Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Aspecte pozitive privind starea de sănătate a populației

1. Introducere

OMS definește starea de sănătate ca fiind „starea completă de bine din punct de vedere
fizic, mintal și social. Ea nu înseamnă numai absența bolii sau a infirmității”. Astfel, sănătatea
este privită ca o „stare de bine”, fiind un criteriu important al calității vieții. Această definiție
nu a fost întotdeuna așa, ea a evoluat de-a lungul timpului. Definițiile timpurii ale sănătății s-
au concentrat pe tema capacității de funcționare a organismului; sănătatea era văzută ca o
stare de funcție normală care putea fi perturbată din când în când de boală. Apoi, în 1948,
într-o îndepărtare radicală de definițiile anterioare, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a
propus o definiție care să vizeze mai mare: conectarea sănătății la bunăstare, în termeni de
„bunăstare fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii și infirmitatea ". [1]
OMS a jucat un rol principal atunci când a încurajat dezvoltarea mișcării de promovare a
sănătății în anii '80. Aceasta a adus o concepție nouă despre sănătate, nu ca stare, ci ca
„resursă pentru a trăi”. În 1984 OMS a revizuit definiția sănătății și a definit-o drept „măsura
în care un individ sau un grup este capabil să își satisfacă nevoile și să schimbe sau să facă
față mediului înconjurător. Sănătatea este o resursă pentru viața de zi cu zi, nu obiectivul de a
trăi; este un concept pozitiv, accentuând resursele sociale și personale, precum și capacitățile
fizice ". Sănătatea mintală, intelectuală, emoțională și socială se referă la capacitatea unei
persoane de a gestiona stresul, de a dobândi noi abilități, de a menține relații, toate formând
resurse pentru adaptarea la mediu și un trai independent [2].
Există un număr considerabil de factori negativi sau pozitivi care influențează starea de
sănătate. În general, contextul în care trăiește un individ are o importanță deosebită atât pentru
starea sa de sănătate, cât și pentru calitatea vieții sale. Este din ce în ce mai recunoscut faptul
că sănătatea este menținută și îmbunătățită nu numai prin avansarea practicilor medicale, ci și
prin eforturile și alegerile inteligente ale stilului de viață ale individului și societății. Conform
Organizației Mondiale a Sănătății, principalii factori determinanți ai sănătății includ mediul
social și economic, mediul fizic și caracteristicile și comportamentele individuale ale
persoanei. [3]

1
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

2. Sănătatea individuală și sănătatea populației

Conceptul de sănătate este împărțit în sănătatea individuală și sănătatea populației.

Sănătatea individuală reprezintă rezultatul interacțiunii dintre zestrea genetică a fiecărui
individ și mediul în care acesta trăiește. Sănătatea populației este definită ca o sinteză a
sănătății individuale, care exprimă caracteristicile sănătății membrilor comunității privită în
ansamblul ei. [4]
‘‘…there is no such thing as society. There are [just] individual men and women…’’
(Margaret Thatcher, Women’s Own Magazine, 3 Oct 1987). Acest citat al fostului prim
ministru al Marii Britanii poate fi aplicat și în domeniul sănătății. Societatea este alcătuită din
fiecare individ în parte. Astfel, sănătatea unei populații reprezintă o sinteză a informațiilor
legate de fiecare membru a populației respective. Măsurarea sănătății populației este un
proces de acumulare a datelor si exprimarea lor sub forma unor indicatori statisitici, precum
rata mortalității infantile, rata mortalității materne, speranța de viață, etc. [5]
Sănătatea reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale unei societăți. Aceasta
reprezintă pe de o parte o calitate a vieții, iar pe de altă parte este și o măsură a calității
vieții(al nivelului de trai socio-economic și cultural).
Nu am putea vorbi despre sănătate fără să înțelegem noțiunea de boală. Boala ca stare
obiectivă reprezintă o modificare morfofuncțională a unui organ sau a funcțiilor vitale în
totalitate. Sub aspect subiectiv, boala este percepută ca pierderea stării de sănătate. M. Jenicek
(1987) o definește ca fiind „o neadaptare sau o deficiență a mecanismului de adaptare a
organismului ca și absența reacțiilor la stimulii la care organismul este expus”.[4]
Diagnosticul stării de sănătate la nivel populațional prezintă un raționament similar cu cel
pe care îl realizează medicul în fața bolnavului, bazându-se pe simptomatologie și investigații
paraclinice. Evaluarea stării de sănătate la nivel de colectivitate presupune descrierea, analiza
și interpretarea caracteristicilor observate. Descrierea caracteristicilor stării de sănătate se
realizează utilizând indicatori statistici (având ca sursă studii demografice sau
epidemiologice). [4]

3. Factori determinanți ai stării de sănătate

Sănătatea și boala sunt abordate în cocept global, multifactorial. Este utilizat în abordarea
epidemiologică, modelul lui Denver, de factori care condiționează starea de sănătate. (Tabel
I.)

2
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Tabel I. Factorii care condiționează starea de sănătate.

1. Factorii Endogeni  Sexul

 Rasa
 Vârsta
 Ereditatea
 Caracteristicile biologice
 Caracteristicile demografice
 Receptivitatea la infecții
2. Factori ambientali  Fizici (temperatura, umiditatea)
 Geo-climatici (altitudine, zonă
geografică, locuință, mediu
înconjurător)
 Chimici (substanțe organice și
anorganice din apa, aer și sol)
 Biologici (bacterii, fungi, paraziți,
virusuri)
 Mediul social (PIB, pragul de sărăcie,
condiții de viață și muncă, stil de viață
și alimentație)
3. Factori comportamentali, Stilul de viață este rezultatul factorilor sociali
atitudinile, obiceiurile și al comportamentelor. (obiceiurile
alimentare, consumul de alcool/tutun/droguri,
stres, sedentarism, comportament sexual,
riscuri profesionale)
4. Serviciile de sănătate  Preventive
 Curative
 Recuperatorii
Poderea factorilor determinanți ai sănătății este următoarea:
1. Stilul de viață: 51%
2. Factorii endogeni : 20%
3. Mediul ambiant: 19%
4. Sistemul de îngrijiri de sănătate: 10%

3
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Identificarea acestor factori este primul pas pentru îmbunătățirea stării de sănătate,
scăderea mortalității și a morbidității, contribuind astfel la modificări în ceea ce privește
calitatea vieții. Factorii cei mai importanți care influențează sănătatea sunt stilul de viață,
nivelul economic, rata șomajului, nivelul de educație, poluarea mediului în care trăiește
populația respectivă.[4]
Din punct de vedere al îngrijirilor de sănătate, instituirea programelor de screening
pentru diagnosticul precoce al anumitor patologii, precum și implicarea activă a pacientului
sau a comunității, cresc semnificativ calitatea vieții și prin urmare starea de sănătate.

Cunoașterea stării de sănătate a unei populații este importantă pentru:

 identificarea problemelor de sănătate
 identificarea comportamentului consumatorilor de servicii de sănătate (fumat consum
de alcool, sedentarism)
 identificarea comportamentului furnizorilor de îngrijiri de sănătate
 planificarea și alocarea resurselor. [4]

3.1. Stilul de viață

Stilul de viață prezintă cea mai mare pondere în determinarea stării de sănătate a unei
populații. Stilul de viață al unei persoane reprezintă oglinda modului de viață a comunității în
care acesta trăiește.
Stilul de viață cuprinde: obiceiurile alimentare, consumul de alcool/tutun/droguri,
stresul, comportamentul sexual, sctivitatea fizică. Acesta este influențat în principal de:
dezvoltarea socio-economică a țării respective, factorii de mediu fizic, nivelul de educație al
populației, venitul de care dispune un individ, politica economică și socială a unei țări care
încurajează producerea și consumul de bunuri cu influență negativă asupra stării de sănătate
a populației.[4]
Concentrându-se pe problemele stilului de viață și relațiile lor cu sănătatea, datele din
Studiul Alameda au sugerat că oamenii își pot îmbunătăți starea de sănătate prin exerciții
fizice regulate, somn suficient, menținerea unei greutăți corporale optime, limitarea
consumului de alcool și evitarea fumatului. [6]
Într-o metaanaliză publicată în 2019, de către Li și colab., se analizează datele a două
studii de cohortă din SUA: Nurses’ Health Study (1980–2014, n=78,865) și Health
Professionals Follow-up Study (1986–2014, n=44,354). Au fost identificați cinci factori ai
stilului de viață, care aduc beneficii asupra stării de sănătate: oprirea fumatului, un IMC

4
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

cuprins între 18.5 și, 24.9 kg/m2 , 30 de minute pe zi de activitate fizică viguroasă, consum de
alcool scăzut și o dietă echilibrată. Aceștia au estimat că speranța de viață la 50 de ani a fost
de 29 ani pentru femei și 25,5 ani pentru bărbații care nu au adoptat niciunul dintre cei cinci
factori benefici. În schimb, pentru cei care au adoptat toți cei cinci factori enumerați, a fost
calculată o speranță de viață la 50 de ani de 43,1 ani pentru femei și 37,6 ani pentru bărbați.
Concluzia acestui studiu este că adoptarea unui stil de viață sănătos poate reduce substanțial
mortalitatea prematură și poate prelungi speranța de viață. [7]
Scheewe și colab., au ajuns la concluzia că exercițiul fizic viguros atunci când este
efectuat o dată sau de două ori pe săptămână, poate îmbunătăți sănătatea mintală și reduce
nevoia de îngrijire la pacienții cu schizofrenie. Exercitiul fizic are numeroase efecte benefice.
Are beneficii sociale (fiind alături de alții la sală, participând la sporturi de grup) și beneficii
medicale, deoarece reduce factorii de risc pentru diabet, hipertensiune și boli cardiovasculare
și, prin urmare, oferă protecție pentru boli psihiatrice (depresie) și boli neurologice (boala
Alzheimer).[8]
Promovarea unui stil de viață sănătos se face atât prin programe naționale de educare a
populației privind beneficiile acestuia, precum și prin combaterea factorilor cu impact negativ.
O metodă adoptată în multe țări în ultimii ani, de combatere a obezității este taxa pe
zahăr. Băuturile îndulcite cu zahăr au devenit o țintă a inițiativelor anti-obezitate, datorită
dovezilor crescute ale legăturii lor cu obezitatea. O taxă modestă pe băuturile îndulcite cu
zahăr ar putea atât să aducă venituri semnificative, cât și să îmbunătățească sănătatea publică
prin reducerea obezității. În măsura în care cel puțin o parte din veniturile fiscale sunt
investite în programe de prevenire a obezității, beneficiile pentru sănătate publică ar putea fi și
mai substanțiale.[9]
Fumatul este considerat prima problemă evitabilă din lume. Datorită faptului ca
fumatul este factor de risc pentru o multitudine de patologii grave, precum: cancerul bronho-
pulmonar și BPOC, în majoritatea țărilor există o legislație anti-tabac care presupune: pe
pachetul de țigări să fie menționat riscul pentru sănătate, restricția fumatului în locurile
publice, interzicerea publicității la țigări, taxe speciale, programe de educație sanitară anti-
tabac. Numeroase organizații internaționale: OMS, UNICEF, Banca Mondială, Comisia
Europeană pentru Sănătate și Protecția Consumatorului, Institutul Național pentru Cancer
(SUA), Centrul de Control și Prevenire a Bolilor (SUA), au lansat și aplicat proiecte anti-
fumat. Rolul acestor proiecte este de a educa populația cu privire la consecințele pe care le are
fumatul asupra sănătății, de a minimiza consumul de tutun și de a reduce fumatul pasiv la
muncă sau în spațiile publice. [4]

5
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Consumul de droguri reprezintă o problemă în creștere, mai ales în țările în curs de

dezvoltare, determinând probleme de sănătate fizică, mintală, de comportament, de ordin
familial și financiar. Drogurile pot căpăta un rol major în viața unui individ, datorită faptului
că unele droguri pot crea dependență sau adicție fizică și psihică, atunci când individul nu mai
are control asupra consumului de droguri.
Strategia Naţională Antidrog 2013-2020 abordează în manieră integrată 5 direcţii
majore în domeniul drogurilor care, de asemenea, converg către atingerea a 5 obiective
generale: reducerea cererii, reducerea ofertei de droguri, dezvoltarea coordonării, a cooperării
internaţionale, a cercetării, evaluării şi informării în domeniu, astfel:
 Reducerea cererii de droguri, prin consolidarea sistemului naţional integrat de
prevenire şi asistenţă, în concordanţă cu evidenţele ştiinţifice, ce cuprinde totalitatea
programelor, proiectelor şi intervenţiilor universale, selective şi indicate de prevenire
implementate în şcoală, familie şi comunitate.
 Reducerea ofertei de droguri prin identificarea şi destructurarea reţelelor de trafic,
reducerea disponibilităţii drogurilor pe piaţă şi utilizarea eficientă a sistemului de
aplicare a legii, concomitent cu dezvoltarea unor mecanisme instituţionale de
monitorizare şi control, coordonate şi adaptate nevoilor actuale şi situaţiei reale a
fenomenului şi care să susţină în mod viabil măsurile de luptă împotriva acestuia.
 Coordonarea în domeniul drogurilor, urmăreşte asigurarea unui concept unitar de
acţiune în domeniul problematicii drogurilor şi precursorilor, monitorizarea
implementării politicilor naţionale în domeniul drogurilor, utilizarea eficientă a
resurselor şi maximizarea rezultatelor intervenţiilor realizate.
 În domeniul cooperării internaţionale, se urmăreşte reafirmarea angajamentului
României, asumat prin documentele internaţionale şi prin cele bilaterale sau
multilaterale la care ţara noastră este parte şi consolidarea poziţiei ca partener activ în
efortul mondial de reducere a cererii şi ofertei de droguri precum şi a traficului de
precursori.
 Îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a problematicii drogurilor la nivel naţional
pornind de la evidenţe ştiinţifice, prin monitorizare, cercetare şi informare.[10]

3.2. Mediul ambiant

Mediul este adesea citat ca un factor important care influențează starea de sănătate a
indivizilor. Aceasta include caracteristicile mediului natural, mediului construit și mediului

6
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

social. S-a constatat că factori precum apa și aerul curat, locuințele adecvate și comunitățile și
drumurile sigure contribuie la o creștere a nivelului de sănătate, în special a sugarilor și a
copiilor. Unele studii au arătat că lipsa spațiilor de agrement din vecinătate, inclusiv mediul
natural, duce la niveluri mai scăzute de satisfacție personală și la creșterea riscului de
obezitate. S-a demonstrat că petrecerea timpului în natură este asociată îmbunătățirea stării de
sănătate, fapt ce sugerează că beneficiile aduse sănătății de către spațiului natural din
cartierele urbane ar trebui luate în considerare în politica publică și în utilizarea terenurilor.
[11]

3.3. Factorii endogeni

Genetica sau trăsăturile moștenite de la părinți joacă, de asemenea, un rol în
determinarea stării de sănătate a indivizilor și a populațiilor. Acest lucru poate cuprinde atât
predispoziția către anumite boli și condiții de sănătate, cât și obiceiurile și comportamentele
pe care indivizii le dezvoltă prin stilul de viață al familiilor lor. De exemplu, genetica poate
juca un rol în maniera în care oamenii se confruntă cu stresul, fie mental, emoțional sau fizic.

4. Măsurarea stării de sănătate a populației

Evaluarea stării de sănătate şi a factorilor care o condiţionează reprezintă o primă

etapă, obligatorie, în elaborarea oricărei strategii, identificarea problemelor majore de sănătate
şi ierarhizarea lor, a factorilor condiţionali şi a constrângerilor, permiţând formularea de
alternative politice, obiective strategice şi măsuri în vederea realizării lor.
Indicatorii stării de sănătate a populaţiei pot fi clasificaţi în funcţie de mai multe
criterii. Clasificarea recomandată de Uniunea Europeană cuprinde 5 categorii de indicatori.
(Tabel II)[4]
Tabel II. Indicatorii stării de sănătate a populaţiei

A. INDICATORI AI STĂRII DE a. Speranţa de viaţă (speranţa de viaţă la

SĂNĂTATE diferite vârste, speranţa de viaţa în condiţii de
sănătate)
b. Mortalitate (mortalitate generală,
mortalitate pe cauze de deces, rate de
supravieţuire, mortalitate infantilă, anii
potenţiali de viaţă pierduţi - APVP)
c. Morbiditate (morbiditate specifică;
prevalenta, incidenţa pentru unele boli;

7
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

morbiditate profesională)
d. Calitatea vieţii (DALY – ani de viaţă
corectaţi după incapacitate, QALY)

B. INDICATORI AI STILULUI DE a. Consumul de tutun

VIAŢĂ b. Consumul de alcool
c. Consumul de droguri
d. Dieta
C. INDICATORI DE CARACTERIZARE a. Rata de angajare/şomaj
A CONDIŢIILOR DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ b. Condiţii ale mediului de muncă (proporţia
persoanelor cu expunere, la substanţe
cancerigene şi alte substanţe periculoase,
frecvenţa accidentelor şi bolilor profesionale)
c. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de
locuit (habitat)
d. Indicatori de caracterizare a condiţiilor de
mediu înconjurător (poluare aer, poluare apă,
alte tipuri de poluare, radiaţii, expunere la
substanţe cancerigene sau alte substanţe
dăunătoare în afara locului de muncă )
D. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII a. Surse de finanţare
b. Resurse umane
c. Cost/bolnav internat
d. Cost medicamente/bolnav internat

E. CARACTERISTICI DEMOGRAFICE 1.Sex

ŞI SOCIALE 2. Vârstă
3. Starea civilă
4. Loc de rezidenţă
5. Educaţie
6. Venit
7.Subgrupuri populaţionale defavorizate

4.1. Speranța de viață

Speranța de viață este durata medie a vieții unui individ sau numărul mediu de ani de
viață rămași la o anumită vârstă. Speranța de viață depinde foarte mult de criteriile utilizate
pentru a selecta grupul.

8
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Speranța de viață sănătoasă se referă la viața trăită fără incapacitate sub aspect fizic sau
psihic și fără invaliditate și este un indicator sintetic de măsurare a stării de sănătate a
populației, fiind dependent de dezvoltarea socio-economică a unei țări.[4]
În România speranța de viață pentru bărbați a progresat de la 67,4 ani în 2001 la 69,2
ani în anul 2006. Pentru femei speranța de viață a progresat, în același interval, de la 75,6 ani
la 76,1 ani. În 2010 speranța medie de viață este de 70 de ani la bărbați și 77,1 ani la femei,
până în 2030 putând urca cu 5,9 ani la bărbați și 4,4 ani la femei.[12]

4.2. QALY

QALY (Quality-Adjusted Life Year) reprezintă anul de viață ajustat/îmbunătățit printr-

o măsură de sănătate și ia în considerare atât cantitatea cât și calitatea vieții care este
îmbunătățită prin intervenția medicală. Este produsul aritmetic al speranței de viață și măsura
calității vieții în decursul anilor rămași. Un an de viață perfectă reprezintă un QALY, iar dacă
sănătatea nu este perfectă valoarea QALY scade sub 1. QALY reprezintă o monedă de
evaluare a beneficiilor pe care o măsură medicală, de sănătate, crește calitatea vieții
pacientului și supraviețuirea lui. Dacă se combină cu costul pe care-l are o intervenție
medicală, se obțin ratele cost-beneficiu, care indică toate costurile adiționale pentru a asigura
un QALY, adică un an de sănătate perfectă. [13]
Un bun exemplu este analiza cost-beneficiu a efecturii testului Papanicolau (PAP) ca
metodă de screening pentru cancerul de col uterin. Printre ipotezele evaluate în studiul
realizat de dr.Ana-Liana Tataru la Arad între anii 2008-2017, a fost și faptul că raportul
cost/beneficiu este în favoarea screening-ului cervical. Obiectivul lucrării a fost stabilirea
QALY în cancerul cervical pentru cazurile fără testare PAP comparativ cu cele testate PAP.
Rezultatele studiului au fost că screening-ul PAP a crescut anii de viață ajustați la categoriile
de vârstă,.Screening-ul poate oferi femeilor testate Pap până la 53 QALY, respectiv 53 ani de
sănătate, față de femeile netestate Pap, care dacă se îmbolnăvesc de cancer de col uterin, au
doar între 9 și 21 ani de viață sănătoasă.[14]

5. Concluzie

În concluzie, sănătatea este o resursă importantă a unei societății, fără de care aceasta
nu poate progresa. O societate sănătoasă este o societate puternică. Identificarea problemelor
sănătății unei populații, prin cunoașterea factorilor determinanți ai acesteia, este primul pas
către rezolvarea lor, ajutând la ierarhizarea acestora și elaborarea unei strategii cât mai
eficiente.

9
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

Bibliografie

1.  World Health Organization. (2006). Constitution of the World Health

Organization – Basic Documents, Forty-fifth edition, Supplement, October 2006.
2. World Health Organization. Regional Office for Europe (1984). Health promotion : a
discussion document on the concept and principles : summary report of the Working
Group on Concept and Principles of Health Promotion, Copenhagen, 9–13 July 1984
3. World Health Organization. The determinants of health. Geneva.
4. Zanoschi, G., 2003. In: Sănătate publică și managment sanitar. Iași: Edit Dan.
5. Reidpath D. ”Population health. More than the sum of the parts?”. J Epidemiol
Community Health 2005.
6. Wingard DL, Berkman LF, Brand RJ, ”A multivariate analysis of health-related
practices: a nine-year mortality follow-up of the alameda county study”, American
Journal of Epidemiology.1982.
7. Li Y, Pan A, Wang DD, et al. Impact of Healthy Lifestyle Factors on Life
Expectancies in the US Population. 2018
8. Scheewe TW, Backx FJ, Takken T, et al. Exercise therapy improves mental and
physical health in schizophrenia: a randomised controlled trial. Acta Psychiatr Scand.
2013
9. Andreyeva T, Chaloupka FJ, Brownell KD. Estimating the potential of taxes on sugar-
sweetened beverages to reduce consumption and generate revenue. 2011
10. Raportul Național privind situația drogurilor. 2018
11. Björk, J., Albin, M., Grahn, P., Jacobsson, H., Ardö, J., Wadbro, J., Östergren, P.
Recreationalvalues of the natural environment in relation to neighbourhood
satisfaction, physical activity, obesity andwellbeing. Journal of Epidemiology and
Community Health. 2007
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/Speran%C8%9B%C4%83_de_via%C8%9B%C4%83
13. The Institute for HealthMetricsandEvaluation. Disponibil online:
http://www.healthdata.org/
14. TATARU AL. Mortalitycausedby cervical cancer in Arad County, ARAD
ACADEMIC DAYS, The XXVIIIthEdition, ARAD, May 23 - 25, 2018

10
Cucoș Ana-Cristiana, Grupa 22, Seria B

11