Sunteți pe pagina 1din 41

Academia de Studii Economice

Facultatea de Management
Master Managementul Serviciilor de Sănătate

Hepatitele virale A, B și C
– evoluție epidemiologică-

Profesor coordonator:
Prof. univ. dr. Silvia-Elena CRISTACHE
Masteranzi:
Miha(Ciucur) Iulia
Simioniuc Anca
Grigore Ionut
Budeanca Bogdan Ionut D-tru
Dragomir (Tivga) Ioana Teodora
Chirita Andreea Ioana
Ticiu Roxana
Savin Diana
Neagu Paul

București
2018

1
CUPRINS

1. INTRODUCERE...................................................................................................3
2. ANUL 2014 – analiza statistică.............................................................................6
3. ANUL 2015 – analiza statistică...........................................................................16
4. ANUL 2016 – analiza statistică...........................................................................25
CONTEXTUL ACTUAL ÎN EUROPA................................................................35
CONCLUZII............................................................................................................37
PROFILAXIA………………………………………………………………………………………..38
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................41

2
1. INTRODUCERE
Date generale despre Hepatita virală cu virusurile A, B, C

Hepatita acută virală este o boală inflamatorie difuză a ficatului, provocată de virusuri


hepatotrope specifice. Sub această denumire sunt grupate mai multe boli frecvente, cu răspândire
mondială care prezintă caracteristici clinice, biochimice şi morfologice similare, dar care sunt
provocate de virusuri diferite. Hepatita acută virală poate fi determinată de cel puţin 5 virusuri
specifice, bine cunoscute şi caracterizate (A, B, C, D şi E). Infecţiile hepatitice cauzate de alte
virusuri (ex. virusul Epstein-Barr, citomegalovirus, virusul HIV) sunt considerate entităţi
separate şi nu sunt incluse în general în denumirea de hepatită acută virală.[ CITATION Hep02 \l
1033 ]
Virusul hepatitei A  este un virus mic, lipsit de înveliş, ce face parte din familia
Picornaviridae, genul Hepatovirus; este alcătuit dintr-un genom ARN monocatenar de polaritate
pozitivă şi o capsidă cu simetrie icosaedrică; în funcţie de proteinele capsidale (VP1 – VP3) a
fost descrisă o singură variantă antigenică majoră. Anticorpii care apar faţă de aceste antigene
sunt anticorpi neutralizanţi, protectori.[ CITATION Hep02 \l 1033 ][ CITATION Wal01 \l
1033 ]
Virusul hepatitei A este cea mai frecventă cauză de hepatită acută virală şi este de obicei
întâlnită la copii şi adulţi tineri. În unele ţări mai mult de 75% dintre adulţi au fost expuşi
infecţiei cu VHA.
Calea de transmitere este predominat fecal-oral, prin apă şi alimente contaminate cu fecale,
dar în condiţii de mare promiscuitate este posibilă transmiterea şi prin contact interuman strâns
(2) (3)este raportată şi transmiterea pe cale sexuală la homosexuali şi rar parenteral.
[ CITATION Hep02 \l 1033 ]
Perioada de incubaţie a bolii este în medie 21 zile (12-40 zile). [ CITATION Hep02 \l 1033 ]
Formele inaparente reprezintă peste 80% din cazurile înregistrate la copii; cu vârsta numărul

3
acestora scade. Cu excepţia rarelor cazuri fulminante, hepatita virală A se vindecă fără excepţie,
deşi uneori se înregistrează recăderi precoce; după infecţie virusul dispare invariabil, nu
provoacă portaj cronic, nu determină evoluţie spre hepatită cronică sau ciroză. [ CITATION
Hep02 \l 1033 ]
Virusul este prezent în sânge şi fecale cu 2 săptămâni înaintea debutului bolii şi 1-2
săptămâni după dispariţia icterului. [ CITATION Wal01 \l 1033 ] Deoarece un singur serotip este
cunoscut, diagnosticul hepatitei virale de tip A este unul din cele mai facile, rapide şi sigure
diagnostice de infecţie virală. [ CITATION Wal01 \l 1033 ] HAV IgM este testul preferat pentru
diagnosticul hepatitei acute virale A. [ CITATION Vir06 \l 1033 ]
Virusul hepatitei B  este cel mai bine cunoscut şi cel mai complex dintre virusurile hepatice.
Particulele infectante constau dintr-o nucleocapsidă internă şi un înveliş extern. Nucleocapsida
conţine ADN circular, parţial dublu-catenar şi ADN-polimerază, replicarea ADN având loc în
nucleii hepatocitelor infectate. Anvelopa (învelişul extern) se asamblează cu nucleocapsida în
citoplasmă şi din motive necunoscute, este produsă în exces; ea poate fi detectată în ser prin
metode imunologice ca antigen de suprafaţă al hepatitei B (AgHBs), denumit înainte antigen
Australia. [ CITATION Man98 \l 1033 ]
Virusul hepatitei B este a doua cauză ca frecvenţă de hepatită acută virală. Calea de
transmitere este parenterală prin sânge infectat sau în cursul contactului intim sexual.
Transmiterea verticală a infecţiei, de la mamă la făt, se produce la aproximativ 20% din
femeile gravide cu AgHBs pozitiv şi la aproximativ 60% din femeile care dobândesc infecţia
primară în cursul sarcinii. Deoarece rata transmiterii verticale a infecţiei cu VHB este diferită în
funcţie de zona geografică şi tipul populaţiei, se presupune că predispoziţia pentru infecţia „in
utero” ar fi influenţată de tulpina virală şi structura genetică a populaţiei. Gravidele depistate cu
AgHBs pozitiv necesită investigaţii suplimentare. Dintre testele disponibile pentru VHB,
încărcătura virală a devenit cel mai bun factor predictiv al infectivităţii, în special pentru
gravidele aproape de termen.
Perioada de incubaţie a bolii este în medie 70 zile (40-160 zile). Clinic, virusul hepatitei B
produce un spectru larg de afecţiuni hepatice, de la starea subclinică de purtător, la hepatită acută
severă sau fulminantă (~1% din cazuri) [ CITATION Man98 \l 1033 ], în special la vârstnici, la
care mortalitatea poate ajunge la 10-15%. [ CITATION Wal01 \l 1033 ]

4
Diagnosticul hepatitei acute virale B include determinarea HBc-IgM şi AgHBs, teste care
detectează infecţia acută şi cronică şi ajută la diferenţierea lor. [ CITATION Man98 \l 1033 ]
Virusul hepatitei C, depistat în 1989, este un virus ARN din genul Flavivirus, familia
Togaviridae, cu dimensiuni între 40-60 nm şi cu un conţinut preponderent lipidic. Există cel
puţin 6 genotipuri şi 50 de serotipuri de VHC. Cunoaşterea genotipului sau serotipului (anticorpii
specifici genotipului) de VHC este utilă în recomandarea şi conducerea tratamentului.
VHC este răspunzător de aproximativ 20% din hepatitele acute.
Transmiterea infecţiei se face prin contactul cu sânge sau produse de sânge infectat:
transfuzii, folosirea acelor şi seringilor de la o persoană la alta fără sterilizare sau insuficient
sterilizate, tatuarea corpului, vaccinarea cu echipament nesterilizat, folosirea în comun a periuţei
de dinţi, aparatului de bărbierit, pensetei, trusei de manichiură. Este prezent şi în medii biologice
(salivă, lapte, secreţii vaginale, spermă etc.), dar în concentraţie mai mică decât virusul B. Se
poate transmite şi de la mamă la făt. [ CITATION Hep02 \l 1033 ] Rata de transmisie verticală
la gravidele cu anti-HCV pozitiv a fost estimată la 2,7 – 4,4%, această rată atingând valori de 5,4
– 8,6% la gravidele care au coinfecţie VHC – HIV1. Este bine de ştiut faptul că virusul nu se
transmite prin folosirea în comun a veselei, piscinelor şi toaletelor. [ CITATION Man98 \l 1033 ]
Majoritatea cazurilor de hepatită C sunt subclinice chiar şi în faza de boală acută. Hepatita
fulminantă este foarte rară.
Diagnosticul de hepatită virală C se bazează pe prezenţa anticorpilor serici (anti-VHC).
Detectarea anticorpilor nu permite diferenţierea infecţiei acute / cronice de o infecţie în
antecedente. Pentru aceasta se utilizează determinarea HCV-ARN. [ CITATION Vir06 \l 1033 ]
În cazurile de hepatită fulminantă, trebuie luată în considerare posibilitatea coinfecţiei sau
suprainfecţiei (HBV cu HCV sau HDV).

5
[ CITATION Ins14 \l 1033 ]

2. ANUL 2014 – analiza statistică


Hepatita virală tip A
În anul 2014 s-au înregistrat 6.667 de cazuri cu hepatită virală tip A, incidența la nivel
național fiind de 31.34%000 locuitori; cu 154.72% mai mare decât în anul 2013 (Fig.1).
[ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Fig.1. Distribuția incidenței cazurilor de hepatită virală A în perioada 2005-2014 în România

În anul 2014, după luna de debut, incidența hepatitei virale A a înregistrat o creștere
începând cu luna iulie și a atins un vârf în luna octombrie, după care s-a înregistrat o descreștere
(Fig.2).[ CITATION Ins14 \l 1033 ]

6
Fig.2. Distribuția pe luni a incidenței hepatitei virale A în anul 2014

Fig.3-Distribuția pe județe a incidenței hepatitei virale A, România, 2014

Cazuri de hepatită virală A au fost înregistrate în toate județele României, incidența maximă
fiind înregistrată în județul Covasna (146.71%000) și minimă în județul Botoșani (4.33%000)
(Fig.3). [ CITATION Ins14 \l 1033 ]
Ordinea descrescătoare a primelor 3 grupe de vârstă din punctul de vedere al incidenței
(cazuri la 100000 locuitori) este următoarea: 5-9 ani (196.43%000), 10-14 ani (134.46%000) și
0-4 ani (93.31%000) (Fig.4).

7
Fig.4- Distribuția pe grupe de vârstă a cazurilor de hepatită virală A în România

Cele mai multe cazuri au fost înregistrate la persoanele de sex masculin (54.35%), raportul
între cele două sexe fiind masculin: feminin= 1.2:1.
În ceea ce privește mediul de proveniență se poate spune că proporția mediului rural
(50,1%) a fost aproape egală cu cea a mediului urban (49,9%).[ CITATION Ins14 \l 1033 ]

În anul 2014, au fost raportate de către DSP-urile județene un număr de 116 focare cu debut
în anul 2014. Județele care au raportat focare sunt: Alba (2), Bacău (11), Buzău (2), Brașov (7),
Călărași (6), Cluj (3), Constanța (11), Dambovița (3), Harghita (2), Hunedoara (3), Ialomița (3),
Ilfov (2), Maramureș (1), Mureș (12), Neamț (11), Olt (1), Sibiu (6), Suceava (7), Tulcea (6),
Vâlcea (3), Vaslui (2).

Numărul total de cazuri pentru aceste focare de hepatită A din 2014 a fost de 2784 cazuri,
iar un număr de 5315 contacți au fost vaccinați. Cele mai multe cazuri au fost raportate la grupa
de vârsta 5-9 ani, urmate apoi de grupele 10-14 ani, 1-4 ani și 15-19 ani după cum se observă în
Fig.5.

Fig.5- Distribuția pe grupe de vârstă a cazurilor de hepatită virală A raportate în focare în 2014

8
Din punctul de vedere al numărului de cazuri, cele mai mari focare au fost:

- din localitatea Drăgălina (județ Călărași) -205 cazuri


- din localitatea Araci (județ Covasna) - 148 cazuri
- din localitatea Apata (județ Brașov) - 133 cazuri

Cele mai multe focare s-au datorat nerespectării normelor de igienă, în grupuri cu status
social scăzut (inclusiv comunități de rromi), așa cum a fost și în cazul celor 3 focare mai sus
menționate. [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Hepatita virală tip B și C

În anul 2014, au intrat în sistemul național de supraveghere pentru hepatite virale tip B și C,
un număr de 583 cazuri, cu 12% mai puține față de anul precedent (662).
Evoluția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în România, în perioada 2006-2014 este
prezentată în graficul de mai jos (Fig.6). Se observă un trend descendent pentru hepatita virală
tip B, în paralel cu variații minore, de la un an la altul, pentru hepatita virală tip C.

Fig.6- Evoluția incidenței hepatitelor virale cu virus B și C în perioada 2006-2014 în România

Incidența hepatitei virale tip B (1,29%000) se situează sub media înregistrată în anul 2013
la nivelul EU (4,3%000) și EU/EEA (4,4%000).
Incidența hepatitei virale tip C (0,49%000) se situează cu mult sub media înregistrată în

9
anul 2013 la nivelul EU (9,3%000) și EU/EEA (9,6%000).
Clasificarea finală a cazurilor de hepatita virală tip B și C, intrate în sistemul național de
supraveghere în anul 2014 (N=583), este prezentată în tabelul de mai jos:[ CITATION Ins14 \l
1033 ]

Tip hepatită virală Număr cazuri


Hepatita virală acută tip B (HVB acută) 244
Hepatita virală cronică tip B (HVB cronică) 26
Hepatita virală acută tip C (HVC acută) 84
Hepatita virală cronică tip C (HVC cronică) 20
HVB perinatală* 5
Neclasificate 204
Total 583

*neinclusă în tabel în HVB acută

Hepatita virală tip B

În anul 2014 au intrat în sistemul național de supraveghere 249 cazuri de HVB acută, din
care 5 cazuri cu transmitere perinatală. Media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 deviații
standard în județul Hunedoara. Depașiri cu 1 deviație standard ale mediei au fost înregistrate în
județele Sibiu, Bistrița-Năsăud, Bihor. Două județe (Giurgiu și Harghita) nu au introdus niciun
caz în sistemul național de supraveghere (fig. 7). [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Fig.7-Distribuția incidenței în 2014a hepatitei virale cu virus B pe județe

10
La fel ca în anul precedent, cele mai multe cazuri (30%) au fost înregistrate la grupa de
vârstă 25-34 ani. Ratele maxime de incidență specifică s-au înregistrat la această grupă de vârstă
la sexul masculin (2,8%000), respectiv la 35-44 ani la cel feminin (1,6%000). [ CITATION
Ins14 \l 1033 ]

La aproape toate grupele de vârstă, cu excepția celei de 20-24 ani, ratele de incidență au fost
mai mari la sexul masculine. (Fig.8)

Fig.8- Incidența pe grupe de vârstă și sex a cazurilor de hepatită virală acută tip B în anul 2014

Din totalul de 26 cazuri de HVB cronică, au raportat cazuri doar 4 județe: Buzău - 23,
Covasna - 1, Dolj - 1, Tulcea - 1.
Cele mai multe cazuri (9) au fost înregistrate la grupa de varsta 55-64 ani. Ratele maxime
de incidență s-au înregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani, atât la sexul feminin, cât și la cel
masculin. Cu excepția grupei de vârstă 25-34 ani și ≥65 ani, ratele de incidență au fost mai mari
la sexul feminin. (Fig.9)[ CITATION Ins14 \l 1033 ]

11
Fig.9- Incidența pe grupe de vârstă și sex a cazurilor de hepatită virală cronică tip B în anul 2014

Valorile maxime ale ratei incidenței pentru stadiul acut s-au înregistrat la adulții tineri
(grupa de vârstă 25-34 ani, urmată de 35-44), în timp ce pentrul stadiul cronic valoarea maximă a
fost înregistrată la 55-64 ani. (Fig.10) [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Fig.10- Distribuția pe grupe de vârstă și stadiu clinic a incidenței cazurilor de hepatită cu virus B

Categoriile de transmitere posibile, menționate cu frecvența cea mai mare, au fost cea
nosocomială (13,7%), urmată de cea heterosexuală (nr.parteneri≥2, cu excluderea altor factori de
risc posibili) (4,8%), pentru HVB acută, respectiv cea heterosexuală (15,4%) pentru HVB
cronică.
În ceea ce privește posibila transmitere nosocomială la cazurile de hepatită virală acută tip
B, manevrele stomatologice au fost menționate cu frecvența cea mai ridicată (5,6%), valoare
identică cu cea din anul 2013. [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

12
Hepatita virală tip C

În anul 2014, au intrat în sistemul național de supraveghere 84 cazuri de HVC acută. Media
ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 deviații standard în județele Bacău și Botoșani. Depășiri
ale mediei cu 1 deviație standard au fost înregistrate în județele Bihor și Brăila. Au fost județe
care nu au introdus în sistemul de supraveghere niciun caz. (Fig.11) [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Fig.11- Distribuția pe județe a incidenței cazurilor de hepatită virală acută tip C în 2014

13
Ratele maxime de incidență s-au înregistrat la grupa de vârstă ≥65 ani, pentru sexul feminin
(0,6%000), respectiv la 55-64 ani, pentru cel masculin (0,8%000).(Fig.12)

Fig.12- Distribuția pe grupe de vârstă și sex a incidenței cazurilor de hepatită virală acută tip C în
2014

În anul 2014 au intrat în sistemul de supraveghere doar 20 cazuri de HVC cronică. Au


raportat cazuri doar județele Buzău (17), Călărași (2) și Covasna (1). Celelalte 39 județe nu au
raportat niciun caz care să corespundă definiției de caz.
Ratele maxime de incidență s-au înregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani, atât la sexul
feminin (0,4%000), cât și la cel masculin (0, 2%000).(Fig.13) [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

Fig.13- Distribuția pe grupe de vârstă și sex a incidenței cazurilor de hepatită virală cronică tip C
în 2014

14
Valoarea maximă a ratei incidenței s-a înregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani, atât pentru
stadiul acut, cât și pentrul cel cronic.(Fig.14)

Fig.14- Distribuția în funcție de stadiul clinic și grupa de vârsta a incidenței cazurilor de hepatită
virală C

Categoria de transmitere posibilă, menționată cu frecvența cea mai mare, a fost cea
nosocomială (39,3%) pentru HVC acută. Foarte puține informații au fost comunicate pe fișele de
supraveghere pentru HVC cronică.
În ceea ce privește transmiterea nosocomială la cazurile de HVC acută, manevrele
stomatologice au fost menționate cu frecvența cea mai ridicată și în anul 2014.

Hepatita virală neclasificată


Cazurile neclasificate, în număr de 204, reprezintă 35% din numărul total de cazuri intrate
în sistemul național de supraveghere în anul 2014 (cu 1% mai mult față de anul precedent).
Statutul de cazuri “neclasificate” se explică prin faptul că acestea nu au corespuns
definițiilor de caz. [ CITATION Ins14 \l 1033 ]

15
3. ANUL 2015 – analiza statistică
Hepatita virală tip A

În anul 2015 s-a înregistrat un număr de 5.220 cazuri hepatită virală A, incidența la nivel
național fiind de 24,2%000 locuitori; cu 22,7% mai mică decât în anul 2014.(Fig.15) [ CITATION
Ins15 \l 1033 ]

Fig.15- Incidența în perioada 2006-2015 acazurilor de hepatită virală tip A

În anul 2015, în funcție de data debutului, incidența hepatitei virale A a înregistrat o creștere
în luna ianuarie după care a scăzut până în luna iunie, urmând ca în luna octombrie să atingă
valoarea maximă de 3,19%000 locuitori. Se observă incidenţe crescute ale cazurilor în lunile de
toamnă, păstrându-se aceeaşi sezonalitate ca şi în anii precedenţi, sugerând legatura cu
colectivităţile.(Fig.16)

Fig.16- Distribuția pe luni a incidenței HVA în România în 2015

16
Cazurile de hepatită virală A au fost raportate în 41 din județele României, mai puțin în
Giurgiu, fiind înregistrată o incidență maximă în județul Vrancea (142,53%000) și o incidenţă
minimă în județul Olt (0,48%000). (fig. 17)[ CITATION Ins15 \l 1033 ]

Fig.17-Distribuția pe județe a incidenței hepatitei virale A, România, 2015

Ordinea descrescătoare a primelor 3 grupe de vârstă din punctul de vedere al incidenței


(cazuri la 100.000 locuitori) este următoarea: 5-9 ani (149,13%000), 10-14 ani (113,26%000), 0-
4 ani (70,24%000).(Fig.18)

Fig.18- Distribuția pe grupe de vârstă a incidenței hepatitei virale tip A în 2015

17
Cele mai multe cazuri au fost înregistrate la persoanele de sex masculin (52,58%).
În ceea ce privește mediul de proveniență: 62,4% cazuri au provenit mediului rural și 37,6%
din mediul urban.[ CITATION Ins15 \l 1033 ]
În anul 2015 au fost raportate, prin anchete epidemiologice de către DSP-urile județene,
101 focare cu debut în anul 2015. A fost considerat focar apariţia a 3 cazuri confirmate cu
hepatita virală A care au fost expuse la aceeaşi sursă, în acelaşi timp şi loc.
Județele care au raportat cele mai multe focare sunt: Bacău (15 focare), Iași (14 focare) și
Vâlcea (9 focare). (Fig.19)

Fig.19- Distribuția focarelor de hepatită virală A pe județe în 2015

În cadrul focarelor au fost raportate 2.360 de cazuri de hepatită virală A, fiind identificaţi
8.549 contacți, dintre care, un număr de 5.305 (62%) contacți a primit profilaxie prin vaccinare.
Cele mai multe cazuri din rândul celor raportate în focare s-au observat la grupa de vârstă 5-9
ani. (Fig.20) [ CITATION Ins15 \l 1033 ]

Fig.20- Distribuția pe grupe de vârstă a cazurilor de hepatită cu virus A

Focarele de hepatită virală A cu cel mai mare număr de cazuri au fost înregistrate:
- în localitatea Cornetu (Vrancea) - 407 cazuri

18
- în localitatea Slobozia Bradului ( Vrancea) - 177 cazuri
- în localitatea Racoș ( Brașov) - 87 cazuri
Cele mai multe focare s-au datorat nerespectării normelor de igienă și aglomerărilor,
evoluând în comunități cu status social precar.

Hepatita virală tip B și tip C

În anul 2015 au intrat în sistemul național de supraveghere pentru hepatite virale tip B și C,
un număr de 381 cazuri, cu 35% mai puține față de anul precedent (583). [ CITATION Ins15 \l
1033 ]

Evoluția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în România, în perioada 2006-2015 este


prezentată în graficul de mai jos (Fig.21). Se observă un trend descendent pentru incidența
raportată a hepatitei virale tip B, în paralel cu variații minore, de la un an la altul, pentru hepatita
virală tip C.

Fig.21- Evoluția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în România, în perioada 2006-2015

Incidența hepatitei virale tip B (1,15%000) se situează sub media înregistrată în anul 2013 la
nivelul EU (4,3%000) și EU/EEA (4,4%000).
Incidența hepatitei virale tip C (0,30%000) se situează cu mult sub media înregistraă în anul
2013 la nivelul EU (9,3%000) și EU/EEA (9,6%000). [ CITATION Ins15 \l 1033 ]

19
Clasificarea a cazurilor de hepatită virală tip B și C intrate în sistemul național de
supraveghere în anul 2015 (N=381) este prezentată în tabelul de mai jos:

Tip hepatită virală Număr cazuri


Hepatita virală acută tip B (HVB acută) 226
Hepatita virală cronică tip B (HVB cronică) 3
Hepatita virală acută tip C (HVC acută) 58
Hepatita virală cronică tip C (HVC cronică) 2
HVB perinatală 2
Suspect HVB acută 9
Suspect HVB cronică 39
Suspect HVC acută 17
Suspect HVC cronică 37
Fără precizare tip HV/stadializare 5
Total 381

Hepatita virală tip B

În anul 2015, media ratei incidenței a fost depasită cu peste 2 STDEV în jud. Bistrița-Năsăud.
Depășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost înregistrate în județele Sălaj, Călărași și Tulcea. Patru
județe (Caraș-Severin, Galați, Giurgiu, Mehedinți) nu au introdus niciun caz în sistemul național
de supraveghere. (Fig.22)[ CITATION Ins15 \l 1033 ]
Au intrat în sistemul de supraveghere 2 cazuri de hepatită virală acută tip B perinatală,
provenind din județele Bistrița-Năsăud și Teleorman. Copilul din jud. Bistriţa-Năsăud, în vârstă
de 3 luni, fusese vaccinat corespunzător vârstei, cu 2 doze, dar încă insuficiente pentru a-i conferi
o protecţie adecvată. Cel din jud. Teleorman, în vârstă de 15 luni, nu fusese vaccinat.

20
Fig.22- Distribuția pe județe a incidenței cazurilor cu hepatită virală acută tip B în 2015

Și în anul 2015, cele mai multe cazuri (26%) au fost înregistrate la grupa de vârstă 25-34 ani.
Ratele maxime de incidența specifică s-au înregistrat la această grupă de vârstă la sexul masculin
(2,5%000), respectiv la 35-44 ani la cel feminin (1,7%000). (Fig.23)
La aproape toate grupele de vârstă, cu excepția celei de 0-4 ani, ratele de incidență au fost
mai mari la sexul masculin.[ CITATION Ins15 \l 1033 ]

Fig.23- Distribuția în funcție de sex și grupa de vârstă a cazurilor de hepatită acută tip B în 2015

Doar 3 cazuri de HVB cronică au întrunit criteriile din definiția de caz. Acestea au fost
raportate de județele Buzău, Constanța și Timiș.

Valorile maxime ale ratei incidenței pentru stadiul acut s-au înregistrat la adulții tineri (grupa
de vârstă 25-34 ani, urmată de 35-44 ani), în timp ce pentrul stadiul cronic numărul de cazuri
este mult prea mic pentru o comparație relevantă. (Fig.24)[ CITATION Ins15 \l 1033 ]

21
Fig.24- Distribuția în funcție de stadiul clinic și grupă de vârstă a cazurilor înregistrate în 2015 cu
hepatită tip B

Categoriile de transmitere posibile pentru hepatita virală acută tip B, menționate cu frecvența
cea mai mare, au fost cea heterosexualaă (nr. parteneri ≥ 2, cu excluderea altor factori de risc
posibili) (20,8%), urmată de cea nosocomială (12,8%).
În ceea ce privește posibila transmitere nosocomială la cazurile de hepatită virală acută tip B,
manevrele stomatologice au fost menționate și în acest an cu frecvența cea mai ridicată (6,2%),
valoare comparabilă cu cea din anul 2014 (5,6%).[ CITATION Ins15 \l 1033 ]

Hepatita virală tip C

Media ratei incidenței a fost depășită cu peste 2 STDEV în jud. Brăila. Depășirea cu peste 1
STDEV a mediei a fost înregistrată în jud. Tulcea, Vrancea, Constanța, Prahova, Bistrița-Năsăud
și Neamț. 17 județe nu au introdus în sistemul de supraveghere niciun caz. (Fig.25)[ CITATION
Ins15 \l 1033 ]

22
Fig.25- Distribuția pe județe a cazurilor înregistrate în 2015 cu hepatită acută tip C

Ratele maxime de incidența s-au înregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani pentru sexul feminin
(0,69%000), respectiv la 45-54 ani pentru cel masculin (0,53%000). (Fig.26)

Fig.26 – Distribuția cazurilor raportate în 2015 cu hepatită virală acută tip C în funcție de vârstă și sex

În anul 2015 au intrat în sistemul de supraveghere doar 2 cazuri de HVC cronică, ambele din
județul Vaslui. Ambele cazuri au fost înregistrate la sexul feminin, la grupele de vârstă 35-44 ani
și 55-64 ani.

Valoarea maximă a ratei incidenței s-a înregistrat la grupa de vârstă 55-64 ani pentru stadiul
acut, în timp ce pentru HVC cronică numărul de cazuri este prea mic pentru a avea o comparație
relevantă. (Fig.27)[ CITATION Ins15 \l 1033 ]

23
Fig.27- Distribuția cazurilor cu hepatită virală tip C înregistrate în 2015 în funcție de grupa de vârstă și
stadiul clinic

Categoria de transmitere posibilă, menționată cu frecvența cea mai mare, a fost cea
nosocomială (50%).

Hepatita virală neclasificată

Din totalul de 381 cazuri intrate în sistemul de supraveghere pentru hepatită virală B și C în
anul 2015, 24% nu s-au încadrat în definițiile de caz.

24
4. ANUL 2016 – analiza statistică
Hepatita virală tip A
În anul 2016, s-au înregistrat 3212 cazuri de hepatită virală A, incidența la nivel național fiind
de 16.3%000 locuitori; cu 48,5% mai mică decât în anul 2015. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Fig. 28- Distribuția pe ani a cazurilor de hepatită virală tip A înregistrate în perioada 2007-2016

În anul 2016, în funcție de data debutului, incidența hepatitei virale A a înregistrat o creștere
în luna ianuarie, valoarea maximă de 2,2%000 locuitori, după care a scăzut până în luna mai. Se
observă incidenţe crescute ale cazurilor în lunile august, octombrie și noiembrie, păstrându-se
aceeaşi sezonalitate ca și în anii precedenţi, care sugerează legatura cu colectivităţile. (Fig.29)
[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Fig. 29- Distribuția pe luni a cazurilor de hepatită virală tip A înregistrate în 2016

Cazuri de hepatită virală A au fost raportate în toate județele României, fiind înregistrată o
incidența maximă în județul Vaslui (70,48%000) și o incidenţă minimă în județul Maramureș

25
(0.43%000). (Fig.30) [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Fig.30-Distribuția pe județe a incidenței hepatitei virale A, România, 2016

Ordinea descrescătoare a primelor 3 grupe de vârstă din punctul de vedere al incidenței


(cazuri la 100.000 locuitori) este următoarea: 5-9 ani (104.05%000), 10-14 ani (71.39%000), 0-4
ani (41.83%000). (Fig.31)

26
Fig.31- Distribuția pe grupe de vârstă a cazurilor raportate cu hepatită virală tip A în 2016
Din cele 3212 cazuri de HVA, 55.04% au fost înregistrate la persoanele de sex masculin
În ceea ce privește mediul de proveniența: 75.43% cazuri au provenit mediului rural și 24.47%
din a mediului urban.
În anul 2016, au fost raportate prin anchete epidemiologice de către DSP-urile județene:
- 99 de focare cu debut în anul 2016 totalizând 1569 cazuri, fiind închise 49 focare în anul 2016,
50 de focare evoluând în anul 2017
- 6 de focare cu debut în lunile noiembrie, decembrie 2015 totalizând 67 de cazuri au fost închise
în anul 2016. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]
A fost considerat focar apariţia a minim 2 cazuri confirmate cu hepatita virală A, care au fost
expuse la aceeaşi sursa, în acelaşi timp şi loc. Județele care au raportat cele mai multe focareîn
anul 2016 sunt: Iaşi (18 focare); Botoşani(12 focare) şi Bacău, Olt, respectiv Vâlcea (7 focare).
În anul 2016 au fost raportate 82 de focare în mediul rural cu un număr de 1455 cazuri
hepatită virală A şi 23 de focare în mediul urban cu un numar de 181 cazuri. [ CITATION Ins16 \l
1033 ]

Fig.32- Distribuția focarelor de hepatită virală tip A raportate în 2016 în funcție de mediul de
proveniență și județ

În mediul rural cele mai multe focare au fost raportate în partea de est-30 focare (511 cazuri)
şi partea de sud a ţării- 28 focare (547 cazuri). În mediul urban cele mai multe focare au fost
raportate în estul ţarii- 17 focare (157 cazuri) şi sudul ţării- 5 focare (21 cazuri) de hepatită
virală A. (Fig.32)[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

În 34 de focare din mediu rural au fost recoltate probe de apă din sursa de apă folosită de către
comunităţii şi 21( 61,7%) de probe nu au fost corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic.
Pentru cele 23 de focarele din mediul urban au fost recoltate 6 probe de apă şi o probă nu au fost
corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic, probă recoltată într-un focar familial care
folosea apa din fântână. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

În cadrul focarelor au fost raportate 1636 de cazuri de hepatită virală A, fiind identificaţi

27
10990 contacți, dintre care un număr de 3131 (28,48%) contacți au primit profilaxie prin
vaccinare.

Cele mai multe cazuri- 42,2% din rândul celor raportate în focare, atât în mediul rural cât şi în
mediul urban, s-au observat la grupa de vârstă 5-9 ani. (Fig.33)

Fig.33- Distribuția în funcție de grupa de vârstă a cazurilor de hepatită virală tip A raportate în 2016

Focarele de hepatită virală A cu debut în anul 2016 și declarate închise, având cel mai mare
număr de cazuri, au evoluat:
-în localitatea Gruia (Mehedinți), în perioada 19.08.2016- 15.01.2017 , într-o comunitate cu
status social precar care beneficiază de apă potabilă însă nu beneficiază de reţea de canalizare.
Au fost înregistrate 124 cazuri (117 cazuri confirmate şi 7 cazuri probabile) hepatită virală A,
cu o rata de atac de 24, 2%; cele mai multe cazuri (62, 9%) înregistrate la grupa de vârsta de 5-9
ani. Au fost identificaţi 302 contacţilor din grupele de vârstă 1-15 ani, dintre care au fost
vaccinaţi 29, 5%. (Fig.33) [ CITATION Ins16 \l 1033 ]
Rezultatele probelor de apă recoltate în lunile iulie şi octombrie 2016 au fost corespunzătoare
din punct de vedere bacteriologic.
- în cartierul Parcul Tineretului ( Botoşani) cu două blocuri sociale, în perioada 1.02.2016-
10.09.2016, într-o comunitate cu status social precar care beneficiază de apă potabilă şi de reţea
de canalizare.
Au fost înregistrate 86 cazuri hepatită virală A, cu o rata de atac de 11, 8%; cu cele mai multe
cazuri (47, 7%) înregistrate la grupa de vârsta de 5-9 ani. Au fost identificaţi 95 contacţilor cu
vârste între 1-15 ani, dintre care au fost vaccinaţi 73, 6%. Rezultatele probelor de apă recoltate
au fost corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Cele mai multe focare s-au datorat nerespectării normelor de igienă, aglomerărilor și au
evoluat în comunități cu status social precar.

Hepatita virală tip B și tip C

28
În anul 2016, au intrat în sistemul național de supraveghere pentru hepatite virale tip B și C,
un număr de 329 cazuri, cu 14% mai puține față de anul precedent (381). [ CITATION Ins16 \l
1033 ]

Evoluția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în România, în perioada 2006-2016 este


prezentată în graficul de mai jos.(Fig.34) Se observă un trend descendent pentru incidența
raportată a hepatitei virale tip B, în paralel cu variații minore, de la un an la altul, pentru hepatita
virala tip C.

Fig.34- Evoluția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în România, în perioada 2006-2016

Incidența hepatitei virale tip B (0,99%000) se situează sub rata de notificare înregistrată în
anul 2015 la nivelul EU (4,7%000).
Incidența hepatitei virale tip C (0,30%000) se situează cu mult sub media înregistrată în anul
2015 la nivelul EU (8,6%000). [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Clasificarea cazurilor de hepatită virală tip B și C, intrate în sistemul național de supraveghere


în anul 2016 (N=381), este prezentată în tabelul de mai jos:[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

29
Hepatita virală tip B

În anul 2016, media ratei incidenței hepatitei virale acute tip B a fost depașită cu peste 2
STDEV în județele Bistrița-Năsăud și Călărasi. Depășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost
înregistrate în județele Ialomița, Vrancea și Alba. Patru județe (Brăila, Covasna, Giurgiu, Gorj)
nu au introdus niciun caz în sistemul național de supraveghere. (Fig.35)[ CITATION Ins16 \l 1033
]

Fig.35- Distribuția pe județe a cazurilor de HVB acută în 2016

30
Și în anul 2016, cele mai multe cazuri (24%) au fost înregistrate la grupa de vârsta 25-34 de
ani. Ratele maxime de incidență specifică s-au inregistrat la această grupă de vârstă atât la sexul
masculin (1,8%000), cât și la cel feminin (1,6%000). Cu excepția grupelor de vârstă 15-19 ani,
35-44 de ani și 55-64 de ani, ratele de incidență au fost mai mari la sexul masculin. (Fig.36)
Singurul caz înregistrat la grupa de vârstă <5 ani este un copil în vârstă de 1 an care fusese
vaccinat cu o singură doză de vaccin hepatitic B. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Fig.36- Distribuția în funcție de sex și grupele de vârstă a cazurilor de hepatită virală acută tip B în 2016

Doar 8 cazuri de HVB cronică au întrunit criteriile din definiția de caz. Toate au fost raportate
de județul Timiș.

Valorile maxime ale ratei incidenței pentru stadiul acut s-au înregistrat la adulții tineri (grupa
de vârstă 25-34 de ani), urmată de grupa de vârstă 45-54 de ani, în timp ce pentru stadiul cronic
numărul de cazuri este mult prea mic pentru o comparație relevantă.(Fig.37)[ CITATION Ins16 \l
1033 ]

31
Fig.37- Distribuția în funcție de stadiul clinic și grupele de vârstă a cazurilor de hepatită cu virus B
raportate în 2016

Categoriile de transmitere posibile pentru hepatita virală acută tip B, menționate cu frecvența
cea mai mare, au fost cea nosocomială (15,4%), urmată de cea hetero-sexuală (nr.parteneri≥2, cu
excluderea altor factori de risc posibili, dar cu includerea pacienților diagnosticați cu ITS)
(6,4%).

În ceea ce privește posibila transmitere nosocomială la cazurile de hepatită virală acută tip B,
manevrele stomatologice au fost menționate și în acest an cu frecvența cea mai ridicată: 7,4% din
totalul cazurilor de HVB acută, cu 1,2% mai mare față de anul 2015.[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Hepatita virală tip C

Media ratei incidenței hepatitei virale acute tip C a fost depășita cu peste 2 STDEV în județele
Brăila și Alba. Depășirea cu peste 1 STDEV a mediei a fost înregistrată în județele Hunedoara,
Bacău și Constanța. 19 județe nu au introdus în sistemul de supraveghere niciun caz, cu 2 în plus
față de anul precedent. (Fig.38)[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

32
Fig.38- Distribuția pe județe a cazurilor cu hepatită virală acută tip C în 2016

Ratele maxime de incidență s-au înregistrat la grupa de vârsta 45-54 de ani, atât pentru sexul
feminin (1,3%000), cât și pentru cel masculin (0,6%000). Incidența specifică pe sexe a fost de
0,4%000 la sexul feminin și de 0,3%000 la cel masculin. (Fig.39)[ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Fig. 39- Distribuția în funcție de sex și grupele de vârstă a cazurilor de hepatită virală acută cu virus
hepatitis C raportate în 2016

33
Categoria de transmitere posibila, menționată cu frecvența cea mai mare, a fost cea
nosocomială (23,6%). În ceea ce privește posibila transmitere nosocomială la cazurile de hepatită
virală acuta tip C, tratamentele injectabile în spital au fost menționate cu frecvența cea mai
ridicată: 8,3% din totalul cazurilor de HVC acută. [ CITATION Ins16 \l 1033 ]

Numărul de testări realizate în anul 2016 pentru markeri de infecție cu virus hepatitic B și C,
precum și rata pozitivității sunt prezentate în tabelul de mai jos:

34
CONTEXTUL ACTUAL ÎN EUROPA
În privinţa hepatitei virale A, în 2015, 29 ţări UE/EEA au raportat 13.156 cazuri
confirmate, cu o rata globală de 2,60 la 100.000 de locuitori. Cele mai mari rate au fost
înregistrate în Bulgaria (66,82 cazuri la 100.000 locuitori), România (17,93), Estonia (4,72),
Lituania (3,76) şi Ungaria (3,35). Deşi majoritatea cazurilor sunt autohtone, în unele ţări ca
Danemarca, Finlanda, Irlanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Suedia şi Norvegia, peste 50% din
cazuri sunt legate de călătoriile estivale. Creşterea numărului de cazuri toamna reflectă creşterea
transmiterii indigene, de la turistul reîntors din arealele endemice la contacţii autohtoni (pe lângă
reunirea colectivităţilor şcolare şi preşcolare).[ CITATION Wor15 \l 1033 ]

Manifestarea epidemiologică a HAV variază de la o endemicitate redusă şi intermediară,


la hiperendemie şi chiar epidemii în Europa estică şi regiunea Balcanilor, din cauza
aprovizionării neregulate cu apă şi a infrastructurii/canalizării precare. Astfel, în 2015 s-au
înregistrat 2 epidemii – una în regiunea Plovdiv din Bulgaria şi alta într-un oraş din Bosnia-
Herzegovina, aproape de graniţa cu Croaţia şi Serbia. Din 2013 s-au raportat şi 3 epidemii
independente, multistatale în UE/EEA, toate prin consum de fructe proaspete sau congelate.
Prima s-a desfăşurat între octombrie 2012 şi august 2013, în ţările nordice, cu un număr total de
106 cazuri fără istoric de călătorie, fiind probabil asociată cu consumul de căpşuni congelate. A
doua a afectat turiştii reveniţi din Egipt, de la Marea Roşie, cu o întindere în 14 state europene şi
un număr total de 107 cazuri, în care s-a incriminat consumul de căpşuni şi mango proaspete.
Ultima a fost descrisă printre turiştii germani, polonezi şi olandezi, reîntorşi din Nordul Italiei.
Ulterior Irlanda a raportat 10 cazuri, iar Olanda alte cazuri autohtone cu virus similar celui
circulant în Italia. [ CITATION Wor15 \l 1033 ]

Investigaţiile epidemiologice, microbiologice şi de mediu au incriminat consumul de


fructe de pădure congelate, ceea ce sugerează o posibilă sursă comună în ţările Uniunii
Europene.10 Nu se poate exclude nici ipoteza contaminării încrucişate în timpul producţiei sau
existenţa unei tulpini epidemice deja răspândite, dar rămasă nedetectată până în prezent.11 În
regiunea OMS Europa, se estimează că există 14 milioane de adulţi infectaţi cronic cu HBV, 9
milioane infectaţi cronic cu HCV, prevalenţele fiind de 2-3 ori mai mari în ţările neincluse în
UE. Aproximativ un adult din 50 este infectat cu virusul hepatitic B sau are infecţie cronică cu
HCV. În 2012, 28 de ţări din UE/EEA au raportat 17.291 cazuri de hepatită virală tip B, ceea ce
corespunde unei rate de 3,4 cazuri la 100.000 de locuitori. Dintre acestea, 2.952 (17,1%) au fost
înregistrate drept infecţii acute, iar 12.306 (71,2%) infecţii cronice.[ CITATION Wor15 \l 1033 ]

Rata infecţiilor acute a variat de la <0,1 în Portugalia, la 3,7 cazuri la 100.000 de locuitori
în Letonia. Rata infecţiilor cronice a variat de la 0,1 în România, la 14,9 cazuri la 100.000 de
locuitori în Suedia. Rata globală este semnificativ mai redusă pentru hepatita B acută (0,7 la
100.000 de locuitori) faţă de cea cronică (8,6 la 100.000 de locuitori). [ CITATION Nie14 \l 1033
]

În UE în 2012, transmiterea heterosexuală s-a situat pe primul loc (31,2%), urmată de cea
nosocomială (20,6%), în rândul homosexualilor (11,1%) şi al consumatorilor de droguri
injectabile (8,7%). Transmiterea perinatală a fost cea mai frecventă în cazul hepatitei cronice cu
HBV (67,0%). Trendul descrescător al numărului de cazuri de HBV acută este corelat cu
implementarea globală a programelor de vaccinare, în timp ce trendul crescător al cazurilor

35
cronice este probabil tributar intensificării screening-ului şi migraţiei populaţionale.[ CITATION
Nie14 \l 1033 ]

Fig. 40. Rata cazurilor de hepatita B raportate pe tari (sursa: www.cnscbt.ro)[ CITATION
Ins15 \l 1033 ]

În 2014, au intrat în sistemul european de supraveghere 30.483 de cazuri de hepatită


virală de tip C, cu o rată de 7,8 la 100.000 de locuitori. Dintre acestea, 509 (1,7%) au fost
etichetate acute, 3.905 (12,8%) cronice şi 23.712 (77,8%) cu stadiu necunoscut (probabil
majoritatea tot cronice). Rata raportării cazurilor acute a variat între 0,4 cazuri la 100.000 în
Slovenia şi 1,6 cazuri la 100.000 de locuitori în Austria. Pentru cazurile cronice, rata s-a situat
între 0,3 în Grecia şi 60,2 la 100.000 de locuitori în Letonia. Pe primul loc s-a situat transmiterea
în rândul consumatorilor de droguri injectabile (76,5% din cazuri), dar semnificative au fost şi
transmiterea nosocomială, respectiv în rândul homosexualilor. Compararea ratelor între ţări şi
interpretarea trendului sunt dificile din cauza diferenţelor existente între sistemele de
supraveghere. De altfel, aceste rate nu sunt echivalente cu incidenţa/prevalenţa reală, ci
reprezintă doar cazurile intrate în sistemul de supraveghere.[ CITATION Nie14 \l 1033 ]

36
Fig. 41. Rata cazurilor de hepatita C raportate pe tari (sursa: www.cnscbt.ro.)[ CITATION Ins14
\l 1033 ]

CONCLUZII

 Hepatitele virale cu transmitere parenterală continuă să afecteze miliarde de persoane la


nivel mondial, cu reducerea importantă a speranţei de viaţă prin evoluţia spre ciroză şi
carcinom hepatocelular;

 Posibilitatea de evoluţie asimptomatică întârzie diagnosticarea şi tratarea acestora, cu


creşterea numărului de surse şi conturarea unei “epidemii silenţioase”;

 Hepatitele virale cu transmitere parenterală afectează preponderent grupele de vârstă


active (cele acute – între 25 şi 44 de ani iar cele cronice se pot întinde la grupa 45-54 ani,
respectiv 55-64 ani), ceea ce intensifică consecinţele economice;

 Reprezintă patologii profesionale de prim rang în rândul personalului medical;

 Deşi s-au înregistrat progrese vizibile – introducerea testelor rapide pentru screening, noi
tratamente eficace pentru HCV (90-95% rată de vindecare), inclusiv posibilitatea de
transplant hepatic pentru pacienţii cu ciroză/ hepatocarcinom, ele nu sunt accesibile în
multe state cu resurse financiare limitate;

 De aceea accentul trebuie pus pe profilaxie, cu atât mai mult cu cât există prevenţie

37
specifică pentru HAV şi HBV, prin produse vaccinale eficiente şi sigure;

 Sistemul de supraveghere necesită ameliorări, pentru a reduce subraportarea şi a permite


compararea datelor;

 Măsurile preventive nespecifice - ameliorarea condiţiilor de sanitaţie, asigurarea


potabilităţii apei, a igienei alimentare, respectarea regulilor de igienă personală şi
colectivă, implementarea strategiilor de siguranţă a tratamentului parenteral, transfuziilor
de sânge şi conduitei sexuale, reduc impactul hepatitelor virale asupra sănătăţii publice;

 Pentru obţinerea acestor deziderate, se impun activităţi susţinute de promovare a sănătăţii


atât în populaţia generală cât şi în grupele cu risc.

PROFILAXIA INFECTIILOR HEPATICE

Hepatita este un termen general care se referă la inflamația țesuturilor din structura
ficatului, și poate să aibă diverse cauze, atât infecțioase (virale, bacteriene, fungice sau
parazitare), dar și non-infecțioase (alcool, droguri, boli autoimune, boli metabolice). Dintre
acestea, hepatitele virale reprezintă mai mult de 50% dintre cazuri (virusul hepatitic A, virusul
hepatitic B și virusul hepatitic C , iar virusurile hepatitice D și E pot suprainfecta o hepatită
virală) și produc infecții acute care se manifestă în special prin greață, dureri abdominale,
oboseală, icter și alterarea stării generale. Infecția acută cu virus hepatitic B sau C poate să ducă
la infecție cronică, iar pacienții pot dezvolta ciroză, carcinom hepatocelular și insuficiența
hepatică. Important este faptul că pacienții cu hepatită cronică rămân contagioși de-a lungul
anilor și pot transmite infecția.

Modalitățile de transmitere ale virusurilor hepatitice sunt:

 transmitere fecal-orală (virusurile hepatitice A și E)

 transmitere parenterală (virusurile hepatitice B, C, D, A)

 transmitere sexuală (virusurile hepatitice B, C și D)

 transmitere perinatală (virusurile hepatitice B, C și D)

 transmitere sporadică (virsurile hepatitice B și C)

Virusul Hepatitic A se transmite cel mai frecvent pe cale fecal-orală. Cazurile de


infecție legate de transfuzia de sânge sau inoculare sunt extrem de rare. Se întâlnește în mod
frecvent în țările slab dezvoltate (Africa, Asia; America de Sud și Centrală). Epidemiile de

38
infecție cu hepatita A se întâlnesc de obicei în instituții și se datorează contactului persoană-cu-
persoană, sau expunerii unor surse comune, cum ar fi apa sau mâncarea. Pe măsură ce îngrijirile
personale din viața de zi cu zi s-au îmbunătățit, rata de infecție cu hepatita A a scăzut. O îngrijire
personală adecvată și consecventă, spălarea regulată a mâinilor, spălarea cu apă din abundență a
legumelor și fructelor consumate, prepararea termică adecvată a produselor alimentare
consumate, precum și folosirea vaccinurilor (în special de către copii și vârstnici) alcătuiesc
masurile de profilaxie împotriva acestei infecții virale.

Infecția cu virus hepatitic B este cea mai răspândită la nivel monidial. Mare majoritate a
infecțiilor se produc pe cale perinatală. Copii în perioada neonatală sunt cel mai adesea
asimptomatici. Rolul transmiterii infecției în timpul alăptării este în continuare neclar. Calea de
transmitere sexuală este de asemenea destul de frecventă. Virusul hepatitc B nu poate fi transmis
prin sărut, îmbrățișări sau contact casnic (utilizarea acelorași prosoape, tacâmuri sau mâncatul
din aceeași farfurie). Transmisia parenterală posttransfuzii de sânge a fost destul de frecventă.
Screeningul donatorilor de sânge a scăzut rata de infecție pe acestă cale. Folosirea acelorași ace
sau obiecte tăioase în cazul persoanelor consumatoare de droguri reprezintă o altă cauză.
Pacienții cu hemofilie, insuficiență renală cronică în program de dializă sau cei care sunt supusi
unei intervenții de transplant reprezintă un grup vulnerabil. De asemenea, personalul medical
este la risc de a contacta acestă infecție în urma unor accidente de muncă. Cazurile sporadice de
infecție cu virus hepatitic B sunt extrem de rare. Principala profilaxie în fața infecției cu virus
hepatitic B o reprezintă vaccinarea, apoi raporturile sexuale protejate, folosirea doar a serviciilor
de îngrijire medicală autorizate, evitarea folosirii acelor nesterile sau a obiectelor contaminate cu
sângele altor persoane, respectarea normelor de muncă pentru evitarea pe cat posibil a
incidentelor în cazul personalului care lucrează în domeniul sănătății.

Principalele modalități de transmitere a infecției cu virus hepatitic C le reprezintă


transfuzia cu produse de sânge infectate (incidența a scăzut semnificativ după introducerea
metodelor de screening), folosirea drogurilor intravenoase sau intranazale, expunerea
profesională (înțeparea cu un ac folosit la o persoană infectată), sexuală, perinatală, infecția
legată de îngrijirile de sănătate. Ca și în cazul infecției cu hepatită B, cea mai importată măsură o
reprezintă evitarea expunerii. În cazul persoanelor cu parteneri sexuali multipli se recomandă
folosirea măsurilor de protecție dar și screening periodic. Trebuie evitat contactul cu periuțe de
dinți folosite, lame de ras sau alte obiecte tăioase, în special dacă au ajuns în contact cu sângele.
Se recomandă utilizarea doar a serviciilor de sănătate autorizate. Este extrem de importantă
respectarea acestor măsuri, ținând cont de faptul de aproximativ 75%-85% dintre infecțiile acute
cu virus hepatitic C se cronicizează. Cercetările pentru descoperirea unui vaccin sunt în
desfășurare.

Infecția cu virus hepatitic D necesită prezența virusului B pentru a se putea replica.


Modalitățile de transmitere sunt prin ace contaminate, raporturi sexuale neprotejate sau
transmiterea perinatală. Nu există încă un vaccin disponibil, dar infecția poate fi evitată în special
prin vaccinarea împotriva infecției cu virus hepatitic B. Profilaxia se face prin aceleași măsuri ca

39
și în cazul infecțiilor cu virus hepatitic B sau C.

Virusul hepatitic E reprezintă principala cauză a hepatitelor transmise pe cale enterală.


Modalitatea de transmitere este fecal-orală și este endemică în multe țări în curs de dezvoltare.
Poate fi transmis si pe verticală, de la mamă infectată la făt. Respectarea măsurilor de igienă
personală, spălarea și prepararea termică adecvată a produselor alimentare folosite reprezintă
principalele măsuri profilactice.

În concluzie, educația sanitară a pacienților, vaccinarea conform calendarului de


vaccinare acolo unde este posibil, respectarea măsurilor de igienă personală și colectivă,
folosirea serviciilor medicale autorizate, folosirea măsurile de protecție în cazul raporturilor
sexuale, măsurile de screening și respectarea normativelor de lucru pentru personalul medical
reprezintă principalele măsuri profilactice ale infecților cu virusurile hepatitice.

40
BIBLIOGRAFIE

(2002). Hepatita acută virală . În Manualul Merck de Diagnostic şi Tratament (pg. 377-384).
Editura ALL.
Viral Hepatitis Laboratory Support of Diagnosis and Management . (2006). Preluat de pe
www.questdiagnostics.com .
Institutul National de Sanatate Publica Romania. (2014). Preluat pe 2018, de pe
http://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale
Institutul National de Sanatate Publica Romania. (2015). Preluat pe 2018, de pe
http://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale
World Health Organization. (2015). Preluat pe 2018, de pe World Health Organization:
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs328/en/
Institutul National de Sanatate Publica Romania. (2016). Preluat pe 2018, de pe
http://cnscbt.ro/index.php/rapoarte-anuale
Georg M. Lauer, B. D. (2001). Hepatitis C Virus infection. 345, 41-50.
J, W. (2001). Afecţiuni hepatobiliare şi pancreatice în Interpretarea testelor de diagnostic .
Editura Ştiinţelor Medicale.
Mandell, D. B. (1998). Principles and Practice of infecţions Diseases.
Niederau. (2014). Cronic hepatitits B in 2014-great therapeutic progress, large diagnostic deficit.
World Journal of Gastroenterology.
Daniels, D., Grytdal, S., & Wasley, A. (2009). Surveillance for acute viral hepatitis—United
States, 2007. Morbidity and Mortality Weekly Report: Surveillance Summaries, 58(3), 1-27.

World Health Organization. (2015). Guidelines for the Prevention Care and Treatment of
Persons with Chronic Hepatitis B Infection: Mar-15. World Health Organization.

Thomas, E., Yoneda, M., & Schiff, E. R. (2015). Viral hepatitis: past and future of HBV and
HDV. Cold Spring Harbor perspectives in medicine, 5(2), a021345

41

S-ar putea să vă placă și