Comunicarea in cadrul grupului de munca , echipei medicale

obiective, tipuri de comunicare, retele de comunicare

Grupul de munca reprezinta un numar de persoane (minimum doua) care realizeaza o

activitate sau o actiune comuna sub conducerea unui manager.

Scopul grupului de munca este lucrativ (confectionarea unui produs, repararea unui utilaj

       Dezavantaje:

·        presiuni sociale;

·        aparitia unei figuri dominante;

·        constrângeri de timp;

·        dezacorduri frecvente.

- sunt  conduse de un sef ierarhic investit oficial cu autoritate.

2. Grupuri informale:

- se constituie spontan pe baza intereselor si preocuparilor      comune;

- urmaresc sprijinirea propriului interes;

- se conduc dupa regulamente proprii;

- ramân aceleasi si dupa modificarea structurii oficiale;

- sunt conduse de un leader ales pe baza de competenta.

3. Grupuri operative:

- sunt grupuri temporare de munca constituite pentru   consultanta într-un anumit domeniu;

- sunt alcatuite din specialisti diferiti în functie de problema ce trebuie rezolvata;

- se mai numesc si comisii "ad-hoc".

Comunicarea in cadrul echipei medicale

Comunicarea în relaţia medic – pacient este foarte importantă în practica medicală. Motive
etice, morale, profesionale, obligă medicul să ofere pacientului informaţii relevante asupra
bolii lor. Comunicarea în relatia medic – pacient înseamnă a raspunde prompt, onest şi
înţelegere la diferite nevoi şi cereri faţă de actul medical, care va trebui însoţit întotdeauna de
conştiinţă etică; viaţa apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea
reprezintă bunul suprem al omului, ea nu are preţ. În aceste situaţii felul în care alegem să
relaţionăm cu pacientul în funcţie de situaţia în care ne aflăm ne poate fi de mare ajutor dacă
înţelegem rolul comunicării. Comunicarea este un instrument pe care-l folosim zi de zi, în
mediu familial, de serviciu, de prieteni şi poate fi îmbunătăţită în timp, prin practică şi
antrenament.

În ceea ce priveşte, comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre medic

şi pacient, în cursul căreia medicul se focalizează pe nevoia pacientului de a promova un
schimb eficient de informaţii cu medicul. Comunicarea cu pacientul trebuie să fie
concordanţă cu starea lui actuală, cu posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de
sprijin pentru a influenţa pozitiv evoluţia bolii sale.

aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boală, dar în acelaşi timp şi faţă de echipa
medicală: încredere, stimă, simpatie, însă – posibil – şi îndoială, teamă, dispreţ, ură.
Competenţa profesională se demonstrează prin cunoştinţe teoretice aprofundate şi capacitatea
de a le aplica într-o activitate creatoare, de îngrijire individualizată, personalizată,
competentă şi umană.