încerc singură,
explicându-i cât de important este acest lucru pentru modul în care elevii vor comunica şi
se vor simţi. A fost de acord până la urmă, prin urmare am intrat singură la clasă. M-am
prezentat, apoi le-am explicat şi lor care este scopul întâlnirii noastre, acela de a-i informa

43
cu privire la riscurile pe care consumul de droguri le presupune. Le-am prezentat apoi
temele pe care urmează să le discutăm.

Deoarece atmosfera în această clasă era, într-adevăr, una de agitaţie, în care toţi
povesteau deodată despre lucruri din afara subiectului întâlnirii noastre, a trebuit să creez o
atmosferă caldă, în care să ne putem desfăşura activitatea în mod optim. Am încercat să mă
apropii de elevi rugându-i să mi se adreseze pe nume, în felul acesta facându-i să mă
considere de partea lor, nu de partea cadrelor didactice.

După ce atmosfera s-a detensionat şi elevii au inceput să mă asculte, am început

discutarea pe rând a temelor propuse. Am început cu definirea drogurilor. Şi în cazul
acestor elevi răspunsurile s-au limitat la enunţuri precum “substanţe halucinogene”,
“chestii care îţi fac rău”. Am considerat necesară elaborarea unei definiţii mai
cuprinzătoare : “ drogurile sunt substanţe care odată consumate produc anumite reacţii
fizice şi psihice la nivelul organismului şi pot crea dependenţă”.

Trecând la următoarea temă, cea legată de tipurile de droguri, am recurs la aceeaşi

tehnică folosită şi la clasa a IX-a, brainstormingul. Listele elevilor au fost puţin mai bogate
decât cele ale elevilor din clasa a IX-a, însa tot au rămas droguri despre care ei nu auziseră
niciodată, de exemplu LSD sau “ciupercile magice”. În continuare am prezentat
clasificările drogurilor , încadrând fiecare drog amintit anterior într-o categorie, astfel încat
elevii să înteleagă mai bine la ce se referă categorizarea.

Cauzele pe care elevii acestei clase le consideră relevante pentru ca cineva să

înceapa să consume droguri au fost enunţate în formulări precum : “ au prea mulţi bani”,
“vor să pară şmecheri”, “lipsa educaţiei din partea părinţilor”. În urma acestei discutii
elevii au concluzionat că pentru ei nici una dintre cauzele acestea ( şi altele, pe care le-am
amintit eu) nu i-ar putea determina să recurgă la droguri.

Ultima temă, cea legată de dependenţa de droguri, a cuprins explicarea unor

termeni strâns legaţi de dependenţa, şi anume dependenţa fizică şi psihică, sevraj, toleranţă,
abstinenţă. Deşi elevii auziseră de toţi aceşti termeni, nu ştiau exact ce semnificaţie au, de
aceea am încercat să le explic cât mai clar ce înseamnă fiecare dintre acei termeni.

44
 În încheiere am făcut recapitulare, apoi am stabilit data şi ora următoarei întâlniri.
Le-am multumit pentru participarea activă şi pentru atenţia pe care mi-au acordat-o, apoi
mi-am luat la revedere.

Şi în cadrul întâlnirii cu clasa a XI-a A mi s-a dat voie să ramân singură cu elevii.
Dupa ce m-am prezentat, le-am explicat scopul întâlnirii şi temele pe care urmează să le
discutăm. Pentru crearea atmosferei mi-au trebuit câteva minute bune, comparativ cu
clasele anterioare, deoarece elevii acestei clase se credeau mai maturi şi mai bine informaţi
şi păreau dezinteresaţi. Ei susțineau că ştiu tot ce trebuie să ştie despre droguri.

În cadrul acestui grup cumunicarea a fost facilitată de adresarea întrebărilor pentru

elevi, lucru care a făcut discuţiile mai interactive. De asemenea, şi în cazul acestui grup am
folosit tehnica brainstormingului care a captat interesul elevilor.

Spre deosebire de celelalte clase, definiţiile pe care le-am auzit de la aceşti elevi au
fost mai elaborate şi mai aproape de adevar. Totuşi, am simţit necesară stabilirea unei
definiţii clare a drogurilor pe care elevii au înţeles-o.

În ceea ce priveste tipurile de droguri pe care elevii le cunosc, folosind aceeasi

tehnică precum în cazul claselor anterioare, brainstormingul, am constatat că listele
elevilor erau foarte bogate. Ei auziseră şi de LSD şi de “ciuperci magice” sau de
amfetamine. După ce am completat listele lor cu alte tipuri de droguri, am trecut la
clasificarea acestora în diferite clase, explicându-le elevilor cum se pot clasifica drogurile
în funcţie de regimul juridic, originea produsului sau în funcţie de efectul lor la nivelul
sistemului nervos central.

Cauzele consumului de droguri invocate de elevii acestei clase s-au rezumat în

general la lipsa de informaţii, influenţa prietenilor sau curiozitatea.

În continuare am informat elevii cu privire la problematica dependenţei şi aspectele

legate de aceasta: dependenţa fizică şi psihică, sevraj, abstinenţă, toleranţă.

La sfarsitul orei am recapitulat temele discutate şi am stabilit data şi ora următoarei

întâlniri, după care le-am mulţumit pentru participare.

45
4.3.2 A doua întâlnire din cadrul Colegiului Tehnic C.D. Nenițescu
Cea de-a doua întalnire a constat într-o dezbatere pe tema consecinţelor şi efectelor
negative ale consumului de droguri, precum şi modalităţile de evitare a consumului.
Prima temă discutată cu elevii clasei a IX-a a fost legată de consecinţele şi efectele
negative ale consumului de droguri. Deoarece unii elevii ai acestei clase consumau tutun
sau alcool, am început cu efectele negative ale acestor două droguri. Pentru început i-am
intrebat care sunt efectele pe care ei le cunosc. În ceea ce priveşte efectele fumatului,
aceştia cunoşteau în general efectele care sunt scrise pe pachetele de ţigari, şi anume:
“fumatul poate să ucidă”, “fumatul poate produce cancer”, “fumatul în timpul sarcinii
poate dăuna copilului”. Le-am prezentat apoi şi alte efecte şi consecinţe ale consumului de
tutun, de care ei nu erau conştienţi. În ceea ce priveşte efectele negative ale alcoolul,
cunoştinţele elevilor erau extrem de reduse. De aceea le-am prezentat elevilor numeroasele
consecinţe ale consumului de alcool, ajungând şi la discuţia despre alcoolism, modul în
care percep ei alcoolicii şi modalităţile de recuperare ale acestei boli. În continuare am luat
pe rând câteva dintre drogurile cele mai importante, explicând efectele fiecăruia asupra
organismului.

După ce am terminat de discutat sfaturile practice, am făcut o recapitulare a

lucrurilor discutate atât în prima ora, cât şi în această a doua oră, reuşind în acest fel să
fixez noile informaţii şi atitudini achiziţionate de către elevi.

În discursul de incheiere le-am spus elevilor că speranţa mea este că aceste două
ore i-a ajutat să înţeleagă mai bine ce sunt drogurile, şi mai ales care sunt efectele lor
negative. I-am rugat ca atunci când o să se confrunte cu drogurile să se gandească la
lucrurile învăţate în cadrul acestui grup educativ, lucruri care sper ca îi vor ajuta să facă
cea mai buna alegere, bazată pe informaţii corecte.

Din nou, clasa a X-a, timpul în care am reusit să creez o atmosferă propice
discuţiilor ce aveau să urmeze, s-a prelungit din cauza agitaţiei şi neliniştii care
predominau. Le-am spus că e mai bine să aşteptăm două minute până când se liniştesc,
după care îi invit să începem să discutăm despre efectele negative ale drogurilor. În mai
puţin de cinci minute elevii s-au liniştit şi mi-au spus că sunt pregatiţi să începem.

46
 Înainte să începem să discutăm temele propuse, am enunţat din nou regulile acestui
grup educativ, explicându-le imporţanta lor în eficienţa comunicării din cadrul grupului.

La fel ca şi în cazul clasei a IX-a, am început discuţia legată de efectele negative

ale drogurilor, începând cu efectele tutunului şi alcoolului şi continuând cu efectele altor
droguri mai periculoase, precum canabisul, cocaina, heroina, ecstasy, LSD.

Pentru a fixa noile achiziţii informaţionale şi atitudinale , am făcut o recapitulare a

lucrurilor discutate în prima şi această a doua oră a grupului educativ. Elevii şi-au amintit
multe dintre lucrurile discutate în prima oră –definiţia drogurilor, diferitele clasificări, şi
am observat că au internalizat destul de bine şi modalităţile de evitare a drogurilor.

În încheiere le-am spus şi lor că aceste informaţii vor reprezenta baza unei alegeri
corecte în ceea ce priveşte consumul lor de droguri. I-am rugat ca atunci când vor avea în
faţă un drog să se gândească la efectele lui negative, despre care am discutat in aceste două
ore, şi doar apoi să decidă dacă merită sau nu să îl consume.

Crearea unei atmosferei potrivite pentru desfăşurarea activităţii grupului a fost din
nou amânată de reticenţa elevilor din clasa a XI-a faţă de subiectul drogurilor, despre care
credeau în continuare că ştiu tot ce trebuie să ştie. I-am rugat însa să-mi acorde această oră
pentru a le prezenta nişte lucruri interesante pe care ei nu le cunosc în profunzime. Au fost
de acord şi astfel atmosfera relaxanta s-a instalat rapid.

La fel ca şi la clasele anterioare, dezbaterea a început cu efectele negative ale

drogurilor. Spre deosebire de celelalte clase, elevii acesteia aveau cunoştinţe mai bogate
atât în ceea ce priveşte efectele tutunului şi alcoolului, cât şi ale altor droguri precum
cocaina sau heroina. Câţiva dintre elevi au mărturisit că au simţit aceste efecte pe pielea
lor, în cazul tutunului şi alcoolului. Mi-au povestit de exemplu primele lor experienţe cu
fumatul tutunului, explicându-mi cum au ajuns să devină dependenţi. Unii dintre ei mi-au
povestit experienţele legate de consumul excesiv de alcool, consecinţele acestuia
(probleme cu părinţii, scăderea notei la purtare, etc.) sau efectele de a doua zi
(”mahmureala”). De asemenea, unii elevi ştiau câteva dintre cele mai importante efecte ale

47
canabisului sau ale cocainei. Cu toate acestea, am considerat că este necesar să le ofer
elevilor informaţii complete despre efectele celor mai importante droguri.

Pentru a mă asigura că informaţiile primite de elevi în cadrul acestor două ore ale
grupului educativ vor fi fixate şi internalizate de către aceştia, am recapitulat toate temele
discutate de la inceput. Elevii au demonstrat că au fost interesati de acest subiect prin
faptul că îşi aminteau multe amănunte discutate atât în prima oră a grupului educativ cât şi
în cea de-a doua oră.

4.4 Prezentarea și interpretarea rezultatelor post intervenție

Din Graficul 4.13 se observă nişte diferenţe semnificative între răspunsurile
eleviilor înainte şi după implementarea intervenţiei. Dacă înainte 73,1% dintre elevi erau
conştienţi că tutunul este un drog, în urma implementării intervenţiei 95,5% dintre ei au
ştiut acest lucru. Doar 1,5% dintre elevi au rămas cu ideea că tutunul nu este un drog şi
după intervenţie; doar 3% nu au ştiut răspunsul la această întrebare.

Graficul 4.13 Răspunsurile elevilor, înainte şi după intervenţie, la întrebarea “Este tutunul un
drog?”

48
 În ceea ce priveşte răspunsul elevilor la întrebarea “Este alcoolul un drog?”,
diferenţele dintre momentul dinaintea implementării intervenţiei şi după intervenţie sunt
impresionante. Astfel, înainte, doar jumătate dintre elevi ştiau că alcoolul este un drog, iar
după intervenţie 94% dintre ei ştiau acest lucru. De asemenea, după cum se observă,
inainte de intervenţie 32,8% dintre elevi credeau că alcoolul nu este un drog, iar după
intervenţie doar 3% nu considerau alcoolul un drog.

Grafic 4.14. Răspunsurile elevilor, înainte şi după intervenţie, la întrebarea “Este alcoolul un
drog?”

Una din ipotezele cercetării de evaluare finală este: elevii sunt mai bine informaţi în
ceea ce priveşte drogurile după implementarea proiectului de intervenţie psihosocială decât
înainte. Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit testul statistic Hi pătrat. După cum se
observă în tabel, valoarea lui Hi pătrat este 65.915ª, gradul de libertate 3, iar pragul de
semnificaţie p(.000)<.005.

Aceasta înseamnă că se respinge ipoteza nulă, care consideră că între momentul

dinaintea implementării proiectului de intervenţie şi momentul de după intervenţie nu
există nicio diferenţă în ceea ce priveşte cunoştinţele elevilor despre droguri. Prin urmare,

49
ipoteza cercetării de evaluare finală se confirmă, concluzia fiind că există o diferenţă
semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte cunoştintele elevilor (gradul
în care ei consideră că sunt informaţi) dinainte şi după implementarea proiectului de
intervenţie psihosocială.

Grafic 4.15. Gradul de informare al elevilor înainte şi după implementarea proiectului de

intervenţie

Tabelul 4.8 Testul Hi pătrat pt verificarea ipotezei 1 a cercetării de evaluare finală

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 65.915ª 3 .000

50
Nr. de cazuri valide 134

Luând în considerare părerile elevilor despre persoanele care consumă droguri, se

observă nişte diferenţe interesante între momentul dinaintea implementării intervenţiei şi
cel de după. Astfel, înainte de intervenţie, varianta aleasa de cei mai mulţi dintre elevi a
fost “sunt lipsiţi de ambiţie”(48%), iar după intervenţie răspunsurile cel mai des date au
fost “işi pun sănătatea în pericol”(45%) sau “au nevoie de ajutor” (45%).

Grafic 4.16. Gradul de informare al elevilor înainte şi după implementarea proiectului de

intervenţie

51
 A doua ipoteză a cercetării de evaluare finală este: elevii cred într-o măsura mai
mare că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta în urma implementării proiectului
de cercetare decât înainte.

După cum se observă în Tabelul 4.9, înainte de implementarea proiectului de

intervenţie, mai puţin de jumătate dintre elevi (42%) erau de acord cu afirmaţia “oricine
consumă droguri ajunge să regrete asta”. Schimbarea produsa de intervenţie a determinat
ca un procent de 79% dintre elevi să fie de acord cu această afirmaţie. În plus, procentul
elevilor care erau în dezacord total cu această afirmaţie, înainte de intervenţie, era de 15%,
iar în urma intervenţiei procentul este de doar 1,5%. Aceste diferenţe demonstrează
eficienţa intervenţiei.

În tabelul 26 observăm că valoarea lui Hi pătrat este 21,642 ª, gradul de libertate 3,

iar nivelul de semnificaţie p(.000)<.005, fapt care ne permite să respingem ipoteza nulă
care consideră că intervenţia nu a determinat nicio diferenta în părerea elevilor despre
consumul de droguri. Prin urmare ipoteza cercetării se confirmă, deci exista diferente
semnificative în părerile elevilor asupra cunsumului de droguri, luând în considerare
momentele pre şi post intervenţie: în urma intervenţiei elevii cred într-o mai mare măsură
că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.

Tabelul 4.9. Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei 2 a cercetării de evaluare finala

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 21,642ª 3 .000

Nr. de cazuri valide 134

52
Grafic 4.17 Gradul în care elevii cred că oricine consumă droguri ajunge să regrete asta

Pentru verificarea ipotezei “atitudinile elevilor faţă de fumat s-au modificat în urma
intervenţiei, de la pozitive la negative” am folosit testul statistic Hi pătrat. În urma aplicării
lui au rezultat următoarele:

Privind Tabelul 4.10, observăm procentul foarte mare (87%) al elevilor care, în
urma intervenţiei, nu sunt de acord cu afirmaţia “fumatul poate fi ceva distractiv”. Înainte
de intervenţie acest procent era de doar 51%. În plus, dacă înaintea intervenţiei 13% dintre
elevi erau de acord cu afirmaţia, dupa intervenţie doar 3% au fost de acord.

Analizând Tabelul 4.11 observăm că valoarea lui Hi pătrat este 21,334ª, gradul de
libertate 3, iar nivelul de semnificaţie p(.000)<.005, ceea ce înseamnă că ipoteza nulă se
elimină , ipoteza cercetării fiind astfel confirmată. Astfel, putem concluziona că în urma
intervenţiei atitudinile elevilor faţă de fumat s-au schimbat de la pozitive la negative.

Grafic 4.18 Gradul în care elevii consideră fumatul ceva distractiv, înainte şi după intervenţie

53
Tabel 4.10. Gradul în care elevii consideră consumul de droguri ceva distractiv, înainte şi după
intervenţie

Înainte de intervenţie După intervenţie

Consumul de droguri Acord total 13,4 % 3,0 %

poate fi distractiv.
Acord parţial 25,4 % 4,5 %

Dezacord parţial 10,4 % 6,0 %

Dezacord total 50,7 % 86,6 %

Tabel 4.11 Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei 3 a cercetării de evaluare finală

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 21,334ª 3 .000

Nr. de cazuri valide 134

54
 Pentru verificarea ipotezei “atitudinile elevilor faţă de fumat s-au modificat în urma
intervenţiei, de la pozitive la negative” am folosit testul statistic Hi pătrat. În urma aplicării
lui au rezultat următoarele:

Privind Tabelul 4.12, observăm procentul foarte mare (87%) al elevilor care, în
urma intervenţiei, nu sunt de acord cu afirmaţia “fumatul poate fi ceva distractiv”. Înainte
de intervenţie acest procent era de doar 51%. În plus, dacă înaintea intervenţiei 13% dintre
elevi erau de acord cu afirmaţia, dupa intervenţie doar 3% au fost de acord.

Analizand Tabelul 4.13 observăm că valoarea lui Hi pătrat este 21,334ª, gradul de
libertate 3, iar nivelul de semnificaţie p(.000)<.005, ceea ce înseamnă că ipoteza nulă se
elimină , ipoteza cercetării fiind astfel confirmată. Astfel, putem concluziona că în urma
intervenţiei atitudinile elevilor faţă de fumat s-au schimbat de la pozitive la negative.

Tabel 4.12. Frecvenţa fumatului în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte şi după intervenţie

Înainte de intervenţie După intervenţie

De câte ori ai fumat în Niciodată 9,0 % 11,9 %

ultima săptămână?
1-2 ori 14,9 % 11,9%

3-5 ori 25,4 % 29,9 %

Peste 5 ori 50,7 % 46,3 %

55
Grafic 4.19. Frecvenţa fumatului în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte şi după
intervenţie

50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Niciodată 1-2 ori 3-5 ori Peste 5 ori

Ina inte de i ntervenție După intervenție

Tabel 4.13. Testul Hi pătrat pentru verificarea ipotezei 3 a cercetării de evaluare finală

Valoare Grad de libertate Nivel de semnificaţie

Pearson Hi pătrat 21,334ª 3 .000

Nr. de cazuri valide 134

56
Grafic 4.20. Frecvenţa consumului de alcool în rândul elevilor în ultima săptămână, înainte şi
după implementarea proiectului de intervenţie

La fel ca şi în cazul consumului de tutun, în ce priveşte consumul de alcool,

intervenţia nu a produs schimbări semnificative nici în sensul scăderii frecvenţei
consumului nici în sensul creşterii frecvenţei consumului.

Rezultatele obținute astfel indică faptul că intervenția a fost eficientă. Aât prin
informarea elevilor, cât și prin educarea lor, iar diferența în atitudine arată faptul că
discuțiile au avut un impact real asupra elevilor. Ca exemplu, elevii nu mai consideră
fumatul ca fiind ceva distractiv, însă pe partea de consum de tutun și alcool, diferențele,
deși procentajele sunt mici, au o tentă descendentă.

57
Concluzii
Rezolvarea problemei drogurilor nu presupune pur şi simplu stoparea
traficului de droguri şi limitarea accesului consumatorilor la ele. Aşa cum au afirmat şi
elevii, ceea ce îi atrage este tocmai faptul că acestea sunt interzise. Poate că rezolvarea
problemei drogurilor implică schimbarea opticilor în privinţa altor aspecte, care nu au
legătură directă cu drogurile. Este vorba despre sistemele de valori pe care ni le alegem,
despre universul de dincolo de fereastră, despre calitatea lumii privite cu ochiul nostru
interior şi despre ce ne poate oferi viaţa, la fel de bun, sau poate chiar mai bun decât
intoxicare cu o substanţă.
Expresia „problema drogurilor” poate sugera necunoscătorilor că drogurile au
la bază un singur aspect problematic, însă acest lucru este neadevărat. Problema
drogurilor este extrem de multiplă şi de variabilă în modurile de manifestare, poate
într-o măsură mai mare decât orice altă problemă medicală sau socială cu care am
putea fi confruntaţi. Natura problemei drogurilor nu este cea a unui inamic stabil,
care să fie distrus odată şi pentru totdeauna. Adevărata sa natură este cea a unei
combinaţii variabile şi multiple de dileme, în care se ştie faptul că pericolele unui nou
drog devin cunoscute mereu după apariţia acestuia
Nu există o soluţie miraculoasă pentru tratarea acestei probleme, însă ceea ce
putem face este să acceptăm alternativele.
Consider că în ciuda eforturilor depuse de specialiştii din domeniul
prevenirii şi combaterii consumului de droguri, aceasta va rămâne o problemă socială
deosebit de importantă deoarece îşi pune amprenta mai ales asupra populaţiei care se
afla la o vârstă a vulnerabilităţii – adolescenţa. Foarte importanţă în acest sens rămâne
prevenţia.
În clipa de faţă, legislaţia din domeniul antidrog prezintă suficient de multe

58
 lipsuri, iar autorităţile nu dau semne că ar fi capabile să implementeze un sistem
clar de intervenţie în vederea prevenirii consumului de droguri şi a eliminării traficului
acestor substanţe.
În momentul de faţă, în judeţul Maramureș există un număr limitat de centre
de zi unde tinerii care se află în situaţii de risc cu privire la consumul de droguri sau
care consumă deja să poată beneficia de programe de intervenţie socio-educativă. Din
nefericire, pentru acei tineri care au dezvoltat forme severe de dependență sau care
abuzează de droguri, primele instituții cu care vin în contact sunt Poliția, Spitalul
Județean de Urgență “Doctor Constantin Opriș” sau Centrul de Prevenire, Evaluare și
Consiliere Antidrog, care, însă pe lângă programul scurt, eșuează în a iniția campanii,
ultima efetuată în anul 2016 fiind considerate o campanie eșuată.
Privind situatia consumului de droguri în licee, municipiul Baia Mare se confruntă
cu probleme mai puţin grave decât alte zone ale ţării, exemplul cel mai reprezentativ fiind
Bucureştiul. Aici se constată faptul că din ce în ce mai mulţi dealeri de stupefiante aleg să
îşi plaseze praful morţii în preajma liceelor. Liceele din Baia Mare nu se confruntă în
prezent cu problema drogurilor cele mai periculoase, fumatul şi consumul de băuturi
alcoolice fiind principalele probleme în ce priveşte consumul de droguri şi nu trebuiesc
ignorate.

Campanile de prevenire înscriu în agenda lor o serie de evenimente publice

menite să transmită, la nivel naţional, publicului larg şi în special tinerilor, un mesaj
pozitiv fundamentat pe implicare, dezvoltarea de abilităţi, consolidarea factorilor de
protecţie împotriva consumului de droguri şi oferirea de alternative de
viaţă sănătoasă .
Una dintre cele mai eficiente modalităţi de prevenire o constituie sprijinirea
tinerilor în vederea afirmării ca persoane responsabile, valorizarea acestora şi
dezvoltarea sentimentului de stimă de sine. Toate acestea pot fi realizate prin
implicarea lor în activităţi cu caracter cultural- sportiv şi prin crearea unui cadru optim
în care divertismentul să constituie o modalitate plăcută şi utilă de afirmare a
personalităţii, satisfăcând nevoia continuă de curiozitate şi dorinţa de a face lucruri noi,

59
 caracteristice adolescenţei.
Problema eficienţei acestor tipuri de campanii a fost mereu ridicată, însă, opinia
mea este că nu există campanii care nu sunt eficiente, există doar încercări prin care
sunt testate dorinţele elevilor, (deoarece lor li se acordă acest drept de beneficia de
participarea la astfel de campanii), îmbunătăţind astfel modalitatea de realizare a
acestor campanii, astfel încât ele să devină, în timp, din ce în ce mai eficiente.
Pentru mine experienţa legată de realizarea acestei lucrări a reprezentat un mijloc
de promovare a rolului asistentului social în prevenţia consumului de alcool şi alte droguri.
Am realizat că la noi în ţară asistenţii sociali trebuie să ducă, pe lângă munca specifică lor,
şi o muncă de promovare a rolului lor, prin demonstrarea rezultatelor pozitive ale
intervenţiilor lor. Consider că prin rezultatele intervenţiei mele am reuşit să demonstrez
necesitatea implementării programelor de prevenţie a consumului de alcool şi alte droguri
în şcoli.

60
 Anexe

Chestionar

Prin acest chestionar doresc să aflu care sunt cunoştinţele, atitudinile şi comportamentele
tale vis-a-vis de droguri.Te asigur că răspunsurile pe care le voi obţine nu vor fi comunicate
nimănui in această formă.Mă interesează doar numărarea persoanelor care au o părere sau alta.

1.În opinia ta, consumul de droguri este o problemă importantă în mediul tău de viaţă?

Da Nu

2.Ce crezi că sunt drogurile?

...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
3.Cât de bine crezi că eşti informat în ceea ce priveşte drogurile?

Foarte bine

Destul de bine

Mai puţin bine

Deloc

4.Ai auzit vreodată de substanţele următoare?

Haşiş Da Nu

Marijuana Da Nu

61
 Heroină Da Nu

Morfină Da Nu

Metadona Da Nu

Cocaină Da Nu

Crack Da Nu

Ecstasy Da Nu

LSD Da Nu

“Ciuperci magice” Da Nu

5.În opinia ta, tutunul este sau nu un drog?

Da Nu Nu ştiu

6.Dar alcoolul?

Da Nu Nu ştiu

7.Din cunoştinţele tale, care din următoarele afirmaţii sunt adevarate si care sunt false?
(marchează căsuţa din faţa afirmaţiilor cu A sau F)

In doze mari, alcoolul devine o toxină cu efect letal.

Este nevoie de caţiva ani de consum repetat pentru ca cineva sa devină dependent de tutun.

Nicotina nu produce simptome de sevraj.

O ţigară de marijuana contine mai puţini agenţi producatori de cancer decât o ţigară din
tutun.

Nicotina este o substanţă din tutun ce cauzează cancer la plamani.

Dintre toate drogurile, heroina prezintă riscul cel mai mare de a crea dependenţă.

8.În opinia ta, este posibil ca cineva care bea doar bere să devină alcoolic?

62
 Da Nu Nu ştiu

9.Care crezi că sunt cauzele care îi determină pe tineri să consume droguri?

...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
10.Printre cunoştintele tale există consumatori de droguri?

Da Nu

11.Ce crezi despre cei care consumă droguri?

...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
12.În ce măsură eşti de acord cu următoarele afirmaţii?

(1.Total de acord 2.Acord parţial 3.Dezacord parţial 4.Dezacord total)

Marchează cu cifra corespunzătoare căsuţa din faţa fiecărei afirmaţii

Oricine consumă droguri ajunge să regrete asta.

Multe lucruri in viaţă sunt mai riscante decât consumul de droguri.

Legile referitoare la droguri ar trebui să fie mai aspre.

Fumatul poate fi distractiv.

În şcoli ar trebui organizate ore de informare cu privire la adevăratele riscuri ale

consumului de droguri.

13.Crezi că drogurile pot ajunge să îţi ruineze viaţa?

63
 Da Nu Nu ştiu

14.În opinia ta, consumul de droguri poate influenţa negativ performanţa şcolară?

Da Nu Nu ştiu

15.Ai consumat vreodată droguri ilicite?

Da Nu

16.Dacă da, pe ce s-a bazat alegerea ta?

...............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................
17.De câte ori ai fumat tutun in ultimele 12 luni?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)

0 1-2 3-5 6-9 10-19 20-29 30 sau mai mult

18. De câte ori ai fumat tutun în ultima săptămână?(dacă nu ai fumat niciodată, marchează cu 0)

0 1-2 3-10 30 sau mai mult

19.La ce varstă ai fumat prima dată tutun?

....................

20.În prezent , cât de des consumi băuturi alcoolice?

(Încearcă să incluzi si acele situaţii in care consumi o cantitate mică)

În fiecare zi În fiecare săptamână În fiecare lună Rar Niciodată

21. De cate ori ai consumat băuturi alcoolice în ultima săptămână?

64
 Niciodată 1-2 ori 3-5 ori peste 5 ori

22.La ce varstă ai consumat pentru prima dată o bautură alcoolică?

....................

23.Ai consumat vreodată marijuana sau haşiş?

Da Nu

24.Crezi că numai persoanele slabe ajung dependente de droguri?

Da Nu

Vârstă: ............

Sex: .................

Clasă: ..............

Etnie: ..............

Multumesc

65
 Bibliografie

Abraham, P. (2005). Capcana Drogurilor. București: Editura

Detectiv.
Abraham, P. (2004). Prevenire şi consiliere antidrog. București: Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
anagov.ro (accesat de multiple ori în luna mai)
http://www.anagov.ro/maramures/home (accesat de multiple ori în luna mai)
http://www.ana.gov.ro/istoric_si_organizare.php (accesat de multiple ori în luna mai)
Anderson, P. (2006). Alcoolul în Europa: O problemă de sănătate publică. Preluat de pe
site-ul http://www.ox.ac .u k, 13 mai 2018
Baconi, D., Bălălău, D., & Abraham, P. (2008). Abuzul şi toxicodependenţa.
Mecanisme, manifestări, tratament, legislaţie. Bucureşti: Editura Militară.
http://www.baiamare.ro/ro/Viata-in-Baia-Mare/Sanatate-si-Asistenta-Sociala/Unitati-
medicale/Centrul-de-Prevenire--Evaluare-si-Consiliere-Antidrog-al-Judetului-Maramures/
(accesat în 8 mai 2018)
Bercheşan, V. & Pletea, C. (1998). Drogurile şi traficanţii de droguri. Piteşti:
Paralela 45.
Catalano, & Hawkins. (2008). Mediating the effects of Poverty, Gender,
Individual Characteristics, and External Constraints on Antisocial Behavior: A test
of the Social Development Model and Implications for Developmental Life - Course
Theory. In P. David (Ed.), Integrate Developmental and Life Course Theories of
Offending, Advances in Criminological Theory, (Vol. 14). Farrington: Transaction
Publisher.
Drăgan, J. (1994). Aproape totul despre droguri. București : Ed.Militară.
Drăgan, J. (2000). Dicţionar de droguri. Bucureşti: Naţional.
Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche.
Horvath, A. (2006). Sex, droguri, alcool, pocher şi ciocolată. Filipeştii de Târg, Prahova:
Editura Antet XX Press
Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1998). Dicţionar de Sociologie. Bucureşti: Babel.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drog (accesat de multiple ori în luna mai)

66
67