Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene

Rwanda dincolo de sfera securității militare.

Surse de insecuritate la adresa statului rwandez.

Cozma Oana-Maria
RISE III
Grupa I
 Rwanda dincolo de securitatea militară.
Surse de insecuritate la adresa statului rwandez.

Rezumat: Eseul de față dorește să traseze aspectele mai puțin evidente ce țin de securitatea
Rwandei, menționându-le totodată și pe cele evidente. Se va observa că noțiunea de securitate,
prin prisma Școlii de la Copenhaga, este diferită de viziunea securității tradiționale. Cea mai
importantă distincție o vom regăsi la nivelul faptului că securitatea nu mai este privită strict din
punct de vedere militar, noțiunea extinzându-se și la nivelul economic, politic, social și mediului
înconjurător. O altă distincție este cea conform cărei securitatea unui stat nu poate fi pusă în pericol
doar din cauza amenințărilor externe, insecuritatea provenind și din vulnerabilitățile interne ale
acestuia. În continuare, eseul va contura profilul statului Rwanda și va trasa principalele
caracteristici definitorii ale acestuia. Vom observa că o trăsătură interesantă Rwandei este
reprezentată de faptul că aceasta este cea mai mică țară africană din punct de vedere al teritoriului
și în același timp este cea mai mare din punct de vedere al densității populației. Anul 1994 are o
semnificație diferită pentru statul rwandez; genocidul care a avut loc între populația hutu și
populația tutsi continuă să marcheze necontenit Rwanda atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Scopul acestui eseu nu este de a prezenta elementele ce țin de securitatea militară și amenințările
ce survin în urma acesteia, dar totuși prezintă principalele aspecte cu care se confruntă Rwanda
din acest punct de vedere. Lucrarea de față pune accentul pe vulnerabilitățile cu care se confruntă
statul rwandez, vulnerabilități care au un rol major în destabilizarea securității acestuia. Vom
constata că această parte a insecurității Rwandei, adică vulnerabilitățile, vor fi regăsite pe plan
politic, social, economic și în contextul mediului înconjurător. Concluziile eseului afirmă că în
cadrul insecurității unui stat, vulnerabilitățile sunt la fel de, uneori poate chiar mult mai,
destabilizatoare decât amenințările sale, un exemplu concret fiind cazul statului rwandez.

Cuvinte cheie: Rwanda, securitate, Școala de la Copenhaga, conflict, vulnerabilitate

 Introducere

Școala de la Copenhaga și problematica securității

O perioadă îndelungată de timp, domeniul relațiilor internaționale și studiile de securitate,

au asociat în sens strict securitatea cu aspecte ce țin de sfera politico-militară (în special cu cea
militară). Studiile de securitate au fost percepute ca un subdomeniu al Studiilor strategice, de aici
rezultă strânsa legătură dintre securitate și domeiul militar. Problema securității a fost privită din
acest unghi în special din cauza efectului pe care Războiul Rece l-a avut asupra relațiilor
internaționale. Acest război al ideologiilor, război care a avut și momente ”calde”, a răspândit peste
toată scena internațională un sentiment de nesiguranță alimentat de rațiuni militare. Prin urmare,
s-a considerat că asigurarea securității militare era atât primordială (necesară), cât și suficientă. În
jurul anilor ’80 această viziune despre securitate s-a schimbat prin contribuția mai multor
specialiști, reprezentanți ai Școlii de la Copenhaga.

Şcoala de la Copenhaga a pus în discuţie cine şi ce trebuie sa fie protejat; în ce dimensiuni

trebuie să opereze securitatea; de asemenea, mijloacele prin care limba şi discursul influenţează
interese şi acţiuni legate de securitate. Impactul Şcolii a fost enorm. Gândirea Şcolii de la
Copenhaga a influenţat politica majorităţii statelor membre ale organizaţiilor europene de
securitate. În 1991 la întîlnirea la nivel înalt de la Roma, NATO a decretat – în limbajul clasic al
Şcolii de la Copenhaga – că securitatea are acum cinci dimensiuni: militară, societală, politică,
economică şi de mediu. Şcoala de la Copenhaga nu a influenţat doar modul în care cercetătorii
analizează conceptul de securitate; ea a avut impact şi asupra comunităţii care formulează politici.1

Specialiștii ce merită aduși în discuție în cadrul Școlii de la Copenhaga sunt Barry Buzan
și Ole Waever. Barry Buzan, fost professor de relații internaționale la London School of
Economics este cel care desprinde noțiunea de securitate din gândirea tradițională, susținând faptul
că securitatea trebuie privită prin prisma amenințărilor existente; privind astfel spre eventualele
amenințări, observăm că securitatea poate fi percepută prin cinci dimensiuni: militară, societală,

1
Tim Bird, Stuart Croft, Şcoala de la Copenhaga şi Securitatea Europeană, Studii de Securitate, Cavallioti, Bucureşti,
2005
politică, economică şi de mediu. Ole Waever, professor de relații internaționale la Universitatea
din Copenhaga, a afirmat că securitatea este un act de vorbire, că nu este ceva concret, ce așteaptă
să fie descoperit- este nevoie ca un agent guvernamental să vorbească despre ceva anume ca o
amenințare la securitate. Prin urmare, rezultă procesul de securitizare, proces care presupune
următoarele etape: un agent care să vorbească despre o chestiune ca o amenințare la adresa
securității, un obiect ce trebuie securitizat și un public ce trebuie convins că amenințarea chiar
există, că obiectul respectiv este în pericol și că orice măsură extraordinară luată în acest sens este
legitimă.

Contribuţia Şcolii de la Copenhaga a fost definitorie în domeniul studiilor de securitate şi

a dezvoltat gândirea asupra securităţii pe continentul european de azi. Pornind de la o nemulţumire
datorată îngustării agendei de securitate în timpul Războiului Rece, cadrul conceptual de la
Copenhaga – extinzând abordarea conceptuală asupra securităţii la cele cinci sectoare care
operează la nivele diferite şi implică statul şi societatea – a avut un impact contemporan foarte
puternic. Articularea unei game largi de ameninţări, vulnerabilităţi şi structuri sistemice care
caracterizează securitatea după sfârşitul Războiului Rece în Europa, bazată pe contribuţia teoretică
adusă de Buzan, combinată cu noţiunea de securitizare creată de Waever, conduce la cercetarea cu
adevărat inovatoare care se desfăşoară în prezent.2

Rwanda-profilul unui stat

Rwanda este o țară mică, fără ieșire la mare, poziționată în partea central-estică a Africii.
Istoric vorbind, Rwanda a fost o colonie belgiană din 1914, până în 1962 când și-a declarat
independența de stat.3

Din punct de vedere teritorial, aceasta este cea mai mica țară din Africa, însă are cea mai
mare densitatea a populației. Cele mai mari stații de radio și televiziune sunt controlate de către
stat și majoritatea ziarelor sunt deținute tot de către stat. Guvernul rwandez prioritează în mod

2
Tim Bird, Stuart Croft, Şcoala de la Copenhaga şi Securitatea Europeană, Studii de Securitate, Cavallioti, Bucureşti,
2005
3
http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?historyid=ad24, accesat, 10.12.2015, ora 13:04
continuu problema accesului la apă potabilă, cea a electricității și a infrastructurii transportului.
Referitor la religie, majoritatea rwandezilor sunt romano-catolici, urmați de protestanți, adventiștii
zilei a șaptea și într-un proventaj foarte mic, de musulmani. Principla limbă este kinyarwandeza,
vorbită de majoritatea rwandezilor. În timpul perioadei colonianiste, germana și franceza erau cele
mai folosite limbi. Prioritar pentru guvernul rwandez a fost să asigure un sistem educational gratuit
în școlile de stat pentru nouă ani: șase ani în școala primară și trei în cea secundară; ulterior, cei
nouă ani gratuiți au devenit doisprezece. Un studiu recent a arătat că rata înscrierilor în școlile
primare este mica, cea a finalizării la fel de mica și situațiile de repetare a ciclului sunt des întâlnite.
Sistemul de sănătate este din punct de vedere istoric slab, nereuțind să devină un system efficient
(spre exemplu, în 1998, mai mult de un copil din cinci murea înainte de a împlini cinci ani, de cele
mai multe ori din cauza bolii malaria).

În prezent, Rwanda se află într-un anevoios proces de recuperare în urma majorului conflict
etnic care a avut loc în mijlocul anilor ’90.

Cuprins

Genocidul din 1994-evenimentul care încă definește Rwanda

În 1994, populația Rwandei era formată din trei grupuri entice: hutu (85%), tutsi (14%) și
twa (1%). La începutul anilor ’90, extremiștii hutu din interiorul elitei politice rwandeze au blamat
întreaga minoritate tutsi pentru presiunea și problemele existente la nivel social, economic și
politic. Civilii tutsi erau totodată acuzați de sprijinirea unui grup rebel, format preponderent din
personae de etnie tutsi, Frontul Patriotic Rwandez. Prin intermediul propagandei și a manipulării
politice continue, Habyarimana, președintele și din perioada respectivă, împreună cu grupul care
îl susținea, au accentuat divizarea dintre hutu și tutsi până la sfârșitul anului 1992.4

4
http://www.unitedhumanrights.org/genocide/genocide_in_rwanda.htm, accesat 10.12.2015, ora 15:38
 Pe 6 aprilie 1994, un avion în care se afla președintele Habyarimana, care era un hutu, a
fost doborât. Violența a început aproape imediat după acest incident. Sub egida războiului,
extremiștii hutu și-au lansat proriile avioane pentru a distruge întreaga populație civilă tutsu.
Liderii politici care ar fi trebuit să stăpânească această situație degenerate, dar și alți oponenți ai
extremiștilor hutu, au fost imediat uciși. Tutsi și persoanele care era bănuite că ar fi tutsi erau ucise
în propriile lor case sau când încercau să fugă din fața genocidului; familii întregi au fost omorâte
în acea perioadă, femeiile fiind violate în mod brutal și sistematic.5 Toți șefii hutu au fost înlocuiți
cu tutsi și s-au emis acte de identitate care specificau identitatea etnică, divizia dintre hutu și tutsi
devenind chiar mai rigidă decât în perioada colonială.6. Fără a mai fi flexibile și amorfe, aceste
categorii au dobândit un carcater atât de rigid și permanent încât europenii din ziua de astăzi le
denumesc caste. Elita conducătoare, influențată în mare mare de către ideile europene și fiind
totodată beneficiara unei democrații ascuțite față de alți rwandezi, a subliniat din ce în ce mai mult
separarea și superioritatea pe care credea că o deține. În acest timp populația hutu, exclusă oficial
de la putere, a început să experimenteze solidaritatea celor opresați7. Războiul civil și genocidul
au luat sfârșit doar atunci când Frontul Patriotic Rwandez a învins regimul hutu care declanșase
totul și când președintele Paul Kagamea preluat controlul. Se poate afirma că desi rwandezii sunt
complet vinovați de organizarea și execuția genocidului, guvernele externe și oamenii din altă
parte impart rușinea de a nu fi capabili să prevină și să stopeze campaniile de execuție.8

În mod evident acest episod sângeros din istoria Rwandei încă are o amprentă puternică
asupra acestei țări, observându-se ca urmări directe probleme pregnante și continue la adresa
securității statului rwandez.

5
http://www.unitedhumanrights.org/genocide/genocide_in_rwanda.htm, accesat 10.12.2015, ora 15:51
6
http://www.globalissues.org/article/429/rwanda, accesat 17.12.2015, ora 10:30
7
Human Rights Watch, Leave None to Tell the Story; Genocidul din Rwanda, Martie 1999, accesat 17.12.2015, ora
10:33
8
http://www.unitedhumanrights.org/genocide/genocide_in_rwanda.htm, accesat 10.12.2015, ora 15:56
Securitatea militară

Când este abordată situația Rwandei, totuși nu se pot trece complet cu vederea aspectele
ce țin de vulnerabilitățile și amenințările militare. Războiul civil și genocidul sunt evenimente pe
care țara nu le-a uitat și a căror amprentă persistă covârșitor în aspectele vieților rwandezilor.

Amenințările externe identificate de guvernul rwandez se referă în principal la incursiunile

efectuate de Republica Democratică Congo. Un alt tip de amenințare este pus tot în legătură cu
Republica Democratică Congo: luptele dintre guvernul acesteia, trupele Organizației Națiunilor
Unite și grupările rebele în partea de est a Republicii s-au extins în Rwanda după ce au fost lansate
pe teritoriu acesteia, de către armata Republicii Democratice Congo, o serie de proiectile mortale.9

Vulnerabilitățile statului rwandez

Vulnerabilități politice

Una dintre principalele probleme apare la nivelul guvernului rwandez care este incapabil
să stăpânescă competiția politică din interiorul unui cadru democratic, ceea ce va duce în final la
radicalizarea oponenților care nu au nicio legitimare în fața regimului. Suspiciunea și frica
reciprocă de-a lungul liniilor entice (produsul unei manipulări de mai bine de un secol a statului)
încă persistă. Cert este că există noi coaliții care sunt unite în opoziția față de actualul curent politic
de conducere, noi coaliții care ies la suprafață din ce în ce mai mult.10 Mai mult, strategia
guvernului de ”dezvoltare fără politici”, pe care s-a mizat în cadrul legitimității interne și externe,

9
http://www.defenceweb.co.za/index.php?option=com_content&view=article&id=32255:rwanda-defence-
force&catid=119:african-militaries&Itemid=255, accesat 13.12.2015, ora 17:46
10
Jennifer G. Cooke, Rwanda-Evaluarea riscurilor stabilității, Centrul internațional pentru studii strategice, 2011,
pg.8, http://csis.org/files/publication/110623_Cooke_Rwanda_Web.pdf, accesat 12.12.2015, ora 11:14
dispune de limitări pregnante, lăsând pietrele de temelie ale țării vulnerabile la șocuri economice,
la posibile recidivări și la creșteri economice inegale. Interesele continue ale statului rwandez și
implicarea acestuia în regiunea estică a Republicii Democratice Congo poate avea efecte
destabilizatoare atât în interiorul Rwandei, cât și înafara ei.11

Vulnerabilități sociale

În Rwanda există trei grupuri entice majore care încearcă să trăiască împreună: hutu (85%),
tutsi (14%) și twa (1%), însă în urma genocidului din 1994, încă există o suspiciune majoră între
hutu și tutsi. Problema principală constă în faptul că Rwanda este o țară suprapopulată, majoritatea
trăind în mediul rural și ocupându-se exclusiv cu agricultura; aceasta duce la un mod de viață sub
linia sărăciei. Rwanda are o rată a prevalenței adulților cu HIV/AIDS de 2.9%, iar pe lângă aceasta,
malaria, diareea, hepatita A, febra galbenă sunt alte boli care continuă să amenințe viețile
rwandezilor.12 O altă vulnerabilitatea specifică cu care se confruntă Rwanda este cea a copiilor
străzii, problem care devinde din ce în ce mai greu de eradicat. Cel mai des, aceștia încearcă să
trăiască din infracțiuni mici precum furtul din buzunare și furtul din magazine; totodată copii
străzii încercă să treaca peste condiția lor, consumând droguri.13

Vulnerabilități economice

Rwanda duce o lipsă acută de resurse naturale și mai mult de 85% din piața muncii este
angajată în domeniul agriculturii. Cafea și ceaiul sunt principalele sale produse de export, iar solul
devine din ce în ce mai sărac. Țara se bazează foarte multe pe asistență externă și donații, acestea
reprezentând 50% din bugetul guvernului. Economia rwandeză este extrem de vulnerabilă la șocuri
majore, aici fiind incluse și creșterile de preț a mărfurilor esențiale, cum ar fi combustibilul.14 În
mod evident, cei mai pregnanți factori care duc la instabilitatea economiei rwandeze sunt lipsa
infrastrcuturii sociale și lipsa factorilor culturali. Totodată, din cauza veniturilor mici și din cauza

11
Idem, accesat 12.12.2015, ora 11:28
12
http://www.africaw.com/major-problems-facing-rwanda-today, accesat 12.12.2015, ora 11:53
13
http://allafrica.com/stories/201310110884.html, accesat 12.12.2015, ora 12:05
14
Jennifer G. Cooke, Rwanda-Evaluarea riscurilor stabilității, Centrul internațional pentru studii strategice, 2011,
pg.11, http://csis.org/files/publication/110623_Cooke_Rwanda_Web.pdf, accesat 12.12.2015, ora 13:39
unei mari mase a populației foarte săracă, devine extrem de dificil ca economia să ajungă la
dezvoltare tocmai din cauza consumatorilor domestici care nu pot investi în propria economie dacă
nu există un nivel ridicat al veniturilor. Lipsa infrastructurii este la fel de problematică deoarece
aceasta ar putea duce la mai buna organizare a economiei; spre exemplu, rețele de transport sunt
foarte importante comerț. 15

Vulnerabilități legate de mediul înconjurător

Ecosistemul Rwandei este foarte divers, ceea ce face dificil să se generalizeze aspecte
legate de vulnerabilitatea lui (în raport cu presiunea factorului populație și cu degradarea
resurselor). Rwanda face parte din Marele Platou Est African; de la mlaștini și lacuri de-a lungul
graniței taznaniene, platoul crește spre ținuturi muntoase în partea de nord-vest și sud-vest.16
Controlul resurselor naturale și conservarea biodiversității sunt extrem de provocatoare în raport
cu creșterea populației, cu nivelul scăzut la alfabetizării și ci sărăcia extremă. 17 Cu o populație
densă, care în subzistența sa este dependentă de de extracția resurselor naturale și cu o bază a
resurselor în continută degradare, Rwanda a fost clar expusă la deficitul de mediu. Actualmente,
există două surse de vulnerabilitatea la adresa mediului înconjurător rwandez: prima se referă la
scăderea nivelului de fertilitate a solului, degradarea bazinelor higrodrafice și defrișarea pădurilor,
iar a doua este cauzată de numărul prea mare de oameni care se bazează pe ”proviziile” reduse de
teren, lemnele pentru combustibil și resursele de apă.18 În mod cert, aceste vulnerabilități s-au
agravat în contextul războiului și genocidului din anii ’90; ca un exemplu concret, impactul celor
două a dus la pierderea a aproximativ 190,000 hecatre de păduri și zone protejate și totodată a mai
dus la pierderea cadrelor valoroase din interiorul profesioniștilor mediului înconjurător.19

15
https://mudit92.wordpress.com/2010/02/04/barriers-to-economic-growthdevelopment-rwanda/, accesat
12.12.2015, ora 13:51
16
Val Percival, Thomas Homer-Dixon, Deficitul de mediu și conflictul violent: cazul Rwandei, Journal of Peace
Research, 1998, pg.8 http://www.homerdixon.com/wp-content/uploads/2013/02/Environmental-Scarcity-and-
Violent-Conflict-the-Case-of-Rwanda.pdf, accesat 12.12.2015, ora 14:22
17
Melissa Thaxton, Integrarea populației, sănătății și a mediului înconjurător în Rwanda, Policy Breif, 2009, pg.6,
http://www.prb.org/pdf09/phe-rwanda.pdf, accesat 12.12.2015, 15:28
18
Val Percival, Thomas Homer-Dixon, Deficitul de mediu și conflictul violent: cazul Rwandei, Journal of Peace
Research, 1998, pg.8 http://www.homerdixon.com/wp-content/uploads/2013/02/Environmental-Scarcity-and-
Violent-Conflict-the-Case-of-Rwanda.pdf, accesat 12.12.2015, ora 15:30
19
Melissa Thaxton, Integrarea populației, sănătății și a mediului înconjurător în Rwanda, Policy Breif, 2009, pg.6,
http://www.prb.org/pdf09/phe-rwanda.pdf, accesat 12.12.2015, 15:35
 Concluzie

În mod evident, Școala de la Copenhaga a introdus în cadrul relațiilor internaționale un

curent de gândire inovator referitor la securitatea și dimensiunile acesteia. Barry Buzan și Ole
Waever surprind într-o manieră mult mai edificatoare aspectele ce țin de securitate prin aplicarea
acesteia la nivelul mai multor sectoare, militar, politic, economic, social și de mediu și respectiv
prin elaborarea conceptului de securititzare. Școala de la Copenhaga a reușit să îndrepte privirile
specialiștilor în domeniu spre mai multe criterii atunci când aceștia se ocupă de analizarea
securității unui stat, analiza fiind în acest fel mult mai completă și mai cuprinzătoare.

Am putea spune că profilul statului rwandez este unul tipic statelor de pe continentul
african, fără a fi înțeles ca un clișeu sau ca o prejudecată. Rwanda este un stat care a fost o colonie
germană respectiv belgiană, se confruntă cu distincții entice clare și încearcă continuu să rezolve
probleme acute legate de educație, sănătate etc.

Ce ne atrage atenția asupra acestui stat african? Cu siguranță faptul că atunci când vorbim
de Rwanda ne gândim la anul 1994 și la o distincție clară între două grupuri entice, hutu și tutsi.
Aceasta distincție clară despre care vorbim a fost dusă la extrem în anul 1994, concretizându-se
într-un genocid îngrozitor. Deși timpul a trecut, masacrul din 1994 dintre populația hutu și
populația tutsi încă planează într-o formă latentă deasupra rwandezilor, fiind de cele mai multe ori
cauza, directă sau indirectă, a problemelor existente. Bineînțeles că genocidul care a avut loc în
Rwanda a avut implicații majoritar militare, de aceea, a atras asupra statului rwandez surse de
insecuritate în special la acest nivel. Când ne referim la Rwanda, primul aspect la care ne gândim
legat de sfera militară. În mod cert Rwanda este carcaterizată de aceste aspecte, principal
amenințare venind din partea Republicii Democrate Congo.

După cum s-a observat pe parcursul eseului, aspectele legate de securitatea statului
rwandez au fost cele care tratau vulnerabilitățile acestuia. Vulnerabilitățile politice sunt legate în
principal de faptul că nu se poate realiza o competiția politică eficientă într-un cadru democratic;
totodată, preocupările guvernului de a se implica în regiunea estică a Republicii Democrate Congo
este catalogat ca fiind factor destabilizator. Vulnerabilitățile sociale constatu în primul rând în
tensiunea dintre dintre grupurile entice hutu și tutsi, populații care practice au stat la baza
genocidului. Pe lânga acest aspect, vulnerabilitățile sociale se concretizează și în sărăcia în care
majoritatea populației trăiește, aducând cu ea și boli periculoase precum HIV/AIDS sau hepatita
A. Vulnerabilitățile economice își au cauza în special în lipsa reurselor naturale. Economia statului
rwandez se bazează preponderant ăe asistență externă și donații, fiind astfel vulnerabil la șocuri
majore. Vulnerabilitățile la nivelul mediului înconjurător sunt regăsite în următoarea ecuație:
presiunea factorului populație în raport cu degradarea resurselor. Majoritatea populației rwandeze
se ocupă exlcusiv cu agricultura, după cum a fost specificat în nenumărate rânduri, densitatea
populației Rwandei este considerabil mai mare în raport cu teritoriul aceteia, astfel intervine
această vulnerabilitate a degradării resurselor (dar și eroziunea solului).

Când privim la securitatea unui stat este foarte important să trecem de nivelul securității
militare și de nivelul amenințărilor externe. Cazul Rwandei ne-a arătat că securitatea poate fi
înțeleasă și abordată și prin prisma vulnerabilităților interne. Vulnerabilitățile pot ridica probleme
la fel de mari ca și amenințările, de aceea neglijarea acestora duce în nenumărate rânduri la o
viziune redusă asupra domeniului securității.
BIBLIOGRAFIE
Human Rights Watch, Leave None to Tell the Story; Genocidul din Rwanda, 1999

Jennifer G. Cooke, Rwanda-Evaluarea riscurilor stabilității, Centrul internațional pentru studii

strategice, 2011

Melissa Thaxton, Integrarea populației, sănătății și a mediului înconjurător în Rwanda, Policy

Breif, 2009

Tim Bird, Stuart Croft, Şcoala de la Copenhaga şi Securitatea Europeană, Studii de

Securitate, Cavallioti, Bucureşti, 2005

Val Percival, Thomas Homer-Dixon, Deficitul de mediu și conflictul violent: cazul Rwandei,
Journal of Peace Research, 1998

www.historyworld.net

www.unitedhumanrights.org

www.globalissues.org

www.defenceweb.co.za

http://csis.org

https://mudit92.wordpress.com

www.homerdixon.com

http://www.prb.org

www.africaw.com

http://allafrica.com