Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

Arce (de boltă)

În studiul racordului a două segmente de dreaptă printr-un arc sau o reuniune de arce de cerc,
apare şi situaţia în care cele două segmente reprezintă laturile opuse ale unui dreptunghi,
considerate pe verticală. În această situaţie intră arcul de boltă.
Arcul de boltǎ reprezintǎ forma curbǎ de deasupra deschiderilor lǎsate ȋn zidǎrie pentru
porţi, uşi sau ferestre. Cele douǎ ziduri verticale pe care se sprijinǎ arcul de boltǎ se numesc
stȃlpi sau coloane. Linia determinatǎ de cele douǎ puncte de intersecţie ale arcului de boltǎ cu
coloanele se numeşte baza arcului sau linia de naştere. Distanţa dintre feţele stȃlpilor, mǎsuratǎ
pe linia de naştere se numeşte lățimea sau lumina arcului, iar distanţa de la punctul cel mai de
sus (cheia arcului) pȃnǎ la linia de naştere se numeşte ȋnǎlţimea sau sǎgeata arcului. Lungimea
L a arcului este suma lungimilor curbelor ce-l formează.

BVC = arc
V = vârf
(BC) = bază
(AB) = coloană
l = lățime
h = înălțime
c = lungime coloană
L = lungime arc

Fig.1 Arc de boltă

Arcul este compus din unul sau mai multe arce de cerc, racordate sau nu între ele, res-
pectiv cu coloanele, sau poate fi compus din porțiuni de curbe (parabolă, lănțișor, elipsă etc.).
Arcele pot fi clasificate în funcţie de numărul de arce de cerc ce îl compun, numite
respectiv arce cu un centru, arce cu două centre etc. De asemenea, arcele mai pot fi clasificate
şi în funcţie de înălţimea lor: arce turtite şi arce alungite, dacă înălţimea lui este mai mică,
respectiv mai mare decât jumătatea lăţimii arcului.
Vom studia arce din punct de vedere al construcţiei şi din punct de vedere metric
(calculul lungimii şi înălţimii arcului, calculul ariei delimitate de arc şi baza sa, cunoscând
lăţimea arcului, precum şi determinarea lăţimii astfel ca arcul să aibă, de exemplu, o anumită
înălţime).

-1-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

1. Arcul segment de cerc

Este un arc cu un centru, format dintr-un arc de cerc cu

centrul O situat pe mediatoarea bazei arcului şi cu
extremităţile B şi C (Fig.2). Acest arc nu se racordează cu
coloanele.
În triunghiul dreptunghic OMB,
𝑙 𝑙 𝑢∘
OB = 𝑟 = 𝑢∘ şi OM = 2 ctg 2 .
2 𝑠𝑖𝑛
2
Atunci înălţimea este
𝑢∘
𝑙 𝑙 𝑢∘ 𝑙(1−𝑐𝑜𝑠 )
ℎ= 𝑢∘ − 2 ctg = 𝑢∘
2
.
2 𝑠𝑖𝑛 2 2 𝑠𝑖𝑛
2 2
Lungimea arcului este lungimea unui sector de cerc, adică
𝑢∘
𝐿 = 2𝜋𝑟 ⋅ 360∘,
Fig.2 Arc segment de cerc
iar aria delimitată de arc şi baza sa este aria unui segment
de cerc, adică
𝑢∘ 𝑠𝑖𝑛 𝑢∘
𝐴 = (𝜋 ⋅ 360∘ − ) ⋅ 𝑟 2.
2

Exerciţiul 1. Cunoscând lungimea coloanei c, calculaţi

lăţimea, înălţimea şi lungimea arcului segment de cerc din
figura 3.
Exerciţiul 2. Un arc segment de cerc are înălțimea de 3cm
și deschiderea de 90∘ . Calculați lățimea arcului și
construiți-l cu rigla și compasul.

Fig.3 Arc segment de cerc cu raza egală

cu lăţimea

-2-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

2. Arcul semicircular

Este un arc cu un centru, format din semicercul cu centrul în mijlocul bazei arcului (Fig.4).
Arcul semicerc se racordează cu coloanele, acestea fiind tangente la cerc.

Fig.4 Arcul semicircular Fig.5 Arc semicircular cu grosime

l
Înălţimea arcului este egală cu raza semicercului, adică h = . Lungimea arcului este egală cu
2
l
jumătate din lungimea cercului, L =  r = . Aria delimitată de arc şi baza sa este jumătate din
2
1 l2
aria discului de cerc, A =  r 2 = .
2 8
În figura 5, pentru semicercul exterior, raza crește cu „grosimea” coloanei, centrele celor
două semicercuri fiind în O (arce concentrice). Calculați aria situată între arcele desenate cu
albastru în funcție de l și c.

-3-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

3. Arcul ogivă (arcul gotic)

Arcul ogivă este un arc alungit format din reuniunea a două arce
de cerc, fiind un caz al arcelor cu 2 centre.
Considerăm centrele O1, O2 pe baza BC (ambele pe
segment sau în exteriorul lui) cu BO1= CO2 = a, arcele
cercurilor C(O1; O1C) și C(O2; O2B), ce formează arcul ogivă,
intersectându-se pe mediatoarea lui (BC) în vârful V (Fig.6).

Fig.6 Arce ogivă

Cu teorema lui Pitagora în triunghiul O1MV obţinem

𝑙
ℎ = √𝑂1𝑉 2 − 𝑂1 𝑀2 = √𝑂1 𝐶 2 − 𝑂1 𝑀2 > 2,

unde O1M şi O1C se exprimă în funcţie de a şi l, și depind de poziţia lui O1:

𝑙
- în interior: 𝑂1 𝐶 = 𝑙 − 𝑎, 𝑂1 𝑀 = 2 − 𝑎;
𝑙
- în exterior: 𝑂1 𝐶 = 𝑙 + 𝑎, 𝑂1 𝑀 = 2 + 𝑎.
Exerciţiul 3. Construiți cu rigla și compasul un arc ogivă dacă se dau segmentele l și h. Calculați
apoi a. Discuţie (adică pot lua orice valori?).

Caz particular 1: Arcul ogivă echilateră

Este o jumătate de ogivă echilateră (intersecţia a două cercuri

egale, un cerc conţinând centrul celuilalt cerc), adică este cazul
cu a = 0, în care O1=B și O2=C (Fig.7).
În acest caz triunghiul VBC este echilateral, deci înălţimea
arcului ogivă echilateră este înălţimea triunghiului echilateral,
𝑙√3
ℎ= 2 .
o
Cum unghiul VCB are 60 , rezultă că lungimea arcului este
2𝜋𝑙
𝐿 = 2𝑙𝐵𝑉
⏜ = 3 .
Aria delimitată de arc şi baza sa este egală cu dublul ariei
sectorului circular VBC minus aria triunghiului echilateral:
𝜋𝑙 2 𝑙 2 √3 4𝜋 − 3√3 2
𝐴=2⋅ − = ⋅𝑙 . Fig.7 Arcul ogivă echilateră
6 4 12

-4-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

Caz particular 2: Arcul quinto acuto

Este o situaţie întâlnită la unele construcţii aparţinând stilului

l
gotic în care O1 ,O2  (BC), cu BO1 =CO 2 = (Fig.8). Avem
5
3l l 55
O1M= şi h = .
10 10

Caz particular 3: Arcul

ogivă pătrată

Este jumătate din ogiva

pătrată, adică triunghiul
O1VO2 este dreptunghic isoscel. Fig.8. Arcul quinto acuto

Cunoscând l, avem
BO1 = CO2 = a, O1C = a + l = r , O1O2 = 2a + l = r 2 ,
𝑙√2
de unde 𝑎 = 2 , adică jumătate din diagonala pătratului de
latură l. Rezultă construcţia din figura 9.
Înălţimea arcului este egală cu O1M, deci
1+√2
ℎ= ⋅ 𝑙,
2
iar lungimea arcului este
2𝜋𝑟 2+√2
𝐿 = 2 ⋅ 4 = 2 ⋅ 𝜋𝑙.
Aria delimitată de arc şi baza sa este
Fig.9 Arcul ogivă pătrată (𝜋 − 2)(3 + 2√2) 2
𝐴= ⋅𝑙 .
8

Apeductul din Lisabona

-5-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

4. Arcul ogă

Cunoscut şi sub numele de arc în acoladă, arcul ogă este format prin reuniunea a patru arce de
cerc, vârful arcului fiind un punct de racord singular. Poate fi cu trei sau patru centre.

Arcul ogă cu trei centre

Deşi acest arc în acoladă este format prin racordarea a patru arce de cerc, el este un arc cu trei
centre deoarece două dintre arce aparţin aceluiaşi cerc. El poate fi construit ţinând cont de
unghiul subîntins arcelor ce se racordează cu coloanele sau ţinând cont de înălţimea dorită a
arcului (fig.10).
Fie O1 mijlocul lui (BC).
Varianta 1. Controlul arcelor: Construim arcele de
cerc egale C(O1;O1B) de la B la E și C(O1;O2C) de la
C la F, unde E și F sunt alese pe semicercul de
diametru (BC) la aceeași înălțime (EF||BC, mai sus
sau mai jos), simetric față de mediatoarea lui (BC).
Dreptele BE și CF se intersectează în vârful V.
Mediatoarea lui (EV) intersectează (O1E în O2, iar
mediatoarea lui (FV) intersectează (O1F în O3.
Construim C(O2;O2E) și C(O3;O3F) ce se
intersectează în V (O2,V,O3 coliniare pe orizontală).
Arcele sunt racordate datorită coliniarităţii
centrelor şi punctelor de contact.
Înălţimea depinde de alegerea punctului E. Fig.10 Arcul ogă cu 3 centre

Varianta 2. Controlul înălțimii: Alegem vârful V pe mediatoarea lui (BC), la înălțimea dorită
(h>l/2). La intersecţia dintre semicercul de diametru (BC) cu (BV) și (CV) se obţin punctele E,
respectiv F (la aceeași înălțime). Construim arcele de cerc egale C(O1;O1B) de la B la E și
C(O2;O2C) de la C la F. Mediatoarea lui (EV) intersectează (O1E în O2, iar mediatoarea lui (FV)
intersectează (O1F în O3. Construim C(O2;O2E) și C(O3;O3F) ce se intersectează în V. La o
înălţime mai mare, arcul VE devine mai „mare” decât arcul BE.
Caz particular: oga echilateră

Construim BCV echilateral și O1O2O3 echilateral, congruente, ce se intersectează în E și F

(Fig.2). Arcele VE, VF, CF și BE sunt egale, adică EF este linie mijlocie, iar O 2,V,O3 sunt
coliniare. Se obţine:

l 3
h = h =
2
l2 3
A = A =
4
1 l 2
L = 4   2 = l
6 2 3

Fig.11 Oga echilateră

-6-
Cristian Lăzureanu – Matematici pentru studenţii arhitecţi

Arcul ogă cu patru centre

Se aleg primele 2 centre O1, O2 pe (BC) cu BO1=CO2 și se repetă raționamentele din cele două
cazuri ale ogii cu 3 centre (cu O2F în loc de O1F).

Fig.12 Oga cu patru centre Fig.13 Oga pătrată

Caz particular: oga pătrată

Cele patru centre formează un pătrat, centrele O1 şi O2 aflându-se la un sfert din lăţimea bazei
de capetele arcului (Fig.13). Prin racordarea a patru sferturi de cerc egale se obţine oga pătrată.
Avem:
𝑙 𝑙2 1 𝑙 𝜋
ℎ= , 𝐴 = 𝐴𝛥𝐵𝑉𝐶 = , 𝐿 = 4 ⋅ ⋅ 2𝜋 = 𝑙.
2 4 4 4 2
Exerciţiul 1. Construiți cu rigla și compasul un arc în acoladă cu 3 centre de lățime 6cm pentru
care arcele de la bază subîntind un unghi de 45o. Calculați înălțimea arcului.
Exerciţiul 2. Construiți cu rigla și compasul un arc în acoladă cu 4 centre, de înălțime egală cu
lățimea, baza arcului fiind împărțită în trei părți egale de cele două centre situate pe ea.

-7-