Sunteți pe pagina 1din 9

C11 PROCEDURA REABILITĂRII

1. Considerații generale

Reabilitarea este un mijloc legal care face să înceteze decăderile, interdicțiile și


incapacitățile rezultate din condamnare, prin care condamnații se reintegrează juridic în
societate.

Reabilitarea poate fi de drept sau judecătorească.

Art. 527. Reabilitarea are loc fie de drept, în cazurile prevăzute la art. 150 sau 165 din Codul
penal, fie la cerere, acordată de instanța de judecată, în condițiile prevăzute în prezentul capitol.

2. Reabilitarea de drept

Reabilitarea de drept intervine din oficiu, în cazul condamnării persoanei fizice la


pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani dacă pe parcursul termenului
de reabilitare de 3 ani, condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune sau a condamnării la
pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mică cu suspendarea sub supraveghere, dacă pe parcursul
unui termen de 3 ani de la data expirării termenului de supraveghere nu a săvârșit o nouă
infracțiune. Pentru persoanele juridice intervine reabilitarea de drept dacă în decurs de 3 ani de la
executarea amenzii sau considerarea ei ca executată nu a mai săvârșit o altă infracțiune.

Art. 528.

(1) La împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la art. 165 din Codul penal, dacă persoana
condamnată nu a mai săvârșit o altă infracțiune, autoritatea care ține evidența cazierului judiciar
va șterge din oficiu mențiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului.

(2) La împlinirea termenului de 3 ani prevăzut la art. 150 din Codul penal, organul care a
autorizat înființarea persoanei juridice și organul care a înregistrat persoana juridică va șterge din
oficiu mențiunile privind pedeapsa aplicată persoanei juridice.

Dacă aceste mențiuni nu au fost radiate, persoana condamnată poate formula o cerere în
constatarea reabilitării de drept.
Dacă există mai multe condamnări successive, condamnatul poate beneficia de
reabilitarea de drept dacă fiecare dintre ele este susceptibilă de reabilitare de drept și sunt
întrunite conditiile legale.

3. Reabilitarea judecătorească

Reabilitatea judecătorească se dispune de instanța judecătorească cu privire la persoanele


fizice dacă sunt îndeplinite condițiile din art. 166-168 Cp.

3.1. Competență

Art. 529. -

Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în
primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie
instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut
ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Decizia 83/2007 a ÎCCJ- RIL- în caz de modificare a normelor de competență, cererea


de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță,
potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

3.2 Cererea de reabilitare

Art. 530. -

(1) Cererea de reabilitare judecătorească se formulează de către condamnat, iar după moartea
acestuia, de soț sau de rudele apropiate. Soțul sau rudele apropiate pot continua procedura de
reabilitare pornită anterior decesului.

(2) Reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile și condițiile prevăzute la art. 166 și 168 din
Codul penal.

(3) În cerere trebuie să se menționeze:


a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;

b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea
condamnare;

c) localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la
executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost
prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii;

e) indicații utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii.

(4) La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condițiile reabilitării.

3.3 Judecarea cererii de reabilitare

Măsurile premergătoare

Art. 531. -

După fixarea termenului de soluționare a cererii de reabilitare se dispune citarea persoanei care a
solicitat reabilitarea și a persoanelor a căror ascultare instanța o consideră necesară, se iau măsuri
pentru aducerea dosarului în care s-a pronunțat condamnarea și se solicită copia fișei cazierului
judiciar al condamnatului.

Respingerea cererii pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond

Art. 532. -

(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond în


următoarele cazuri:

a) a fost introdusă înainte de termenul legal;


b) lipsește mențiunea prevăzută la art. 530 alin. (3) lit. a) și petiționarul nu s-a prezentat la
termenul de înfățișare;

c) lipsește vreuna dintre mențiunile prevăzute la art. 530 alin. (3) lit. b) -e) și petiționarul nu a
completat cererea la termenul de înfățișare și nici la termenul ce i s-a acordat în vederea
completării.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal,
iar în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), oricând.

(3) În cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana
prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate.

Soluționarea cererii

Art. 533. -

(1) La termenul fixat, în ședință nepublică, instanța ascultă persoanele citate prezente, concluziile
procurorului și ale petiționarului și verifică dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru
admiterea reabilitării.

(2) Dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare față de condamnat a fost pusă în mișcare
acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea
definitivă a acelei cauze.

Situațiile privind despăgubirile civile

Art. 534. -

(1) Când condamnatul sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedește că nu i-a fost cu
putință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța, apreciind împrejurările,
poate dispune reabilitarea sau poate să acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în
parte a sumei datorate.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) nu poate depăși 6 luni.


(3) În caz de obligație solidară, instanța fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării,
de condamnat sau de urmașii săi.

(4) Drepturile acordate părții civile prin hotărârea de condamnare nu se modifică prin hotărârea
dată asupra reabilitării.

Contestația

Art. 535. -

Sentința prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă contestației în termen de 10
zile de la comunicare, care se soluționează de instanța ierarhic superioară. Judecarea contestației
la hotărârea primei instanțe se face în ședință nepublică, cu citarea petentului. Participarea
procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este
definitivă.

Anularea reabilitării

Art. 536. -

(1) În cazul prevăzut la art. 171 din Codul penal, instanța prevăzută la art. 529 dispune anularea
reabilitării, din oficiu sau la cererea procurorului.

(2) Dispozițiile art. 533 se aplică în mod corespunzător.

Mențiunile despre reabilitare

Art. 537. -

După rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare sau de anulare a acesteia, instanța dispune să
se facă mențiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunțat condamnarea.

PROCEDURA REPARĂRII PAGUBEI MATERIALE SAU A DAUNEI MORALE ÎN


CAZ DE EROARE JUDICIARĂ SAU ÎN CAZ DE PRIVARE NELEGALĂ DE
LIBERTATE ORI ÎN ALTE CAZURI
1. Cazurile care dau drepul la reparație

- Repararea cauzei în caz de eroare judiciară

- Repararea pagubei în caz de privare nelegală de libertate

2. Condiții

Dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară

Art. 538. -

(1) Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura
educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către
stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desființarea
hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedește că s-a produs o
eroare judiciară, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul redeschiderii procesului penal cu privire la
condamnatul judecat în lipsă, dacă după rejudecare s-a pronunțat o hotărâre definitivă de
achitare.

(3) Persoana prevăzută la alin. (1) și persoana prevăzută la alin. (2) nu vor fi îndreptățite să ceară
repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declarații mincinoase ori în orice alt fel, au
determinat condamnarea, în afara cazurilor în care au fost obligate să procedeze astfel.

(4) Nu este îndreptățită la repararea pagubei nici persoana condamnată căreia îi este imputabilă
în tot sau în parte nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.

Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate

Art. 539. -

(1) Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată
nelegal de libertate.
(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului,
prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră
preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată
învestită cu judecarea cauzei.

Decizia 15/2017 ÎCCJ- RIL- în interpretarea art. 539 alin. 2 Cpp, caracterul nelegal al
măsurilor preventive de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actle jurisdicționale
prevăzute în cuprinsul acestuia. Hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăși, nu poate
constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii preventive de libertate.

3. Felul și întinderea reparației

Art. 540. -

(1) La stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării nelegale de libertate, precum
și de consecințele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra
celui aflat în situația prevăzută la art. 538.

(2) Reparația constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în
obligația ca, pe cheltuiala statului, cel reținut sau arestat nelegal să fie încredințat unui institut de
asistență socială și medicală.

(3) La alegerea felului reparației și la întinderea acesteia se va ține seama de situația celui
îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse.

(4) Persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de
încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de
libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și
timpul cât au fost private de libertate.

(5) Reparația este în toate cazurile suportată de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.
4. Acțiunea pentru repararea pagubei

Art. 541. -

(1) Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 538
și 539, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau
în întreținerea sa la data decesului.

(2) Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii
instanței de judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a
constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.

(3) Pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a
cărei circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul
Finanțelor Publice.

(4) Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.

5. Acțiunea în regres

Art. 542. -

(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum și în situația în
care statul român a fost condamnat de către o instanță internațională pentru vreunul dintre
cazurile prevăzute la art. 538 și 539, acțiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi
îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credință sau din culpă gravă, a provocat situația
generatoare de daune sau împotriva instituției la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în
caz de prejudicii provocate în exercițiul profesiunii.

(2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acțiunii în regres, prin ordonanța procurorului sau
hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condițiile alin. (1) a produs cu rea-credință sau din
culpă gravă profesională eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de
prejudicii.

 Se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală


 Bibliografie
A.Andone Bontaş, G. Bodoroncea, M. Bulancea, V. Constantonescu, D. Grădinaru, C. Jderu, I. Kuglay, C.
Meceanu, L. Postelnicu, I. Tocan, A.R. Trandafir, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Editura CH
Beck, Bucureşti, 2015;
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2019;
N. Volonciu, A.S.Uzlau, R. Morosanu, G. Tudor, D. Atasiei, D. Gradinaru, C. Voicu, C. Ghigheci, V. Vaduva, T. V.
Gheorghe, C. Chiriţă, Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014;