Recenzie “Castelul de sticla” de Gheorghe Maia Ioana

„– Alege-ți steaua preferată, mi-a zis tata în noaptea aia.Mi-a spus că o pot păstra
pentru totdeauna. A zis că era cadoul meu de Crăciun.”

Titlu: Castelul de sticlă

Titlu original: The Glass Castle

Autor: Jeannette Walls

Editura: Art

An apariție: 2015

Nr. pagini: 374

Castelul de sticlă de Jeannette Walls este o poveste sfâșietoare și dramatică,

despre niște copii care, deși au fost crescuți într-un mediu toxic, reușesc să câștige
în lupta cu destinul. Castelul de sticlă de Jeannette Walls este o carte în care toți
pereții cad. Casa, locul care reprezintă confortul și siguranța, este înlocuită de o
rulotă veche, în cel mai bun caz, și doar de pături în cel mai rău. Protagonista este
chiar Jeannette Walls, astfel toate amintirile sunt relatate din perspectiva ei, la
persoana I.
Cartea redă povestea tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care
aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât
confortul unui cămin tipic. Soții Walls își cresc cei patru copii, Jeannette, Brian,
Lori și Maureen, învățându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie
independenți, dar toate acestea vin cu prețul unei vieți de nomazi, al absenței
unei case decente și, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor. Rex Walls, tatăl,
un om carismatic, de o extraordinară inteligență, îi învață pe copii istorie, fizică,
vânează demoni împreună cu ei pentru a-i face să-și depășească temerile, le
dăruiește stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reușește să le
asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, își povestește
copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar și de o profunzime
emoționantă.
“Viața e prea scurtă să ne facem griji despre ce cred alți oameni.”

Ceea ce face această carte atât de specială, devenită bestseller în numeroase

țări, nu este doar curajul lui Jeannette Walls de a scrie lucrurile pe care un om
obișnuit le-ar ascunde poate, din jenă, ci faptul că face asta cu tandrețe și
dragoste față de familia sa, încercând mai degrabă să-și înțeleagă părinții decât
să-i judece. Titlul concentrează esența romanului; tatăl lui Jeannette îi promitea
adeseori că vor face rost de bani și vor construi o casă de vis, ce va arăta ca
un castel de sticlă. Ideea romanului se învârte în jurul acestui castel, care este de
fapt materializarea promisiunilor deșarte și a micuțelor minciuni albe pe care
eroina noastra incepe sa le observe incetul cu incetul.
Pe mine Castelul de sticlă m-a câștigat pe nesimțite. Doar am realizat la un
moment dat cât de mult simțeam  personajul, cât de multe sentimente îmi trezea
fiecare capitol și cât de miscata eram de unele pasaje. Cartea aceasta mi-a intrat
in inimă pentru simplitatea ei, pentru originalitate și întreaga senzație de
veridicitate pe care o emană. Credeam că voi citi o altă carte. O carte simplă, o
poveste. Nu știam că această carte mă va împărți în trei, că mă va face să retrăiesc
anumite etape ale vieții mele. Castelul de sticlă este cartea în care nimic nu este
ascuns, totul e la vedere, este limpede și spus atât de simplu.