Sunteți pe pagina 1din 9

PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ

Curs 5
Încrengătura NEMATHELMINTHES
(gr. nema = aţă, filament; helminthos = vierme)
 Virmi cilindrici;
 Corp nesegmentat;
 Simetrie bilaterală
 Tub digestiv complet dezvoltat;
 Nu au aparat respirator și nici aparat circulator;
 Sexele sunt , în general, separate (Ciolpan, 2008).
Clasa NEMATODA
 Corp ascuţit la ambele capete;
 Dimensiuni variate (între 0,3 mm şi 8,5 m - Placentonema gigantissimum ce trăieşte în
placenta balenelor);
 Se cunosc specii libere şi parazite la plante, animale şi om (Moglan şi Popescu, 2009);
 Majoritatea speciilor prezintă dimorfism sexual (Ciolpan, 2008)
Ascaris lumbricoides
Ascaris lumbricoides – limbricul- parazitează intestinul uman. Pot determina intârzierea
creşterii la animalele de interes economic, tulburări metabolice şi chiar mortalitate.
Masculii măsoară 15-30 cm lungime şi 0.3-0.8 cm lăţime şi au partea terminală curbată;
femelele adulte masoară25-30 cm lungime si 0.5 cm latime.
Boala - Ascaridoză
Habitat (Localizare)
Se localizează în intestinul subţire la om. Se deplasează constant şi se hrăneşte cu chil
intestinal (partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de
digestie), dar „pasc” şi mucoasa intestinală. În
infestaţii masive sunt întâlnite şi localizari eratice
pornind de la stomac, pulmoni, trahee, canal coledoc.
Incubaţie
De la infestare şi până la apariţia adulţilor sunt
necesare 60-70 de zile.
Ciclul vital Ascaris lumbricoides

Ciclul biologic
A. lumbricoides este ataşat de mucoasa
intestinului subţire. Femela depune ouăle în intestinul
gazdei, iar de aici ele ajung la exterior o dată cu
fecalele (cca 240.000 de ouă/zi; timp de 4-5 luni).
Embrionarea ouălor are loc în mediul extern (nu
se produce auto-infestarea) datorită oxifiliei
parazitului. Acestea devin infestante în de 30-40 de
zile, după ce embrionează.
Dacă oul embrionat este ingerat de om, la
nivelul duodenului eclozează larva, care pătrunde în
vasele de sânge sau limfatice, ajunge în circulaţia
portă şi este transportată la ficat. Aici, rămâne cca 4

Şef lucrări Oana Mare Roşca

1
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
zile, apoi prin venele hepatice, ajunge în ventriculul drept, şi de aici, prin arterele pulmonare, la
plămân, unde se localizează la nivelul alveolelor pulmonare. La plămân, larvele rămân şi se
hrănesc cca 6-10 zile, după care migrează ascendent şi ajung în faringe, de unde, prin tuse pot fi
eliminate sau înghiţite. Dacă sputa este înghiţită, larvele ajung în intestinul subţire, năpârlesc de
câteva ori şi devin adulţi (Moglan şi Popescu, 2009). Ciclul durează 1-2 luni.
Viermii nu se multiplică în gazdă, aceştia trăiesc până la 2 ani, pentru ca infecţia să
persiste este nevoie de o reinfectare cu ouă de pe sol.
Manifestarile clinice
Faza larvara.
 tuse iritativă insoţita de expectoraţie,
 dureri toracice, excepţional hemoptizie (eliminare de sange in sputa, prin tuse)
 febră.
 hipereozinofilia este tipica in aceasat perioada (30-60% din cazuri.
Faza adulta
 tulburările digestive: dureri abdominale, greţuri , meteorism abdominal (balonări),
vărsături (antrenand uneori eliminare de ascariazi prin gura), scaune diareice ,
 manifestari alergice: prurit (mâncarime), urticarie (reacţie alergică exteriorizată
tegumentar sub forma de plăci roşii, reliefate, pruriginoase - dând mâncărimi), ,
 tulburari psihice: ticuri, prurit nazal, iritabilitate.
În complicaţiile severe generate de infestările masive pot apărea: ocluzia intestinală,
invaginaţie intestinală şi perforaţia intestinală, apendicită acută, icter obstructiv, pancreatită
acută.
Epidemiologie
Este una din cele mai răspândite infecții parazitare.
Răspândire geografică
Ascaris lumbricoides se întâlneşte pe tot globul, dar cu o frecvenţă mai mare în ţările
tropicale, din cauza condiţiilor de viaţă şi standardelor scăzute de igienă.
Profilaxie:
Măsurile sporite de igienă pot preveni infecţia:
-verificarea canalizărilor
- asanarea gropilor de gunoi
- dezinfectarea bazinelor de apă
- depistarea și tratarea purtătorilor de paraziți
- respectarea măsurilor de igienă alimentară Morfologie.

ascu ţit la ambele capete, mai subţire la cel anterior.Corpul este acoperit cu cuticulă. Sexele sunt separate şi prezintă  dimorfism sexual. Femela este de 20-25 cm lungime şi 5-7 mmgrosime, masculul de 10-17 cm lungime şi 2-4 mm grosime. La femelă extremitatea posterioară a corpului este dreaptă, la masculeste curbată ventral, în formă decârjă. La femelă aparatulreproducător este dublu, iar orificiul genitalăl este situat în treimea anterioară acorpului,peparteaventrală, la mascul aparatul reproducător este singular, iar orificiul genital se deschide în partea terminală a intestinului, astfel că acestedouă căi
Estede culoarealb-gălbuie, uneori uşor roşcat,este alungit şi

ENTEROBIUS VERMICULARIS (Oxyuris


vermicularis)
Enterobius vermicularis (Oxyuris vermicularis)
– Oxiurii- au corpul cilindric, alb, orificiul bucal
înconjurat de trei buze.
Femela are 8-15 mm lungime, masculul: 2-5
mm). parazitează în cecum şi apendice la om.
Ouăle fertile sunt depozitate în cutele perianale
de către femelă.
Boala - Enterobioză
Habitat (Localizare)

Şef lucrări Oana Mare Roşca

2
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
Intestinul unui individ gazdă găzduiește mai mulţi paraziţi localizaţi la trecerea dintre
intestinul subţire şi cel gros (zona ileo-cecală) unde se hrănesc cu conţinut intestinal.
Ciclul biologic
Femela gravidă migrează activ
în regiunea anală unde depune ouăle
în pliurile mucoasei anale. Migrarea
femelelor spre orificiul anal are loc
noaptea fiind însoţită de un prurit
anal şi perianal.
În ouăle depuse, embrionul îşi
continuă evoluţia, transformându-se
într-o larvă, proces ce este iniţiat de
contactul cu oxigenul atmosferic. În
condiţiile optime de temperatură, la
36-37oC şi umiditate, larva devine
infestantă în decurs de 4 ore de la
depunerea oului. 
Ciclul de viaţă  pentru Enterobius vermicularis

Persoana parazitată cu
Enterobius vermicularis poate
vehicula ouăle din regiunea perianală
în cavitatea bucală, fie direct, pe
degete, fie indirect, autoinfectându-se. Din ouăle înghiţite sunt eliberate în duoden larvele care
migrează în jejun unde se dezvoltă devenind adulţi. După acuplare se stabilesc în cec unde
femelele rămân până în perioada de depunere a ouălor.
Infestarea se poate face si prin aer, prin inhalarea oualor din aer, cazuri foarte rare..
Masculul trăieşte 2-7 săptămâni iar femela între 40 şi 90 de zile.
Prolificitatea unei femele de oxiur poate ajunge până la 20.000 de ouă, ponta fiind depusă
toată odată
Manifestări clinice
Simptomele devin manifeste când femela gravidă migrează descendent şi părăseşte anusul
în zona perianală pentru a depozita ouăle, şi constau în
 prurit anal;
 stări depresive;
 fenomene alergice;
 vulvovaginite pruriginoase.
Epidemiologie
Enterobiaza are o răspândire universală, este o infecţie de grup fiind întâlnită mai mult la
copii decât la adulţi.
Omul reprezintă singurul rezervor animal al Enterobius vermicularis
Răspândire geografică
Oxiuriaza este o boală foarte larg răspândită pe tot globul. Este mai frecventă în regiunile
reci și temperate.
Profilaxia
Prevenţia se realizează prin păstrarea unui standard de igienă personală ridicat – unghii
tăiate scurt, spălarea frecventă a mâinilor şi mai ales după folosirea wc-ului.  Din punct de vedere
profilactic, se recomandă:
Şef lucrări Oana Mare Roşca

3
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
 combaterea insectelor ca transmiţători mecanici ai ouălor de Enterobius vermicularis.
 dehelmintizarea grupelor de populaţie puternic infectate şi mai ales a copiilor 
 controlul muncitorilor din sectorul alimentar,
 spălarea lenjeriei celor parazitaţi.
 supravegherea riguroasă a măsurilor de igienă individuală.

TRICHURIS TRICHIURA (Trichocephalus dispar)

Trichuris trichiura- trihocefalul - are un corp sinuos, alb-gălbui, cu o porţiune anterioară


lungă şi foarte subţire ca un fir şi o parte posterioară lungă şi goasă. Femela măsoara 35-50 mm
în lungime, si masculul aproximativ 30-45mm.
Boala – Tricocefaloză sau trichiuriaza, tricuroza (Năstase,C şi Năstase, V., 2004).
Trichuris trichiura
Habitat (Localizare) - intestinul şi cecumul omului unde se fixează cu partea anterioară
subţire în mucoasă
Incubaţie
Durata dezvoltării de la ou la adult este de cca 70-90 de zile,
adulţii putând trăi mai mulţi ani în intestinul gazdei (Moglan şi
Popescu, 2009).
Ciclul Biologic
Femela după copulație produce 3000 - 20.000 de oua pe zi (Rusu, 2010) în intestinl gazdei
timp de 5 ani. Ouăle sunt eliminate în materiile fecale, dar nu sunt infestante (nefiind
embrionate). Devin infestante după formarea embrionului, proces care durează 6-12 luni în
mediul extern. La temperatura şi umiditatea din sezonul cald embrionarea durează, în general, 3
săptămâni (Moglan şi Popescu, 2009).
Ouăle pot rezistă uneori mai mult de 5 ani, într-un sol umed și umbrit, dar este afectat de
uscăciune (Iowa State University.
2011.). Sub - 9° C și peste +52° C
oăle sunt distruse (Stephenson şi
colab., 2000).
Oul infestant conține larva
L1 (aflată în stadiul larvar L1).
Contaminarea umană se face
prin ingestia ouălor embrionate. În
tubul digestiv, coaja oului este
distrusă prin intermediul sucului
gastric și pancreatic, eliberând
larva L1 (eclozarea). Larvele cresc
și năpârlesc de 3 ori, formând 3
stadii larvare succesive (L2, L3,
L4). Stadiul larvar L4 se
transformă în viermele adult.
Procesul de maturizare necesită
aproximativ 30-90 de zile după
ingestia ouălor.
Trichuris trichiura se
hrăneşte cu epiteliu intestinal,

Şef lucrări Oana Mare Roşca

4
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
eritrocite (hematofagie) şi leucocite (Moglan şi Popescu, 2009;
Khuroo şi colab., 2010; Azira, 2012).
Manifestări clinice
Există o corelație puternică între severitatea simptomelor și
numărul de paraziți care infectează pacientul. Se disting trei grade
de infestare (Stephenson şi colab.,2000):
 infestare redusă: <100 viermi – de obicei
asimptomatică
 infestare medie: 100-200 de viermi – simptomatică
(tulburări digestive - dureri abdominale, diaree
rareori sangvinolentă, vome, flatulență, balonării
intestinale, uneori cefalee, astenie, pierdere în
greutate, scădere a performanțelor școlare).
 infestare severă: > 200 viermi – sindromul dizenteric tricocefalic clasic (diaree
mucosangvinolentă, dureri abdominale, tenesme, pierdere în greutate, cașexie,
Factorii favorizanți ai contaminării sunt:lipsa igienei; sărăcia și promiscuitatea;apa
contaminată;utilizarea îngrășămintelor umane;dispersia dejecțiilor umane în natură.
Epidemiologie
Tricocefaloza apare în colectivitățile de copii din zone cu asitenţă sanitară deficitară, și
sporadic poate fi prezentă în oricare arie geografică.
Rezervorul de paraziţi al Trichuris trichiura este reprezentată în special de om.
Răspândire geografică
Parazitoză cosmopolită, infecția cu tricocefal este totuși mai frecventă în regiunile tropicale
și subtropicale calde și umede, cu o frecvență ridicată în sezonul cald.
De regulă, tricocefaloza este mai frecvent întâlnită în zona rurală și suburbană, în special în
regiunile agricole suprapopulate, cu standard socioeconomic scăzut în care facilitățile sanitare
lipsesc.
Profilaxia
 evitarea contaminării solului cu fecale prin racordarea la rețeaua de canalizare a toaletelor sau
folosirea toaletelor cu fose septice vidanjabile,
 suprimarea îngrășămintelor umane,
 aprovizionarea cu apă potabilă,
 educația sanitară,
 spălarea mâinilor după defecație și înainte de masă,
 spălarea fructelor și legumelor consumate crude,
 prevenția geofagiei.

TRICHINELLA SPIRALIS
Trichinella spiralis este un nematod de talie mică, masculul de aproape 1,6 mm, femela de
2,5-5,4 mm.
Adulţii trăiesc înfipţi în mucoasa intestinală iar larvele parazitează muşchii gazdei.
Frecventă la şobolani, pisică, urs, vulpe, mistreţ, porc, accidental la om prin consum de
carne infestată.
Trichinella spiralis
Boala – Trichineloza
Habitat (Localizare) - localizare intracelulară, atât in stadiul larvar cat si ca adult.
Şef lucrări Oana Mare Roşca

5
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
Acest parazit îşi desfăşoară întregul ciclu de dezvoltare în aceeaşi gazdă (autoheteroxen),
dar infestarea are loc în urma consumului de carne cu larve în “chisturi”.
T. spiralis este unul din cei mai periculoşi paraziţi ai omului. Omul se infestează cel mai
adesea prin consumul de carne de porc infestată şi insuficient de bine preparată termic.
La porc, parazitul se găseşte sub formă de larvă spiralată, în chist.
Incubaţia
Perioada de incubație este variabilă, între 2 si 28 de zile, cu media între 10-14 zile, fiind
invers proporțională cu severitatea infestării.
Ciclul biologic
Ciclul de viață a parazitului presupune o singură gazdă care joacă atât rolul de gazdă
definitivă (găzduiește paraziții adulți în mucoasa intestinală), cât și de gazdă intermediară
(găzduiește larvele infestante care parazitează fibrele musculare striate).
Clasic, ciclul de viata al parazitului incepe când un individ sau un animal consuma carne
contaminata cu larve de Trichinella. Sucul gastric dizolva capsula chistului si elibereză larva în
decurs de 2 zile. Aceasta penetreaza peretele intestinal unde ramâne pâna la maturizare. Aici,
începe să se hrănească şi în cel mult două zile devine adult. Adulţii se împerechează în lumenul
intestinal, masculii mor, iar femelele pătrund în peretele intestinal din nou, unde, după cca 6-7
zile de la împerechere, încep să depună larve (sunt vivipare).
O femelă depune între 500-1.800 de larve, durata depunerii pontei fiind de 4-6 săptămâni.
Larvele ajung in sistemul circulator prin vase linfatice si sanguine, se raspândesc în tot
organismul. Evoluţia este continuata numai in cazul larvelor care ajung la nivelul musculaturii
striate. Cei mai afectaţi sunt muschii bine irigaţi şi bine oxigenaţi (diafragm, intercostali, limbă,
maseteri, deltoizi, bicepşi, muşchii laringelui ş.a.).
Când ajung în muşchii larvele părăsesc vasele de sânge şi se localizează în lungul fibrelor
musculare (ţesutul de elecţie). Larva se hrăneşte cca 4 săptămâni pe seama celulei musculare, pe
care o distruge, iar gazda răspunde la prezenţa ei prin formarea în jurul acesteia a unei capsule
sau “chist” de ţesut conjunctiv. Cu timpul, peretele chistului se impregnează cu săruri de calciu.
Din cauza spaţiului mic din lungul fibrei musculare, larva se dispune în spirală, de unde numele
speciei (Moglan şi Popescu, 2009).
Calcifierile chisturilor la nivelul musculaturii dă posibilitatea larvelor de a trăi mai mult
timp, fiind citate cazuri in care aceasta perioada a atins chiar 24 de ani (Dimache, Gh., 1994).
Ciclul se intrerupe prin inchistarea larvelor si, pentru reluarea lui trebuie ca o noua gazdă să
consume carnea cu larve vii.
Epidemiologia
Principala sursa de infectie la noi in tara este porcul domestic. Consumul de carne de porc
infestata, necontrolata trichineloscopic si neprelucrata termic corespunzator determina aparitia de
focare de boala. Un rol important in imbolnavirea porcilor il au rozatoarele, in special sobolanii.
Rezervorul salbatic de trichineloza in Romania este vulpea, calul, ursul, porcul mistret,
cainele, pisica) (Gherman şi Airinei, 1994). Calea de transmitere predominanta a trichinelozei
este cea digestivă.
Manifestări clinice
Gravitatea ei depinde de numărul larvelor ingerate şi de starea de imunitate a gazdei.
Trichineloza evoluează în 3 faze:
1. Fază intestinală cu debut la 1-2 zile după ingestia de carne, se manifestă prin diaree,
greață, vomă, dureri abdominale.
2. Faza de diseminare a larvelor în sânge, cu debut la 2-4 săptămâni după ingestia de
carne, manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale și palpebrale bilaterale, erupții urticariene și
eozinofilie care poate depăși 50%, ajungînd chiar la 80%.
Şef lucrări Oana Mare Roşca

6
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
3. Fază tisulară de închistare a larvelor în mușchi (cronică), începe în săptămâna a 3-a,
când febra scade, însă mialgiile și manifestările alergice persistă mult timp. În acest stadiu larvele
închistate pot fi evidențiate în biopsia musculară; radiologic, se pot pune în evidență focare de
calcifiere în masele musculare.
În forme severe de boală apar complicații:
1. neurologice: polinevrite, meningită, encefalită, pareze, delirium și psihoză.
2. cardio-vasculare: miocardite, tromboze.
Epidemiologie.
Trichineloza este o zoonoză (boli transmisibile de la animale la om şi invers) răspândită în
lumea întreagă.
Răspândire geografică
Parazit cosmopolit, mai frecvent in emisfera nordica din Europa si America, contractat de
om prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic care conține larvele infestante,
În ţara noastră, trichineloza este răspândită peste tot, mai ales sub formă de focare cu
caracter familial, generate de consumul de carne de porc din gospodăriile personale.
În ciclul silvatic, animalele implicate în această parazitoză sunt: mistreţul, ursul, vulpea,
lupul şi rozătoarele de câmp, iar în cel sinantropic: porcul, şobolanii, şoarecii şi carnivorele
domestice (Moglan şi Popescu, 2009)..
Profilaxia
Efectuarea cu strictete a examenului trichineloscopic la carnea destinata consumului public,
inclusiv examinarea carnii provenita de la porcii sacrificati pentru consum familial
Confiscarea si prelucrarea carcaselor provenite de la animale infestate \
Mentinerea conditiilor de igiena in abatoare si unitatii de prelucrare a carnii. Efectuarea
deratizarilor periodice, combaterea hranirii cainilor si pisicilor cu resturi de carne
Educarea populatiei in privinta prelucrarii termice, adecvate, a carnii

ANCYLOSTOMA DUODENALE
Ancylostoma duodenaleParazitează omul, în partea terminală a duodenului şi în
jejun.

Biologie.
Parazitul se fixează de mucoasa intestinală, aspiră mucoasa intestinală în capsula bucală. În
acest fel sunt înghiţite vilozităţile intestinale şi sunt deschise vasele de sânge. Parazitul ingeră o
mare cantitate de sânge din care doar 40% este metabolizat, restul hematiilor trec intacte prin
tubul digestiv. Rănile produse se cicatrizează greu.
O femelă de Ancylostoma duodenale depune zilnic în intestinul gazdei între 10.000 şi
25.000 de ouă. Ele ajung în mediul extern odată cu excrementele bolnavului. În decurs de 2-3
zile, năpârlesc de 2-3 ori şi devin infestante (larve de tip strongiloid). Larvele infestante se urcă
pe suporturi umede , se orientează spre căldură şi sunt atrase de ţesuturile animale.
Datorită acestor tropisme, larvele pot ajunge în contact cu pielea omului, pătrund în ea, şi
urmează circulaţia sanguină.
În zonele endemice se evită contactul pielii cu solul umed prin folosirea echipamentului de
protecţie (cizme) (Moglan şi Popescu, 2009).

DRACUNCULUS MEDINENSIS
Pentru Dracunculus medinensis gazda definitivă este omul, gazda intermediară este
reprezentată de specii de copepode din genul Cyclops.

Şef lucrări Oana Mare Roşca

7
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
Adulţii parazitează în ţesutul conjunctiv al spaţiului retroperitoneal. Aici apare mai întâi o
veziculă, care apoi va comunica cu exteriorul, luând aspectul unei ulceraţii. În centrul ulceraţiei
se găseşte extremitatea anterioară a viermelui, cu uterul evaginat. În contact cu apa parazitul
depune larvele (microfilariile). În apă, microfilariile sunt înghiţite de specii de crustacei inferiori
din genul Cyclops. Omul se infestează prin consumul de apă care conţine ciclopi cu larve
infestante.
Boala se numeşte dracunculoză. Apariţia parazitului la nivelul tegumentului este precedată
de febră, edeme periorbitale, urticarie generalizată(Moglan şi Popescu, 2009).

WUCHERERIA BANCROFTI (Filaria bancrofti)

Filaria bancrofti -este o filarie larg răspândită în regiunile tropicale şi subtropicale.


Boala este endemică în estul regiunilor mediteraneene, Africa Ecuatorială, India, Asia de
Sud-Est, Pacificul de Vest şi America Centrală.
Adultul parazitează în ganglioni şi în vasele limfatice la om (gazda definitivă), iar gazda
intermediară este reprezentată de ţânţari din familia Culicidae (Culex fatigans).
Parazitul este transmis de ţânţari în timpul hrănirii.
Un simptom frapant al acestei parazitoze, întâlnit la unii bolnavi de filarioză bancroftiană,
este elefantiaza, care constă în creşterea enormă în volum a scrotului, picioarelor, mâinilor,
sânilor sau feţei(Moglan şi Popescu, 2009).
Clasa ACANTHOCEPHALA(gr. acanthos = ţep; kephali = cap) (Moglan şi Popescu, 2009);

 paraziţi în toate stadiile de dezvoltare;


 extremitatea anterioară a corpului prezintă o trompă mobilă, prevăzută cu cârlige

MACRACANTHORHYNCHUS HIRUDINACEUS
Macracanthorhynchus hirudinaceus - este un vierme puternic, adultul parazitează în intestinul
subţire la porc, uneori la câine, taurine şi accidental la om (gazda definitivă), iar larva se
dezvoltă în larve de Scarabaeidae (Coleoptera), în special larve de cărăbuş şi de Cetonia aurata.
Boala se numeşte acantocefaloză porcină.
Creşterea parazitului este lentă, astfel încât animalele bolnave nu prezintă manifestări
clinice în acest interval, cu excepţia celor puternic infestate.
La locul fixării parazitului apar leziuni nodulare şi ulcerative; uneori, parazitul poate
străpunge cu trompa peretele intestinal, când apar septicemii (Moglan şi Popescu, 2009).

BIBLIOGRAFIE
Azira N., M., Zeehaida M. Severe chronic iron deficiency anaemia secondary to Trichuris
dysentery syndrome - A case report. Trop Biomed. 2012
Dimache, Gh. Şi Panaitescu, D., 1994. Microbiologie şi parazitologie medicală. Ed.
Uranus. Bucureşti.
Ciolpan, O. 2008. Artropodele, vectori pentru agenţii patogeni (entomologie medicală. Ed. Ars Docendi,
Bucureşti.
Gherman, I. şi Airinei R., 1994. Trichineloza şi chistul hidatic. Ed. All.Bucureşti.
Moglan, I. şi Popescu, I., 2009. Parazitologie animală. Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi.

Şef lucrări Oana Mare Roşca

8
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ, UMANĂ ȘI VETERINARĂ
Năstase,C., Năstase, V., 2004. Dicționar englez - român de medicină și biologie. Ed.
Nasticor, Iaşi.
Khuroo MS, Khuroo MS, Khuroo NS. 2010. Trichuris dysentery syndrome: a common
cause of chronic iron deficiency anemia in adults in an endemic area. Gastrointestinal Endoscopy
Volume 71, Issue 1 , Pages 200-204.
Rusu, V., 2010. Dicționar medical. Editura Medicală, Bucureşti.
Stephenson LS, Holland CV, Cooper ES., 2000. The public health significance of Trichuris trichiura.
Parasitology .
***2011. Trichuriasis - The Center for Food Security and Public Health. Iowa State
University.

Şef lucrări Oana Mare Roşca

S-ar putea să vă placă și